Viață


Rezident Tomis Marina. Cazarea perfectă pentru city break în Constanța

Întotdeauna m-am uitat cu jind la emisiunile cu acei oameni pricepuți care fac case de la A la Z. Partea cu construcția mă depășește, dar când văd partea de design interior sunt fascinată de soluțiile ingenioase, de idei care nu îți trec ție prin minte, dar când le vezi făcute de ei spui: „Ce simplu, asta aș putea să fac și eu!” Am ajuns la Rezident Tomis Marina într-o vineri cu ploaie și, de când am intrat în clădire, m-a întâmpinat căldura. Deși amenajarea este industrială, spațiul e atât de cald.   Apartamentul numărul 402, în care am stat, e la parter. Inițial, m-am bosumflat crezând că nu am nicio vedere, dar m-am înșelat. Așa e când ești Fifi și nu studiezi cu atenție. Ca să aveți o idee, am încercuit apartamentul în care am stat și apoi aveți și fotografia cu priveliștea. Apartamentele Rezident Tomis Marina respectă standardele de dotare Rezident. Fiecare are o bucătărie complet utilată, cu toate dotările de care ai nevoie pentru o ședere perfectă: frigider, plită, cuptor, hotă, mașină de spălat rufe și vase, cuptor cu microunde, toaster, espressor Nespresso și fierbător de apă. Baia e foarte luminoasă și nu trebuie să vii cu gelul de duș de acasă. Rituals din partea casei  Acesta este standardul Rezident și în locațiile din Eforie Nord și București. Patul perfect, lenjeria tot așa, curățenia nu mai zic... Cred că e o obsesie în cel mai pur sens al cuvântului. Senzatia e că nimeni nu a stat acolo înaintea ta. Minunat. Apartamentul în care am locuit preț de două nopți are două camere, un living și dormitorul. Fiecare cu balcon. Două camere, două televizoare. Ca să nu se bată nimeni pe telecomandă, fiecare televizor are două telecomenzi, am zâmbit la acest detaliu pentru că mereu sunt discuții: unde e telecomanda, dă-mi mie, etc... Așa că genială ideea cu două telecomenzi. Rezident Tomis Marina e deschis tot anul, ceea ce e absolut minunat pentru oamenii ca mine care adoră marea în orice anotimp. Sunt 26 de apartamente, le vedeți pe fiecare aici. Și dacă vreți să veniți ca tot omul vara, e super ok locația pentru că este foarte aproape de malul mării, Plaja Modern e la 10 minute de mers pe jos. Si acum sa va mai spun ceva. Constanta e o destinatie perfecta de city break sau de fugit undeva o saptamana la liniste si pace dar totusi sa nu fi in pustietate.

Ce vă recomand să vizitați:
  • Muzeul Național de Istorie și Arheologie, care domină Piața Ovidiu, unul dintre cele mai bogate muzee din țară
  • Moscheea Carol, principalul edificiu musulman din România
  • Farul Genovez a fost construit în secolul al XIV-lea și este un simbol al istoriei marine a orașului Constanța.
  • Cu o lățime de numai doi metri, Strada Vântului este cea mai îngustă din oraș și a doua de acest fel din România.
Atentie! Constanța excelează la arta culinară pe malul mării în toate restaurantele sale cu specific pescăresc, turcesc, grecesc, tătăresc. Noi am ales să mîncăm la Rozmarine Tamas si Vin, a fost o experienta superba.
Rezident Tomis Marina e deschis tot timpul anului,  Rezident la Mare inseamna insa si apartamentele din Eforie Nord si camerele de la Corbu. Aveti aici doua oferte noi noute pentru acetse locatii.        

no comments


Cum m-a salvat MAMOGRAFIA de la infarct

Am pus un titlu dramatic pentru că situația a fost chiar dramatică. În capul meu.  Imediat după Crăciun am simțit că mâna dreapta îmi e ușor umflată în partea de sus, axila, umăr, braț... Am început să mă palpez și o dată cu asta, am început să dau drumul la scenarii.

E cumplit să fiI ipohondru (am promis că o fac terapie pentru asta ).
Să vă explic. Eu, dacă stau de vorbă cu cineva și omul respectiv îmi povestește câteva minute despre o boală, mi se aprinde un beculeț. Apoi dau drumul la TV și văd o reclamă sau un filmuleț pe youtube sau o scenă de film legate de boală asta și beculețul din capul meu crește și parcă e din ce în ce mai roșu. Să revenim. După câteva zile am simțit că mâna e umflată, la axila simțeam o umflătură și, în plus, pe o parte din sân. Fiind sărbătorile, revelion.... ce face omul în timpul liber? Caută pe internet și începe să lucreze la scenarii. În planul doi rula alt film în capul meu. Fifi, să fim serioși nu ai mai făcut o ecografie la sîn de patru ani și o mamografie de 12! Precis ai ceva!
Au urmat stări amestecate de vină, ciuda, frică imensă.
Am început anul cu Covid și asta m-a distras puțin, dar umflătura era tot acolo. Am scăpat de Covid și am revenit la problema care mă măcin. Prietenele mele mă tot întrebau: Ce ai ce se întâmplă cu tine, ce ai, ce ai pățit? N-am vrut să spun inițial nimic, apoi într-o zi, eram la masa de prânz și am început să plâng pur și simplu cred că asta a fost un șoc pentru ele, nu înțelegeau ce spun. Eu, direct: Cred că am cancer, nu vreau să mor, dar eu cred că am cancer, sunt sigură, o să mor etc. Delir. Au tăbărât pe mine cu afecțiune și gura mare: Treci la doctor, te programezi acum. Acum la ecografie! La mamografie, zic eu! La mamografie! Precis nu ai nimic, dar ca să scapi de acest stres! Haiiii, acum!!! Lasă că mă programez mâine. Și m-am programat. Direct la cel mai tare chirurg oncolog, am zis să nu pierd timpul. Omu’ mă primea, dar înainte să vedem o ecografie și ar fi bună chiar o mamografie. Pe astea trebuia să le fac în altă parte. Era miercuri. Am scotocit internetul, recomandările, rewieurile, experiențele altora și m-am programat într-o frumoasă zi de luni la 12.30 la Regina Maria la o doctoriță despre care am citit tot ce există pe internetul românesc. Apoi am aflat că o altă prietenă o cunoaște și mi-a confirmat că e bună, apoi șefa mea mi-a spus trebuie să mergi la prietenea mea să te vadă, e cea mai bună! Era aceeași doctoriță. Mi-a recomandat-o cu toată căldura, a și vorbit cu ea! Mi s-a părut un semn că o să fie bine, dar am trecut greu peste weekend, mai mult teleghidată. Vedeam apocalipsa diagnosticului. Ce fac: cum le spun lui Popa și Mariei, cum le spun alor mei, cum o să ne descurcăm, cum o să fie  viața mea, ce fac eu dacă nu o să pot fizic să îmi fac jobul, etc etc. A venit ziua de luni. La 8 fix am sunat la Regina Maria să întreb dacă pot să mă duc mai devreme. Nu s-a putut, doctorița avea programul full. La 12.30 am ajuns în față clinicii. De mânuță cu Ionela, prietena mea venită la susținere. Am intrat, am făcut mamografia cu plânsul în gât. Aveam o traumă de acum 12 ani, când o asistentă repezită și o doctoriță dură au făcut experiența de neuitat în cel mai negativ sens posibil.  Asistenta de la Regina Maria, îmi pare foarte rău că nu i-am reținut numele, a fost super empatică. Mamografia cu tomosinteza a fost ca disconfort pe o scară de la 1 la 10, de un 2. Tehnologia a avansat enorm, neplăcerea e spre minim. Am fost invitată pe hol și rugată să aștept că o să primesc rezultatele și o să mă  cheme doamna doctor în cabinet pentru interpretare.
Cred că au fost cele mai lungi minute din viața mea
Mi s-au dat mie filmele înainte să intru, m-am uitat și am văzut ceva acolo o pată, gata, clar mor...Deschid ușa, intru, doctorița incredibil de frumoasă și stilată îmi spune clar, direct în față cu un zâmbet larg. Calmați-vă, NU AVEȚI NIMIC! Poftim? Da, doamna Popa e ceva acolo, dar nu este în niciun caz cancer, e legat de sănii dumneavoastră mari, trebuie să faceți reducție. Sunt sigură că nu aveți nimic, dar aș vrea să facem și o ecografie că să risipim orice îndoială. Și am făcut ecografia. Da, nu aveți nimic. Sânii dumneavoastră sunt complicați, de aici și disconfortul, nu aveți nimic la axilă nu trebuie să va alarmați, ne revedem la anul la ecografie și peste 2 ani la mamografie. Aș putea să mă îmbăt? A început să radă, am rîs și eu și am rugat asistenta să o cheme pe Ionela în cabinet. Îi mâncasem sufletul destul. Am mai stat la povești cu doctorița cam 15 minute în care mi-a răspuns la toate întrebările. M-a întrebat de ce eram așa speriată. I-am spus știți eu nu am putut să alăptez și din cauza asta m-am gândit că poate o să fac cancer ( așa citisem pe net ) a început să radă, NU MAI CITIȚI PE NET În primul rând la conformația pe care o aveți dvs la sâni nu puteați să aveți lapte. Nu v-a spus nimeni? Aaaaa, cum? Eu care m-am chinuit, m-am muls, am primit toate sfaturile mai mult sau mai puțin binevoitoare, să aflu acum după aproape 15 ani că de fapt oricum nu aveam și nu puteam? Pfffff ce să mai spun.
Multe femei nu au făcut NICIODATĂ MAMOGRAFIE
Am avut aproape trei săptămâni de agonie. Ultima a fost ceva foarte rău. Și asta pentru că nu mi-am făcut controalele la timp. Aceasta este o poveste despre cum mamografia m-a salvat de la infarct. Mi-am terorizat familia, prietenii, pe toată lumea! Va rog să nu faceți ca mine.  Din păcate, foarte multe femei cu care am vorbit în perioada asta nu au mai făcut de multă vreme ecografie și cele mai multe nu făcuseră NICIODATĂ momografie. De frică! Nu, mamografia nu mai doare ca pe vremuri.
Cât despre doctorița la care am fost și pe care o recomand din tot sufletul o găsiți la Regina Maria. Numele este Isabela Botea. O zeiță! 
   

no comments


Cea mai frumoasă vacanță e când toată lumea nu e în vacanță. La Rezident Eforie Nord

Nu am să înțeleg niciodată de ce mergem la mare doar vara. De ce i se face această imensă nedreptate? Cineva a hotărât că sezonul e din iunie până în septembrie. Da, știu, e frumos, e cald, e soare, e briză plăcută, apa mării e caldă, berea e rece, totul se pupă într-un tablou perfect cu sute de mii de oameni. Vară de vară, an de an. Militez să schimbăm aceste lucruri. Acum serios, gândește-te! De câte ori pe an nu ți-ai spus: “Ce ar fi să dau o fugă până la mare?”. Și eu am avut gândul ăsta de sute de ori și de cele mai multe ori... în extrasezon! În ultimii ani, m-am ascultat mai mult și am luat drumul mării. Anul trecut, am descoperit Rezident la mare. Am scris aici despre frumoasa mea experință în apartamentul Silver. Anul acesta, povestea mea cu marea a venit și mai devreme. La început de aprilie am ales să stau la mare o săptămână. Inițial, cu toată familia, apoi planurile mi-ai fost date peste cap și am plecat singură. Doamne, ce frumos a fost! Gândește-te când vezi filmele alea americane cu cei care au apartament pe malul mării și se trezesc cu marea în ochi... oh, well fix asta am trăit. M-am plimbat, m-am bucurat de soare, dar și de ploaie, de lumina incredibilă din dormitor, de plaja toată doar a mea, de liniștea pe care nu o să o ai niciodată în sezon. M-am bucurat să stau într-un apartament în care m-am simțit excelent. Sclipitor de curat, cu o bucătărie dotată cu tot ce îți trebuie, cosmetice Rituals la baie, așternuturi impecabile. Față de anul trecut, s-au făcut și îmbunătățiri. Am găsit altă canapea- mult mai confortabilă, deși cea veche era foarte ok, aerele condiționate schimbate cu unele de ultimă generație, un fel de sistem de climatizare foarte silențios. Totul e gândit pentru ca tu să ai zile stress free. Și apropo de zilele stress free, Rezident are acum o ofertă excelentă până pe 15 iunie. Oferta e simplă. Stai mai mult, plătești mai puțin! Petreci 2 săptămâni la malul mării, în apartamentul tău Rezident Eforie Nord! Prețurile încep de la 2100 lei pentru un apartament cu un dormitor și living cu bucătărie deschisă, pentru 13 nopți de cazare. Mi se pare o ofertă excelentă pentru cei care lucrează la distanță, pentru bunici și copii, pentru oameni cu copii mici sau pentru cei care au nevoie de 2 săptămâni de liniște absolută. Aruncă o privire mai jos pentru a vedea ce perioadă și apartament ți se potrivește! Rezident primește și tichete de vacanță! Ce să îți mai spun? Dacă vrei să ai timp pentru propriile gânduri, hai la mare! Dacă vrei să redescoperi liniștea, briza, soarele și pe tine într-un loc neașteptat, hai la mare! Dacă îți e dor de plajă și vrei să fugi de aglomerație și de stres, hai la mare! Dacă vrei să vii la mare doar pentru mare, hai la Eforie Nord! Locul unde e sezon tot timpul anului.

no comments


Despre feminitate si umanitate. Puterea unui compliment

O apariție. O femeie super elegantă stă la coadă la Lidl cu spatele drept, mândră de zici că e la dineul regal. Imbrăcată cu o rochie neagră, de zi, cu un șirag de perle la gât. Am mai văzut perle, acum femeile le poarta din ce în ce mai des, deși e adevărat, de multe ori în combinații nefericite. Nu e cazul aici. Doamna e foarte serioasă, poate chiar tristă, n-aș putea să spun exact. Ce știu sigur e că emană stil prin fiecare por. Machiaj, coafura aparent nearanjată, dar totuși scoasă din revistă, manichiura simplă. Un inel imens, statement din sidef. Poșeta clutch e mică din brocart, cu broderie fină. O piesă vintage și singurul element de culoare. Are o atitudine care nu are cum să nu îți atragă atenția. Într-un magazin în care lumea vânează reducerile, ea a cumpărat vită și brânzeturi fine. Totul e în armonie și e clar că banii nu sunt o problemă. O studiez cu atenție și invidie. Mereu m-am întrebat ce au femeile astea în ADN care și trezite din somn, și la coadă în mijlocul poporului, ele sunt perfecte. Doamna plătește și iese din magazin, trece pe lângă mine și atunci eu fac ceva neașteptat. Mă scuzați că vă deranjez. Întoarce privirea mirată, la fel serioasă. Da, spuneți. Voiam să vă spun că arătați superb, sunteți atât de îngrijită și de frumos imbrăcată încât am simțit că trebuie să vă opresc și să vă fac acest compliment. Stupoare. Pentru o secundă a amuțit. Apoi fața i s-a schimbat într-un zâmbet larg, fericit. Vă muumesc foarte mult, mulțumesc mult! Deloc deranjată de nebunia gestului meu, m-a dat sentimentul că „uite, în sfârșit, cineva intelege și apreciază ”. Îi zic, mă scuzați că am îndrăznit, dar cred că noi, femeile, ar trebui să ne spunem una alteia și lucruri frumoase. Așa e, aveți perfectă dreptate, mi-ați schimbat ziua, vă mulţumesc foarte mult. La revedere, la revedere. Eu plec spre masina mea zâmbind, ea pleacă spre mașina ei parcă alt om. Cu fața luminată și ochii sclipind. Dar la fel de dreaptă, cu rochia perfectă, inelul statement, poșeta vintage... și un parfum de frumusețe.

