Mă tot gandeam să mai fac o şcoală. Nu neaparat o facultate. Un master, mai degrabă
Discutie aseara cu 2 prieteni. Le zic:
– Tu câte facultăţi ai? Două si acum o faci pe a treia, nu? Si tu, ai doua facultati. Eu am doar una… sunteti prea intelectuali pentru mine :)))
El tace. Ea raspunde:
– Hai mai bine masuram in ani de viata misto. Eu am 21 de ani de scoala si 18 de distractie. Mai fac un doctorat la 60 de ani ca sa compensez lipsa de fun. Cine se plictiseste, se scoleste.
Rasete generale.
El: Stai sa fac si eu niste socoteli.
Si n-a mai zis nimic. Apoi a schimbat subiectul. Tipic pentru barbati, as spune.
De ce oare e atat de greu sa ne asumam munca si studiile? Sa spunem raspicat: am muncit ca un descreierat sau am invata ca un nebun cat despre viata asa….cu rasete si distractie trebuie sa stau sa calculez?
Nu am intilnit pe nimeni care sa isi scrie in cv sau sa spuna la un interviu: da, am avut o viata misto, am intilnit super oameni, am ras foarte mult, am trait asa cum am vrut eu. Nunu, ne batem in diplome ca astea sunt conventiile sociale.
Cred ca totusi nu o sa mai fac o facultate. Niste cursuri de gatit si niste vacante mai lungi si mai frumoase ma vor ajuta mult mai mult.
Pina la urma cind ne intilnim cu prietenii povestim ce locuri faine am mai vazut, cum ne-am stricat dietele cu super prajituri si ne trimitem unii altora selfiuri de peste tot. Nu vorbim despre ce scria in paragraful 2, de la pagina 5 din cartea pentru examen.
C’est la vie, c’est la guerre. In traducere romaneasca, desigur: asta-i via, asta-i gara.
Tu câţi ani mişto de viaţă ai?