Să  luăm pe puncte, ultimele 48 de ore:

– mi-a căzut ușa de la garaj peste mașină în timp ce ieșeam din subteran.

– am făcut o criză de bilă ca la carte, habar n-am de ce.

– in seara asta un domn cu un tir era să mă zdrobească, pur și simplu, în giratoriul de la 2 cocoși

– un taximetrist mi-a spus cu URĂ că sunt cea mai dificilă clientă pentru că la întrebarea: Pe unde vrei să o luăm? eu am zis un traseu, lui nu i-a convenit.

– ajung la muncă găsesc cu greu un loc de parcare, mă chinui 10 minute să parchez ( f complicat pentru unii dintre noi).  Constat că nu am portofelul, sun acasă și aparținătorul îmi spune că nu e acolo. Mă urc în mașină plină de nervi ( în fond, făcusem parcarea perfectă) și plec înapoi spre domiciliul conjugal ferm convinsă fiind că am aruncat averea la gunoi. din greșeală.. La jumătatea drumului, mă sună : ” L-am găsit…era pe masă…” Ahhhh, viața mea! Întorc repede și gonesc să recuperez locul de parcare, cine stă sau lucrează în Băneasa, în zona Antenei 1, știe ce dramă e cu găsitul unui loc unde să îți lași mașina.  Ajung, găsesc loc și gata! Atât pentru o zi.

Colega mea Andreea îmi zice:

„Auzi, fifi?  Tu dacă vrei să scrii o carte trebuie doar să spui ce pățești tu.  Zi de zi. „

Corect, ce sa mai spun?