2 comments


Uptown Monkey. Apartamentul cu vedere la liniștea Brașovului

Brașovul e recomandarea mea pentru oricine vrea un weekend ca afară. Terase chic, cafenele cool, un centru care aduce a Praga, plin de turiști și, totuși, multă liniște. Oamenii din Brașov sunt cumva, nu că sunt eu de acolo și că mă laud, dar chiar sunt oameni faini și primitori. Orașul a luat drumul turismului, cam peste tot se vorbește engleza, restaurantele sunt de toate felurile și atmosfera chiar e una de vacanță. Azi vă recomand o variantă excelentă de cazare. Un apartament compartimentat perfect si decorat cu mult bun gust. E un apartament de 2 camere, cu living si dormitor. Mic, dar super chic! Perfect pentru 2 adulti si 2 copii. E în centru, dar nu pe strada principală Republicii si nici în Piața Sfatului. E la 7 minute de mers pe jos, într-o clădire nouă, cu vedere la Tâmpa și, atenție, foarte important, GRATUIT aveţi cu loc de parcare subteran. Ăsta e un detaliu care contează enorm pentru că orașul e mai mereu plin și parcările sunt scumpe și puține. Dormitorul e cu ferestrele la o străduţă fără trafic ceea ce inseamnă linişte, aer curat si ciripit de păsărele 🙂 Insist pe acest aspect că e foarte linistită zona, apartamentul e sclipitor de curat (cunosc personal gazda și știu cât preț pune pe asta), detaliile sunt atent alese: de la cosmeticele de baie, până la lenjerie, paturi, tacâmuri, internet cu Netflix şi HBO, încălzire în pardoseală şi....o lumină superbă. Da, lumina e un detaliu care face diferența. Puteți face rezervări aici. Sunt sigură că gazda Atena vă va surprinde plăcut. Tocmai am aflat că a creat în apartament şi o mică galerie de artă cu tablouri de vânzare. Practic, dacă îţi place ceva poţi să laşi banii şi să pleci cu tabloul acasă.:) Vă las acum mai multe fotografii și vă doresc o săptămână PERFECTĂ! Dacă ajungeți la Braşov,  la Uptown Monkey, să îi transmiteți Atenei salutări din partea mea 🙂

1 comment


Irina Baianț “Zâmbetul și energia te prezintă înainte să deschizi gura”

De Irina Baianț am aflat pentru prima dată de pe rețelele sociale. Am dat play la un filmuleț în care ea cânta pe scena de la Ateneu. Wow! A fost prima reacție, apoi căutând mai multe informații am aflat că Irina nu e voce oarecare, e ACEA VOCE despre care vorbește acum toată lumea. A cântat în marile săli de spectacol ale lumii, a ridicat în picioare mii de spectatori, a impresionat audiențe de oameni simpli sau cu funcții mari. Ea nu face diferența între ei. Tratează fiecare om din public cu mare respect. O femeie extraordinară, cu un magnetism incredibil, cu o forță greu de imaginat când vine la pachet cu smerenie în cantități foarte mari. Pe 10 septembrie pregătește un concert extraordinar ILLUMINARIUM IRINA BAIANȚ. Am stat de vorbă despre suflet, muzică, sacrificii, vindecare și puterea de a alege drumul greu. Am făcut fotografii superbe, într-o ședință foto în care am râs mult, dar ne-am făcut treaba cât se poate se poate de serios. A fost o plăcere și o onoare pentru mine această întâlnire. Mulțumesc, Sheraton Bucharest pentru găzduire și Adi Popa pentru fotografiile care mereu schimbă tot. Adevăr sau provocare? Provocare! Spune-mi ceva ce nu ai spus nimănui niciodată. Vorbesc cu perna. Uneori, seara, înainte să adorm, îmi place să-mi iau perna în brațe și să îi spun lucruri ca să pot să-mi eliberez mintea. Îi spun lucruri pe care nu i le spun niciodată nimănui. Ceva de mă apasă din perioada respectivă, ceva ce-mi stă pe suflet foarte puternic și nu consider că trebuie discutat cu persoana respectivă, astfel mai am timp să trec printr-un filtru lucrul pe care vreau să-l spun. Ca să-l verbalizez, să-mi dau seama ce impact ar avea ce spun, vorbesc cu perna. Îmi iau o pernă în brațe și-i șoptesc. Și adevărul este că Irina este cum... Irina este mult. Care-i primul lucru pe care l-ai spune despre tine? Sunt foarte autocritică, de asta îmi este și greu să vorbesc despre mine. Plusurile pe care le am nu sunt meritul meu, sunt meritul părinților mei, al universului, al naturii. Meritul meu e ce reușesc să fac, iar tot ce fac este pentru oameni, pentru ca oamenii să simtă și altceva, să se apropie de sufletele lor, să se apropie de creativitate, să înțeleagă puțin din ce înseamnă spiritul, nu doar trupul. Asta apropo de meseria mea, de mesajul pe care îl trimit, de felul în care interacționez cu tinerii, în primul rând, care pot să înțeleagă și să guste dintr-o zonă puțin mai spirituală, din muzică clasică, din cultură, din experiențe, din locuri frumoase, lăcașuri de cult din România pe care le pot vizita într-o vacanță. Adică să înțeleagă din cealaltă parte a vieții. Cam ăsta este mesajul pe care eu vreau să-l transmit fiind de vârsta lor, dar apucând să merg pe un drum care mi-a arătat lucrurile astea.

