Femeile au o capacitate extraordinara de a rabda. Ore, zile, ani in sir. La inceput cuminti, linistite. Apoi usor agitate. In final, cu dorinta de razbunare.

Cind el lasa pina la urma lasitatea si apare, ea e pregatita. Isi ridica buza, isi pileste dintii si isi injecteaza otrava.

Nu, nu vrea sa il omoare caci ii trebuieste. Inca. Dar, de ce sa nu sufere si el putin? Sa simta chinul.

Uite asa apar pina la urma sarutarile criminale.

Cu totii suntem masochisti in doze mai mari sau mai mici. Vorba aia romaneasca ” au ce doare, dar ce place” e cat se poate de adevarata”.

Ne imbolnavim unii de altii, devenim dependenti. De la dependenta la sevraj e doar un pas. Simplu. Nu il ai, suferi, nu te are, sufera. Nevoia de tine, nevoia de doza. Doza de suferinta. Si il cuprinde febra si nu-i mai trece cu nicio pastila.

Ca in oricare dependenta, exista doua variante: isi ia otrava, sa iasa din sevraj sau se termina din prea multa dorinta si prea mult entuziasm, cu o supradoza. Uneori, letala. 

Gustul fericirii e pe alese.