Uptown Monkey. Apartamentul cu vedere la liniștea Brașovului

august 22, 2022august 22, 2022Scrie un comentariu

Brașovul e recomandarea mea pentru oricine vrea un weekend ca afară. Terase chic, cafenele cool, un centru care aduce a Praga, plin de turiști și, totuși, multă liniște.

Oamenii din Brașov sunt cumva, nu că sunt eu de acolo și că mă laud, dar chiar sunt oameni faini și primitori. Orașul a luat drumul turismului, cam peste tot se vorbește engleza, restaurantele sunt de toate felurile și atmosfera chiar e una de vacanță.

Azi vă recomand o variantă excelentă de cazare. Un apartament compartimentat perfect si decorat cu mult bun gust. E un apartament de 2 camere, cu living si dormitor. Mic, dar super chic! Perfect pentru 2 adulti si 2 copii. E în centru, dar nu pe strada principală Republicii si nici în Piața Sfatului. E la 7 minute de mers pe jos, într-o clădire nouă, cu vedere la Tâmpa și, atenție, foarte important, GRATUIT aveţi cu loc de parcare subteran. Ăsta e un detaliu care contează enorm pentru că orașul e mai mereu plin și parcările sunt scumpe și puține.

Dormitorul e cu ferestrele la o străduţă fără trafic ceea ce inseamnă linişte, aer curat si ciripit de păsărele 🙂 Insist pe acest aspect că e foarte linistită zona, apartamentul e sclipitor de curat (cunosc personal gazda și știu cât preț pune pe asta), detaliile sunt atent alese: de la cosmeticele de baie, până la lenjerie, paturi, tacâmuri, internet cu Netflix şi HBO, încălzire în pardoseală şi….o lumină superbă. Da, lumina e un detaliu care face diferența.

Puteți face rezervări aici. Sunt sigură că gazda Atena vă va surprinde plăcut. Tocmai am aflat
că a creat în apartament şi o mică galerie de artă cu tablouri de vânzare. Practic, dacă îţi place ceva poţi să laşi banii şi să pleci cu tabloul acasă.:)

Vă las acum mai multe fotografii și vă doresc o săptămână PERFECTĂ! Dacă ajungeți la Braşov, la Uptown Monkey, să îi transmiteți Atenei salutări din partea mea 🙂

Surpriza de la Marea Neagră. Eforie Nord. Rezident Eforie Nord

iulie 8, 2022iulie 8, 2022Scrie un comentariu

Iubesc marea. Necondiționat. Nu contează că e soare, că e vânt sau că e ploaie. Nimic nu îmi strică părerea despre ea. Îmi plac întâlnirile cu marea indiferent de anotimp. Dar vara e vara și vine cu aroganța ei. Îți trimite voci care îți comandă: Lasă totul și treci la mare!

Anul asta am ajuns la Marea Neagră, în sudul litoralului, departe de scumpeturile din Mamaia și de aglomerația din Vama Veche, stațiune care după părerea mea bate pe alocuri fițele din nord.

Am ajuns la Eforie. O stațiune care mie îmi place mult, în ultimii ani am fost de câteva ori, e drept în extra sezon.

Am stat 4 zile și 5 nopți cu Maria în superbul apartament Silver de la Rezident Eforie Nord. Știu că e litoralul plin de hoteluri, dar eu am să va recomand să alegeți un apartament. Fac această recomandare pentru că un apartament îți da o independența fantastică. Nu ești constrâns de orele de mic dejun, îl prepari când ai tu chef și dacă nu vrei poți să te duci la o terasă să mănânci.