Vulnerabilitatea este cel mai frumos lucru care poate să definească un artist
Cum se împarte ego-ul, care e cumva în job description-ul unui artist cu smerenia? Cum depășești momentele de trufie? Le-am depășit doar în momentul în care m-am lovit de ele, adică m-au consumat, m-au atacat, s-au întors împotriva mea momentele de trufie. La început, am fost foarte mândră și orgolioasă și plină de mine pentru că reușeam să fac într-un timp foarte scurt lucruri pe care alții le-au făcut în decurs de ani, să zicem. Am trăit sentimentul ăsta până în momentul în care am înțeles că ceea ce fac nu e meritul meu, mi se poate lua absolut oricând. Este un har pe care îl slujesc și atât. O fac pentru că așa îmi place mie să consider că Dumnezeu a ales pe unii dintre noi să arate anumite lucruri și pe alții alte lucruri, iar pe mine m-a ales să arăt zona asta. Și atunci, e important pentru mine să înțeleg că vulnerabilitatea este cel mai frumos lucru care poate să definească un artist. Pentru că artiștii sunt văzuți ca un fel de entertaineri. Sunt luați, puși pe scenă, cântă bine. Pentru oameni, faptul că pare ușor ceea ce faci înseamnă că e și simplu. Dar nu e adevărat. Pe de altă parte, publicul, în general, nu se uită la tine ca la orice om, ești o zeiță pentru că ești acolo pe scenă... Tocmai de asta cred că vulnerabilitatea câștigă publicul mai mult ca perfecțiunea, mai mult decât un act impecabil făcut. Tu ești om ca toți oamenii și vulnerabilitatea mi se pare cea mai înaltă formă de smerenie pe scenă și în fața oamenilor pentru că arăți așa cum ești. “A, eu știu să cânt bine că am muncit pentru asta și-mi iese ca dificultate tehnică o piesă sau reușesc să-i fac publicului piele de găină.”. Facem acest lucru prin emoție și prin mijloace tehnice, dar, de fapt, noi suntem vulnerabili. Noi suntem ca voi și trăim și plângem și vrem să rupem bariera asta, cu atât mai mult în muzica clasică. Întorcându-mă la întrebarea: “Cum reușesc să fac diferența?”... pe scenă, într-adevăr, trebuie să fii cineva, în viața de zi cu zi, altcineva. Trebuie să te împaci cu ideea asta, fără să le duci în cele două extreme. Trebuie să-ți însușești această dublă personalitate de a fi om de scenă. Trufia vine din dorința de a fi puternic, tu nefiind puternic, de fapt. Eu așa am înțeles-o. Dorind să arăt că sunt puternică, mi-am mărit foarte mult ego-ul.
  În momentele în care simt că nu mai pot, și am multe în care plâng, mă consum, mi se pare că nimic din ce-mi propun nu-mi iese, în care vocea nu-mi răspunde, în care emoțional am o stare proastă, joasă, sunt încărcată, am dureri, am nefericiri, am griji, îmi aduc aminte de unde am plecat și unde am ajuns.
Ți-am urmărit parcursul, tu ai muncit foarte, foarte mult și am să scriu exact așa: “foarte, foarte, foarte, foarte mult, să ajungi aici…”, ești foarte ambițioasă, știi foarte clar ce vrei, muncești enorm, dar sunt sigură că sunt momente când simți că nu mai poți. Ce faci în momentele alea în care simți că nu mai poți? Îmi aduc aminte de unde am plecat. În momentele în care simt că nu mai pot, și am multe în care plâng, mă consum, mi se pare că nimic din ce-mi propun nu-mi iese, în care vocea nu-mi răspunde, în care emoțional am o stare proastă, joasă, sunt încărcată, am dureri, am nefericiri, am griji, îmi aduc aminte de unde am plecat și unde am ajuns. Îmi aduc aminte că am plecat dintr-un punct în care mi-am dorit și mi-am asumat că voi trece prin toate momentele astea, îmi aduc aminte de cuvintele mamei mele care mi-a spus că tot ceea ce trăiești în această viață, ți-ai ales înainte să te naști. Si dacă ți-ai ales să mergi pe drumul ăsta și să slujești asta, ți-ai ales inclusiv momentele de fericire și de greutate prin care treci. Atunci trebuie să treci prin ele, e în tine puterea asta. Imi aduc aminte de bucuria pe care o am când sunt pe scenă, este singurul spațiu în care am impresia că sunt ținută în brațe de îngeri. Mă gândesc: “Cum o să fiu eu peste cinci ani sau peste o lună după ce se va termina momentul ăsta pentru care muncesc?”O să îmi aduc aminte, o să mă uit în urmă și-o să zic: Ce fraieră am fost!”. Acum mă pregătesc pentru un concurs. Eu sunt un om căruia îi place concursul, nu doar pentru că reprezintă o pârghie bună să fii văzut de agenți, de teatre, dar mi-am dorit foarte mult și să văd care este nivelul internațional și să nu fiu cea mai bună de la mine din ogradă, fiecare școală de cânt, din fiecare țară, venind cu reprezentanții și cu tot ce au ei de arătat. Mi-am dorit să văd o comparație, dar și experiență. Plus că emoțiile unui concurs nu se compară cu emoțiile unei scene. E un cu totul alt tip de emoție. E mai greu? E mult mai greu pentru că acolo știi că ai sabia deasupra capului. Ți se vânează, de fapt, greșelile. Asta este mentalitatea tuturor și atunci trebuie să fii pregătit. Trebuie să-i faci pe cei din comisia care te evaluază să se simtă ca la un concert și să uite că au de vânat. Cântatul este subiectiv. Poate să nu îți placă vocea, dar de fapt să cânte bine. Poate să nu îți placă repertoriul pe care l-a ales și atunci să nu fii obiectiv în a evalua artistul tânăr care este pe scenă și care își dorește să aibă recunoaștere și să arate tot bagajul tehnic pe care îl are. Dar dacă tu te gândești că, de fapt, ar trebui să faci oamenii ăia să se simtă ca la un concert, doar să trăiască, fără să se vadă că îți dorești neapărat să impresionezi, atunci e un punct câștigat. Concursurile sunt foarte bune și le recomand tuturor cântăreților, măcar o dată să meargă la un concurs. Acum va fi oficial ultimul concurs pe care îl voi mai face. Toate concursurile au o limită de vârstă și eu sunt la limita vârstei la care mai pot participa la consursurile din categoria celor internaționale foarte mari, pentru că am bifat toate titlurile pe care le-aș fi vrut. A rămas unul care mi se pare foarte important pentru mine pentru că închide un ciclu din care am plecat. Este vorba de Concursul Internațional de Canto George Enescu de la Paris. Care n-a fost câștigat până acum de niciun român. Da. Mi-aș dori foarte mult să merg acolo.
Magnetismul e o chestie cu care te naști
Sunt oameni care intră într-o cameră și se schimbă atmosfera. Și tu ești unul dintre ei. Crezi că magnetismul e o chestie care se învață? Nu, deloc. Magnetismul e o chestie cu care te naști. Că vrei să gesticulezi într-un fel, că vrei să te îmbraci într-un fel, că arăți într-un fel, dar energia e importantă. Tot timpul am spus: “Zâmbetul și energia te prezintă înainte să deschizi gura.” Tu nu ai ales drumul simplu. Tu ești o femeie foarte frumoasă, foarte deșteaptă, foarte talentată, ești pe toate scenele, la concursuri. Ai întâlnit foarte mulți oameni importanți, dar uite, ești aici cu mine pe canapea, nu ești prințesă la palat. De la ce vârstă ai știut că prin munca ta trebuie să ajungi cineva? E un cumul de motive care m-a făcut să conștientizez ce drum să aleg. De ales, l-am ales dintotdeauna. E adevărat că mi-a fost inspirat și de părinți, din educație. Mai ales tatăl meu a insistat să învăț, să am un plan B pentru orice. “Foarte frumos, faci muzică, pian în primă fază. Dar dacă se întâmplă ceva vreodată și nu mai poți să mai cânți? Dacă îți rupi o mână, dacă n-o să meargă? Trebuie să ai capacitatea de a te adapta.” E cea mai mare capacitate pe care specia noastră o are. Adaptabilitatea. Eu mi-am spus: “Ce ai putea să faci altceva?”. Cumva, punându-mi întrebarea asta și investind, nu m-a făcut să mă îndoiesc de ce vreau să fac. Din contră. Am putut să-mi dau seama că trebuie să înțeleg și să caut într-adevăr ceea ce îmi place, nu doar lucrul pentru care sunt făcută, nu doar muzica, ci să aprofundez și altceva. Simți că ai renunțat la ceva ca să fii aici? Am renunțat la multe. Nu sunt lucruri pe care le regret, doar conștientizez că am renunțat la ele. Am renunțat la foarte mult timp și la foarte multe lucruri pe care nu le-am învățat la momentul respectiv. Nu știu cât de mult m-ar fi ajutat sau nu, că am depășit foarte repede etapa în care să joc frunza. La o parte din copilărie... Da. Dar am învățat să fac lucruri care îmi plac mult mai mult și pe care le folosesc mult mai mult. Eu nu știu să joc remmy, table, jocuri de cărți. Am fost plecată în concediu la mare câteva zile și stăteam pe plajă cu prietenii mei care jucau table. Au încercat să mă învețe să joc. E, în afară de a aruncat zarurile, nu s-a prins nimic de mine. Și eu nu sunt un om care să învețe ceva greu.
Să te iubești înseamnă să poți să renunți la lucruri care îți fac rău sau să ai puterea să spui “nu”, să ai puterea să te ierți, să te pui pe tine pe primul loc
Cât de tare te superi pe tine când greșești? Vai de mine! Anul ăsta am învățat pentru prima dată și chiar am simțit ce înseamnă să te iubești pe tine. Asta e o chestie care te lasă sau nu să te superi atât de tare, să te pedepsești. Eu am zis că mă iubesc, în ideea că mă îngrijesc de problemele existențiale, spiritualitate sau am o igienă mentală bună. Dar asta nu înseamnă să te iubești. Să te iubești înseamnă să poți să renunți la lucruri care îți fac rău sau să ai puterea să spui “nu”, să ai puterea să te ierți, să te pui pe tine pe primul loc.
Bunicul meu îmi vorbea de hrana sufletului și că hrana sufletului e diferită de hrana minții, pentru că foarte mulți dintre noi le confundăm
Practici meditația? Da. Trebuie să găsești forma ta de interiorizare. Eu sunt un om extraordinar de activ și unul dintre cele mai mari defecte ale mele este lipsa de răbdare. Mi-am dat seama că și nestatornicia este un defect. Nu pot să stau mult timp într-un loc, trebuie să mă mișc, trebuie să fac ceva. E o agitație interioară pe care mi-am controlat-o fantastic de mult, în primă fază prin exerciții de respirație când m-am apucat de canto pentru că îmi doream atât de mult să învăț cât mai repede tot ce am nevoie ca bagaj tehnic să pot să-mi controlez vocea, încât am avut răbdare să fac lucruri doar pentru că știam că trebuie să termin mai repede ca să ajung undeva, să ajung să pot să cânt cum vreau, să pot să duc o frază cum vreau. Prin exerciții de respirație, am învățat să îmi controlez foarte bine toată agitația interioară. Pentru mine, în sine, cântatul încă de mică, la pian, de exemplu, era o formă de meditație. Pentru mine, meditația înseamnă, în primul rând, interiorizare. Poate să fie sub formă de meditație de conștientizare spirituală, de încărcare, de lucrat cu chakrele, în măsura în care crezi în asta. Eu cred pentru că am fost în cadrul discuțiilor printre oameni. Chiar și mama mea cunoștea un terapeut cu care am vorbit foarte mult, la bază fiind chimist. Nu mi-a povestit niciodată basme, ci mi-a explicat concret că suntem energie, că avem niște centri energetici care lucrează pentru noi. Mie trebuie să-mi explici ca să pot să înțeleg și să hotărăsc, atât cât îmi îngăduie rațiunea, dacă cred în lucrul respectiv sau dacă mi-l pot asuma mental încât să cred în el și să facă sens pentru mine. Am învățat, în primul rând, din respirație, ce înseamnă meditația și apoi am încercat mai multe forme. Meditația este rugăciune. Iar eu sunt un om credincios, nu stau mult în biserică neapărat, dar de sărbători, de fiecare dată când am ocazia și simt nevoia să merg acolo, mă duc. Dar de rugat, mă rog tot timpul, citesc acatiste, am felul meu de a mă ruga, de a cere ajutor. Bunicul meu îmi vorbea de hrana sufletului și că hrana sufletului e diferită de hrana minții, pentru că foarte mulți dintre noi le confundăm. E impresia că dacă citim o carte, de exemplu, sau vedem un film sau purtăm o discuție cu cineva care să ne provoace intelectual sau să ne deschidă niște centri ai minții, ai conștiinței pe care să-i activăm și să-i simțim în noi activ, am făcut ceva pentru mine. Nu, ai făcut ceva pentru oameni. Din punctul meu de vedere, inteligența asta e, ca și cultura, modalitatea prin care poți exprima ceea ce gândești, că atunci măcar ești cumva sigur de măcar o construcție de frază în care poți să pui ceea ce ai în minte. Dar sufletul trebuie și el hrănit. Ți s-a întâmplat ca mintea să ți-o ia înainte? De foarte multe ori. Sunt un total freak control, asumat. Mie nu îmi plac surprizele. De ce ți-e frică cel mai mult? De mine. Adică ți se pare că așa cum te ridici, te poți și distruge? Bineînțeles că mă pot distruge la fel cum mă ridic, doar că am ajuns într-un punct de echilibru în care nu cred că mă mai pot distruge. Mi-e frică de mine în raport cu cei din jur. Sunt vehementă. Sunt impulsivă. A existat vreun moment în care te-ai gândit: "Ce mi-a trebuit mie să fiu cântăreață? Nu puteam eu să mă fac și eu ca mama, chimistă?” Ba da, m-am gândit de foarte multe ori că am ales un drum mult prea greu. Credeam că îmi place să fac altceva mai mult decât fac. Asta doar pentru că mă implicam în altceva.
M-am trezit că nu am nimic, iar acest nimic s-a manifestat pe toate planurile, nu doar spiritual, din punct de vedere al încărcăturii sufletești de a fi pe scenă, ci și din punct de vedere financiar. A fost o perioadă extraordinar de grea
Tot timpul trebuie să ai varianta de backup… M-am gândit și mă gândesc des. Perioada pandemiei este, poate, cea mai grea perioadă prin care am trecut vreodată profesional pentru că nu am avut ce să fac. Cu atât mai mult cu cât eu nu sunt angajată nicăieri. Și atunci, toate câștigurile mele și toată energia pe care o dedicam scenei erau din contracte de colaborare cu diverse instituții sau teatre din țară sau din străinătate. Și m-am trezit că nu am nimic, iar acest nimic s-a manifestat pe toate planurile, nu doar spiritual, din punct de vedere al încărcăturii sufletești de a fi pe scenă, ci și din punct de vedere financiar. A fost o perioadă extraordinar de grea. O perioadă în care am încercat să mă descurc altfel și am ajuns să mă angajez într-un alt domeniu. Mi-a plăcut foarte mult. Am fost consilieră la cabinetul secretarului de stat de la Ministerul Tineretului și Sportului. În primă fază, a fost o situație foarte amuzantă pentru că șeful meu, secretarul de stat, se uita așa la mine: "Și acum ce fac cu tine? Hai să o luăm cu începul, să citești puțin despre legi, să îți dau niște task-uri, să te uiți pe niște dosare, să mi le organizezi.” Mi-a explicat foarte bine ce trebuie să fac, lucru pe care l-am terminat într-o oră și ceva, a doua zi. Am început ușor, ușor să ajung până în punctul de șefă de cabinet, cu alți consilieri sub mine. Și aici mi-am dat seama cât de important este să ai lângă tine un om care este în afara domeniului. Toți cei implicați acolo vedeau și judecau lucrurile prea în mijlocul problemei, cu voalul deasupra capului, nemaiavând o gură de aer, nu puteau vedea din exterior. Eu fiind total în afara situațiilor, înțelegându-le doar la nivel explicativ, puteam să le cântăresc altfel, și veneam cu soluții. Dacă m-ai întreba care e cea mai mare calitate a mea, ți-aș spune inteligența pe care chiar o simt, mi-am dat seama că pot să înțeleg și să aplic lucruri. Cumva nu am renunțat niciodată la muzică, doar că nu aveam efectiv unde să o manifest.
Am o smerenie foarte puternică în a avea un concert care îmi poartă numele pentru că eu sunt un fir de nisip într-un univers imens și mi se pare foarte mult ca un concert să-mi poarte numele
Pregătești cel mai mare concert al tău. Ce îmi poți spune despre eveniment? Este absolut deloc previzibil. Este un concert foarte frumos. Este, mai degrabă, un concept. În pandemie, am început acest concept. Uite o chestie pe care n-am spus-o niciodată nimănui.Poate să poarte numele lui Pavarotti sau marei Angela Gheorghiu. Mi se pare mult să fiu eu, Irina Baianț, la 30 de ani, mare concert. Și totuși, oamenii din jurul meu mi-au spus: “Cânți în el, tu l-ai gândit, e conceptul tău, mesajul pe care vrei să il dai pe limba ta oamenilor este curajul tău de a te avânta în ceva ce poate să iasă, ce poate fi înțeles sau nu. Este linia asta fină pe care numai tu știi cum ai reușit să nu cazi nici într-o extremă, nici în cealaltă, și acest concert trebuie să aibă numele tău. Atunci, cumva, am îndrăznit să spun că acest concert îmi poartă semnătura. Este o cale prin care vreau ca oamenii să înțeleagă că muzica clasică e fantastică, că muzica simfonică e fantastică, că toată armata aia de oameni care creează o vibrație sonoră este purtătoare de har și sunt aleși de Dumnezeu să lucreze prin sufletele oamenilor. Arta nu mușcă și nu este nimic rău să poți să-ți hrănești și sufletul. Tot timpul am spus că muzica clasică este pentru suflet și muzica mainstream este pentru trup. Nu poți să fii doar trup fără suflet sau invers. Când zici muzica mainstream la ce te referi? Muzica de la radio, comercială, nu mă refer la populară, ci la tot ce se ascultă în masă. Nu trebuie să înțelegi muzica clasică, să înțelegi cuvintele, tu trebuie să te lași să simți mesajul. Muzica este un limbaj nonverbal. Nu ne referim la cea care are o vocală, e cântată. Muzica e vibrație. Îți place melodia pentru starea pe care ți-o dă. Am exemplul cuiva căruia îi plăcea la nebunie Caruso. Niciodată n-a stat să înțeleagă ce spun versurile. După zece-douăzeci de ani, când a citit și versurile, a zis: “Nu se poate așa ceva! Eu aveam impresia că vorbește despre cu totul altceva. Acum îmi place și mai mult.” Iar concertul de la 10 septembrie este sinestezie-concert, eu așa îi spun, pentru că în fiecare an am încercat să vin cu ceva diferit. Anul acesta, îmi doresc să ofer mai multe experiențe pentru toate simțurile. Am pregătit un concert cu totul aparte începând cu ce mirosi, guști și simți pe 10 septembrie.  Ce i-ai spune fetiței Irina Baianț? Că o iubesc și să aibă încredere. Și ce i-ai spune unei fete care visează să ajungă ca tine? Să nu renunțe niciodată. Să nu-și creeze un idol din cineva, să fie propriul ei idol, să se descopere pe ea, să urmărească parcursul sau metoda altora care au ajuns sus în domeniul lor, dar să nu încerce să imite și să nu creadă că drumul ăla este drumul corect pentru că fiecare are drumul lui și experiențele care îl duc pe drumul respectiv, dar cel mai important este, indiferent de drumul pe care îl găsești, să nu renunți. Ce nu ai face niciodată? N-aș trăda. Ai fost trădată? Da. Am simțit trădarea la foarte multe niveluri. Și cum depășești? Înțelegând că și ceva din tine l-a făcut pe omul respectiv să simtă să reacționeze așa pentru că vorba aia “adevărul e undeva la mijloc” e mai profundă. Când spui “adevărul e undeva la mijloc”, te gândești că poate și tu exagerezi un pic în povestirea unui situații care nu îți face plăcere. Poate ceva din comportamentul tău l-a rănit pe celălalt sau l-a făcut să fie așa. Noi suntem oglinda unul celuilalt. Dacă ceva din comportamentul meu te rănește pe tine, evident tu vei reacționa și vei schimba energia, vei schimba abordarea și deschiderea față de mine. Atunci, energiile noastre se vor ciocni și nu vom mai putea colabora, nu vom mai avea o comuniune. Toate lucrurile care ne rănesc, că-i trădare, că-i abandon sau umilință vin de undeva și din noi. Dacă reușim să iertăm partea asta și să înțelegem că toți oamenii greșesc și îl ierți și pe el pentru rana pe care tu i-ai făcut-o, cred că acolo te eliberezi de orice sentiment, de orice durere. Iar eu așa am făcut. Eu doar așa am reușit.

