Viață


Emanuel Mirea: Să facem viața mai rotundă!

Pe Emanuel Mirea toata lumea il stie de la Stigma. Eu mi-l amintesc perfect de la o petrecere la care a cantat cu bandul lui. M-au frapat zambetul si toata energia cu care a facut seara sa ramana una de povestit peste ani. Emanuel nu are cum sa te lase rece. Pe langa muzica, e ceva in spiritul lui care te face atent. Cand stai putin de vorba cu el întelegi exact. Vorbele lui parca te trag de maneca sa lasi porcariile si sa te gandesti la ce e cu adevarat important. De vina-s energia lui de om bun, asezat, de barbat asumat si linistit la cap care stie ca viata nu-i despre bani si faima, ci despre oameni buni , pace și lucruri simple. Astea toate fac viata mai rotunda. L-am intrebat despre melodia lui cea noua, despre muzica in general, prietenie, trecut, strainatate, familie, dar mai ales despre prezentul care pentru el e mai important ca orice. Mi-a povestit despre toate cu un zambet intelept pe buze. Emanuel stie cum SA FACA VIATA MAI ROTUNDA.

Continue reading

no comments


Mihaela Călin: Îmi e dor de munca mea! Îi mulțumesc lui Petru zi de zi. Mă învață că sunt mai bună decât credeam eu

Mihaela Calin se întoarce la Observator. În iulie a adus pe lume un băiețel cuminte și voios. Petru cel mic, cum îmi place mie să-l alint. Acum Mihaela e gata să revină la pupitrul știrilor. Am stat de vorbă despre viața de mamă, despre planurile ei personale și profesionale. Am făcut fotografii frumoase, am râs mult și ne-am adus aminte de lucrurile care țin prietenia noastră vie de atâția ani. 

A venit minunea care ți-a schimbat viața. Cum e Petru?

Petru este chiar așa, o minune de băiețel. Mărturisesc că eram pregătită pentru orice, m-am gândit înainte să vină pe lume că s-ar putea să fie mofturos, că plângă mult sau să nu doarmă. Nimic din toate acestea nu s-a adeverit. Petru este un copil bun, care mănâncă bine, doarme bine, râde mult și gângurește deja de ne umple casa de veselie. În aceste aproape 4 luni de când s-a născut, noi doi am fost nedespărțiți. Mi-am dedicat tot timpul copilului pentru că am simțit că vreau să fie lângă el non-stop, că vreau să îl văd cum crește, cum începe să înțeleagă lumea, să ne recunoască. Sunt fascinată de el! În curând o să revin însă la Observator, dar sper ca relația noastră să rămână la fel. Voi fi departe de el doar câteva ore pentru început, măcar până împlinește 6 luni și ajungem la diversificare, dar voi continua să stau cu el tot restul timpului, să dormim împreună. Mie creșterea copilului meu am constatat că îmi dă o liniște nebănuită.

Dacă ar fi să spui un singur lucru femeilor care au adus pe lume un copil, ce le-ai spune?

Înainte să am copilul aveam o părere destul de naivă despre ce înseamnă o sarcină, o naștere, alăptare, îngrijirea unui nou-născut. Credeam că fiecare femeie este tot ea, doar că face toate aceste lucruri. Acum am înțeles că nu este așa. Această experiență te schimbă fundamental. Îți schimbă corpul într-un fel ireversibil, chiar dacă aparent după câteva luni revii la forma inițială. Copilul îți schimbă foarte mult mintea, prioritizarea lucrurilor. Eu nu aș fi crezut despre mine că la 36 de ani, după ani mulți în care am fost foarte activă, voi putea sta liniștită acasă 5 luni de zile! Și au fost săptămâni încheiate când nu am ieșit din curte. Și de asemenea îți schimbă sufletul. Odată cu copilul, se naște în inima mamei o grijă. Un gând care cred că nu o va mai părăsi niciodată: gândul către copilul ei. Această atenție, această iubire, deschide în fiecare femeie un nou univers. Sunt foarte multe feluri de mame pe lume, unele mai moderne, altele mai tradiționaliste, poate mai tinere sau mai vârstnice, dar ce au ele în comun este că au fost martorele unei minuni. Minunea apariției unui om pe lume din nimic. Asta te face să înțelegi totul altfel. Asta aș spune fiecărei mame: bucură-te în fiecare clipă a vieții tale, trăiești o minune!

Ce ai aflat despre tine de când ești mama, ceva ce nu știai?

Petru m-a învățat că sunt mai bună decât credeam eu. M-am considerat mereu o fire cam vulcanică, independentă, hotărâtă. Copilul meu mi-a arătat cât de răbdătoare sunt, cât de multe resurse sufletești am dacă pot zâmbi și fii drăgăstoasă atunci când pic de oboseală. M-a învățat să am încredere și să las lucrurile și în seama celorlalți pentru că totul va fi bine. Asta mi-a influențat inclusiv relația cu soțul meu care mă cunoaște foarte bine și care mereu mi-a lăsat tot spațiul de care am nevoie. Dar de data aceasta am învățat să mă bazez mai mult pe el, să îl las să mă ajute, să îl las să preia el unele decizii. Am descoperit că lucrăm în echipă mult mai mult și mult mai bine acum. Relația noastră este într-o altă etapă, mai interesantă și cred că mai frumoasă.

Care crezi că sunt valorile pe care trebuie să le predăm copiilor noștri în vremurile astea nebune?

Băiatul meu este prea mic deocamdată ca să îmi pun serios problema valorilor pe care vreau să le ia de la noi, părinții lui, dar în acest moment cred că valorile nu sunt negociabile și nu se schimbă după modă. Eu și Daniel suntem amândoi oameni care au muncit mult pentru absolut tot ce au, care au plătit pentru fiecare greșeală, care îi respectă pe ceilalți și își cunosc drepturile. Nu cred că onestitatea și loialitatea sunt lucruri care se demodează, chiar și în lumea asta nebună. Și știu sigură că fiul nostru nu va avea de pierdut în viață dacă urmează calea dreaptă. S-ar putea ca, pe alocuri, să îi fie mai greu poate decât altora care au metode mai puțin corecte, dar sunt sigură că doar așa va fi un om echilibrat, care înțelege frumos viața și lumea. Iar eu și tatăl lui cred că suntem exemplele care îi vor arăta că se poate, asta e calea.

Te întorci la pupitrul Observatorului. Care-s planurile tale?

Îmi e tare dor de munca mea! Îmi e dor de colegi, îmi e dor de echipa mea, îmi e dor de desfășurătoare și public. Oamenii au fost mereu alături de mine în lunile cât nu am mai fost la televizor, mereu mi-au scris și mi-au transmis gândurile lor bune. A fost o reală bucurie pentru mine să văd că primesc acest sprijin din partea oamenilor care se uită la Observator de atâția ani. Acum abia aștept să mă întorc iar la știri pentru ei. Mai mult decât atât, la Observator se pregătesc foarte multe schimbări. Sunt lucruri care țin de noi, de bucătăria noastră internă, dar eu sunt convinsă că se vor vedea și la televizor. După niște ani buni, la Observator se va implementa un proiect complet nou, inovator, în care eu cred foarte mult și abia aștept să pun umărul la treabă. Cred că acum, după toții anii de muncă și după toate momentele și provocările pe care le-am trăit ca jurnalist, mai bine ca oricând pot să contribui cu tot ce știu. Și sunt sigură că în acest nou concept își găsește perfect locul experiența mea. Abia aștept!

Ești profesoară la Intact Media Academy. Cum sunt generațiile viitoare?

Faptul că sunt trainer la Intact Media Academy îim ține spiritul viu deja de mulți ani. În fiecare meserie ajungi într-un punct în care faci lucrurile ușor, fără stres. Într-un fel e bine, munca devine foarte confortabil, dar pe de altă parte riști să te plafonezi. Pe mine oamenii pe care îi întâlnesc la IMA nu mă lasă să mă plafonez. Generațiile care vin din urmă aduc oameni interesanți și curajoși, oameni care pun și își pun întrebări. Cu fiecare serie de cursanți practic mă pun în contact cu preocupările celor care acum sunt efervescenți, celor care caută să descopere, celor care mâine își vor impune idele în jurnalism. Este chiar un schimb de experiență între mine și cursanții mei acolo. Eu iau de la ei ingeniozitatea și inovația, iar ei iau de la mine experiența, rigoarea, standardele. Pentru că eu în acest moment asta îmi doresc cel mai mult profesional: să fac cel mai bine ceea ce fac deja.

Cănd nu erai căsătorită lumea te întreba: Când te măriți? Apoi, când faceți un copil? A treia întrebare clasică: Când mai faceți unul?

Sigur că deja primim și noi clasica întrebare: Când o să vină și o fetiță? J Nu știu să răspund la această întrebare și nici nu vreau să răspund acum de teamă că poate o să mă răzgândesc. Băiețelul e foarte mic, eu încă nu m-am refăcut complet, nici nu îmi pot imagina o altă sarcină. Dar mai tarziu, cine stie?... În jurul nostru sunt tot mai multe familii cu doi sau trei copii și într-adevăr viața lor pare mult mai animată.

Cât de mult crezi că te-a ajutat stăpânirea de sine dobândită la știri, în momentele de breaking news, în momentele tale de mamă?

Experiența de la știri cred că te ajută în orice circumstanțe. Pe mine momente de tensiune din direct m-au învățat un lucru esențial: atunci când se întâmplă ceva, când lucrurile se precipită și nu știi ce să faci să nu greșești, nu te grăbi! Acționează încet ca să ai timp să gândești bine ce faci, mai ales că nu ești sigur dacă faci ce trebuie. Exact așa s-a întâmplat și în experiența de mamă. Când nu știu ce are, ce să îi fac, ce dorește, când nu știu dacă fac bine sau nu (știu că sună ridicol, dar se pare că folosirea sau nu a unui supozitor cu glicerină la două luni este o decizie capitală pentru o mamă!) nu mă grăbesc. Și, la fel ca la știri, după ce întreb pe toată lumea și aflu toate variantele posibile, fac exact așa cum cred și cum simt eu.