Văzusem pe internet fotografiile de la Rezident Eforie Nord și recunosc că am gândit, da sunt foarte faine pozele dar parcă prea faine că să fie adevărat ce vedem în ele. Oh, well…Am ajuns la fața locului. Uimire. Dublu wow! Realitatea bate fotografiile! Un apartament dotat cu tot ce trebuie:

espressor ( eu am buba la cap cu cafeaua deci a contat enorm să știu că am un aparat de făcut cafea plus pastille pentru tot sejurul )
prajitor de pâine
cuptor cu microunde
fierbator de apa
plită electrică
mașină de spălat. Nu radeți, știu că nu pleacă nimeni în vacanță să spele rufe, dar ce bine e când poți să bagi rapid la spălat prosoapele de plajă, costumele de baie etc. Pe balcon aveam și un uscător de rufe
aer condiționat
veselă, oale, detergent de vase și de rufe, mop, matură etc
fier de calcat si uscator de par si bineinteles proasoape

Apartamentul în care am stat noi are două camere și o terasă imensă pe care poți să ieși din ambele încăperi. Sunt două aparate de aer condiționat, unul în dormitor și unul în living. Mobila este super elegantă, totul e decorat cu mult bun gust, sunt multe detalii frumoase care îți bucură ochiul. Televizoare smart în ambele camere așa că între două reprize de plajă….netflix and chill cum se spune.

Baia e frumoasă, curată și nu ai cum să nu remarci produsele de la Rituals, săpun, gel de dus, șampon, balsam.

Livingul e spațios open space cu bucătăria, canapea e extensibilă, asta face apartamentul să fie potrivit chiar și pentru 4 persoane.

Dormitorul mi-a plăcut cel mai mult. Simplu, dar sofisticat cu niște detalii care îți arată că în acest loc nimic nu e la voia întâmplării.

Accesul în apartament e digitalizat. Formezi un cod doar al tău care e valabil de la checkin și până la checkout. Există și un cod de intrare în clădire, dar asta cu intratul în camera pe baza unui cod mi s-a părut mega șmecherie. Imaginați-va cum e o vacanta în care să nu spui ai luat cheia, unde e cheia, nu găsesc cheia de la camera! Un mare stres în minus.

În prețul apartamentului aveți incluse sezlongurile de plajă și parcarea subterană.

Am dat multe detalii, toate mi se par importante, nu e un cliseu cand va spun ca e un apartament in care aveti tot confortul de acasa. Cei de la Rezident au 11 apartamente în Eforie nord le găsiți pe toate pe siteul lor, aici, urmăriți și pagină de Facebook pentru oferte și last minute. Primesc și vouchere de vacanță. Va las la finalul articolului mai multe fotografii care o sa va convinga ca nu e o cazare oarecare.

Mă tot gândesc să va spun ce mi-a plăcut cel mai mult si cel mai mult în apartamentul în care am stat pentru că sunt foarte multe chestii care mi-au rămas în suflet, dar cred că ce m-a “leșinat” era că dacă stăteam în pat vedeam marea, dacă leneveam pe canapea și ridicăm privirea marea era tot acolo. Au fost minute de aur pentru mine și Maria. Priveliștea face toți banii la orice ora.

De ce să alegeți Eforie Nord pentru vacanță? E o destinație pentru familii, lumea nu epatează, nu e despre fițe și figuri, ai ce să faci cu copilul, ai ce să faci și cu bunicii pentru că sunt băile de nămol, e o stațiune care mie îmi place foarte mult. Mi-a adus aminte de copilaria mea, când mergeam cu ai mei sau în tabăra. Aceeași super atmosfera de familie, bonus acum ai cazări extraodinare.

#Onoaptela Cluj în cea mai frumoasă mansardă

mai 29, 2018mai 29, 2018Scrie un comentariu

Am stat la Cluj în cea mai frumoasă mansardă. Am găsit-o pe Airnbnb si mi-am dat seama că e fix oaza de liniște de care aveam nevoie. Foarte aproape de centru, dar ascunsă într-un colț de străduță unde liniștea e titulară de contract.