2 comments


Surpriza de la Marea Neagră. Eforie Nord. Rezident Eforie Nord

Iubesc marea. Necondiționat. Nu contează că e soare, că e vânt sau că e ploaie. Nimic nu îmi strică părerea despre ea. Îmi plac întâlnirile cu marea indiferent de anotimp. Dar vara e vara și vine cu aroganța ei. Îți trimite voci care îți comandă: Lasă totul și treci la mare! Anul asta am ajuns la Marea Neagră, în sudul litoralului, departe de scumpeturile din Mamaia și de aglomerația din Vama Veche, stațiune care după părerea mea bate pe alocuri fițele din nord. Am ajuns la Eforie. O stațiune care mie îmi place mult, în ultimii ani am fost de câteva ori, e drept în extra sezon. Am stat 4 zile și 5 nopți cu Maria în superbul apartament Silver de la Rezident Eforie  Nord. Știu că e litoralul plin de hoteluri, dar eu am să va recomand să alegeți un apartament. Fac această recomandare pentru că un apartament îți da o independența fantastică. Nu ești constrâns de orele de mic dejun, îl prepari când ai tu chef și dacă nu vrei  poți să te duci la o terasă să mănânci. Văzusem pe internet fotografiile de la Rezident Eforie Nord și recunosc că am gândit, da sunt foarte faine pozele dar parcă prea faine că să fie adevărat ce vedem în ele. Oh, well…Am ajuns la fața locului. Uimire. Dublu wow! Realitatea bate fotografiile! Un apartament dotat cu tot ce trebuie:

  1. espressor ( eu am buba la cap cu cafeaua deci a contat enorm să știu că am un aparat de făcut cafea plus pastille pentru tot sejurul )
  2. prajitor de pâine
  3. cuptor cu microunde
  4. fierbator de apa
  5. plită electrică
  6. mașină de spălat. Nu radeți, știu că nu pleacă nimeni în vacanță să spele rufe, dar ce bine e când poți să bagi rapid la spălat prosoapele de plajă, costumele de baie etc. Pe balcon aveam și un uscător de rufe
  7.  aer condiționat
  8.  veselă, oale, detergent de vase și de rufe, mop, matură etc
  9. fier de calcat si uscator de par si bineinteles proasoape
Apartamentul în care am stat noi are două camere și o terasă imensă pe care poți să ieși din ambele încăperi. Sunt două aparate de aer condiționat, unul în dormitor și unul în living. Mobila este super elegantă, totul e decorat cu mult bun gust, sunt multe detalii frumoase care îți bucură ochiul. Televizoare smart în ambele camere așa că între două reprize de plajă….netflix and chill cum se spune. Baia e frumoasă, curată și nu ai cum să nu remarci produsele de la Rituals, săpun, gel de dus, șampon, balsam. Livingul e spațios open space cu bucătăria, canapea e extensibilă, asta face apartamentul să fie potrivit chiar și pentru 4 persoane. Dormitorul mi-a plăcut cel mai mult. Simplu, dar sofisticat cu niște detalii care îți arată că în acest loc nimic nu e la voia întâmplării. Accesul în apartament e digitalizat. Formezi un cod doar al tău care e valabil de la checkin și până la checkout. Există și un cod de intrare în clădire, dar asta cu intratul în camera pe baza unui cod mi s-a părut mega șmecherie. Imaginați-va cum e o vacanta în care să nu spui ai luat cheia, unde e cheia, nu găsesc cheia de la camera! Un mare stres în minus. În prețul apartamentului aveți incluse sezlongurile de plajă și parcarea subterană. Am dat multe detalii, toate mi se par importante, nu e un cliseu cand va spun ca e un apartament in care aveti tot confortul de acasa. Cei de la Rezident au 11 apartamente în Eforie nord le găsiți pe toate pe siteul lor,  aici, urmăriți și pagină de Facebook pentru oferte și last minute. Primesc și vouchere de vacanță. Va las la finalul articolului mai multe fotografii care o sa va convinga ca nu e o cazare oarecare. Mă tot gândesc să va spun ce mi-a plăcut cel mai mult si cel mai mult în apartamentul în care am stat pentru că sunt foarte multe chestii care mi-au rămas în suflet, dar cred că ce m-a “leșinat” era că dacă stăteam în pat vedeam marea, dacă leneveam pe canapea și ridicăm privirea marea era tot acolo.  Au fost minute de aur pentru mine și Maria. Priveliștea face toți banii la orice ora.
De ce să alegeți Eforie Nord pentru vacanță? E o destinație pentru familii, lumea nu epatează, nu e despre fițe și figuri, ai ce să faci cu copilul, ai ce să faci și cu bunicii pentru că sunt băile de nămol, e o stațiune care mie îmi place foarte mult. Mi-a adus aminte de copilaria mea, când mergeam cu ai mei sau în tabăra. Aceeași super atmosfera de familie, bonus acum  ai cazări extraodinare.
             

no comments


De ce să nu mergi NICIODATĂ duminica la mall

Răspunsul e simplu. Face parte din marile greșeli ale vieții. Pentru că, pur și simplu, oamenii scăpați din pandemie acum dau năvală. Oriunde. Și mallul e cel mai bun loc pentru foarte mulți Am fost duminică seară la film cu două prietene. Drumul de la intrarea în mall până în cinema a fost o cursă printre treninguri, papuci cu blănitz, coada imensă de la un junk, pardon, fast food nou deschis, gură-cască fără număr, copiii țipând că mai vor, bărbați bombănind că nu mai pot, femei neobosite care nu se lasă extrase cu una cu două din magia ofertelor. Am ajuns la cinema. Coadă mare, zeci de persoane care vor popcorn și nachos la fel ca mine și prietena mea. Din toată coada aia, doar noi purtam masca. Că așa alegem noi să purtăm masca în aglomerație. Cred că dacă ne așezam în curul gol la coadă nu atrăgeam atâtea priviri. Românul are ochi critic mai ales pentru oamenii care respectă reguli chiar dacă ele nu sunt publicate decât în legea bunului simț. Intrăm la film. Noi trei pe ultimul rând și un grup de cinci adolescenți. Trei fete, doi băieți. Au mai venit două doamne, un domn cu o doamnă, încă un domn cu o doamnă și încă două adolescente. Cam acesta a fost publicul. Puțini oameni, io m-am bucurat, dar, na, filmul era de Almodovar așa că m-am gândit că nu oricine gustă complicăciuni. Jumătate dintre spectatori au intrat în sală după ce a început filmul. Pac! lanternă în ochi că nu își găseau loc. Unii vorbeau la telefon, alții comentau cu voce tare filmul, o doamnă a ieșit din sala să cheme plasatorul că stătea fix sub aerul condiționat. Au cercetat împreună cu lanternele de la telefon cum bate aerul condiționat, apoi omul i-a sugerat să se mute că sala era goală, nu, a preferat să stea în același loc să mai bombăne puțin. Cu voce tare, tare. Când am intrat, m-am bucurat să văd că sunt adolescenți la filmul ăsta, am zis hai, că țara mai are o speranță. Oh, well… copiii ăștia cred că veniseră la film să se ascundă de cineva. Practic, nu s-au uitat deloc la film, au vorbit non-stop, au râs de chestii de la școală, una dintre fete urmărea cu sonor un live a lu Bogdan de la Ploiești pe tik tok, nici măcar scenele de sex cu Penelopenu le-au atras atenție, mai ieșeau la un pipi, mai făceau un selfie, mai un hohot de râs. Feelingul meu e că își doreau să stea toți 5 pe întuneric undeva fără să vină vreo mamă sau vreun tată să aprindă lumina și să țipe: "Ce mama naibii faceți aici, v-am zis să lăsați ușa deschisă și lumina aprinsă." Nici măcar nu s-au pupat! Pffff….Prinzând curaj de la atmosferă, și ceilalți spectatori au început să vorbească fără jenă. Te obliga sala cumva. Toată lumea comenta cu voce tare ca la meci. Mai suna un telefon, mai ieșea câte un om din sală, se mai aprindea câte o lanternă. Nu pot să spun că mi-a plăcut filmul. Spre deloc, deși chiar m-am uitat la film, prin natura meseriei am atenție distributivă. Pot spune cu mâna pe inimă că "Mame paralele" regizat de Pedro Almodóvar e filmul cel mai interactiv la care am fost vreodată. După film,   fix la ieșire, un grup de băieți ascultau pe telefon o manea, am mers puțin: un alt grup sătea la coadă să se pozeze cu o mașină foarte străină. Apoi un alt grup pe culoar, tot pe o manea. Remarc doar oamenii cu branduri mari pe piept și care vorbeau foarte tare. Mă tot întreb de ce. Poate pentru că ascultătorii genului sunt fix ca genul. Trebuie să dăm la maximum muzica, noi sfidăm, vrem să acoperim, să atragem atenția, nu? Spre casă, fiind trecut de 9 seara am vrut să iau un Uber, dar fiind duminică seară costa cât o pereche de adidași, așa că am așteptat autobuzul. Oricum  sunt fan transportul în comun, o să vă povestesc într-un alt articol de ce. Aseară autobuzul semi plin, un grup de băieți foarte gălăgioși cu maneaua atașată, desigur, pe telefon. Asta dacă vă întrebați cine îi duce pe Dani Mocanu, Salam și Tzanca în trend pe youtube. Mergem o stație, volumul era tot mai sus, mai mergem o stație - râsete înjurături. La un moment, dat șoferul oprește brusc autobuzul, pune pe avarii, se ridică și le strigă. "Bueiiii, cârnaților! Unde credeți că sunteți, buei? Nu vedeți că în mașină mai sunt și alți oameni???? Trebuie să ii respectați, pe ei și pe mine! Dacă mai aud un sunet vă dau jos pe toți. Gura!" Mă așteptam să iasă o bătaie, da nu. Brusc s-a făcut o liniște... Acea liniște aproape anormală în România. Cumva reacția șoferului mi-a mai alinat durerea mentală după mall-ul de duminică seară. Niște gholbani au fost puși la punct. Știu că asta nu înseamnă mai nimic în țara în care se scuipă și se suflă mucii pe stradă, dar în momente ca aseară, în autobuz, noi restul ne mai răcorim puțin. Să nu se înțeleagă din povestea asta că nu iubesc să merg la mall. O, ba da, dar în timpul săptămânii, dimineața și, la film, în mijlocul zilei cu pensionarii vă recomand. Spor la cumpărături!

no comments


De ce iubesc hotelurile la nebunie. O noapte la Sheraton Bucureşti

N-am fost fascinată de hoteluri de mică. Bine, nici experienţa vacanţelor pe vremea comunistă nu a ajutat prea mult. Îmi amintesc cum mergeam cu ai mei la Jupiter şi, cocoţată în vârful unui pat, ţipam că am văzut un şoarece. Sau cum treceam prin sala mare a restaurantului, plină de suedezi sau nemţi, ca să ajungem în sala mică unde stăteau românii. Străinii nu sufereau de lipsa mâncării, în timp ce noi eram mereu la "regim". Dar dus e Ceauşescu şi n-am să vă vorbesc acum despre acea perioadă. În 2021, spun cu mâna pe inimă, iubesc hotelurile. Şi azi vă povestesc o experienţă deosebită. În plină pandemie, am ales să îi fac Mariei o surpriză şi am fugit de acasă la hotel. Şi nu orice hotel: Sheraton Bucureşti. Iubesc ideea de turist în oraşul meu şi nu suntem la prima abatere. Acum doi ani, am stat la Ramada şi a fost minunat. Am descris experienţa aici. La Sheraton am ajuns duminică după prânz. Trecem de nedumerirea şoferului de la Uber care ne-a luat din Voluntari să ne ducă la Romană. S-a uitat la noi, fiecare cu geamantanul ei roz, şi a plecat zâmbind. În plină pandemie, când toată lumea era stresată, am fost întâmpinate cu zâmbete şi căldură. Peste tot, semne ale standardului înalt de la Sheraton. Normele de igienă respectate cu stricteţe. Am primit cartela şi am urcat în cameră. Am ajuns la etajul 15. Când am privit pe fereastră Bucureştiul de atât de sus, mă gândeam că niciodată nu am mai stat atât de sus într-un hotel. Apoi mi-am amintit că am stat la Ritz în Atlanta, dar asta e o altă poveste, dintr-o altă viaţă, un capitol ce merită povestit separat. Sheraton e un hotel elegant, impunător, detaliile sunt clasice, nu sunt excentrice, dar luxul e la el acasă. Şi luxul începe cu o curăţenie demnă de reclamele la detergenţii de top. Apartamentul în care am stat, a fost pur şi simplu perfect. Baie inundată în multă lumină, prosoapele pare că le-a lăsat cineva fără să le numere neapărat. Patul înalt, mini bar, espressor cu pastille pregătite, apă la discreţie din partea casei. Punctul culminant al dormitorului vine de la fereastra care oferă cea mai frumoasă privelişte a Bucureştiului. Să stai tolănit, să te uiţi minute în şir la lumea de jos, să citeşti cartea preferată sunt doar câteva idei pentru această fereastră WOW. Vă mai spun puţin de pat. Am eu o fixaţie cu paturile. Îmi plac mult canapelele, sunt expertă la pui de somn pe canapea, dar, dar, dar… un pat de hotel impecabil VINDECĂ ORICE. Şi aşa a fostpatul de la Sheraton. Am dormit cu Maria mult şi bine, ca două fete fugite de acasă, departe de lumea dezlănţuită. Încet, încet se renunţă la măsurile anti-covid, ne reîntoarcem la viaţa normală. Mi-am făcut o listă de locuri unde e musai să ajung. Multe sunt departe de graniţele României, dar multe sunt şi aici, chiar în oraşul unde lumea aleargă după bani şi faimă. Bucureştiul e obositor uneori, dar îţi oferă oportunităţi pe care în altă parte nu ai cum să le găseşti. Sheraton e pe lista mea, abia aştept să merg cu prietenele mele. Vreau să le fac o surpriză să le invit într-o seară la restaurantul Benihana. Conceptul de gătit live la teppanyaki mi se pare pur şi simplu wow. Bucătarii profesionişti din Asia gătesc live pe mesele hibachi. E o experinenţă unică, marca Sheraton.

no comments


Paștele în familie, la Sky Blue Hotel & Spa

Anul trecut mi-a dat totul peste cap. Ma rog, aproape totul pentru ca gusturile nu mi-s schimbate. Stiu exact locurile care imi plac la nebunie si visez cu ochii deschisi sa fug in fiecare weekend. Cand vreau sa fug din Bucuresti dau o fuga la Ploiesti. Am mai scris pe blog de ce iubesc atat de mlult acest hotel. Gasiti articolul aici. Imi plac locurile care imi creaza tabieturi chiar si de vacanta. La Sky Blue Hotel Spa aleg de obicei o camera la parter, dar de data asta am stat la etaj intr-un superb apartament. Primirea a fost una de zile mari, dupa o saptamana nebuna e placut sa lenevesti la un pahar de prosecco, intr-o atmosfera super chill. Hotelul e senzational ! Ce ma bucura e ca de fiecare data vad ceva nou. acum m-am bucurat să găsesc espressorul în cameră, o cafea bună mereu la îndemână. Personalul e bine instruit iar regulile de siguranta acum in vremea Covidul sunt foarte bine respectate. Am ajuns vineri dupa amiaza si de data asta nu am iesit pana duminica. Spa, somn, masaj, mancare buna, relaxare, spa si o oprire la bowling. Desigur, doua opriri si la la magazinul de unde mereu ma aprovizionez. Mereu punct de atractie pentru mine este SALINA. E un spatiu care pe mine ma vindeca de fiecare data. Daca nu as fi lucrat, anul asta as fi fost de Paste la Sky Blue Hotel. Iată propunerea de la Sky: sejur de 2 nopti (check in 1 mai – check out 3 mai), mic dejun, masaje de relaxare, Brunch Pascal, acces la Wellness & Spa, fitness și salină cu sare de Himalaya. Gasiti aici ofertele complete. Paște fericit!          