Care e cea mai mare frică a ta?

De ceva vreme nu mă mai las condusă de frici. Când am înțeles că cea mai mare pierdere pe care o poate suferi un om este sănătatea, celălalte frici ale mele au pălit brusc. Și asta s-a întâmplat acum câțiva ani. De atunci am cam lăsat viața să își urmeze cursul și am început să accept ajutor. Acum nu prea mă mai sperie multe lucruri. Am familia alături de mine, soțul meu este sprijinul meu cel mai important, iar asta îmi liniștește multe temeri. Recunosc însă că m-am temut că voi rămâne foarte grasă după naștere. 🙂 Am acumulat în timpul sarcini peste 20 de kilograme și nu îmi puteam imagina că se vor mai topi vreodată. Au dispărut însă în 3 luni și jumătate cu un efort minim, așa cum de altfel îmi și povestea toată lumea.

Dacă ai face interviul vieții tale mâine, pe cine ai alege să intervievezi și ce l-ai întreba?

Unul dintre personajele pe care îmi doresc să le intervievez încă de pe băncile facultății este Ion Iliescu. Mă fascinează această personalitate. Iliescu este o filă importantă din istoria României pe care noi avem marea oportunitate să o privim în ochi și încă să îi mai punem întrebări. Iar eu am foarte multe întrebări. Și nu legate de Revoluție, ci legate de România anilor 90. Evenimentele de atunci mie mi se par halucinante. Modul în care românii, proaspăt ieșiți din cel mai negru comunism, au înțeles democrația pentru mine este o mare dilemă. Mai ales că noi mai avem și ceva amintiri despre afaceriști, bișniță, patroni, papucii de la turci, privatizări, șomaj și multe, multe. Nu m-ar interesa să aflu de la Ion Iliescu cum a gândit politica internă și externă de la acele vremuri, ci mai degrabă cum a înțeles dumnealui România de atunci.

*********

Pentru cei interesati de preluare, se pot  prelua maximum 800 de semne de interviu cu citarea sursei si link complet

Fotograf: Adi Popa

Asistent foto: Ovidiu Craiciu

Make up: Daniela Barbur

Locație: Alfemo România

Shooting realizat cu sprijinul Petit Bateau România.



Continue reading

3 comments


Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie

Mituri despre apa cu lămîie, vaccinuri,  antibiotice circulă tot timpul pe marele internet.

Am rugat-o pe  doamna doctor Mela Stanculete de la Clinica Intermedicas să ne răspundă cu adevărat sau fals. Iată răsupunsurile complete.

Dacă beau apă cu lămâie dimineaţa îmi întăresc sistemul imunitar?

FALS, din cauza combinației. O bună hidratare, adică apa, indiferent în ce moment al zilei o bem, e un factor care contribuie la întărirea imunităţii. Lămâia din ea conţine Vitamina C, contribuie la întărirea imunităţii, numai că e foarte posibil ca din această combinaţie mai degrabă să facem un puiuţ de gastrită înainte de a ne spori imunitatea. Aşa încât mai bine ne hidratăm pe tot parcursul zilei, inclusiv dimineaţa, şi ne luăm necesarul de Vitamina C din consumul de fructe, ba chiar din citronadă, dar nu neapărat pe stomacul gol dimineaţa.

Dacă beau mai multă lămâie stoarsă evit cu mai mare uşurinţă viroza?

ADEVĂRAT, tocmai datorită Vitaminei C, dar repet, nu pe stomacul gol, şi nu la oricine. Există situaţii rare în care lămâia, fiind foarte acidă, este contraindicată. O persoană cu gastrită în plin puseu care va bea lămâie, suc de lămâie, îşi va agrava gastrita, în nici un caz nu va face altceva sau, mă rog, devine secundar dacă se şi păzeşte de viroză.

Vaccinul este 100% eficient?

Niciun vaccin nu e sută la sută eficient. Sută la sută ar însemna la toţi cei vaccinaţi şi împotriva tuturor tulpinilor de gripă. Vaccinul conţine tulpinile de gripă pe care le „ordonă” Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în funcţie de studiul epidemiologic prospectiv, adică în funcţie de ce tulpini sunt cel mai probabil a fi active în sezonul ce urmează. Există un număr limitat de tulpini care pot fi conţinute într-un vaccin. Este valabil lucrul acesta şi pentru vaccinul antigripal, dar dincolo de această limitare tehnologică de fabricaţie a unui vaccin, nu pot fi prinse toate subtipurile. Şi atunci se aleg cele mai probabile şi cele mai periculoase, o combinaţie între ele care nu e niciodată aleatorie. Prin urmare, dacă ne întâlnim cu un subtip de tulpină virală gripală care nu este conţinut în vaccin, nu vor fi protejaţi împotriva acelui subtip. Şi, în afară de acest lucru, nu toate persoanele vaccinate vor fi protejate împotriva gripei cu tulpinile incluse în vaccin. Din motive pe care nu le ştim şi nu ştim nici să le căutăm în practica clinică, sunt persoane care nu dezvoltă anticorpi specifici în cantitate suficientă în aşa fel încât să nu facă gripă. Însă, toate studiile medicale arată că şi la cei care fac gripă, deşi au făcut vaccinul antigripal, formele sunt mult mai blânde decât dacă n-ar fi făcut vaccinul, iar complicaţiile mult mai rare.

Femeile însărcinate şi copiii sub doi ani nu se pot vaccina.

FALS. Fac parte din primele două-trei rânduri de rubrici ale recomandărilor internaţionale de vaccinare. Sunt categorii expuse cu un profil imunitar particular, asta înseamnă cu risc de complicaţii şi cu forme severe mai mare decât la un adult sănătos. Ei bine, sarcina nu e o boală şi evident, a fi copil nu e nici atât o boală. Însă, datorită particularităţilor imune şi a faptului că o gripă cu o formă severă la o femeie gravidă ar afecta-o şi pe ea şi dezvoltarea fătului, face ca gravida să fie recomandarea numărului 2 de vaccinare şi copiii sub 2 ani, de asemenea.

Antibioticele sunt cele mai eficiente în orice viroză.

FALS. Antibioticele NU au ce căuta în tratamentul virozelor. Să ne înţelegem. Infecţiile sunt produse de microorganisme. Microorganismele sunt de mai multe tipuri:

1. Bacteriile. Ele pot beneficia şi beneficiază de tratament antimicrobian, antibacterian, adică de antibiotice.

2. Virusurile care, de cele mai multe ori nu au nevoie de un tratament antiviral şi, în capitolul despre care vorbim astăzi, în viroze, cu foarte puţine excepţii. Tratamentul antiviral pentru gripă, de exemplu, se face doar în anumite forme de gripă, dacă se face testarea şi se depistează sau doar dacă există risc de complicaţii, şi în sarcină. Prin urmare, antibioticele n-au ce căuta într-o gripă, într-o viroză, decât dacă această viroză se suprainfectează, adică se complică cu o infecţie bacteriană. Decizia de a face sau nu tratament antimicrobian direct, adică antibiotic, trebuie luată exclusiv de către medic şi doar atunci când simptomatologia, evoluţia sugerează că este o infecţie bacteriană, deci n-a fost niciodată, de fapt, o viroză, sau că acea viroză s-a suprainfectat bacterian.

Când copilul răceşte trebuie să evit să-l scot afară, în parc.

FALS. Una e să-l scoţi afară în parc şi alta e să-l scoţi afară în parc la minus 40 de grade sau să-l pui să facă maraton în parc. Este adevărat, există o diferenţă de temperatură între casă şi exteriorul casei. Dacă copilul are trei muci şi o discretă durere de gât şi este afebril nu are de ce să nu iasă în parc? Evident că în parc există şi alţi copii şi alţi oameni şi atunci, dintr-o dată, există un risc contagios, un risc epidemiologic de a răspândi infecţia. Dar dacă mergi în parc fără să te întâlneşti cu alţi copii la distanţe foarte mici, adică sub 2-4 metri, atunci nu e o problemă. Dacă afară este o temperatură onorabilă, adică cu plus, copilul este adecvat îmbrăcat şi nu stă mult afară şi nu face un efort fizic foarte intens, atunci poate să iasă în parc. Dar dacă, dimpotrivă, are febră mare, are o stare generală alterată, nu-l scoatem până nu se stabilizează.

Masca de protecţie pentru faţă este eficientă sau nu?

PARȚIAL. Dacă vorbim despre măştile care se folosesc în mod obişnuit, ele sunt eficiente parţial şi nici nu pot fi folosite altele şi nici nu şi-ar merita miza, preţul. Nu sunt măşti antibacteriene, sunt măşti de filtru care filtrează în bună măsură picăturile foarte mici de salivă care conţin implicit şi microbii. Însă noi eliminăm microbi vorbind şi respirând şi fără picături de salivă. Şi atunci, masca nu este suficientă.



Continue reading

no comments


Viroza și gripa. Cum le deosebim și cum le învingem

Cînd vine vorba de sănătate, niciodată nu fac lucruri după ureche. Pun întrebări speciaștilor și răspunsurile le împărtășesc cu voi.

Cum deosebim viroza de gripă, cînd trebuie să facem vaccin, cine nu are voi să se vaccineze, cum trebuie să mîncăm și cât trebuie să dormim, are vitamina D vreun efect în întărirea imunității?

Întrebări pe care le-am adresat doamnei doctor Mela Stanculete, Concierge Doctor la Clinica Intermedicas, medic cu dublă specializare – medicină de familie și medicină generală. 

Să definim, clar, de la început, cum facem diferenţa între o viroză şi o gripă.