Inițial n-am vrut să o închiriez pentru că mi-a fost teamă de zarva de după colț unde era plin de terase, muzicanti ambulanţi si sute de turişti, dar am avut încredere în Adel, cel care administrează mansarda. M-a asigurat că o să avem un weekend tihnit. Și așa a fost. Mansarda care are aprox 100 mp e perfectă pentru o vacanță în familie cum am avut noi sau un weekend romantic sau o iesire cu fetele. Are 2 dormitoare, o baie modernă, un living chic şi o lumină parcă atent studiată. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Există o procedură simplă de primire-predare cheie fără ca măcar să te întâlnești cu administratorul, totul e transparent. Am plătit aprox. 65 de euro pe noapte. A meritat toți banii, mai ales că Adel a fost foarte flexibil în discuții și ne-a făcut o ofertă pe loc foarte bună, aşa că ne-am putut caza dimineața devreme și am avut parte și de late check out. Am crezut că grija cu care se ocupă de musafirii veniţi din toată lumea vine de la dragul care îi e de casa lui, dar de fapt Adel e doar administrator aici împreună cu soția lui, Alexandra. Stând de vorba am aflat că ei administrează împreună mai multe apartamente . Apartamente care arată aşa:

Gasiti fotografii cu apartamentele pe pagina de Facebook fb.me/MyPlaceCluj sau pe profilul Airbnb (https://www.airbnb.com/users/136001685/listings).

Vă recomand serviciile acestor oameni. Au amabilitatea în ADN iar casele de care se ocupă ei sunt frumoase, liniştite si sclipesc de curăţenie. Ca în Ardeal 🙂

O lecție despre modă la Muzeul de Etnografie din Cluj-Napoca

mai 22, 2018mai 22, 2018Scrie un comentariu

Îmi plac lucrurile simple, dar iubesc și complicăciunile. Îmi plac straiele populare, ador broderiile. Îmi plac hainele la care se vede unicitatea.

Well, când am fost la Cluj am intrat la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. Iubirea mea mare pentru tradiții, pentru satul românesc mă face să nu ratez niciun obiectiv de genul asta. ( prietenii mei știu că visez să produc o emisiune despre folclor ).

Am intrat cu gândul că o să văd unelte, mobilă, cuverturi..…erau toate acolo, dar inima mea a rămas la haine. Și ce haine…

Dior, haute couture, desigur… ( am fost al expozitia temporara Dior de la Paris despre care am scris aici)… dar totusi oare de ce ne ducem dorințele în țări străine, departe de orice posibilitate când noi aici avem atâtea minunății…Când am vizitat muzeul din Cluj eram doar noi si cativa turisti francezi care cand intrau în camera costumelor exclamau O la la…

Uitați-vă la detaliile acestor haine. Rochii, fuste, fote, cămeși toate de secol 19. Îmi spunea o doamnă din Cluj că vin la muzeu japonezii și fotografiază macro hainele astea, Apoi se duc și reproduc modelele populare și le vând pe mii de euro….

Nu ratați vizita la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. E fix în centru, aproape de restaurantele și barurile faimoase și ele de neratat în acest oraș scump, scump ca afară…dar despre asta vă povestesc în altă zi. Acum vă las cu moda noastra din moși strămoși.

Centrul Copernicus din Varșovia, cel mai inteligent loc de joacă

septembrie 26, 2017septembrie 26, 2017Scrie un comentariu

Când am decis să mergem în vacanţă în Varşovia, primul lucru la care m-am gândit a fost ce ar putea să îi placă Mariei acolo şi am întrebat lumea pe Facebook ce îmi recomandă. Câțiva prieteni mi-au zis de Centrul Științific Copernicus. Recunosc că un muzeu de ştiinţă nu mi se părea cel mai potrivit loc cu care să o cuceresc pe fie-mea, prințesa disperată după poveşti cu prinţi şi alesele lor. M-am înşelat 🙂

Cum nu plec nicăieri fără un research serios, am citit și am aflat că sunt cozi imense la muzeul vieții şi că poţi sta 4-5 ore la coadă până să intri, că administratorii muzeului admit un număr maxim de vizitatori, ca să intri trebuie să iasă alţii şi tot aşa.