no comments


VINE VACANŢA MARE. LA MAREA NEAGRĂ. ALEGEREA MEA: BLACKSEARAMA

Toată lumea ştie cât de cuminte am fost de când a început pandemia. Fără vacanţe îndepărtate, fară plajă la ocean, fără avioane, check-in-uri şi plimbări prin capitalele lumii. Fără răsărit la mare. A fost greu să mă ţin departe, dar siguranţa familiei mele este deasupra oricărei tentaţii. Vine vara peste noi iar şi nu mai vreau să poarte titlul de #numergemnicăieri. Așa că m-am pus pe căutat.Şi am făcut o listă de condiţii: - să fie aproape de casă, dacă am putea, să mergem cu maşina - să fie, totuşi, în străinătate - să fie un loc liniştit, civilizat şi guvernat de bun-gust - să respecte condiţiile de distanţare, măsurile anticovid - să aibă paturi bune şi mic-dejun sănătos - să fie la mare  Prietena mea Ana a găsit locul perfect pentru noi: BlackSeaRama. Tot ea m-a dus la Zornitza, locul de unde nu am vrut să fac check-out. Mi-a rămas multă vreme în minte, am descris experienţa aici pe blog şi le-am făcut capul pătrat cunoscuţilor mei că e destinaţia perfectă pentru prietenie, dragoste, familie şi muuuuult vin.  BlackSeaRama are aceiaşi proprietari, oameni cu vieţi guvernate de bun-gust şi preocupați de excelenţă în industria ospitalităţii. Am avut bucuria să îi întâlnesc şi să ascult direct de la sursă povestea unui business crescut de la zero cu foarte multă pasiune. Cum eu sunt şefa la documentare, nu merg nicăieri fără să caut toate review-urile, părerile, articolele, nimic nu îmi scapă, cât e netul de mare. BlackSeaRama e o destinație cunoscută pentru români, am găsit păreri deloc împărțite, toată lumea e de acord că e locul perfect unde poţi să ai o vacanţă așa cum ai visat.    Pentru cei care iubesc golful, e una dintre destinațiile de top din Bulgaria. Ce mi s-a mai părut foarte cool e ideea să îţi faci nunta aici. Cred că în Bulgaria e mai uşor acum să îţi organizezi cel mai fericit eveniment din viața ta. Uite ce frumos poate să iasă:    Am intrat pe site-ul BlackSeaRama, am admirat fotografiile şi m-am uitat atent la descrieri. Un hotel boutique sau o vilă cu o piscină mică în faţă, pisicina doar a ta, cu SPA, sală de fitness și activități recreaționale - sună foarte tentant. Eu sunt o femeie care iubeşte intimitatea, îmi plac locurile liniştite, cu oameni puţini (nu râdeţi :))), îmi place ideea de spaţiu doar al meu, pe care să nu îl împart. Să ştiu că nu aleargă copiii pe coridoare noaptea, când vreau să dorm sau cameristele dau cu aspiratorul la 8 dimineaţa fix în dreptul camerei mele, când hotelul e mare şi trebuie să termine treaba. Liniştea ca liniştea, dar şi luxul… da, iubesc luxul. Sunt o fată simplă, îmi plac diamantele şi paturile înalte, podelele încălzite şi muzica în surdină.   Am trecut la pasul următor. Cât facem până acolo? Fix trei ore şi 40 de minute din poartă în poartă, ca să zic aşa, deci cam cât faci până la Braşov, într-o zi de weekend.   Revenind la cazare, vilele au bucătării şi grătar. O facilitate pentru prietenii care merg în grup şi vor să gătească. Eu, sincer, ştiu sigur că o să stau, să mă relaxez ca să nu spun - zac - după atâta stres şi muncă. Aşa că o să aleg să mâncăm într-unul dintre cele trei restaurante sau chiar de la pizzerie. Ştiu, de când am fost la Zornitza Family Estate, câtă atenţie acordă proprietarii mâncării. Un bistro, Marea Sushi Bar, o tavernă şi o pizzerie. N-ai timp să te plictiseşti, dar ai timp să le încerci pe toate.    Mă bucur că am găsit  locaţia perfectă pentru vacanţa de vară.   Detalii despre BlackSeaRama, găsiţi aici.   Rezervări puteți face direct pe site-ul hotelului unde găsiți foarte multe oferte.   Mie mi-a atras atenția oferta de early bird: rezervi acum, până pe 30.04, pentru minimum 7 nopți și poți plăti mai târziu.   Dacă, totuși, vrei să achiți pe loc, ai 15% reducere, cu codul SAVE15%, pe blacksearama.com sau contactând departamentul de vânzări.    Ce mă bucură este faptul că pot anula gratuit cu 21 de zile înainte de sosire, ceea ce, luând în considerare cât de imprevizibile sunt aceste vremuri, mă ajută să stau mai liniștită.   Vă mai las şi un filmuleţ care nu mai are nevoie de comentarii. https://youtu.be/FV35wKcoBIU   Să vină... V A C A N Ț A!  

3 comments


Elexus Sinaia: Independenţă de multe stele

Acum 15 ani, când nu exista Airnbnb şi nici nu găseai apartamente de închiriat pe Booking, descopeream site-urile englezeşti care îţi ofereau, la un tarif super rezonabil, aparatmente wow în toate colţurile lumii. Îmi place mult idea de apartament în care ai totul la dispoziţie, departe de zarva marilor hoteluri. După experienţa minunată pe care am avut-o la Elexus Boutique Predeal, am primit invitaţia să experimentăm şi câteva zile într-un apartament la Elexus, în Sinaia. WOW! MINUNAT! Aceasta este concluzia pe care am tras-o, după doar câteva minute de la intrarea în apartamentul cu două dormitoare şi vedere la curcubeu... Haideţi să vă spun ce mi-a placut: - e foarte spatios, în primul rând - are 80 mp; - are 2 dormitoare mari cu paturi înalte şi saltele demne de manualele despre somnul perfect; perne multe şi aşternuturi impecabil de curate; - băile spaţioase, oglinzi inteligente, finisaje de lux. Bonus: Uscătorul de păr cu aromoterapie (habar nu aveam că există aşa ceva); - bucătăria mobilitată şi utilată ca la mine acasă. Da, da, inclusiv cu maşină de spălat vase; - dormitoarele sunt faţă în faţă, despărţite de un living imens în care găseşti şi un şemineu. Ce idee frumoasă șemineul, după o zi întreaga pe pârtie. - terase separate pentru ambele dormitoare şi living; - parcare mare cu alimentare şi pentru maşinile electrice; - Elexus Sinaia e poziţionat în buricul târgului, foarte aproape de casino. E peste drum de Parcul Dimirie Ghica şi la 5 minute de mers pe jos de gară; - Nu esti izolat, eşti practic în oraş, dar ferestrele nu au vedere la stradă, aşa că te bucuri de linişte; - Sunt mai multe apartamente, cel în care am stat noi mi s-a părut perfect pentru 2 familii chiar şi cu copii, aveţi şi băi separate, şi loc suficient pentru toată lumea; - Există o sală de şedinţe pentru întâlniri, dacă grupul e mare şi aveţi chestiuni importante de dezbătut. Las aici fotografiile ca să vă convingeţi singuri de minunăţia asta. Şi vă recomand să alegeţi această locaţie dacă vreţi să mergeți cu familia sau cu prietenii la ski sau să fugiți cu jumătate departe de nebunia din oraș. Rezervări, aici    

no comments


Villa Vinèa, povestea vinurilor de Crăciun

M-am împrietenit cu oamenii de la Villa Vinèa cu mult timp înainte de pandemie. Și am devenit fan înfocat când am văzut ce frumos și curat au știut să gestioneze o perioadă care pe mulți i-a dărâmat. Îmi plac vinurile lor, îmi plac evenimentele pe care le organizează și abia aștept ca la anul  să mă duc să-i vizitez. Dar până atunci am stat de vorbă cu Mircea Matei, Director General Villa Vinèa, un manager cu experiență îndrăgostit de businessul pe care îl conduce. Care este povestea Villa Vinèa? Povestea Villa Vinèa a început în anii 2000, cu italianul Heiner Oberrauch, proprietarul grupului Salewa, ce produce și comercializează articole dedicate iubitorilor de activități în aer liber și montanierilor și care include branduri precum Oberalp, Salewa Sport, Pomoca, Wild Country. În timpul unei vizite în România, acesta a descoperit Valea Târnavelor și s-a îndrăgostit de frumusețea sa. Pentru că avea viticultura în sânge - bunicul său deținând o mică vie, în Italia -, a luat în considerare opțiunea de a fonda o cramă aici. Astfel, primul pas a fost să testeze mostre de sol în cadrul institutului de cercetare agricolă din Laimburg, în Tirolul de Sud. Rezultatele au fost fantastice, confirmând conținutul ridicat de substanțe minerale, ceea ce îl făcea ideal mai ales pentru cultivarea soiurilor de struguri albe, aromatice. În plus, întrucât și condițiile climatice ale zonei erau extrem bune, Heiner a hotărât să investească aici și a fondat, în 2004, Villa Vinèa. Care este relația lui Heiner Oberrauch cu crama și cu regiunea acum? Pentru Heiner, Villa Vinèa este un business pornit din entuziasm și pasiune, din dorința de a transforma un pământ, care, pe atunci, era nefolosit, în ceva productiv, frumos. Ca orice antreprenor bun, a avut nevoie de confirmarea potențialului regiunii și de acea analiză de sol, dar, inițial, Heiner Oberrauch a fost atras în Transilvania de frumusețea locului și de oameni. De aceea, el revine de câteva ori pe an la Villa Vinèa, pentru afaceri, dar și pentru relaxare, tururi cu bicicleta etc. Când e aici, Heiner caută să se bucure de frumusețea peisajelor și să interacționeze cu membrii echipei, ne gătește, organizează cine și prânzuri și își face timp să discute cu fiecare dintre noi. A fost un an greu pentru foarte multă lume, pentru foarte multe bussinessuri, dar am văzut că oamenii de la Villa Vinèa s-au adaptat rapid. Pachete pentru acasă, degustări în cerc restrâns, vizite în vie. Ce alte idei ați avut pentru a va adapta la acest an atât de greu? Din punctul de vedere al businessului, a fost extrem de important pentru noi să susținem industria HoReCa, ajutându-ne clienții cu condiții comerciale bune și cu extinderea termenelor de plată. Ulterior, am mers foarte mult pe extinderea canalelor de distribuție, un proces pe care îl începuserăm în 2018-2019 și ale cărui roade au fost simțite anul acesta. Același lucru s-a întâmplat și cu e-shopul propriu care a fost lansat anul acesta, în luna februarie. Turismul la cramă este o activitate foarte dragă nouă, pe care o practicăm de câțiva ani și care crește tot mai mult, dar, anul acesta, în iulie, am realizat primul nostru eveniment propriu, la care am vândut bilete. A fost o seară de jazz live, în cadrul căreia am avut tururi de cramă, degustări ale vinurilor noastre premiate în cadrul IWCB, concerte de rock, folk și jazz. Bineînțeles, seara a venit și cu surprizele sale neașteptate, o ploaie, care, însă, nu a tăiat din entuziasmul participanților. Ne propunem să reluăm astfel de inițiative și anul viitor. Acum, de sărbători, am lansat pachetele Villa Vinèa, prin care propunem clienților o serie de opțiuni: fie cutii de lemn elegante, ce includ  sticle de vin și tirbușon, fie serii a câte 6, pachete mai ample, care au rolul de a aduce experiența de la cramă acasă. Vorbind despre vinuri premiate, ce medalii ați reușit să strângeți până acum? Experiența noastră cu concursurile de profil este una bună, întrucât avem o serie de medalii cu care ne mândrim. În 2019, am fost cea mai premiată cramă românească, în cadrul International Wine Contest Bucharest, una dintre cele mai prestigioase competiții de profil din sud-estul Europei, iar, în 2020, în cadrul aceluiași concurs, am câștigat  medalii de aur pentru Contessa, 2016, Diamant Selection, 2018, Rose Premium 2019, Rubin Selection, 2016, Kerner Selection, 2018) și  de argint Cuvée Celést, 2015 și Gewürztraminer Selection, 2018). În plus, în 2018, Diamant Selection 2016 a fost selectat drept cel mai bun vin realizat din soiuri locale, de către Gault & Millau. Vin sărbătorile și e anul în care stăm la propriu mai mult pe acasă. Masă de Crăciun  în familie restrânsă. Ce vinuri Villa Vinèa punem pe masă? Si cum le asociem? Îți propun să începem cu un spumant realizat după metoda tradițională, Cuvée Celést, pe care îl putem degusta pe cont propriu, la început, sau asocia cu câteva aperitive, cum sunt, de exemplu, salata de boeuf cu maioneză sau ouăle umplute. Pentru tradiționalele sarmale cu varză, nelipsite de pe masa de Crăciun, aș recomanda un vin alb, complex, cu arome fructate și cu o aciditate excelentă, cum este Kerner Premium. Când trecem la friptura de porc, fie că vorbim de un ciolan gătit lent, de friptură sau coaste la tavă, merg pe un cupaj din Merlot, Zweigelt şi Fetească Neagră, celebrul nostru Rubin. Acest vin roșu baricat, ușor condimentat se potrivește cu preparate mai grele, bogate în sosuri, pentru că le echilibrează. Pe lângă toate acestea, ți-aș recomanda să continuăm masa cu un pahar de Contessa, un vin dulce, realizat din struguri de Muscat Ottonel, Kerner şi Gewürztraminer, culeşi devreme şi deshidrataţi, mai apoi, până la stafidire. Rezultatul este unul plin de arome, în care se simt miere, citrice, peltea de gutui și piersici confiate. De aceea, el merge asociat excelent cu o felie de cozonac cu stafide și nucă. Pentru final, aș recomanda să încheiem masa cu o pălincă Villa Vinèa, realizată din struguri Pinot Noir, maturată în butoaiele de stejar folosite, în prealabil, la crearea unuia dintre cele mai premiate vinuri ale noastre, Diamant Selection. Care e ordinea corectă în care consumăm vinurile la masa de Crăciun? Eu cred foarte mult că, dacă ceva îți aduce plăcere, ar trebui să lași acel lucru să te ghideze, fără a urma, neapărat, o “ordine corectă”. Tehnic, însă, specialiștii recomandă să începem de la alb și să mergem spre roșu sau să pornim de la cel mai lejer și să evoluăm spre cel mai corpolent. Depindem, însă, și de tipul de meniul mesei de Crăciun, care este, adesea, bogat în produse de porc, ce se potrivesc mai bine vinurilor roșii, seci. Mi-a plăcut ideea pachetului de degustare. 6 vinuri, pe gustul fiecăruia, n-ai cum să greșești. Cum degustăm acasă departe de experiența unui profesionist? Vinurile bune merită o companie pe măsură, așa că e important să le degustăm în cadrul unei întâlniri plăcute, alături de membri ai familiei restrânsă sau vreun prieten apropiat. Ca exerciții de degustare, este extrem de important să lăsăm vinul să ne vorbească, să îi acordăm atenție. Începem prin a-i admira culoarea, preferabil îndreptând paharul spre un fundal alb, și a-i ghici nuanțele, după care îl mirosim și încercăm să identificăm ce amintiri ne trezește, ce senzații olfactive activează în noi. Abia după aceea îl gustăm, savurându-l, pentru a-i percepe aromele. Pe măsură ce ne obișnuim, îndeplinim acești 3 pași în armonie, trecând elegant de la unul la celălalt. Degustând conștient vinul, vom începe să remarcăm diferențele și ne va fi mai ușor să identificăm care sunt soiurile de struguri sau cupajele care ne plac cel mai mult. Ca sfaturi practice. Deschidem sticlă de vin și lăsăm puțin să respire sau turnam imediat? E întotdeauna bine ca, mai ales, vinurile liniștite, roșii, complexe să respire. E interesant să guști un vin imediat ce a fost desfăcut și să vezi cum evoluează, pe parcursul degustării, pe măsură ce e expus la aer. Dacă poți percepe cum i se schimbă nasul și gustul, experiența devine foarte plăcută. În cazul vinurilor roșii, complexe, vechi, aerarea este importantă, deoarece eliberează aromele în stare latentă să iasă la iveală și să respire. De aceea, paharele largi, care oferă o mai mare suprafață de contact cu aerul sunt recomandate. Din clipă în care am deschis o sticlă de vin și nu am băut o pe toată, cum păstrăm? Frigider, dulap, câte zile, la ce temperatura? Niciodată în dulap, pe dulap sau la temperatura camerei, mai ales că aceasta oscilează semnificativ de la un moment al zilei la altul, ceea ce afectează profund calitatea vinului. În general, este bine să le ținem la frigider, la temperatură constantă, de 12 grade Celsius. Este important să nu confundăm temperatura de păstrare cu cea de servire, care diferă pentru fiecare tip de vin, fiind de 4-6 grade Celsius pentru spumante, 9-12 pentru albe și rozeuri, 15-16 grade pentru cele roșii, ușoare și 18-20 de grade Celsius pentru cele roșii, maturate. Spumantul se bea la începutul mesei să ciocnim pentru noroc sau la final dacă avem un tort pe masă? După cum spuneam, eu l-aș recomanda oricând ne face plăcere. Alegerea mea este, însă, la început, pentru deschiderea papilelor și pentru a seta tonul festiv al ocaziei. Care sunt vinurile vedetă de la Villa Vinèa? Care e preferatul dumneavoastra? Există o serie de vinuri extrem de apreciate de cumpărători, Diamant Selection, cupaj de Fetească Regală și Fetească Albă, Rubin Selection, din Merlot, Zweigelt şi Fetească Neagră, un vin roșu, sec, extrem de bun, Cuvée Celést, spumantul nostru realizat prin metoda tradițională, Contessa, vinul dulce, care merge foarte bine atât cu deserturi, cât și cu brânzeturi maturate sau foie gras. În plus, există câteva soiuri, precum Kerner, care sunt specifice cramei noastre și care nu sunt cultivate de către alți producători locali, ceea ce le face căutate de cunoscători și pasionați. Vinul pe care îl consum cel mai des este Pinot Noir. Îmi place, pentru că e un soi delicat, elegant, cu arome subtile, dar ferme și, în plus, extrem de versatil. La Villa Vinèa, avem o pasiune pentru acest strugure, îl folosim atât pe cont propriu, în gamele Classic, Premium, Selection, cât și în cupaje și în spumant. Îl prefer, mai ales, în serile călduroase de vară, pe terasă, servit ușor rece, alături de un platou de brânzeturi locale. Dacă vorbim despre preparate mai elaborate, din rață, curcan sau chiar de un steak de ton medium-rare, atunci recunosc că desfac cu drag o sticlă de Pinot Noir Selection, un vin mai complex, în care aromele de fructe roșii coapte, specifice soiului, se îmbină armonios cu notele aduse de maturarea în butoaie de stejar și de învechirea în sticlp - cacao, vanilie, fructe de pădure. Un vin bun o idee buna și de cadou.  Ce ne recomandati? Din ce am observat în magazine, doamnele preferă spumant sau vinurile aromate. Pentru bărbați, aș recomanda cutia cadou, de lemn, care include Rubin Selection și Diamant Selection, deoarece sunt două dintre cele mai apreciate vinuri ale noastre și sunt o adevărată experiență enologică. Care sunt particularitățile Villa Vinèa? Villa Vinèa este o cramă în care oamenii, de la proprietarul Heiner Oberrauch, până la fiecare membru al echipei, pun foarte multă pasiune în ceea ce fac și se mândresc cu rolul lor în dezvoltarea și promovarea vinurilor de calitate. Ne bucurăm de asocierea a doi vinificatori extrem de talentați, Misi Denes, localnicul care coordonează activitățile de producție ale cramei, și Celestino Lucin, italianul declarat, în 2009, Oenologul Anului, de către publicația Gambero Rosso. În plus, beneficiem de un sol excepțional - singurul clasa B, din România, conform regulamentelor europene -, propice cultivării viței-de-vie și de condiții meteorologice extrem de bune. Ce planuri are Villa Vinèa pentru anul care vine? Planul este să creștem constant nivelul de calitate al vinurilor noastre, de aceea, normăm constant producția și reducem cantitatea de struguri / hectar. Ne dorim, de asemenea, să rămânem alături de industria de HoReCa și să dezvoltăm tot mai mult pasiunea consumatorilor români pentru vinuri. Bineînțeles, vom face acest lucru prin intermediul degustărilor și evenimentelor organizate la crama, extrem de dragi nouă. Pe termen lung, dorim să devenim una dintre casele de vinuri recunoscute internațional și să contribuim la poziționarea României drept una dintre țările prestigioase, care produc vinuri de calitate. Vinurile Villa Vinèa pot fi comandate aici.      

