Update: am citit, am analizat si am ales castigatoarea: Gabriela Minescu mâine dimineaţă ne întâlnim la spa. Abia aştept! 🙂
Vorbeşte in şoaptă şi pare cea mai delicată fiinţă din lume. Îşi lipeşte palmele fierbinţi pe spatele meu si imi spune:
Doriti masaj mai usor sau mai profund? Mai uşor, spun eu. Vreau doar sa ma relaxez.
În cameră miroase a lămâie si a ceai, sunt lumânari peste tot si muzica e aleasă să mă facă să uit de toate. Chiar şi de mine. Undeva, departe, aud ploaia din viaţa reală.
Şi începe ritualul de masaj. Varianta uşoară, după spusele ei.
Îmi masează corpul cu podul palmelor. Are o forţă în mâini care mă face să gândesc: Nu vrei să o superi. Niciodată. Găseşte fix acele puncte care mă chinuie de ani de zile şi intreabă: ” Doare? Da, doare rău.” Şi atunci apasă şi mai tare. Mă cert cu ea în gând şi îmi spun: Când o să mă dau jos de pe patul ăsta nu o să mă mai mişc.
Ea işi face treaba mai departe. Îmi explică: „se simt anii în care nu aţi băut apa, se simte că sunteti foarte stresată, spatele dumneavoastra e ca o piatră. „
E descultă şi se invârte in jurul mesei de masaj cu vioiciunea tinereţii. O simt zâmbind, are o energie super pozitivă. Si realizez că pentru fata asta, masajul nu e un job, e o menire. Ea e dintre oamenii ăia, nu foarte mulţi, care işi fac meseria cu atâta pasiune, încât se transpun efectiv.
Dupa o ora de masaj, de atingeri delicate, dar si de presiuni dureroase (#asaecandclientaevarza) imi acopera trupul cu cearşaful si imi spune: Să va fie de bine!
Da, desigur, sora mea. Să vezi dacă mă mai mişc eu după ” relaxarea” asta. Mi-e si frica sa ma ridic, dar o fac şi… ce sa vezi?! Spatele meu, care de multe ori ma chinuie, acum nu mai doare. Ma simt bine, ma simt vie. Parca nu mai am o sacosa cu bolovani pe coloana. Wow!
Pe ea o cheamă Emilia si are 26 de ani. O moldoveancă fină, dar straşnică, din Iaşi. E doar unul dintre terapeuţii care fac minuni cu
oameniibolnavicucapulcamine care merg la Belle Maison Spa.
Mă schimb şi o intreb: Nu vrei sa te muti la mine acasa? Esti geniala! Si ea se inroseste si râde. Râde cu bucuria omului bun care ştie că a facut un bine cuiva.
Acum ca v-am spus ce minuni se intimpla la spa-ul care mi-a devenit a doua casa, as vrea fac o bucurie mare unei cititoare a blogului meu.
Pentru ca stiu ca rasfatul se învaţă, pun la bătaie o întâlnire cu Fifi la spa. Vineri, 2 mai, la ora 11.00.
Ne vedem, ne cunoastem, ne ralaxam, apoi intram la rasfat: o portie de Traditia filozofilor urmata de masaj cu parfum de liniste.
La final, bem un ceai si vorbim vrute si nevrute.
Mecanismul concursului e simplu. Intră pe site-ul Belle Maison pe pagina de „terapii” si spune-mi care ti se pare cea mai buna pentru tine.
Mai vreau sa stiu ce calitati trebuie sa aibă, in viziunea ta, un terapeut de spa.
Concursul se incheie miercuri 30 aprilie la ora 20.00.
Raspunsul care imi place cel mai mult va castiga.