Sunt amândouă tipuri de infecţii virale. Diferenţa, cu certitudine, se face doar prin analize de laborator, prin detectarea virusurilor gripale, dar arareori este nevoie în practica clinică. În general, trebuie să ne orienteze către diagnosticul de gripă evoluţia spre agravare sau simptomele foarte intense cum ar fi febra foarte mare asociată cu stare generală foarte alterată, durerile musculare. Da, aceste simptome pot exista şi în alte tipuri de viroze. Atunci când există dubiu de diagnostic, medicul, în urma consultaţiei, va decide necesitatea de a face sau nu testele antigripale pentru că, în majoritatea situaţiilor, gripa nu are nevoie de tratament antiviral, ci de tratamentul simptomelor. Şi-atunci, testarea este doar cu notă informativă până la urmă, ca rezultat.

Ce putem face pentru a preveni virusurile?

Ceea ce e bine să facem, în general, pentru a preveni infecţiile. Să avem o viaţă echilibrată, echilibrată alimentar, în sensul de a mânca, de a nu sta nemâncaţi, de a avea un minimum de trei mese pe zi, un aport de nutrienţi, şi macro şi micronutrienţi echilibraţi după toate principiile nutritive, să facem exerciţiu fizic regulat, să ne îmbrăcăm adecvat vremii respective şi să nu ne forţăm norocul. În sensul în care, dacă simţim că ne încearcă o viroză, să nu plusăm prin a umbla dezbrăcaţi, a face efort fizic foarte intens sau a intra în colectivităţi unde sunt oameni cu simptome de viroze deja.

Când este recomandat să facem vaccinul antigripal?

Ca perioadă de timp, vaccinul antigripal este recomandat oricând în prevenţie, indiferent că a început sau nu sezonul de gripă. Epidemia de gripă nu are o perioadă fixă a anului. Este adevărat că, de cele mai multe ori, se instalează în ianuarie, însă există cazuri sporadice, adică rare, şi înainte de ianuarie. Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de vaccinare antigripală sunt începând cu a doua jumătate a lunii octombrie. Dar, repet, inclusiv în luna ianuarie este binevenit vaccinul antigripal.

Cine nu îşi poate face vaccinul?

În sensul de contraindicaţii medicale, există contraindicaţiile medicale relative, adică cele care sunt relative la durata de timp sau trebuie nuanţate de către medic, şi contraindicaţiile absolute. Una din contraindicaţiile relative este boala febrilă. În timpul unei infecţii, nu facem vaccin antigripal dacă infecţia respectivă este febrilă. Dar cel mai înţelept este ca şi atunci când nu este cu febră, dar avem o infecţie respiratorie, de exemplu, sau o infecţie urinară, să nu facem vaccinul antigripal, să-l amânăm până la stingerea episodului infecţios. O altă contraindicaţie relativă este alergia incertă la ouă. Toate vaccinurile, inclusiv cel antigripal, sunt preparate pe ouă embrionate. Dacă o persoană are alergie dovedită la ou, atunci are contraindicaţie absolută. Dacă însă, uneori, din când în când, aleatoriu aparent, face erupţii cutanate când mănâncă ouă, nu înseamnă alergie propriu-zisă la ou. Şi atunci decizia dacă acea persoană poate fi sau nu vaccinată trebuie să fie luată de către medic. Contraindicaţiile absolute sunt bolile cu deficit imunitar. Vorbim de anumite boli cu deficit imunitar foarte mare: marile tulburări de coagulare (bolile cu tulburări foarte severe de coagulare), insuficienţele de organ, insuficienţa hepatică acută, evident în plină glorie, deci nu induficienţele cronice, insuficienţa renală acută. Şi mai există nişte afecţiuni rare, unele sunt de tip autoimun, altele degenerativ, de exemplu Miastenia Gravis, bolile demielinizante la care decizia de vaccinare trebuie luată exclusiv de către medic şi cu mare reţinere.

Ce măsuri suplimentare de igienă recomandaţi în această perioadă?

De ce să fie suplimentare? Sunt măsurile general valabile de igienă corporală zilnică, de igiena mâinilor înainte de a mânca, după ce mergem la toaletă, de igienă obişnuită a suprafeţelor, însemnând suprafeţele de lucru, de mişcare, a-ţi spăla hainele, a-ţi curăţa biroul, a-ţi spăla vasele.

Are dieta vreo importanţă în prevenţia, respectiv tratarea acestor tipuri de afecţiuni?

Da, ca şi în alte boli infecţioase. Echilibrul nutriţional este un factor generos în a ne apăra împotriva infecţiilor, implicit a virozelor. Când spun echilibru, înseamnă desigur, cum spuneam mai devreme, şi macronutrienţi şi micronutrienţi. De dorit este să avem aport zilnic de legume proaspete şi fructe proaspete.

A circulat pe Facebook un link devenit viral care spunea că Vitamina D este vitală pentru prevenţia gripei, fiind considerată chiar mai eficientă decât vaccinul. Cât de importantă este, de fapt, Vitamina D?

Vitamina D este foarte importantă, dar nu în această privinţă. Nu înseamnă că nu are niciun rol, dar are un rol absolut auxiliar în cascadele imunităţii. Sunt tot felul de studii de laborator care ne arată cu precizie rolul Vitaminei D în diferite procese, de la enzimatice până la imunologice, însă nu există o dependenţă, aşa cum a fost numită în această întrebare, vitală, ci chiar minoră.

Cât de important este somnul în orice proces de vindecare şi de ce?

E foarte important. Somnul înseamnă foarte multe lucruri, inclusiv orientarea preferenţială metabolică şi refacere de energie. Nu trebuie să dormim puţin sau mai puţin decât este sănătos. Pentru un adult se consideră că un minim de 6 ore de somn în 24 de ore este suficient. Dar trebuie să fie cam în acelaşi interval de timp în fiecare noapte, să nu fie diferenţe foarte mari şi să fie legate cele şase ore. Sigur, sunt oameni construiţi să doarmă mai mult şi oameni construiţi să doarmă mai puţin. Cu alte cuvinte, în prevenţia virozelor este preferabil să nu ne privăm de somn. Dar nu înseamnă că trebuie să dormim excesiv.



Continue reading

no comments


Dieta Oloproteică. Ce mănânc, ce beau, cum dorm, cât am slăbit

Au trecut aproape 3 luni de dietă. 

Am slăbit doar 12 kilograme. Observați nerușinarea, da? DOAR 12 KILOGRAME 🙂  În condițiile în care de ani de zile, cântarul arăta valori din ce în ce mai mari, nimic în minus.

Sunt foarte fericită. Vă povesteam după prima lună că urmează să îmi fac analizele. Și le-am făcut.

  1. Insulina mea a scăzut de la 42 la 11 ajungând în limite normale.
  2. La fel și colesterolul.
  3. Am scăpat de 14 cm în talie și de 12 pe șolduri.
  4. Merg 10 mii de pași pe zi și am o stare fizică EXCELENTĂ
  5. Am renunțat la lift și am descoperit scările. Și am spus ADIO noptilor albe.

După o lună de dietă, am stat iar față în față cu medicul vieții, prof. Giuseppe Castaldo

Eu, fericită că am slăbit 8 kilograme.

El, fericit de cum arată analizele mele. 

S-a uitat peste ele și a zâmbit. 

-      Se vede din analize că țineți dieta. 

-      Chiar așa? 

-      Da, sunt oameni care se plâng că nu slăbesc, deși țin regimul ca la carte. Eu sunt medic, pe mine mă interesează starea dumneavoastră de sănătate. Analizele nu mint. Se vede cine nu renunță la zahăr, la carbohidrați.

În luna a doua, regimul a fost mai soft, a inclus brânză, ouă, biscuiți de ovăz și toate fructele, mai puțin bananele.

Doamne, ce senzație când am mâncat prima nectarină!

Recunosc, nu am respectat cantitățile la pepene și de asta cred că nu am slăbit așa de mult. Cum să mănânc 150 de grame de pepene?

Acum am revenit la regimul inițial, intrarea iar în ketoză. Carne și legume. Suplimente: proteine, minerale, calciu, magneziu, potasiu, collagen, rădăcină ashwagandha.

Am făcut mai multe fotografii, să vedeți ce mănânc.

Las aici ca exemplu si două zile de dietă.

Exemplu de zi în faza I

MIC DEJUN

ulei de cocos

Praf proteic

PRÂNZ

 Grătar pui/peste plus salată sau legume

CINA

Legume fierte/cuptor sau salată

Praf proteic

Exemplu de zi în faza a II a

MIC DEJUN

125 de grame de fructe

PRÂNZ

carne cu legume

CINA

Legume fierte sau la cuptor, salată

Sau

Puțină brânză cu 2 biscuiți de ovăz și legume

Sau

Șuncă și legume

Sau doua ouă și legume

ATENȚIE! FOARTE IMPORTANT!

Cantitățile, suplimentele, meniul complet sunt stabilite de medic în funcție de analize.

Fotografii cu mâncarea am făcut peste tot: acasă, în vacanță, la birou sau la restaurant. Postez zilnic in instastories pe pagina de Instagram.

Aștept Crăciunul cu nerăbdare, când voi posta fotografiile before and after. Până atunci, pun această fotografie cu mine și prietena mea, Mirela. Împreună în Israel.

Văzând poza (care suprinde atât de bine relația noastră) am avut un gând superficial de femeie la dietă: 

Doamne, de când nu am mai purtat pantaloni albi! Și cât am slăbit!

Detalii despre dieta oloproteică găsiți aici.

Prima mea luna de dietă, am descris-o aici.

Pe 1 decembrie revin pe blog cu analize și fotografii noi și vă dau de veste tot atunci cât am mai slăbit.

M-am bucurat că l-am corupt și pe prietenul meu Gusti. Rezultatele lui sunt si mai spectaculoase. ( mereubarbatiisbaescmairepede)

La final, o mică ironie, pentru toți cei care sunt îngrijorați de acest regim, reamintesc SUPRAVEGHEAT DE UN DOCTOR ÎN NUTRIȚIE.

Cum bine spunea cineva:

Nimeni nu părea îngrijorat când ajunsesem cât dulapul, mâncam singură un tort și zăceam pe canapea zile întregi.