no comments


Country Spa Retreat. Fortăreaţa anti-stres aproape de Bucureşti

De când mă știu eu călătoare, mereu am căutat locurile retrase, cu oameni puțini și liniște multă. Între un resort de șapte stele cu o mie de camere și o căsuță în vârful muntelui, pentru mine alegerea e simplă, fie pandemie sau nu.

2020 e un an șocant din foarte multe puncte de vedere. Încerc, însă, să îmi păstrez optimismul și să merg frumos înainte. Chiar dacă mult mai încet decât în alte vremuri.

Am ales pentru mine și familia mea să anulez orice plan de vacanță în străinătate, orice plecare la mare sau în alte locuri aglomerate. Mulți spun că sunt exagerată, dar nici că îmi pasă.

Îmi văd de ai mei cu grijă, așteptând să treacă această nebunie. Asta nu înseamnă că stăm închiși în casă. Cine mă cunoaște știe că plecările sunt viața mea. Acum nu mai plecăm peste mări și țări, dar sunt și în România atâtea locuri frumoase, sigure, cu oameni conștienți că trebuie să fim mai atenți la detaliile care ne pot feri de boala asta care ne-a dat toate planurile peste cap...

La 30 de kilometri de București, am găsit Country Spa Retreat - un loc dedicat relaxării totale.

Niște oameni deștepți și umblați au ales să construiască un complex pe malul lacului Snagov. Opt camere duble, două junior suites și un master suite fac din acest hotel boutique un loc intim, departe de hărmălaia marelui oraș.

Noi am stat în apartamentul cu două camere. Practic, sunt două dormitoare mari, un living și o baie generos luminată. L-aș recomanda pentru o familie cu unul sau doi copii sau… unui grup de patru prietene care vor să se relaxeze la spa.

Așternuturile sunt moi, din bumbac egiptean. Mi-a plăcut că gazdele nu s-au zgârcit la perne, cărți și alte obiecte de decor care fac fiecare cameră unică. I-am rugat să mă lase să văd și o cameră dublă și un junior suite. Același bun-gust peste tot.

Personalul e discret, dar prezent. Mi-a plăcut foarte tare că, deși mic-dejunul începe la ora 8, cineva a fost gata să îmi facă un espresso la 6 dimineața.

Și, apropo de mic-dejun… e extrem de gustos și de sănătos. Proprietarii au gândit o mică fermă proprie de unde iau tot - de la legume până la lapte și brânză. Și au și niște dulceţurile pe care le fac in house… ceva de vis!

Hotelul are două piscine exterioare încălzite, un jacuzzi și o grădină plină cu flori spectaculoase.

În curte e și clădirea spa-ului medical, unde puteți face gimnastică medicală, yoga și vă puteți întâlni chiar cu un specialist care să se ocupe de sufletele și de mințile voastre. Apropo de asta, am uitat să vă spun că la etajul al doilea al hotelului este o bibliotecă unde poți să te refugiezi, să citești și să… visezi! Genial!

Peste drum de hotel se întâmplă minunile care mă interesează pe mine.

O fortăreață antistres care primește vizitatorii și îi ajută să uite de marile probleme ale vieții.

Am avut parte de un masaj și un tratement special la cosmetică, un masaj facial și o mască Laksmi și de o pedichiură spa care mi-a lăsat picioarele ca de bebeluș. Genială împachetarea tălpilor în parafină. De 3 ori !!! wow !!!

Am mai făcut și un tratament pentru părul meu bolnav de la oboseală. Eram convinsă că îmi cade părul de la stres, ajunsesem să nu îl mai pieptăn cum trebuie (că aveam senzația că de-aia cade) și îl spălam delicat cu tot felul de chestii nepotrivite. Am primit un diagnostic al scalpului (habar nu aveam că există așa ceva pe lume). A urmat o mască cu argilă și salvie și apoi un masaj adevărat. Am plecat de la spa parcă mai slaba cu câteva kilograme

Concluzie: Mergeți la Country Spa Retreat dacă vă place liniștea, dacă iubiți confortul, dacă vreți 5 stele adevărate. Nu e cu muzică tare, nu e cu vorbit tare, nu e cu karaoke seara și nici cu animație la piscină. E cu oameni de bun-simț care vorbesc în șoaptă și sunt atenți la nevoile voastre ca să nu zic direct că sunt gata să vă facă toate mofturile.

E locul perfect aproape de casă, unde să fugiți cu persoana iubită sau cu copiii. Poate să fie cea mai frumoasă amintire de vara asta. Pe cuvânt!

Mulţumesc, Răzvan Pascu pentru recomandare. Mereu am să merg pe mâna ta!      

no comments


Emanuel Mirea: Să facem viața mai rotundă!

Pe Emanuel Mirea toata lumea il stie de la Stigma. Eu mi-l amintesc perfect de la o petrecere la care a cantat cu bandul lui. M-au frapat zambetul si toata energia cu care a facut seara sa ramana una de povestit peste ani. Emanuel nu are cum sa te lase rece. Pe langa muzica, e ceva in spiritul lui care te face atent. Cand stai putin de vorba cu el întelegi exact. Vorbele lui parca te trag de maneca sa lasi porcariile si sa te gandesti la ce e cu adevarat important. De vina-s energia lui de om bun, asezat, de barbat asumat si linistit la cap care stie ca viata nu-i despre bani si faima, ci despre oameni buni , pace și lucruri simple. Astea toate fac viata mai rotunda. L-am intrebat despre melodia lui cea noua, despre muzica in general, prietenie, trecut, strainatate, familie, dar mai ales despre prezentul care pentru el e mai important ca orice. Mi-a povestit despre toate cu un zambet intelept pe buze. Emanuel stie cum SA FACA VIATA MAI ROTUNDA.

Continue reading

1 comment


Mihaela Călin: Îmi e dor de munca mea! Îi mulțumesc lui Petru zi de zi. Mă învață că sunt mai bună decât credeam eu

Mihaela Calin se întoarce la Observator. În iulie a adus pe lume un băiețel cuminte și voios. Petru cel mic, cum îmi place mie să-l alint. Acum Mihaela e gata să revină la pupitrul știrilor. Am stat de vorbă despre viața de mamă, despre planurile ei personale și profesionale. Am făcut fotografii frumoase, am râs mult și ne-am adus aminte de lucrurile care țin prietenia noastră vie de atâția ani. 

A venit minunea care ți-a schimbat viața. Cum e Petru?

Petru este chiar așa, o minune de băiețel. Mărturisesc că eram pregătită pentru orice, m-am gândit înainte să vină pe lume că s-ar putea să fie mofturos, că plângă mult sau să nu doarmă. Nimic din toate acestea nu s-a adeverit. Petru este un copil bun, care mănâncă bine, doarme bine, râde mult și gângurește deja de ne umple casa de veselie. În aceste aproape 4 luni de când s-a născut, noi doi am fost nedespărțiți. Mi-am dedicat tot timpul copilului pentru că am simțit că vreau să fie lângă el non-stop, că vreau să îl văd cum crește, cum începe să înțeleagă lumea, să ne recunoască. Sunt fascinată de el! În curând o să revin însă la Observator, dar sper ca relația noastră să rămână la fel. Voi fi departe de el doar câteva ore pentru început, măcar până împlinește 6 luni și ajungem la diversificare, dar voi continua să stau cu el tot restul timpului, să dormim împreună. Mie creșterea copilului meu am constatat că îmi dă o liniște nebănuită.

Dacă ar fi să spui un singur lucru femeilor care au adus pe lume un copil, ce le-ai spune?