Succes! Haideti la rasfat! 🙂
Eu prefer un masaj intens, deconectant al spatelui, cu nulei inmiresmat….dupa care sa te simti un alt om 🙂 Aleg Emi 🙂
http://www.maisonspa.ro/rasfaturi-si-terapii-belle-maison-spa/parfum-de-liniste/
🙂 O sedinta la spa. .. 🙂 Pentru mine, e ca si cum as vizita un castel, as deschide o carte extrem de pretioasa cu zane, si as citi o poveste. Oarecare. Nu ar avea importanta. Insasi valoarea cartii ar fi destul! Apoi as pleca. Si as ramane, pentru tot restul vietii, cu un suras.. Doar al meu. Si doar pentru mine. .. 🙂 .. O zi de rasfat. O zi la spa. 🙂
Daca tot mi se spune Princess Ralu’ de catre autoarea acestui blog, am ales Stele Aurii pentru o sedinta la SPA. Si e simplu de ce am ales asa pentru ca atunci cand eram mica am crezut ca va veni acel Print din povesti cu care voi trai pana la adanci batraneti. Si corpul meu trebuie rasfatat si tot imi spun ca trebuie sa am grija de el. Ador produsele cosmetice, si de multe ori nu ma pot abtine sa nu imi cumpar tot mai multe produse (aici sunt putin nebuna recunosc 🙂 ). Un terapeut pentru mine inseamna sa uit de mine cat sunt la acea sedinta de SPA, si sa ma pot opri din a gandi prea mult. Pur si simplu sa plec de acolo alt om si sa nu ma recunosc nici eu. Si da vreau timp doar pentru mine 🙂 😀
Eu as vrea „ora mea” cu „parfum de liniste” in care sa inchid ochii si sa vad „stele aurii”. Mainile de aur ale terapeutei sa-mi lase pe piele „caldura marii” prin mii de „vibratii lomi lomi”. Dupa cele 30 minute de „timp destins” plin de „minerale milenare”, sa am mintea goala de „idei instant” si sa fiu plina de energie. Si mai ales, sa imi doresc sa revin mereu in acel loc de vis. 🙂
Andreea Ion
Eu as opta pentru masajul Indian.
Terapeutul ideal trebuie sa aiba cunostine de anatomie, fiziologie, nutritie. Tot el (idealul) trebuie sa-si „citeasca” pacientul, sa-i anticipeze dorintele, sa-i placa sa lucreze cu oamenii, sa-i asculte, sa-i ajute, sa-i motiveze si sa-i faca sa revina!
Am fost de multe ori la masaj, lasandu-ma in grija acestor aducatori de bine, cu speranta ca imi vor da de fiecare data, ceea ce am nevoie.Uneori am primit, alteori, nu.De atingerea lor magica sau sfaturile bune, m-am despartit incantata si usoara sau doar incarcata si dorindu-mi sa incerc altceva.Si am stiut atunci, ca o astfel de persoana, trebuie sa stie, dincolo de tehnici si anatomie, dincolo de finete sau forta, sa lucreze cu toate simturile.Si in cazul meu, trebuie sa stie mai mult de atat, sa lucreze subtil, delicat si discret si cu mintea si cu trupul si cu sufletul.Si eu nici sa nu imi dau seama sau sa am acest sentiment, zile intregi dupa ce ajung acasa..
Anonima Gabriela Minescu 🙂
E redundant să spun cât de mult iubesc masajul și cât de mult timp a trecut de când am mai fost la unul. Dar recunosc că mi-l doresc mai mult pentru a avea ocazia să te cunosc și să vorbim acele vrute și nevrute la ceaiul de după 😀 Eh, the things stalkers do to meet the ones they want to meet 😀
Cât despre masajul în sine, mi-ar plăcea foarte tare masajul hindus: http://www.maisonspa.ro/rasfaturi-si-terapii-belle-maison-spa/masaj-hindus/. Mi-a atras atenția faptul că se pune presiune pe punctele energetice. Iar eu.. eu aș avea nevoie de puțina recalibrare energetică 🙂
Cu maseurul/maseuza e nițel mai complicat. Cu riscul de a fi nepoliticoasă și ușor deplasată, de fiecare dată când mergeam la masaj solicitam să am parte de liniște. Mai exact, tăcere deplină. Mi s-a mai întâmplat să fiu nevoită să fac conversație cu maseuza, în condițiile în care sunt de părere că masajul reprezintă unul din puținele momente în care pot să nu comunic, nici măcar cu mine. De fapt asta și urmăresc: să am parte de liniște deplină inclusiv în capul meu gălăgios, care de obicei, tace doar la masaj sau în timp ce pictez.
Oricine ar câștiga masajul și timpul petrecut cu tine… să se bucure și să-i fie de folos! 🙂