Continue reading

4 comments


Cum a fost în concediul din Scoția. Impresii din tabăra pentru familiști

Știi ca ai o vacanta perfecta când nu te deranjează nimic. A fost prima data când nu ne-am petrecut concediul la hotel sau intr-un apartament închiriat. Avem și noi ca tot romanul obsesia #sanuderanjam asa ca atunci când am anunțat-o pe Monica de planul nostru de a merge în Scoția nu ne-am gândit nicio clipa sa stam la ea. Dar ea a insistat și ne-a convins și bine a făcut!

Nu a fost o vacanta propriu zisă. A fost ca o tabără în care ne-am făcut de cap, am întâlnit oameni noi și am simțit cum e sa trăiești într-o lume mai curata și mai sincera, cu o mentalitate diferita.

Monica e soi romanesc ales. Ii curge optimismul prin vene. Nu-i capabilă sa zică ceva rău și e fix genul care vede în orice situație o parte bună.

O femeie neobosită, după cum spune Mirela (cine se aseamănă se adună, eu pe Monica am cunoscut-o fiind prietena bună a Mirelei, sora din Scoția,  Multumeeeesc, Mirela!)

Monica ne-a dus în vizită la prietenii ei care ne-au primit cu bratele deschise. Daniela și Florin, fericiti ca și-au luat casa noua, bucuroși sa ne primească. Daniela a pus masa mare împărătească. Cu fripturi și poale în brâu ca la mama Moldova acasă.

Apoi am ajuns în casa Ioanei Budai. Doamne, ce femeie! Super personaj! A pregătit cina cu un aranjament de masă de ziceai că suntem într-o revista de decorațiuni și stăpâna casei tocmai a fost anunțată ca vine Andreea Berecleanu la masă. Ioana ne-a făcut sa radem în hohote prin felul ei super sincer și direct.

Trei familii, prieteni uniți de fapt într-o singura familie. Se ajută unii  pe alții în fiecare moment, vorbesc la telefon și de 10 ori pe zi, se vad des, sar unul pentru altul din toată inima.

Toată  povestea asta a  durat o săptămână. Monica ne-a plimbat la un castel, apoi la altul, apoi în St.Andrews, la magazine, în puburi și în vizită la prieteni, la târgul de vechituri de duminica și la muzeul științei.  

Ce mi-a rămas în minte și sigur nu o sa uit niciodată? Hohotele de ras, dansurile în sufragerie, statul la povești in curtea din spatele casei Monicai, alergatul și pozatul prin ploaie.

O vacanta fără program, fără obiective cultural artistice de bifat. Relaxare și optimism.

Am un singur regret: ca n-am făcut o poza de grup. Rămâne pe data viitoare! Sunt sigură ca o avem  parte de o data viitoare 🙂

P.S. O să revin cu mai multe fotografii, impresii și informații despre peisaje, castele si alte minunății made in Scoția. E o țară superbă!



Continue reading

2 comments


În vizită la Palatul Primăverii, casa lui Ceaușescu

Palatul Primăverii e un palat în adevăratul sens al cuvântului. Casa lui Ceaușescu de odinioară este un must see.

Vorba lui Mirelei:  pentru cei care regretă comunismul, poate ajută puțin să vadă în ce condiții trăiau soții Ceaușescu.

Din păcate, sunt încă mulți care nu cred că în timp ce poporul făcea foamea la propriu, Nicolae și Elena stăteau bine merci, la adăpost în cea mai frumoasă zona din București: Primăverii. Mi se pare cel mai bun nume pentru liniștea și verdele care doar la câteva sute de metri de cele mai aglomerate artere ale marelui oraș.

Grădina de iarnă

Palatul se întinde pe o suprafață de 4500 mp. Are 164 de încăperi din care se vizitează doar 50, dar sunt suficiente că să îți faci o idee clară că exista viață bună și e vremea lui Ceaușescu. Pentru el și ai lui, desigur J

Casa arată în proporție de 90% așa cum au lăsat-o Ceaușeștii și mi se pare admirabil că se fac eforturi în sensul acesta.

 Se vizitează în grupuri de minimum 5 persoane. Există un calendar pe zile și ore și trebuie să faceți rezervare obligatoriu. Faceți rezervarea la telefon sau pe internet și primiți mail de confirmare.

 Am nimerit un grup vesel, oameni trecuți majoritatea de 40 de ani. Glumele au curs: “ Ia uite iubi ce baie, e cât apartamentul nostru!” “Oare la ce le trebuiau atâtea birouri?” ” De ce aveau măsuțe în wc???” “Și ce dezamăgire că baia nu e de aur, doar placată….”

Soții Ceaușescu aveau 11 oameni care le stăteau la dipoziție non stop. La întrerupătoarele  electrice existau butoane pentru servitori. Comunism cu aspect luxoase.

Pe lângă apartamentul soților Ceaușeștilor, holuri largi, spații comune, mai există și dormitoarele celor 3 copii: Nicu, Valentian și Zoia. După dimenisune și lumina, mi-e clar fără să știu istoria familiei că Zoia era preferată tatălui său.

Marmură de Ruschita identică cu cea folosită la Casă Poporului, mozaic din Italia, piscina interioară desprinsă parcă dintr-un film italian cu Sophia Loren, cadouri scumpe de la mari șefi ai lumii și o imensă colecție de artă.

Mi-a plăcut grădina de iarnă, mi-am imaginat petrecerile la piscină și traiul într-o casă atât de mare. Mult prea mare.  Ceaușescu n-a fost un oarecare. Asta știm. Dar se vede și mai bine din cum îi era organizată intimitatea. Avea în casă și un mini spa, jaccuzzi, sauna, solar dar și încăperi imense pentru haine, dressinguri care ar face invidioase multe din divele de azi.

La ieșire am zăbovit minute bune în curtea interioară. E splendidă!

Am să mă intorc  împreună cu tata. Sunt curioasă ce va spune el.

Las aici câteva fotografii și vă recomand să faceți o vizită.

Mai multe detalii despre casa lui Ceaușescu găsiți aici.



Continue reading

no comments


Dieta Oloproteică de la Cronos Med. Prima lună

Povestea a început cu adevărat acum câteva luni.

Andreea Berecleanu mi-a vorbit despre profesorul Italian Castaldo care vine în România, la Cronos Med cu o dietă care  schimbă percepția multora despre viața sănătoasă.

Am urmărit traseul pe care l-a avut Amalia Năstase. Zi de zi. Am văzut ce și cum mănâncă. Am citit principiile dietei și m-am gândit așa: acum ori niciodată!

Am primit lista de analize pe care le am de făcut și le-am făcut, plus ecografia abdominală și EKG. Fără ele nu intri la doctor.

Deși hotărârea era luată, când au venit rezultatele analizelor nu am fost om o zi întreagă. Dezastru: colesterol, insulina, proteina c reactivă. Totul arăta foarte prost. Eram practic în pragul diabetului.

Cântarul Tanita avea să completeze tablul negru: Aveam metabolismul unui om de 60 de ani.

Așa că m-am dus la întâlnirea cu vestitul profesor cu creierul doborât de stres, dar cu sufletul plin de speranță.

Profesorul e un italiano vero. Slab, bronzat și foarte cald. S-a uitat pe analize, s-a încruntat ușor și mi-a spus ce presimteam deja: metabolism blocat, trebuie să îi dăm un șoc, să-l aducem la un ritm normal. 

Adio, zahăr!

Adio, carbohidrați!

Adio, lapte!

Adio, sucuri dulci!

Adio, alcool!

Adio, nopți nedormite!!!

Profesorul Castaldo mi-a explicat că dieta asta nu e de ținut o zi da, două nu. Trebuie ținută strict  ca să intru în starea de chetoza. Mi-a spus că viața mea se va schimba și mi-a dat întâlnire peste o lună. Cu analizele repetate și cu kilogramele pierdute.

Și-am pornit la drum.

Prima zi a fost ușoară. Aveam capul plin de visuri. Cum o să intru eu iar în rochia pe care mama Paulei mi-a dat-o cadou acum 20 de ani...

Spre seară a început să mă doară capul. Rău. Durerea a continuat vreo 3 zile și 3 nopți. Au apărut și niște grețuri cumplite de ziceai că sunt însărcinată cu tripleti. Doamnelor și domnilor, iată că am facut cunoștință cu SEVRAJUL. Pentru prima dată în viață. Nu am mai trăit așa ceva nici când m-am lăsat de fumat. Creierul meu intrase în panică; unde este zahărul, Fifi???

Norocul a fost că aveam 2 zile libere, așa că mi-am permis să stau în pat. Am zăcut practic. Știam că această stare va trece și că până la urmă corpul meu va accepta că nu mai pupă nicio felie de tort, nici măcar o bombonică.

Din ziua a 4 a, am simțit că sunt alt om.

M-am trezit energică, bine dispusă, fără dureri de cap și motivată. Trebuia să mă duc să mă cântăresc la clinică peste câteva zile. Am promis că nu mă cântăresc acasă. Acu, fie vorba între noi, normal că m-am cântărit. Pierdusem 2 kilograme.

Am început dieta luni iar duminică m-am trezit cu un gând: blugii. Acei blugi pe care nu îi mai pusesem pe mine de 3 ani. Surpriză! Îmi veneau ( acum deja îmi sunt largi )

Mi-am pus în cap să merg pe jos 10 mii de pași. Maratonul noii mele vieți.

A trecut o lună. Am ținut regimul strict, carne cu salată la prânz, legume seara, un iaurt cu proteine. Poți să inversezi mesele, dar am făcut asta doar de două ori. Prafuri proteice la cină și mic dejun iar la culcare o porție de colagen. Muuultă apă și câte un pahar de cola zero cu gheață din când în când.

Cum am reușit: Am pus eticheta OTRĂVIT/INTERZIS tuturor carbohidraților și m-am gândit că asta e ultima șansă să îmi recapăt sănătatea.

Dietă oloproteică e o dietă fantastică. Suplimentele pe care le-am luat ( oligominerale, vitamine) mi-au tăiat senzația de foame între mese. Atenție! Provocarea e psihică, nu fizică!