Înainte să am copilul aveam o părere destul de naivă despre ce înseamnă o sarcină, o naștere, alăptare, îngrijirea unui nou-născut. Credeam că fiecare femeie este tot ea, doar că face toate aceste lucruri. Acum am înțeles că nu este așa. Această experiență te schimbă fundamental. Îți schimbă corpul într-un fel ireversibil, chiar dacă aparent după câteva luni revii la forma inițială. Copilul îți schimbă foarte mult mintea, prioritizarea lucrurilor. Eu nu aș fi crezut despre mine că la 36 de ani, după ani mulți în care am fost foarte activă, voi putea sta liniștită acasă 5 luni de zile! Și au fost săptămâni încheiate când nu am ieșit din curte. Și de asemenea îți schimbă sufletul. Odată cu copilul, se naște în inima mamei o grijă. Un gând care cred că nu o va mai părăsi niciodată: gândul către copilul ei. Această atenție, această iubire, deschide în fiecare femeie un nou univers. Sunt foarte multe feluri de mame pe lume, unele mai moderne, altele mai tradiționaliste, poate mai tinere sau mai vârstnice, dar ce au ele în comun este că au fost martorele unei minuni. Minunea apariției unui om pe lume din nimic. Asta te face să înțelegi totul altfel. Asta aș spune fiecărei mame: bucură-te în fiecare clipă a vieții tale, trăiești o minune!

Ce ai aflat despre tine de când ești mama, ceva ce nu știai?

Petru m-a învățat că sunt mai bună decât credeam eu. M-am considerat mereu o fire cam vulcanică, independentă, hotărâtă. Copilul meu mi-a arătat cât de răbdătoare sunt, cât de multe resurse sufletești am dacă pot zâmbi și fii drăgăstoasă atunci când pic de oboseală. M-a învățat să am încredere și să las lucrurile și în seama celorlalți pentru că totul va fi bine. Asta mi-a influențat inclusiv relația cu soțul meu care mă cunoaște foarte bine și care mereu mi-a lăsat tot spațiul de care am nevoie. Dar de data aceasta am învățat să mă bazez mai mult pe el, să îl las să mă ajute, să îl las să preia el unele decizii. Am descoperit că lucrăm în echipă mult mai mult și mult mai bine acum. Relația noastră este într-o altă etapă, mai interesantă și cred că mai frumoasă.

Care crezi că sunt valorile pe care trebuie să le predăm copiilor noștri în vremurile astea nebune?

Băiatul meu este prea mic deocamdată ca să îmi pun serios problema valorilor pe care vreau să le ia de la noi, părinții lui, dar în acest moment cred că valorile nu sunt negociabile și nu se schimbă după modă. Eu și Daniel suntem amândoi oameni care au muncit mult pentru absolut tot ce au, care au plătit pentru fiecare greșeală, care îi respectă pe ceilalți și își cunosc drepturile. Nu cred că onestitatea și loialitatea sunt lucruri care se demodează, chiar și în lumea asta nebună. Și știu sigură că fiul nostru nu va avea de pierdut în viață dacă urmează calea dreaptă. S-ar putea ca, pe alocuri, să îi fie mai greu poate decât altora care au metode mai puțin corecte, dar sunt sigură că doar așa va fi un om echilibrat, care înțelege frumos viața și lumea. Iar eu și tatăl lui cred că suntem exemplele care îi vor arăta că se poate, asta e calea.

Te întorci la pupitrul Observatorului. Care-s planurile tale?

Îmi e tare dor de munca mea! Îmi e dor de colegi, îmi e dor de echipa mea, îmi e dor de desfășurătoare și public. Oamenii au fost mereu alături de mine în lunile cât nu am mai fost la televizor, mereu mi-au scris și mi-au transmis gândurile lor bune. A fost o reală bucurie pentru mine să văd că primesc acest sprijin din partea oamenilor care se uită la Observator de atâția ani. Acum abia aștept să mă întorc iar la știri pentru ei. Mai mult decât atât, la Observator se pregătesc foarte multe schimbări. Sunt lucruri care țin de noi, de bucătăria noastră internă, dar eu sunt convinsă că se vor vedea și la televizor. După niște ani buni, la Observator se va implementa un proiect complet nou, inovator, în care eu cred foarte mult și abia aștept să pun umărul la treabă. Cred că acum, după toții anii de muncă și după toate momentele și provocările pe care le-am trăit ca jurnalist, mai bine ca oricând pot să contribui cu tot ce știu. Și sunt sigură că în acest nou concept își găsește perfect locul experiența mea. Abia aștept!

Ești profesoară la Intact Media Academy. Cum sunt generațiile viitoare?

Faptul că sunt trainer la Intact Media Academy îim ține spiritul viu deja de mulți ani. În fiecare meserie ajungi într-un punct în care faci lucrurile ușor, fără stres. Într-un fel e bine, munca devine foarte confortabil, dar pe de altă parte riști să te plafonezi. Pe mine oamenii pe care îi întâlnesc la IMA nu mă lasă să mă plafonez. Generațiile care vin din urmă aduc oameni interesanți și curajoși, oameni care pun și își pun întrebări. Cu fiecare serie de cursanți practic mă pun în contact cu preocupările celor care acum sunt efervescenți, celor care caută să descopere, celor care mâine își vor impune idele în jurnalism. Este chiar un schimb de experiență între mine și cursanții mei acolo. Eu iau de la ei ingeniozitatea și inovația, iar ei iau de la mine experiența, rigoarea, standardele. Pentru că eu în acest moment asta îmi doresc cel mai mult profesional: să fac cel mai bine ceea ce fac deja.

Cănd nu erai căsătorită lumea te întreba: Când te măriți? Apoi, când faceți un copil? A treia întrebare clasică: Când mai faceți unul?

Sigur că deja primim și noi clasica întrebare: Când o să vină și o fetiță? J Nu știu să răspund la această întrebare și nici nu vreau să răspund acum de teamă că poate o să mă răzgândesc. Băiețelul e foarte mic, eu încă nu m-am refăcut complet, nici nu îmi pot imagina o altă sarcină. Dar mai tarziu, cine stie?... În jurul nostru sunt tot mai multe familii cu doi sau trei copii și într-adevăr viața lor pare mult mai animată.

Cât de mult crezi că te-a ajutat stăpânirea de sine dobândită la știri, în momentele de breaking news, în momentele tale de mamă?

Experiența de la știri cred că te ajută în orice circumstanțe. Pe mine momente de tensiune din direct m-au învățat un lucru esențial: atunci când se întâmplă ceva, când lucrurile se precipită și nu știi ce să faci să nu greșești, nu te grăbi! Acționează încet ca să ai timp să gândești bine ce faci, mai ales că nu ești sigur dacă faci ce trebuie. Exact așa s-a întâmplat și în experiența de mamă. Când nu știu ce are, ce să îi fac, ce dorește, când nu știu dacă fac bine sau nu (știu că sună ridicol, dar se pare că folosirea sau nu a unui supozitor cu glicerină la două luni este o decizie capitală pentru o mamă!) nu mă grăbesc. Și, la fel ca la știri, după ce întreb pe toată lumea și aflu toate variantele posibile, fac exact așa cum cred și cum simt eu.

Care e cea mai mare frică a ta?

De ceva vreme nu mă mai las condusă de frici. Când am înțeles că cea mai mare pierdere pe care o poate suferi un om este sănătatea, celălalte frici ale mele au pălit brusc. Și asta s-a întâmplat acum câțiva ani. De atunci am cam lăsat viața să își urmeze cursul și am început să accept ajutor. Acum nu prea mă mai sperie multe lucruri. Am familia alături de mine, soțul meu este sprijinul meu cel mai important, iar asta îmi liniștește multe temeri. Recunosc însă că m-am temut că voi rămâne foarte grasă după naștere. 🙂 Am acumulat în timpul sarcini peste 20 de kilograme și nu îmi puteam imagina că se vor mai topi vreodată. Au dispărut însă în 3 luni și jumătate cu un efort minim, așa cum de altfel îmi și povestea toată lumea.

Dacă ai face interviul vieții tale mâine, pe cine ai alege să intervievezi și ce l-ai întreba?

Unul dintre personajele pe care îmi doresc să le intervievez încă de pe băncile facultății este Ion Iliescu. Mă fascinează această personalitate. Iliescu este o filă importantă din istoria României pe care noi avem marea oportunitate să o privim în ochi și încă să îi mai punem întrebări. Iar eu am foarte multe întrebări. Și nu legate de Revoluție, ci legate de România anilor 90. Evenimentele de atunci mie mi se par halucinante. Modul în care românii, proaspăt ieșiți din cel mai negru comunism, au înțeles democrația pentru mine este o mare dilemă. Mai ales că noi mai avem și ceva amintiri despre afaceriști, bișniță, patroni, papucii de la turci, privatizări, șomaj și multe, multe. Nu m-ar interesa să aflu de la Ion Iliescu cum a gândit politica internă și externă de la acele vremuri, ci mai degrabă cum a înțeles dumnealui România de atunci.

*********

Pentru cei interesati de preluare, se pot  prelua maximum 800 de semne de interviu cu citarea sursei si link complet

Fotograf: Adi Popa

Asistent foto: Ovidiu Craiciu

Make up: Daniela Barbur

Locație: Alfemo România

Shooting realizat cu sprijinul Petit Bateau România.



Continue reading

3 comments


Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie

Mituri despre apa cu lămîie, vaccinuri,  antibiotice circulă tot timpul pe marele internet.

Am rugat-o pe  doamna doctor Mela Stanculete de la Clinica Intermedicas să ne răspundă cu adevărat sau fals. Iată răsupunsurile complete.

Dacă beau apă cu lămâie dimineaţa îmi întăresc sistemul imunitar?

FALS, din cauza combinației. O bună hidratare, adică apa, indiferent în ce moment al zilei o bem, e un factor care contribuie la întărirea imunităţii. Lămâia din ea conţine Vitamina C, contribuie la întărirea imunităţii, numai că e foarte posibil ca din această combinaţie mai degrabă să facem un puiuţ de gastrită înainte de a ne spori imunitatea. Aşa încât mai bine ne hidratăm pe tot parcursul zilei, inclusiv dimineaţa, şi ne luăm necesarul de Vitamina C din consumul de fructe, ba chiar din citronadă, dar nu neapărat pe stomacul gol dimineaţa.

Dacă beau mai multă lămâie stoarsă evit cu mai mare uşurinţă viroza?

ADEVĂRAT, tocmai datorită Vitaminei C, dar repet, nu pe stomacul gol, şi nu la oricine. Există situaţii rare în care lămâia, fiind foarte acidă, este contraindicată. O persoană cu gastrită în plin puseu care va bea lămâie, suc de lămâie, îşi va agrava gastrita, în nici un caz nu va face altceva sau, mă rog, devine secundar dacă se şi păzeşte de viroză.

Vaccinul este 100% eficient?

Niciun vaccin nu e sută la sută eficient. Sută la sută ar însemna la toţi cei vaccinaţi şi împotriva tuturor tulpinilor de gripă. Vaccinul conţine tulpinile de gripă pe care le „ordonă” Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în funcţie de studiul epidemiologic prospectiv, adică în funcţie de ce tulpini sunt cel mai probabil a fi active în sezonul ce urmează. Există un număr limitat de tulpini care pot fi conţinute într-un vaccin. Este valabil lucrul acesta şi pentru vaccinul antigripal, dar dincolo de această limitare tehnologică de fabricaţie a unui vaccin, nu pot fi prinse toate subtipurile. Şi atunci se aleg cele mai probabile şi cele mai periculoase, o combinaţie între ele care nu e niciodată aleatorie. Prin urmare, dacă ne întâlnim cu un subtip de tulpină virală gripală care nu este conţinut în vaccin, nu vor fi protejaţi împotriva acelui subtip. Şi, în afară de acest lucru, nu toate persoanele vaccinate vor fi protejate împotriva gripei cu tulpinile incluse în vaccin. Din motive pe care nu le ştim şi nu ştim nici să le căutăm în practica clinică, sunt persoane care nu dezvoltă anticorpi specifici în cantitate suficientă în aşa fel încât să nu facă gripă. Însă, toate studiile medicale arată că şi la cei care fac gripă, deşi au făcut vaccinul antigripal, formele sunt mult mai blânde decât dacă n-ar fi făcut vaccinul, iar complicaţiile mult mai rare.

Femeile însărcinate şi copiii sub doi ani nu se pot vaccina.

FALS. Fac parte din primele două-trei rânduri de rubrici ale recomandărilor internaţionale de vaccinare. Sunt categorii expuse cu un profil imunitar particular, asta înseamnă cu risc de complicaţii şi cu forme severe mai mare decât la un adult sănătos. Ei bine, sarcina nu e o boală şi evident, a fi copil nu e nici atât o boală. Însă, datorită particularităţilor imune şi a faptului că o gripă cu o formă severă la o femeie gravidă ar afecta-o şi pe ea şi dezvoltarea fătului, face ca gravida să fie recomandarea numărului 2 de vaccinare şi copiii sub 2 ani, de asemenea.

Antibioticele sunt cele mai eficiente în orice viroză.

FALS. Antibioticele NU au ce căuta în tratamentul virozelor. Să ne înţelegem. Infecţiile sunt produse de microorganisme. Microorganismele sunt de mai multe tipuri:

1. Bacteriile. Ele pot beneficia şi beneficiază de tratament antimicrobian, antibacterian, adică de antibiotice.

2. Virusurile care, de cele mai multe ori nu au nevoie de un tratament antiviral şi, în capitolul despre care vorbim astăzi, în viroze, cu foarte puţine excepţii. Tratamentul antiviral pentru gripă, de exemplu, se face doar în anumite forme de gripă, dacă se face testarea şi se depistează sau doar dacă există risc de complicaţii, şi în sarcină. Prin urmare, antibioticele n-au ce căuta într-o gripă, într-o viroză, decât dacă această viroză se suprainfectează, adică se complică cu o infecţie bacteriană. Decizia de a face sau nu tratament antimicrobian direct, adică antibiotic, trebuie luată exclusiv de către medic şi doar atunci când simptomatologia, evoluţia sugerează că este o infecţie bacteriană, deci n-a fost niciodată, de fapt, o viroză, sau că acea viroză s-a suprainfectat bacterian.

Când copilul răceşte trebuie să evit să-l scot afară, în parc.

FALS. Una e să-l scoţi afară în parc şi alta e să-l scoţi afară în parc la minus 40 de grade sau să-l pui să facă maraton în parc. Este adevărat, există o diferenţă de temperatură între casă şi exteriorul casei. Dacă copilul are trei muci şi o discretă durere de gât şi este afebril nu are de ce să nu iasă în parc? Evident că în parc există şi alţi copii şi alţi oameni şi atunci, dintr-o dată, există un risc contagios, un risc epidemiologic de a răspândi infecţia. Dar dacă mergi în parc fără să te întâlneşti cu alţi copii la distanţe foarte mici, adică sub 2-4 metri, atunci nu e o problemă. Dacă afară este o temperatură onorabilă, adică cu plus, copilul este adecvat îmbrăcat şi nu stă mult afară şi nu face un efort fizic foarte intens, atunci poate să iasă în parc. Dar dacă, dimpotrivă, are febră mare, are o stare generală alterată, nu-l scoatem până nu se stabilizează.

