Mi-ar fi placut sa am o sora. Cu care sa rad si sa plang. Sa ma mangaie cand e greu si sa ma certe cind fac prostii.
Le am insa pe prietenele mele. Thank you, God!
Fara ele viata mea ar fi pustie:).
Vorbeam cu una dintre ele, nu ii spun numele ca sa nu fie geloase celelate, si ii spuneam ca o simt ca pe o sora a mea. Deja, citind aceste randuri, celelate ridica acum din spranceana: aha, deci si asteia i-a spus ca e importanta si e ca o sora.
Da, pentru mine sunt toate ca niste surori. Nu multe, dar buune si destepte. Super frumoase sau doar frumoase, suflete mari, maritate sau nu, echilibrate sau nu, ele toate au o calitate in comun: ma iubesc.
Asa ca vin si intreb: de ce atunci cind nu ai parinti te infiaza cineva? Pentru ca se poate, asa e legea. Dar uite eu as vrea sa am o sora. Ba nu! As vrea mai multe!
De ce nu pot sa merg la o institutie si sa zic: aceste fete sunt ca si surorile mele si eu as vrea sa legalizez treaba. De ce nu se poate asta?