Tot în programul meu de micul documentarist am mai citit şi că în medie copii stau 2-3 ore în interior, unii chiar şi 5! OMG! 5 ore în muzeu? Mi-am făcut totuși curaj, am făcut două mătănii mari în gând și am comandat biletele pe net. Asta ne-a asigurat intrarea instant fără să stăm la coadă. Măcar atât.

Paranteză. E adevărat că e o provocare să iei biletul, pentru că deşi site-ul muzeului e în engleză, fix pagina de bilete online e doar în poloneză, ca un fel de preview la aventură. În rest, destul de civilizată treaba, alegi ziua şi ora exactă la care vrei să intri, sunt locuri alocate pe ore şi minute şi poţi să vezi cât de aglomerat e. Ca să anticipezi ce te așteaptă. N-am anticipat. Am închis paranteza.

Ajungem la Varşovia. A doua zi, cap-compas, direcția Muzeul ştiinţei și… surpriză! Moment Fifi de sinceritate: ACESTA NU ESTE UN MUZEU. Cine vă spune așa, vă păcăleşte. E un imens loc de joacă întins pe atenţie… 20.000 de metri pătrați! Sunt 450 de puncte de atracţie. E o hărmălaie de nedescris pentru că intri într-o clădire imensă, 2 etaje pline cu sute de copii care se joacă, fac experimente, se întrec, descoperă mari secrete ale ştiinţei, fac teste de efort şi de rezistenţă, intră în încăperi secrete.

Cred că e singurul muzeu în care am auzit din minut în minut ţipete de bucurie, practic e singurul muzeu unde nimeni nu te roagă să păstrezi liniştea. Încă de la intrare copiii sunt hipnotizaţi de pendulul lui Foucault care arată cum se roteşte Pământul.

Şi de acolo începe aventura: de la dinozauri la roboţi, teste care îi fascinează pe copii şi puncte care le arată marile descoperiri ale ştiinţei, toate sunt atractive, toate sunt interesante și le produc o bucurie de nedescris.

Am stat vreo 2 ore jumătate. Dacă era după Maria, cred că puteam lejer să stăm o zi întreagă. Era leșinată de bucurie.

Pentru mămicuțele care se întreabă: da, sunt și locuri unde poți să mănânci, sunt și terase unde mamele stresate ca mine se pot odihni. Da’ ce mai contează stresul când podoaba e în extaz?

Centrul Copernicus nu e un muzeu. E locul de joacă suprem pentru copiii de toate vârstele. Am văzut ţopăind de bucurie un băieţel îmbrăcat doar în scutecul Pampers, dar şi un bunic de 80 de ani. E un loc fascinant pentru toate mințile care nu își pierd curiozitatea și bucuria să exploreze lumea.

Dacă ajungeţi în acest oraş superb, Varşovia, merită să daţi o tură și la Copernicus. Câteva ore acolo se vor transforma într-o amintire de neuitat și încă o ancoră aruncată pe harta cu destinații preferate.

Jamie Italian. La restaurant ca la bunica acasă

august 3, 2017Scrie un comentariu

Am fost fascinată de Jamie Oliver de prima dată de când l-am văzut la televizor, acum 20 de ani. Mă uitam la el cum gătește acolo, în grădina din spatele casei, cu câtă ușurință face bucatele alea și mă gândeam că nimic nu e mai simplu decât să stai la cratiță. I-am cumpărat cărțile, am gătit după rețetele lui, m-am îndrăgostit pe vecie de el, acest bărbat simplu cu o droaie de copii acasă care ne arată că în bucătărie nu trebuie să ai nu știu ce vase complicate sau sosuri scumpe ca să îți dai gata musafirii.