Masca de protecţie pentru faţă este eficientă sau nu?

PARȚIAL. Dacă vorbim despre măştile care se folosesc în mod obişnuit, ele sunt eficiente parţial şi nici nu pot fi folosite altele şi nici nu şi-ar merita miza, preţul. Nu sunt măşti antibacteriene, sunt măşti de filtru care filtrează în bună măsură picăturile foarte mici de salivă care conţin implicit şi microbii. Însă noi eliminăm microbi vorbind şi respirând şi fără picături de salivă. Şi atunci, masca nu este suficientă.



Continue reading

no comments


Viroza și gripa. Cum le deosebim și cum le învingem

Cînd vine vorba de sănătate, niciodată nu fac lucruri după ureche. Pun întrebări speciaștilor și răspunsurile le împărtășesc cu voi.

Cum deosebim viroza de gripă, cînd trebuie să facem vaccin, cine nu are voi să se vaccineze, cum trebuie să mîncăm și cât trebuie să dormim, are vitamina D vreun efect în întărirea imunității?

Întrebări pe care le-am adresat doamnei doctor Mela Stanculete, Concierge Doctor la Clinica Intermedicas, medic cu dublă specializare – medicină de familie și medicină generală. 

Să definim, clar, de la început, cum facem diferenţa între o viroză şi o gripă.

Sunt amândouă tipuri de infecţii virale. Diferenţa, cu certitudine, se face doar prin analize de laborator, prin detectarea virusurilor gripale, dar arareori este nevoie în practica clinică. În general, trebuie să ne orienteze către diagnosticul de gripă evoluţia spre agravare sau simptomele foarte intense cum ar fi febra foarte mare asociată cu stare generală foarte alterată, durerile musculare. Da, aceste simptome pot exista şi în alte tipuri de viroze. Atunci când există dubiu de diagnostic, medicul, în urma consultaţiei, va decide necesitatea de a face sau nu testele antigripale pentru că, în majoritatea situaţiilor, gripa nu are nevoie de tratament antiviral, ci de tratamentul simptomelor. Şi-atunci, testarea este doar cu notă informativă până la urmă, ca rezultat.

Ce putem face pentru a preveni virusurile?

Ceea ce e bine să facem, în general, pentru a preveni infecţiile. Să avem o viaţă echilibrată, echilibrată alimentar, în sensul de a mânca, de a nu sta nemâncaţi, de a avea un minimum de trei mese pe zi, un aport de nutrienţi, şi macro şi micronutrienţi echilibraţi după toate principiile nutritive, să facem exerciţiu fizic regulat, să ne îmbrăcăm adecvat vremii respective şi să nu ne forţăm norocul. În sensul în care, dacă simţim că ne încearcă o viroză, să nu plusăm prin a umbla dezbrăcaţi, a face efort fizic foarte intens sau a intra în colectivităţi unde sunt oameni cu simptome de viroze deja.

Când este recomandat să facem vaccinul antigripal?

Ca perioadă de timp, vaccinul antigripal este recomandat oricând în prevenţie, indiferent că a început sau nu sezonul de gripă. Epidemia de gripă nu are o perioadă fixă a anului. Este adevărat că, de cele mai multe ori, se instalează în ianuarie, însă există cazuri sporadice, adică rare, şi înainte de ianuarie. Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de vaccinare antigripală sunt începând cu a doua jumătate a lunii octombrie. Dar, repet, inclusiv în luna ianuarie este binevenit vaccinul antigripal.

Cine nu îşi poate face vaccinul?

În sensul de contraindicaţii medicale, există contraindicaţiile medicale relative, adică cele care sunt relative la durata de timp sau trebuie nuanţate de către medic, şi contraindicaţiile absolute. Una din contraindicaţiile relative este boala febrilă. În timpul unei infecţii, nu facem vaccin antigripal dacă infecţia respectivă este febrilă. Dar cel mai înţelept este ca şi atunci când nu este cu febră, dar avem o infecţie respiratorie, de exemplu, sau o infecţie urinară, să nu facem vaccinul antigripal, să-l amânăm până la stingerea episodului infecţios. O altă contraindicaţie relativă este alergia incertă la ouă. Toate vaccinurile, inclusiv cel antigripal, sunt preparate pe ouă embrionate. Dacă o persoană are alergie dovedită la ou, atunci are contraindicaţie absolută. Dacă însă, uneori, din când în când, aleatoriu aparent, face erupţii cutanate când mănâncă ouă, nu înseamnă alergie propriu-zisă la ou. Şi atunci decizia dacă acea persoană poate fi sau nu vaccinată trebuie să fie luată de către medic. Contraindicaţiile absolute sunt bolile cu deficit imunitar. Vorbim de anumite boli cu deficit imunitar foarte mare: marile tulburări de coagulare (bolile cu tulburări foarte severe de coagulare), insuficienţele de organ, insuficienţa hepatică acută, evident în plină glorie, deci nu induficienţele cronice, insuficienţa renală acută. Şi mai există nişte afecţiuni rare, unele sunt de tip autoimun, altele degenerativ, de exemplu Miastenia Gravis, bolile demielinizante la care decizia de vaccinare trebuie luată exclusiv de către medic şi cu mare reţinere.

Ce măsuri suplimentare de igienă recomandaţi în această perioadă?

De ce să fie suplimentare? Sunt măsurile general valabile de igienă corporală zilnică, de igiena mâinilor înainte de a mânca, după ce mergem la toaletă, de igienă obişnuită a suprafeţelor, însemnând suprafeţele de lucru, de mişcare, a-ţi spăla hainele, a-ţi curăţa biroul, a-ţi spăla vasele.

Are dieta vreo importanţă în prevenţia, respectiv tratarea acestor tipuri de afecţiuni?

Da, ca şi în alte boli infecţioase. Echilibrul nutriţional este un factor generos în a ne apăra împotriva infecţiilor, implicit a virozelor. Când spun echilibru, înseamnă desigur, cum spuneam mai devreme, şi macronutrienţi şi micronutrienţi. De dorit este să avem aport zilnic de legume proaspete şi fructe proaspete.

A circulat pe Facebook un link devenit viral care spunea că Vitamina D este vitală pentru prevenţia gripei, fiind considerată chiar mai eficientă decât vaccinul. Cât de importantă este, de fapt, Vitamina D?

Vitamina D este foarte importantă, dar nu în această privinţă. Nu înseamnă că nu are niciun rol, dar are un rol absolut auxiliar în cascadele imunităţii. Sunt tot felul de studii de laborator care ne arată cu precizie rolul Vitaminei D în diferite procese, de la enzimatice până la imunologice, însă nu există o dependenţă, aşa cum a fost numită în această întrebare, vitală, ci chiar minoră.

Cât de important este somnul în orice proces de vindecare şi de ce?

E foarte important. Somnul înseamnă foarte multe lucruri, inclusiv orientarea preferenţială metabolică şi refacere de energie. Nu trebuie să dormim puţin sau mai puţin decât este sănătos. Pentru un adult se consideră că un minim de 6 ore de somn în 24 de ore este suficient. Dar trebuie să fie cam în acelaşi interval de timp în fiecare noapte, să nu fie diferenţe foarte mari şi să fie legate cele şase ore. Sigur, sunt oameni construiţi să doarmă mai mult şi oameni construiţi să doarmă mai puţin. Cu alte cuvinte, în prevenţia virozelor este preferabil să nu ne privăm de somn. Dar nu înseamnă că trebuie să dormim excesiv.



Continue reading

no comments


Dieta Oloproteică. Ce mănânc, ce beau, cum dorm, cât am slăbit

Au trecut aproape 3 luni de dietă. 

Am slăbit doar 12 kilograme. Observați nerușinarea, da? DOAR 12 KILOGRAME 🙂  În condițiile în care de ani de zile, cântarul arăta valori din ce în ce mai mari, nimic în minus.

Sunt foarte fericită. Vă povesteam după prima lună că urmează să îmi fac analizele. Și le-am făcut.

  1. Insulina mea a scăzut de la 42 la 11 ajungând în limite normale.
  2. La fel și colesterolul.
  3. Am scăpat de 14 cm în talie și de 12 pe șolduri.
  4. Merg 10 mii de pași pe zi și am o stare fizică EXCELENTĂ
  5. Am renunțat la lift și am descoperit scările. Și am spus ADIO noptilor albe.

După o lună de dietă, am stat iar față în față cu medicul vieții, prof. Giuseppe Castaldo

Eu, fericită că am slăbit 8 kilograme.

El, fericit de cum arată analizele mele. 

S-a uitat peste ele și a zâmbit. 

-      Se vede din analize că țineți dieta. 

-      Chiar așa? 

-      Da, sunt oameni care se plâng că nu slăbesc, deși țin regimul ca la carte. Eu sunt medic, pe mine mă interesează starea dumneavoastră de sănătate. Analizele nu mint. Se vede cine nu renunță la zahăr, la carbohidrați.

În luna a doua, regimul a fost mai soft, a inclus brânză, ouă, biscuiți de ovăz și toate fructele, mai puțin bananele.

Doamne, ce senzație când am mâncat prima nectarină!

Recunosc, nu am respectat cantitățile la pepene și de asta cred că nu am slăbit așa de mult. Cum să mănânc 150 de grame de pepene?

Acum am revenit la regimul inițial, intrarea iar în ketoză. Carne și legume. Suplimente: proteine, minerale, calciu, magneziu, potasiu, collagen, rădăcină ashwagandha.

Am făcut mai multe fotografii, să vedeți ce mănânc.

Las aici ca exemplu si două zile de dietă.

Exemplu de zi în faza I

MIC DEJUN

ulei de cocos

Praf proteic

PRÂNZ

 Grătar pui/peste plus salată sau legume

CINA

Legume fierte/cuptor sau salată

Praf proteic

Exemplu de zi în faza a II a

MIC DEJUN

125 de grame de fructe

PRÂNZ

carne cu legume

CINA

Legume fierte sau la cuptor, salată

Sau

Puțină brânză cu 2 biscuiți de ovăz și legume

Sau

Șuncă și legume

Sau doua ouă și legume

ATENȚIE! FOARTE IMPORTANT!

Cantitățile, suplimentele, meniul complet sunt stabilite de medic în funcție de analize.

Fotografii cu mâncarea am făcut peste tot: acasă, în vacanță, la birou sau la restaurant. Postez zilnic in instastories pe pagina de Instagram.

Aștept Crăciunul cu nerăbdare, când voi posta fotografiile before and after. Până atunci, pun această fotografie cu mine și prietena mea, Mirela. Împreună în Israel.

Văzând poza (care suprinde atât de bine relația noastră) am avut un gând superficial de femeie la dietă: 

Doamne, de când nu am mai purtat pantaloni albi! Și cât am slăbit!

Detalii despre dieta oloproteică găsiți aici.

Prima mea luna de dietă, am descris-o aici.

Pe 1 decembrie revin pe blog cu analize și fotografii noi și vă dau de veste tot atunci cât am mai slăbit.

M-am bucurat că l-am corupt și pe prietenul meu Gusti. Rezultatele lui sunt si mai spectaculoase. ( mereubarbatiisbaescmairepede)

La final, o mică ironie, pentru toți cei care sunt îngrijorați de acest regim, reamintesc SUPRAVEGHEAT DE UN DOCTOR ÎN NUTRIȚIE.

Cum bine spunea cineva:

Nimeni nu părea îngrijorat când ajunsesem cât dulapul, mâncam singură un tort și zăceam pe canapea zile întregi.



Continue reading

5 comments


Cum a fost în concediul din Scoția. Impresii din tabăra pentru familiști

Știi ca ai o vacanta perfecta când nu te deranjează nimic. A fost prima data când nu ne-am petrecut concediul la hotel sau intr-un apartament închiriat. Avem și noi ca tot romanul obsesia #sanuderanjam asa ca atunci când am anunțat-o pe Monica de planul nostru de a merge în Scoția nu ne-am gândit nicio clipa sa stam la ea. Dar ea a insistat și ne-a convins și bine a făcut!

Nu a fost o vacanta propriu zisă. A fost ca o tabără în care ne-am făcut de cap, am întâlnit oameni noi și am simțit cum e sa trăiești într-o lume mai curata și mai sincera, cu o mentalitate diferita.

Monica e soi romanesc ales. Ii curge optimismul prin vene. Nu-i capabilă sa zică ceva rău și e fix genul care vede în orice situație o parte bună.

O femeie neobosită, după cum spune Mirela (cine se aseamănă se adună, eu pe Monica am cunoscut-o fiind prietena bună a Mirelei, sora din Scoția,  Multumeeeesc, Mirela!)

Monica ne-a dus în vizită la prietenii ei care ne-au primit cu bratele deschise. Daniela și Florin, fericiti ca și-au luat casa noua, bucuroși sa ne primească. Daniela a pus masa mare împărătească. Cu fripturi și poale în brâu ca la mama Moldova acasă.

Apoi am ajuns în casa Ioanei Budai. Doamne, ce femeie! Super personaj! A pregătit cina cu un aranjament de masă de ziceai că suntem într-o revista de decorațiuni și stăpâna casei tocmai a fost anunțată ca vine Andreea Berecleanu la masă. Ioana ne-a făcut sa radem în hohote prin felul ei super sincer și direct.

Trei familii, prieteni uniți de fapt într-o singura familie. Se ajută unii  pe alții în fiecare moment, vorbesc la telefon și de 10 ori pe zi, se vad des, sar unul pentru altul din toată inima.

Toată  povestea asta a  durat o săptămână. Monica ne-a plimbat la un castel, apoi la altul, apoi în St.Andrews, la magazine, în puburi și în vizită la prieteni, la târgul de vechituri de duminica și la muzeul științei.  

Ce mi-a rămas în minte și sigur nu o sa uit niciodată? Hohotele de ras, dansurile în sufragerie, statul la povești in curtea din spatele casei Monicai, alergatul și pozatul prin ploaie.

O vacanta fără program, fără obiective cultural artistice de bifat. Relaxare și optimism.

Am un singur regret: ca n-am făcut o poza de grup. Rămâne pe data viitoare! Sunt sigură ca o avem  parte de o data viitoare 🙂

P.S. O să revin cu mai multe fotografii, impresii și informații despre peisaje, castele si alte minunății made in Scoția. E o țară superbă!



Continue reading

2 comments