A trecut o lună. Am învățat să dorm, să zâmbesc și să mă gândesc  cu ce o să mă îmbrac de Revelion.

Era să uit. Am pierdut 8 kilograme 🙂

Detalii despre dieta vieții, găsiți aici.

Eu am să revin cu articole în care o să vă arăt exemple de combinații de mâncare, cum reușesc să fac minimum 10 mii de pași pe zi și cât de important este să ai oameni care să te susțină.



Continue reading

8 comments


Pont pentru sănătate: Salina de la Ramada Plaza Bucharest

Sunt fan Ramada Plaza Bucharest de când am petrecut o noapte cu Maria în acest complex minunat, experiență pe care am descris-o aici. Am fost și la piscină, ne-am bucurat de soare și de bălăceală, mi-a plăcut foarte mult toată zona de sport și relaxare.

Sunt încântată să vă anunț că în cadrul Vitality Wellness Club de la Ramada Plaza Bucharest a fost deschisă salina cu sare de Himalaya.

Beneficiile salinei sunt multiple și importante, mai ales în cazul afecțiunilor respiratorii și reumatice.  Eu știu pe pielea mea ce minuni face sarea după ce m-a vindecat de o criză urîtă de sinuzită.

Sarea de Himalaya a apărut cu peste 200-250 milioane de ani în urmă, în perioada în care apele acopereau cea mai mare suprafață a Pământului. În urma mișcărilor tectonice, apele s-au micșorat, apoi au secat, în urmă rămânând sarea. Unicitatea ei este dată de faptul că nu are impurități, nefiind supusă acțiunii poluante a mediului și conține toate cele 84 de elemente naturale în aceeași combinație ca în oceanul preistoric care se consideră izvorul vieții pe pământ.

Cercetările de ultimă oră au arătat că sarea de Himalaya, supusă unei anumite temperaturi, formează un microclimat unic al aerului, conținând ioni negativi.

Inhalarea ionilor negativi emanați de sare tratează următoarele afecțiuni:

  •  ·                     Boli ale sistemului respirator – astm, bronșită cronică, sinuzită și pneumonie, tuse cronică, infecții ale urechii.
  •  ·                     Alergii, oboseală, surmenaj, probleme vasculare, probleme digestive.
  •  ·                     Afecțiuni dermatologice – eczeme, psoriazis, acnee.
  •  ·                     Dureri de cap, migrene.
  •  ·                     Eliminarea stresului, detensionarea și detoxifierea organismului.

Pereții cu sare de Himalaya dau acestei saline o atmosferă relaxanta, cu un efect benefic pentru sănătate. Așa că vă invit să testați această nouă facilitate din cadrul Vitality Wellness Club.

*******

Ramada Plaza Bucharest face parte din complexul Ramada Bucharest Convention Center, ce însumează 567 de camere, 4 restaurante, 3 baruri, un business lounge, 20 de săli de evenimente, peste 500 locuri de parcare, un salon de frumusețe, un Gift Shop. În cadrul complexului, se află și clubul Vitality Wellness Club, de peste 3500 mp, cu o impresionantă zonă de SPA: piscină interioară semi-olimpică, saună uscată, saună umedă, frigidarium, zonă de fitness de peste 700 mp, incluzând zonă de greutăți libere, zonă de echipamente cardio, studio de aerobic & spinning, piscină exterioară și Jacuzzi pentru orice anotimp, 6 terenuri de tenis și 2 de fotbal. Având o atmosferă specifică unui mic oraș, dotat cu toate facilitățile, complexul Ramada Bucharest Convention Center a devenit orașul din nordul orașului.



Continue reading

no comments


Eu nu vreau nimic de ziua mea

A fost declarația Mariei înainte de ziua ei.

În martie anul ăsta a împlinit 10 ani așa că am insistat.

- Cum mai să nu vrei nimic?

- Nu vreau nimic, am unde să dorm, am ce să mănânc, am jucării, am tot ce îmi trebuie, nu vreau nici un cadou.

- Și totuși?

- Un LoL mami….

- Măi Maria faci 10 ani trebuie să îți iau un cadou mai important, nu o păpușică de 5 cm…

- Bine, atunci 2 bluze cu mânecă lungă...

Am râs tare când am auzit, singură și cu tatăl ei. Eram siguri, siguri că în ultima clipă o să apară după această mască a lui NU VREAU NIMIC ditamai castelul Lego sau o Barbie de ultimă generație.

Dar iată că viața bate filmul și părinții trebuie să nu mai fie ei atât de siguri că știu exact ce și cum vrea copilul.

Copila noastră nu a vrut nimic. Nici cu o săptămâna înainte, nici cu o zi, nici acum la două săptămâni după.

Iar mesajul ei a fost atât de clar încât a fost aniversarea la care a primit muulte bluze cu mânecă lungă.

Iar noi am primit o lecție. Cu zâmbetul pe buze. Și cu bucuria că avem un copil pe drumul bun al vieții J



Continue reading

no comments


Vinul românesc de care m-am îndrăgostit

E primul vin alb de care m-am îndrăgostit. Și mai e și sec. Și mai e și românesc.

Atât de departe de dulcele meu vin de Porto.

L-am încercat prima dată acum vreun an la o degustare pusă la cale de Cristian Preotu la La vinuri. Am zis nu, nu mulțumesc nu beau alb și nu beau sec. Oamenii au insistat. Bine, fie am zis și gata. Crush! Au urmat și alte vinuri mai străine, mai australiene sau mai franțuzești, dar ăsta e primul vin alb care mi-a intrat la suflet. Iată și descrierea specialiștilor ca să înțelegem mai bine de ce îmi place:

Un vin proaspăt, de culoare galben-pal, cu parfum floral, note de pere verzi, mere, pepene galben, mușețel, miere, mineralitate medie și postgust persistent.

Îl cheamă Galicea Marea și îl gășiți în magazinele Comtesse du Barry sau online, aici.

Acum că v-am dat așa pont fain, vă spun să vă meargă ziua bine și poate o încheiați cu un pahar de vin bun.

foto: Adi Popa



Continue reading

no comments


De ce oare mă simt atât de vinovată când stau?

Sunt zile în care nu trebuie să merg nicăieri, nu am produc Observatorul așa că nu mă duc la redacție și nici nu am alte întâlniri în oraș. Sunt zilele de stat acasă. Zile în care mă trezesc la 9 și mă simt victorioasă că am dormit atât, beau o cafea, citesc puțin, vorbesc la telefon, mă uit la un film, fac o ciorbă, vine soțul mâncăm, dorm puțin la prânz, mai citesc, mai trimit mailuri pentru proiectele personale, citesc, ascult muzică, traversez strada pentru o plimbare in cel mai frumos parc din București, mă întorc acasă și…a venit seara! Când mă apucă vinovăția că nu am făcut nimic. NU AM MUNCIT. De ce oare mintea mea simte această vinovăție? Trebuie să îmi pun sufletul mai mult la bătaie să îi spună creierul…E ok, poți să nu faci nimic azi.

Continue reading

no comments


5 cadouri perfecte pentru oamenii din viața ta

Am învățat de câtiva ani să fiu foarte atentă când aleg cadourile de Crăciun. Atenție, oameni buni! E important să te gândeștie exact la preferințele destinatarului.  Ale lui, nu ale tale. Să ii cumperi ce îii place lui/ei, nu ție. Am dat o tură ieri  dimineața  prin magazinul Comtesse du Barry din Băneasa și m-am inspirat. Iată câteva idei cool cu care nu dai greș niciodată.

1.Cadoul pentru mama și tata

Foie gras, vin, bomboane fine, terine. Sunt multe și la alegere. Acu pe bune, dacă noi nu ne răsfățăm părinții, cine să facă asta?

No 01: Touches délicieuses Crêpes dentelle învelite în ciocolată cu lapte, ediție specială de Crăciun, 90 gr La Vieille Ferme Rouge AOC Côtes du Rhône, Franța, 37.5 cl (vin roșu sec) Preț 79 RON

Coffret cadou cu terină din piept confiat de rață și dulceață de ceapă - ediție specială de Crăciun Preț 110 RON

No 02: Dix Croquis Terină gasconă, 70 gr Tabletă de ciocolată de plantație Mokaya, 66%, 70 gr Beau Mayne Rouge AOC Bordeaux, Franța, 37.5 cl (vin roșu sec) Preț 99 RON

No 17: Rencontres gourmandes Tabletă de ciocolată de plantație Vila Gracinda, 67%, 70 gr Tabletă de ciocolată de plantație Los Anconès BIO, 67%, 70 gr Ton în ulei de măsline, 115 gr Sardine în ulei de măsline, 120 gr Ulei de măsline extra virgin Reserva de la Familia, Picual, 50 cl Michel Redde Petit Fumé AOC Blanc Fumé de Pouilly, Loire, Franța, 75 cl (vin alb sec) Preț 395 RON

Mai multe pachete găsiți aici.

2.Cadoul pentru prietena obsedată de diete, dar îndrăgostită veșnic de ciocolată

Relația asta de love and hate dintre ce e bun și ce e sănătos are un leac. Ciocolata divină de la Michel Cluizel combinată cu ceaiul  Kusmi Tea. Cicolata asta e cea mai bună din tot ce am mâncat vreodată ( și dacă nici eu nu mă pricep la ciocolată nu știu cine se pricepe )

3. Cadoul pentru prietenul tău Chef

Toți avem un prieten care se uită la Chefi la cuțite și visează cum într-o zi o să apară în domentarele de pe Netflix cu povestea lui de bucătar cunoscut în toată lumea. Până atunci indiferent de mărimea bucătăriei în care își exersează talentul, tu poți să îi faci un cadou wow. Ulei, oțet, condimente de calitate, sirop de agave, muștar, unt cu trufe etc.