Prima dată am mâncat într-un restaurant “Jamie Oliver” acum câțiva ani, la Londra. La “Jamie Italian”. Mese simple, scaune de tablă, o atmosferă firească. În mijlocul restaurantului, mese de lucru unde se ținea un curs la care londonezii învățau să prepare rețete italienești. Am nimerit lângă un grup de prieteni care își făcuseră cadou experiența asta și hohotele lor de râs mi-au rămas în minte, așa că mi-am promis să mai ajung.

Și uite așa, acum câteva săptămâni în Scoția am ajuns iar la “Jamie Italian”. De două ori. O dată în Glasgow și o dată în Edinburgh.

Eram cu Mirela și cu Moni și ne-am comandat ca niște fete libere aflate în vacanță. Am început cu un platouaș, ceva ușor, de vară, pentru toate trei. Eu am cerut și extra supă de mazăre și friptură, Mirela a mai cutezat o extra salată. Am cerut și desert, dar chelnerul, băiat galant, a zis să vedem mai târziu dacă mai putem și desert.

Și cum venea platouașul, lipa-lipa, băiatul care ne servea pune pe masă și niște conserve mari de bulion, genul ăla pe care îl știam din cămara bunicii din Zărnești. Ma gândeam că ne dă conservele și ne trimite acasă sau ceva. Ne-a liniștit Moni. Erau suport pentru platouaș.

Platouașul fiind mai exact compus din brânzeturi, salamuri, măsline marinate în sosuri magice, prosciutto, legume pudrate cu mirodenii numai de Jamie știute. Și o pâine care n-avea legatură cu vreun regim dietetic.

După toate nenorocirile astea, m-am apucat de supa de mazăre. Cu mentă. Dementă. Ce să vă spun? Neam de neamul meu nu a mâncat ceva mai bun. Era mică, dar extrem de sățioasă.

Băiatul gentil care se ocupa de noi m-a întrebat dacă mai vreau și friptură. Sau cum ar veni, dacă mai am loc. Am acceptat. Din amabilitate, da’ și de curiozitate, că foamea trecuse de multă vreme. Și n-am regretat, pentru că a fost delicioasă, chiar dacă nu am putut să o mănânc pe toată. D’aia avem poșete. Glumesc. Totuși, mi-a plăcut foarte tare că omul m-a întrebat dacă mai vreau friptura, nu am mai întâlnit asta nicăieri, de obicei ce comanzi aia primești, nu merge să spui după primul fel “domne, nu mai vreau, că m-am săturat.”

Desert n-am mai vrut, că simțeam că nu ne mai ridicăm, dar am mâncat din priviri platoul de brownies îmbibate în ciocolată și acoperite de nuci caramelizate. Sunt sigură că erau groaznice.

Concluzii. Ce mi-a plăcut cel mai mult?

– e totul simplu, nu te simți stingher că nu ai habar cu ce să mănânci
– ospătarii sunt aleși după gradul de cumsecădenie
– farfuriile arată fix ca pe vremea bunicii
– te așezi la masă și primești imediat o sticlă de apă și pahare din partea casei. Curate.
– pizza nu are forma aia perfect rotundă, e pusă pe talere de lemn, te uiți la ea și te gândești “asa imperfectă pot să fac și eu acasă“
– gustul e gust și mâncarea e super sățioasă. Obsesia domnului Jamie pentru ingrediente a meritat
– colțul de suveniruri. Poți să cumperi vase, cărți, tacâmuri, sosuri. De la Jamie de acasă

Nu e ieftin, dar e o experiență pe care o ții minte o viață. Plus că poți alege unul din meniurile de prânz la un preț mai mult decat ok.

Jamie Oliver e Chef-ul pe care îl iubește toată lumea. Simplitatea lui dusă la extrem l-a făcut unul din cei mai bogați bucătărași din lume (are o avere de peste 240 de milioane de lire sterline). Acest bărbat ciufulit, îmbrăcat în cămașă cu mâneci mereu suflecate, pe mine m-a cucerit. Și nu e vorba de bani, chiar nu e. E licărirea aia din ochi și felul în care știe să te cucerească fără măcar să încerci să te împotrivești. E Jamie.