Condimente Terre Exotique

4. Pentru prietenul entuziasmat/ pasionat de vinuri,

Iată o super idee: O verticală de vinuri. 3 vinuri din același soi dar din 3 ani diferiți cu ajutorul cărora să poata observa cum evoluează aromele de la an la an. Își cheamă prietenii acasă și uite așa organizează o degustare de vinuri. O altă idee sunt paharele de vin concepute pentru a se potrivi oricărui tip de vin. Vinurile toate le găsiți aici.
Mai multe pahare găsiți aici

5. Pentru cineva pe care nu îl cunoști foarte bine dar vrei să îi faci o bucurie

Sunt cadouri perfecte pentru oricine, ți le recomand chair dacă nu cunoști foarte bine gusturile destinatarului.

No 05: Tradiții gurmande Tabletă Ourson din ciocolată cu lapte, migdale și biscuiți caramelizați, 100 gr Glob de Crăciun realizat manual* Marcel Malbec IGP Comté Tolosan, Franța, 75 cl (vin roșu sec) Prezentare: cutie cadou Comtesse du Barry 07 (dimensiuni: L35.5 x l19 x h11.3 cm) *în serie limitată. Globurile nu conțin adezivi sau produse toxice și sunt lucrate cu multă atenție și dragoste. Preț 159 RON

  Vă recomand  Le Manoir  pentru că știu cât de atent sunt selecționate produsele și mai știu, vorba cântecului,  că poți să furi cu ele inima oricui! Dacă nu vreți să comandați online pueți merege direct în magazine:

BOUTIQUE COMTESSE DU BARRY BĂNEASA

Băneasa Shopping City, etaj 1, Bucureşti Tel. 021 361 16 25 BANEASA@LEMANOIR.RO

BOUTIQUE COMTESSE DU BARRY PRIMĂVERII

Bd. Mircea Eliade nr. 3, București Tel. 031 620 40 32 PRIMAVERII@LEMANOIR.RO

BOUTIQUE COMTESSE DU BARRY CLUJ NAPOCA

Str. Emil Isac nr. 14, Cluj Napoca Tel. 0264 45 01 34 CLUJ@COMTESSEDUBARRY.RO

BOUTIQUE COMTESSE DU BARRY ATENEU

Str. Episcopiei 2-4, București Tel. 021 311 03 91 ATENEU@LEMANOIR.RO

 

Spor la cumpărături reusite! Mai sunt 12 zile și vine Mos Crăciiiiiun!

       

Continue reading

no comments


10 lucruri pe care trebuie să le știți dacă mergeți la Disneyland Paris

1. CAZAREA Cazarea trebuie rezervată online. Există două variante: să te cazezi în interiorul parcului și dacă alegi asta sunt oferte ale hotelurilor care includ și biletele de acces la distracție sau să te cazezi în exterior. Varianta asta am ales-o și noi și a fost mult mai ieftină, am stat în cartier la Val de Europe la o stație de tren de Disney. Apartamentul în care am stat l-am găsit pe Booking, e la 3 minute de mers pe jos de stația de tren și cu tot cu călătoria faci cam maximum 15 minute pînă la parcurile de distracție Noi am fost două mame cu fetele noastre și am plătit 180 de euro de familie pentru 2 nopți. Pentru un apartament cu 2 dormitoare într-un cartier foarte elegant și sigur. ( să nu va mai spun că era la 5 min de un mall, un outlet etc ) Desigur te poți caza și în Paris, dar faci mult pe drum și oricum nu ieși mai ieftin la cât costă minisculele camere să le închiriezi. În plus pierzi foarte mult pe drum. 2. BILETE DE ACCES VĂ recomand să le luați tot de pe net sunt mai ieftine, mă rog  dacă putem să spune ieftin . Am plătit 150 de euro pentru mine și 133 pentru copil pe 2 zile de acces în ambele parcuri Atâta a fost în perioada asta, sunt perioade în care e mai ieftin va recomand să va uitați aici pe site ul lor. 3. ATRACȚIILE Sunt cozi mai mari sau mai mici în funcție de ora și perioada. Am auzit că sunt zile din n în care nu e aglomerat, nu prea cred, noi am fost la început de noiembrie și era full și n-am fost în weekend. E drept că era vacanță de toamna a copiilor în franța, dar acolo cred că 90 la sută din public era format din turiști. Există fast pass,  puteți cumpăra de aici, costă pînă la câteva sute de euro, dacă ted au banii din casă afară și nu te lasă să stai la cozi. Apropo de cozi și de traseele pe care o să le faceți ( noi am parcurs în  a doua zi 15 km pe jos!!! ) e bine dacă aveți un copil  mai mic să închiriați un cărucior costă 10 euro pe zi dar va salvează de niște plânsete, acele momente cînd copilul nici nu mai poate să meargă dar nici nu se lasă dus din parc. 4. MÂNCAREA Vestea proastă e că mâncarea e jalnică și scumpă. Mama și tata lui junk food. Dar, vestea bună e că mai găsiți pe ici pe colo un iaurt sau o salată, dar cel mai important e că te lasă să intri cu mâncarea ta de acasă așa că sandvișuri, biscuiți, fructe, feel free să puneți în rucsac ce vreți. Vă recomand această variant mai ales dacă nu sunteți cazați în parc. 5. MAREA PARADĂ La 17.30 zi de zi e cel mai frumos moment al zilei. Parada nu ai voie să o ratezi, dacă nu vezi asta te-ai dus degeaba la Disney. Parada se desfășoară pe bulevardul principal și e foarte important să mergeți acolo cu 30 de minute chiar 45 de minute înainte să înceapă ca să prindeți un loc bun. Chiar dacă este foarte aglomerat, lumea e extrem de civilizată și dacă ajungeți cu 5 minute înainte și deja trotuarele sunt pline veți fi uimiți să vedeți că oamenii va lasă copiii să între în primul rând. Trec personajele în care minunate, dansează în față copiilor. Momentul apariției Elsei declanșează o isterie generală în rândul copiilor. 6. SHOW-UL DE SEARĂ Începe fix la 10 seara când se închid porțile la Disney. Totul se întâmplă în jurl Palatului roz. Proiecții pe palat, jocuri de apă și lumini.Artificii mai ceva ca la Revelion și muzica din cele mai frumoase basme ale copilăriei.  E magic. Vă recomand să găsiți un loc nu lipiți de palat la câteva zeci de metri e perfect, dacă urcați copilul pe o bancă sau o bordură ar fi minunat ( dacă îl puteți ține în brațe și mai bine pentru el ) că să vadă tot spectacolul 7. CUMPĂRĂTURILE Aici e aici 🙂 Sunt magazine peste tot. La fiecare atracție mare când ieși ai un magazin, pe tematică fete, băieți, MInnie, Mickey, jucarii, haine, suveniruri. Totul e să ai curaj să spui copilului la un moment dat stop. Va recomand să le explicați copiilor că faceți cumparturile la final de zi, e un magazin imens la ieșire, găsiți de toate. 8. APLICAȚIA E vitală, ai harta parcurilor, e un fel de Waze pentru Disney cum spunea cineva, vei acolo unde sunt cozi câte minute durează și te ajută să alegi atracțiile mai puțin agomerate. În plus, afli și ce atracții sunt închise 9. CÂȚI ANI TREBUIE SĂ AIBĂ COPILUL CA SĂ SE BUCURE DE EXPERIENȚĂ? Câți ani trebuie să aibă copilul că să înțeleagă ceva? Uite, aici cred că e la latitudinea fiecărui părinte. Am văzut de la bebeluși pînă la adolescenți veniți cu bunicii. Maria la cei aproape 10 ani a gustat din plin toată experiența. Aș spune să consultați în aplicație sau pe site lista atracțiilor pentru că sunt multe unde sunt restricții de vârstă și înălțime 10. BUGETUL Al nostru a fost de 750 de euro un adult și un copil Am plătit 200 de euro pe biletele de avion  pentru amândouă( Blue Air oferta de iarnă) 283 de euro accesul, 180 de euro cazarea, 87 de euro transfer dus întors la aeroport ( era o problema cu trenurile spre Disney, se lucra pe o porțiune și trebuia să schimbăm cu un autobiz așa că am preferat varianta taxi ).   *** Disney este despre copilărie, despre magie, trebuie să vă lăsați nervii și pragmatismul de adulți acasă și să înțelegeți că toată povestea este despre și pentru copii. Răbdarea e esențială și umorul e neapărat. Gândurile de oameni prea serioși e musai să le uitați. Într-o zi poate o să vă povestesc în ce mașinuțe m-am aventurat sau cum mi-au dat lacrimile cînd a apărut Elsa. Da, merită să duci copilul la Disney, chiar dacă asta înseamnă să renunți la vacața voastră la mare într-o vară. Pentru un copil nu cred să fie vreo destinație care să mai aducă atâta bucurie. Poate doar Laponia 🙂      

Continue reading

no comments


Mintea mea nu poate duce: Să chemi SMURD-ul la spital

Când eram însărcinată cu Maria aveam o mare groază: Spitalul de stat. Mi se părea că nimeni nu mă mângâie pe cap, că nu arată deloc ca în filmele pe care le văzusem. Medicul cu care am născut, un super profesionist încerca să îmi explice că e mai safe pentru mine să nasc la Maternitatea Polizu.