Castelul Stirling. Acasă la Braveheart în inima Scoţiei

august 2, 2017august 3, 2017Scrie un comentariu

De fiecare dată când mă gândesc la o țară de destinație am niste cuvinte cheie în minte. De exemplu: Italia, paste, espresso și prosecco. Portugalia, vânt, ocean, fado și vin. Dacă mă gândesc la Scoția, zic automat scotch whisky și castel. Așa sunt eu, prințesă. (Despre respectul și tradiția pentru licoarea magică am scris chiar aici.)

E, și când zici castel scoțian, nu poți să nu zici Castelul Stirling. Am ajuns la el într-o zi, pe la un prânzișor. Cu vântul în plete, la propriu. Și cu puțină ploaie, da’ mai ales cu mult vânt. Clima perfectă pentru mine, cred că Scoția e țara unde aș putea să traiesc fără niciun fel de problemă. Poate chiar și să mor.

Castelul se vedea de la șosea. Era și greu să nu se vadă, e destul de măricel. Este unul din cele mai populare castele din Scoția, îl găsiți de obicei între Glasgow și Edinburgh, e zona lui preferată. Părerea mea sinceră e că merită să îi faceți o vizită, mai ales dacă aveți copii. Da’ și dacă nu aveți, tot merită.

E construit pe o stâncă destul de vulcanică, în total contrast cu linistea care o să vă cuprindă când intrați în el. În acest minunat castel este îngropat William Wallace, eroul interpretat de Mel Gibson, motivul pentru care fanii Braveheart trec castelul pe primul loc în topul atracțiilor din Scoția.

Stirling, orașul, îți taie respirația. Are toate ingredientele scoțiene: verde, arhitectură, curățenie, istorie și castel. Iar castelul este perla orașului. Aici a copilărit Maria, Regina Scoției, aici s-au scris marile povești cu prinți și prințese adevărate. Da’ prea multă istorie strică, trec la ce mi-a plăcut cel mai mult și cel mai mult:

– este un loc gândit cu mare atenție pentru turiști:
– panouri explicative peste tot, ghizi îmbrăcati în tot felul de personaje faimoase, informații la tot pasul
– curățenie impecabilă
– adaptarea istoriei la vremurile moderne. În castel se organizează nunți și petreceri corporate. Fără manele, totuși.
– există o cafenea unde poți sta liniștit să admiri orasul Stirling de sus, de la înălțime princiară grădina Reginei Maria a Scotiei, unde copii se joacă nestingheriți de-a ce vor ei
– tururile special create pentru copii, căci nu-i așa, cum mai bine să îi învețe istoria decât prin joacă.
– sunt săli întregi cu tot felul de jocuri și joculețe
– umorul personalului. Pe relaxare.

Așa că începeți să faceți bagajele. Castelul Stirling e de neratat, dacă ajungeți sau nu în țara verdelui perfect. Cateva ore perfecte pentru sufletul vostru n-o să vă strice niciodată. Freeedoooom!

Vizită în Ținutul Conacelor. Prima oprire: Muzeul Pal Haszmann

iulie 16, 2017Scrie un comentariu

Unul din primele locuri în care am fost după ce m-am mutat în Bucuresti a fost Muzeul Satului. Cred că e locul în care am revenit de cele mai multe ori, pentru că e o liniște acolo cum nu găsești în altă parte.

Și uite-așa, cum e ea viața simpatică, am ajuns iar într-un fel de Muzeul Satului, doar că la Cernat. Asociația Travel Focus m-a invitat în turul de descoperire a Ținutului Conacelor. Mai exact, la Covasna.

Orice călătorie serioasă începe cu un plan. Iar eu, ca orice turist liniuță blogger serios, mai întâi mă consult cu programul. Și ce zicea programul? Zicea că printre altele, o să vizităm un muzeu. Ok, nu sunt șefa la muzee, da’ hai să încerc, ce-aș putea să pățesc? Zic.