“ Dar eu aș vrea totuși la privat, știți...Medicul( nu îi spun numele ca să nu îl bag în discuții inutile) mi-a tăiat-o clar: “ Auzi, pe tine ce te interesează actul medical sau cazarea?” “ Poftim, păi nu tot dumneavoastră  mă operați și colo și colo?” “ Ba da pisoi, dar la stat asistentele astea acre și veșnic nemultimite cum le vedeți voi te salvează pînă apare medicul în caz că se întâmplă ceva. Tu nu te întrebi de ce toate cazurile cu complicații din spitalele mari private ajung la Polizu? “
M-a convins, m-au convins și alții. E drept, asta se întâmpla acum 10 ani. Lucrurile au evoluat enorm, de ambele părți. Poveștile despre spitalele de stat sunt mai mereu negre ( și sunt multe despre condiții mizerie, bacterii, nepăsarea doctorilor etc. )  în timp ce de la clinicile mari private primim vești despre mega aparatură și doctori renumiți. Acum 2 săptămâni mi s-a făcut rău în redacție. Nu sunt genul care să dau fuga la spital, dar am simțit că e destul de grav. Și am ales să mă duc la urgențe la Floreasca. Mai fusesem cu ani în urmă, medicii sunt la fel de buni, dar ca dotări mi s-a părut acum că totul e la un alt nivel. “De ce nu te-ai dus la privat, n-aveai bani la tine????”  m-a întrebat o prietenă. Nu e vorba de bani, nu e vorba de doctori, nici măcar de aparatură. Cred că e vorba de proceduri și de situații care în spitalele de stat sunt banale, e o rutină, în timp ce la privat întâmplările ca cea cu copilul cu hemoragie sunt excepționale. În primul rând pentru că aceste spitale sunt mai mici și sunt mult mai puțini pacienți care  își permit o intervenție la privat. Te gândești că dai o căruță de bani și îți cumperi o asigurare că totul va fi bine. Nu neapărat. Îți cumperi niște servicii de fapt, un pat mai curat, o asistentă mai tânără și mai frumoasă, un meniu mai bun venit de la o firmă de catering. Medicul poate că e același ca la stat. Dar eu cred că echipele nu-s la fel de sudate și nu acționează la fel de rapid când se întămplă ceva ca în cazul marilor spitale de stat. Nu vreau să generalizez, sunt sigură că specialiști excepționali sunt și de o parte și de alta, dar mă uitam la Spitalul Floreasca cum se mișcă oamenii ăia, fix ca în filmele cu spitalele de urgență. Da, nu mirosea a trandafiri sau a cine știe ce parfum, dar în mintea mea a rămas ceva din ce povestea mama copilului: cum ei părinții  au chemat Smurdul la spitalul privat  să le resusciteze copilul... Mintea mea nu poate duce asta: să chemi SMURDUL la spital… Cum se poate asa ceva???      

Continue reading

no comments


Eu nu îmi las prieteniile să moară

Într-o lume nebună plină de zbateri și frici, când mulți au febra musculară de la cât aleargă după bani, există oameni dezinteresați. O specie rară, pe cale de dispariție. Bună ce faci, cum ești? Sunt întrebările care îți ridică imediat o sprânceană. Oare ce vrea, oare de ce îmi scrie, de ce mă sună? Nu vreau nimic, vreau doar să mai știu de tine. Pare un scenariu SF, dar chiar dacă timpul liber a cam dispărut pentru noi toți, n-ai cum să nu găsesști câteva clipe pentru întrebările astea simple, pentru oamenii la care chiar ții. Nu există scuză. Dacă ai timp, transformi gândul într-un mesaj sau un telefon și apoi așa cum îți programezi vizită la dentist sau la coafor trebuie să îți programezi și întâlnirile cu oamenii de care îți pasă, oamenii tăi. Pentru că dacă nu, o să vină o zi în care o să te trezești atât de singur. Se vorbește peste tot de câtă muncă e ca să întreții o căsnicie. Dar să nu uităm că și  în prietenie e tot așa.  Eu nu vreau sub nicio formă să-mi las prieteniile să moară. Bună, ce faci, cum ești?  

Continue reading

no comments


Zornitza Family Estate. Locul de unde nu am mai vrut să îmi dau check out

Sunt fan Bulgaria. Cred că bulgarii sunt mai hotărâți și mai muncitori și mult mai evoluați ca noi dacă vorbim despre turism. Bulgaria nu e despre drum, e despre destinație. Nu te vrăjesc peisajele de pe autostradă, dar cumva știi că la final de drum, parchezi, intri și o să spui: WOW.  Am pățit asta când am fost în Sozopol, acum 13 ani, apoi în Nessebar și la Veliko Tarnovo.  Și am avut parte de servicii excelente. Când credeam că știu tot despre ce e extraordinar în Bulgaria, după ce eram convinsă că am bifat toate destinațiile cheie, viața a venit să îmi dea o bătaie ușoară pe umărul meu de călătoare cu pretenții. Primesc o invitație, frumos caligrafiată să merg la Zornitza. Nu auzisem, recunosc. Shame on me. Dau repede căutare, intru pe pagina Zornitza Family Estate, văd primele fotografii și închid repede. La cum arată chiar nu vreau să văd chiar tot înainte. Am plăcerea asta de a mă documenta când merg undeva dar îmi place să nu știu chiar tot, să fiu surprinsă. Zornitza e atât de aproape de Grecia, la doar 30 de km de granița și la o oră și jumătate de mers cu mășina  pînă la Salonic. Asta e prima veste bună pentru că dacă vrei să ajungi aici e ușor să iei avionul și de la aeroport se ocupă oamenii de la Zornitza să te transfere direct în Toscana Bulgariei. Și acum să va arunc niște adevăruri în față: 300 de hectare de peisaje splendide, dealuri, pădure, lacuri, vie. Peste tot miroase a vin și pace. Și a amor, aș spune. E o liniște desăvârșită. E singurul hotel din Bulgaria în Asociația Relaix Chateux ( sunt 550 în toată lumea)  și mi s-a părut absolut extraordinar că propietarii nu s-au lăcomit să facă 200 de camere, că loc era nu de un resort, ci de vreo trei. Această familie minunată, îndrăgostită de frumos și de natură, de vin adevărat și de trai liniștit a ales să găzduiască aici maxim 30 de oaspeți în camere și vile. Încăperile sunt desenate magic, cu vedere la răsărit. Au muzica lor care te așteaptă  să lași stresul afară, ar fi o blasfemie să fii nervos într-un loc că asta. Spațiile-s mari și primitoare, totu-i piatră, marmură, lemn adevărat și bun gust fără măsură. Nu sclipici, nu aur, nu pietre colorate. Ochiul mi s-a acomodat rapid cu frumosul absolut și m-am bucurat când am aflat că eu din tot grupul o să am camera cu cea mai frumoasă privileliste. Am ajuns noaptea târziu și prin peretele de sticlă nu puteam intui nimic. Beznă totală. N-am prea dormit în prima noapte de grijă priveliștii. Nu râdeți, așa e când te cheamă Fifi și te emoționează gândul unui răsărit. M-am trezit de nu știu câte ori, așteptând minunea și deodată am văzut asta:   Era 6 jumăte dimineața și deși mi-am promis că o să dorm, cine a mai putut să doarmă … Am stat în fund în pat minute bune, uitându-mă cu mare atenție la acest show exclusiv al soarelui, încercând să țin cât mai bine minte ce simt. N-am mai văzut niciodată ceva așa de frumos. Și am văzut niște locuri în viața asta. La micul dejun am primit mâncare din fermă Zornitza. Gust, nu plastic.  Nu 10 mii de feluri de mâncare ca la all inclusive, dar un mic dejun cu adevărat sățios. Ne-am plimbat apoi pe dealuri, am zăbovit pe șezlong la piscină, am degustat vinurile familiei și l-am cunoscut pe chef  Spasov. Baby chef cum îi spun oamenii din echipa de la Zornitza. Are 23 de ani. 23. Nerușinat  de tânăr și de talentat are în jurul lui o echipă plină tot de tineri. Media de vârstă e de 21 de ani. Fine dining adevărat, salate sofisticate și deserturi care îți iau mințile. Cum ar fi copacul cu trunchi de ciocolată și acoperiș din vată de zahăr. Echipa de la Zornitza e cu adevărat o familie. Povestea începe cu Kancho Stoycev,  un bărbat curajos și visător decide să transforme dealurile de la lângă Melnik în Toscana Bulgariei. Ce a ieșit din visul lui? O realitate incredibil de frumoasă.  Acum afacerea e condusă de fiul lui,  Marko, un bărbat puternic, muncitor cu gene de visător. Are ajutoare de nădejde: Alexander Skorchev, unul din cei mai buni somelieri ai Europei și Yavor Kirov, directorul complexului, genul ăla de manager pe care orice proprietar de hotel și l-ar dori. Și ce să faci la Zornitza? M-au întrebat prietenii mei dornici de experiențe exclusiviste. Păi poți în primul rând…SĂ STAI. E fix genul de loc unde poți să îți găsești liniștea, departe de muzici sau alte zgomote de neconceput aici. Poți să dai o fugă la plajă în Grecia sau să mănânci la o crâșmă bulgărească din Melnik, cel mai mic oraș din lume. Dacă ești ortodox cu siguranță te vor atrage mănăstirile din jur: Mănăstirea Rila, cea mai mare și faimoasa mănăstire din Bulgaria și Mănăstirea Rozhen. Poți să dedici ore sau zile întregi VINULUI. Să treci din degustare în degustare firesc, fără să ai vreo vină. Sunt mult prea bune vinurile de aici și mult prea fine ca să lași vinovatiile să te copleșească. Poti sa dedici ore bune rasfatului in centrul spa. Masaje, tratamente, rasfat adevarat. Te mai duci? A fost altă întrebare venită firesc. Da, cu siguranță. Pentru că după Brugge și Portugalia toată, de la Zonrnitza nu aș fi vrut să plec. Așa cum sunt destinații pentru care mi-aș lua oricând bilet doar dus, așa și aici mi-aș fi dat doar check in.  Cu un zâmbet larg de Fifi pe buze și cu siguranță că nu o să mă plictisesc niciodată.    

Continue reading

no comments


Cei mai rai sunt oamenii care promit. Si doar promit

Cei mai rai sunt oamenii care promit. Aia care te ignora poti sa spui direct ca sunt nesimtiti sau ignoranti. Dar acolo e o sinceritate cand nu iti dau nicio sansa. Ti-e clara treaba. Si  speranta nula. Dar oamenii care promit si tu crezi ca ei isi vor tine cuvantul... Sunt cei mai rai. Mereu am fost naiva si deodata dupa ani de promisiuni, m-am trezit ca sunt sefa suspiciosilor. Nu mai cred. Cercul intim a devenit strans. Sunt cateva puncte care tin aproape, nici macar nu mai e un cerc. Era o vorba scrisa pe un tricou a lui Codin: Nimeni nu iti poate da ce iti pot promite eu. Pare un text bun de agatat. O replica smechera. Nu. E o realitate. Si n-are legatura cu relatiile de dormitor. Sau poate doar mie mi se pare ca oamenii sunt din ce in ce mai.... De obicei scriu cu diacritice, dar compunerile scrise la suparare merita lasate asa cum au fost scrise. Dintr-o suflare.

Continue reading

no comments


Scolioza este o boală perversă. Timpul este cel mai mare dușman în recuperarea ei

Am ales să vă spun despre scolioză că nu e deloc de neglijat pentru că nu cred că există discuție pe care să o am cu doamna profesoară Căciulan și să nu îmi spună: " Fifi, trebuie să afle cât mai multă lume despre afecțiunea asta! Doamna prof CFM dr. Elena Căciulan conduce împreună cu kinetoterapeut dr. Dana Stanca, Kineto Dema, cabinetul unde mulți oameni se pun pe picioare la propriu și unde își lasă durerea. Care sunt semnele care trebuie să ne ducă cu gândul la scolioză? Fiecare părinte ar trebui să acorde atenție posturii copilului și să-l privească cu atenție din cînd în cînd. Să-și observe copilul și să urmărească poziția umerilor, a trunchiului,a bazinului ,cum merge cum aleargă,  iar dacă are o suspiciune cît de mică să dezbrace copilul și să-l aplece către înainte/ sau în față și să urmărească dacă există o deviație de la linia care unește apofizele spinoase; dacă apare o proeminentă de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Ce pași trebuie să urmeze família după primirea diagnosticului SCOLIOZĂ? La primirea diagnosticului părintele trebuie să se adreseze unei echipe de profesioniști. Specialiștii ccunosc foarte bine abordarea unui astfel de diagnostic. Este foarte important acest pas pentru că  altfel copilul va pierde posibilitatea de a fi tratat corect. Trebuie să vă dau un avertisment foarte importante: Timpul este cel mai mare” dușman” în recuperarea scoliozei. NU UITAȚI: Scolioza idiopatică avansează cu 1-2 grade pe an.

  1. Care a fost cel mai mic paciente pe care l-ați tratat?
Cel mai mic pacient cu care am lucrat avea 3 luni și a venit pentru recuperarea torticolisului. Poziția dar și prezența torticolisului foarte accentuat au evidențiat o scolioză congenitală. Am început să lucrăm un program susținut, individualizat, a început să poarte un corset adaptat bebelușului și de la o scolioză de 60* unghiul Cobb (perioada cînd i s-a propus familiei intervenția chirurgicală) la 1 an  avea 40*  iar intervenția a fost amânată.
  1. Există un mit că scolioza nu poate fi tratată decât printr-o operație chirurgicală.
Scolioza este “perversă” dacă nu o tratăm cu maximum de seriozitate atât noi ca specialiști, dar și pacientul și família lui. Scolioza poate fi tratată dacă avem un program individualizat și corect conceput, dacă avem un corset Cheneau corect confecționat și purtat 23h din 24 h, o metodă de fixare-elongare-derotare care poate ajuta la schimbarea schemei corporale și cu o frecvență la acest tip de terapie de 4-5 ori pe săptămână. Până la intervenția chirurgicală noi trebuie să aplicăm toate tehnicile , metodele neinvazive care pot ajuta pacienții să se recupereze. Nu este obligatoriu ca la 60* unghiul Cobb să facem intervenția chirurgicală, avem în cabinetul Kineto Dema pacienți care au ajuns la 45*,40*. Acești oameni sunt mărturia noastră că atunci cînd se lucrează sérios, rezultatele nu întârzie să apară. Le recomand părinților să creadă în recuperarea copiilor. Oameni buni, în România sunt terapeuți extrem de bine pregătiți să trateze pacientul cu scolioză.
  1. Cât a trecut de la primul caz pe care l-ați tratat?
Poate că au trecut 30 de ani de la primul caz. Dar atunci nu eram cea de astăzi din punct de vedere profesional. Am avut șansa să cunosc și să urmez cursuri de formare profesională lîngă nume mari în recuperarea scoliozei. Astăzi pot “să simt” scolioza, să o tratez  și să aduc speranța și bucuria în familiile care și-au pierdut încrederea în sistemul medical. Sunt sute de cazuri pe care le-am evaluat și tratat. Fiecare caz este unic și spectaculos, iar eu sunt mulțumită și cînd reușesc în prima faza să-l fac pe pacient să-și schimbe schema corporală, să înceapă să-și descopere postura greșită care entru el era corectă. Reușite mari? Am reduz gradul scoliozei de la 45* a ajuns la 28*; de la 60* la 40* de la 25* la 17*. Sunt doar câteva exemple. E adevărat că adolescența e vârsta critică atunci când vorbim despre scolioză? Reamintim că scolioza este specifică fetelor iar perioada critică de evoluție a scoliozei este între 11-13ani . Apariția menarhei  (prima menstră) este poate cel mai important moment de agravare a scoliozei. Odată cu apariția primelor semne ale pubertății o scolioză idiopatică de 10* poate să crească dramatic înainte cu un an de apariția menarhei și 6 luni după. La băieți vîrstă critică este între 13-15 ani Ce le spuneți celor care amână vizita la specialist? Părinții nu trebuie să amâne întîlnirea cu specialiștii....scuzele că au meditații, au prea multe activități, au examenul de capacitate etc sunt doar scuze. Scuzele nu corectează scolioza și nu vor aduce îmbunătățiri în  corectarea scoliozei. Dimpotrivă. Amânarea terapiei poate produce  drame în  viață adolescenților și adulților de mai tîrziu. Recomandarea că înotul recuperează scolioza este total greșită sau “ Mai stați un an și apoi facem intervenția chirurgicală (sunt afirmații ale pacienților noștrii) Pe lângă kinetoterapie ce trebuie să mai facă pacientul cu scolioză? Pacientul cu scolioză poate duce o viață profesională și socială normală. dar în funcție de deficiență va trebui să respecte indicațiile echipei interdisciplinare. Pe doamna prof CFM dr. Elena Căciulan o găsiți la Kineto Dema.        

Continue reading

no comments


"La un bărbat durerea nu contează". Acasă la Hemingway

Ghidul nostru din Havana, băiat vesel și citit ne-a întâmpinat cu zâmbetul larg Made in Cuba.

Azi mergem acasă la Senor Hemingway. Era un afemeiat, avea probleme cu alcoolul, era excentric, dar avea un suflet de aur și iubea cubanezii așa că țara noastră Cuba și întreg poporul l-am adoptat.”
Ghidul turuia și eu îmi aminteam doar fraza asta: “La un bărbat durerea nu contează” spunea Hemingway în Bătrânul și Marea. Eram curioasă să văd cu ochii mei locurile unde a scris, să aflu mai multe despre cine și ce l-a inspirat. Când îi spui numele localnicii tresar. E un fel de zmeul zmeilor în Cuba. Ajungem la Finca Vigia, în suburbia Havanei, la domeniul pe care americanii prin Obama s-au străduit să ajute la refacere. Intrăm în curtea largă, plină de vegetație luxuriantă copaci aduși din Africa de Hemingway și foarte multe flori exotice. În dreapta, e casa de oaspeți unde stăteau starletele de la Hollywood când veneau în vizită, desigur cele care nu aveau acces la dormitorul geniului. Casa principală are ușile și ferestrele larg  deschise dar din interior totul e păzit de personal. Nu ai voie să intri decât cu privirea.  Dar e suficient. Casa arată de parcă Hemingway a plecat acum 5 minute. Cărți peste tot, rom peste tot și un aer de dezmăț pe care anii nu l-au putut șterge. Lumina e frumoasă și vizitatorii pășesc tăcuți în jurul în casei. Stau la coadă ca să bage capul pe fereastră sau pe ușă. Toată lumea vorbește în șoaptă. Sunt locuri unde nu e nevoie să spună nimeni „Păstrați liniștea”.  Cărțile sunt chiar peste tot, biblioteca-i imensă și un raft cu cărți am zărit și în baie. Dar, na, se înțelege defect profesional. Hemigway era foarte bolnav, avea probleme cu tensiunea și diabetul îi dădea bătăi de cap așa că pe peretele de la baie iși trecea săptămânal greutatea. În camere îți sar în ochi trofeele de vânătoare, tablourile de la prieteni faimoși și ei. Cum ieși din casa mare dai de un turn. Acolo se cocoța scriitorul să se uite prin telescop la oaspeții ce se anunțau din vale. Nu deschidea oricui, așa e cînd ești excentric. În spatele  grădinii se acunde piscina. Ascunsă la propriu, după copaci. Ghidul ne spune că aici Catherine Hepburn făcea baie goală. Citisem despre asta doar că era vorba de Ava Gardner....mă rog, la câte femei s-au perindat prin viața și patul lui Hemingway e normal să apară confunzii. În spatele piscinei stă barca Pilar, pe care o știm din Bătrânul și marea. Plecăm de acolo, vizităm satul de pescari unde Hemingway e încă pe buzele tuturor și ne întoarcem în Havana în oraș pentru a merge la hotelul Ambos Mundos. Aici la camera 511 e un mic muzeu. Scriitorul se caza mereu în această cameră. Stătea aici să scrie. Din muzeu în muzeu, ajungem iar într-un bar restaurant Floridita. Alcoolic sau nu, Hemingway a făcut 2 localuri celebre după ce a anunțat:" Îmi beau Mojito la Bodeguita și Daiquiri în La Floridita."  Am vizitat ambele locuri, la 10 dimineața erau petreceri  cu rom era nelimitat. La final de tur, m-am simțit ca după o mare întâlnire. “La un bărbat nu contează durerea”.  Poate toate viciile pământului pe care părea să le aibă Hemingway  pot îngroapa durerea.     Despre dragostea mea pentru Cuba mai sunt multe de spus. De ce cred că americanii nu o pot strica am scris aici.

Continue reading

no comments