Și am pățit. Că nu mă așteptam să găsesc un loc atât de frumos. Așa cum nu mă așteptam nici să găsesc gazdele scoase din manualul de turism, care ne-au întâmpinat cu cele mai frumoase și mai sincere zâmbete.

Locul poate fi descris în două cuvinte: șoc și bucurie. Într-o grădina imensă, copleșită de liniște și de soare, am dat ochi în ochi cu frumusețea absolută: un conac în care se afla expoziția principală, înconjurat de case secuiești de la 1800, stupi de albine și un grânar. Și porți superbe, porți peste tot. Am avut senzația că e un imens platou de filmare unde urma să se filmeze “Amintiri din Copilărie”. Iar pentru copii e Rai, ei rămân cu gura căscată de când intră în curtea plină de tot felul de utilaje de altădată. De la tractoare și tot felul de mașini agricole, trăsuri, până la colecția de sobe sau de radiouri vechi, toate sunt aranjate într-o ordine perfectă.

Povestea e simplă și frumoasă: învățătorul Pal Haszmann și soția lui au strâns acum 100 de ani aceste minunății, le-au lăsat moștenire din generație în generație (comuniștii au contribuit și ei, că au transformat locul în muzeu, nu au distrus nimic) și uite așa, acum urmașii învățătorului se ocupă de moștenirea lui. Mi s-a părut ca în povești că nepoții și strănepoții acestui domn locuiesc chiar acolo, au casele în spatele muzeului.

Muzeul din Cernat e locul unde să te oprești în vacanță măcar pentru o zi. Gazdele sunt primitoare și atente cu toți copiii, chiar și cu ăștia puțin mai maturi, ca mine. Se fac ateliere de pictat pe lemn (recunosc, nu m-am încumetat, că la cât de talentată sunt eu la desen mă dădeau afară nu din muzeu, ci din județul Covasna) sau de pâslit. La universitatea populară din Cernat (pe care o gasim tot în muzeu) vin tineri din toată țara în tabere de pictură și sculptură. Adevărul e că e locul ideal să îți lași talentul să își facă de cap.

Mi-au atras atenția și niște fotografii imense alb-negru, lipite de câțiva copaci. Am întrebat ce e cu ele și am aflat că tocmai fusese o petrecere pentru copiii satului și oamenii s-au gândit să îi învețe niște istorie. În poze erau moșii și strămoșii lor.

Muzeul din Cernat e cunoscut în toată zona și cred că merită să fie cunoscut în toată România. Dacă ajungeți prin Covasna, e musai să vă opriți și să stați acolo măcar câteva ore. Vă garantez că nu o să vă mai vină să plecați. Prețurile sunt mici, intrarea pentru copii costă 5 lei, iar pentru adulți 10. Sat Cernat, foarte aproape de Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Acum că aveți toate datele, vă urez succes la liniște și la poze. Cine știe, poate totuși îmi fac curaj și ne întâlnim la atelierul de pictură.

Români, hai să fugim în România! Acum!

aprilie 11, 2017aprilie 11, 2017Un comentariu

Sunt Fifi, o fată simplă. Mi se mai spune și Șefa la Plecări Internaționale. Da, cine nu mă cunoaste ar putea crede ca nu îmi iubesc țărișoara. Total greșit. Cine mai zice așa, îl spintec. Sau nu. Am colindat și prin România și am găsit locuri frumoase despre care am tot scris. Mi-a plăcut cel mai mult la Hadar Chalet, da’ mi-a mai plăcut și la Inspire View în Bran sau la Atra Doftana. Mi-au rămas la inimioară și Vila Monitori din Sinaia și Vilele Lucia, tot din Sinaia. Locații mișto, cu proprietari deștepți care știu să te facă să te simți oaspetule anului oricând te-ai duce.

O parte din alegerile mele de top le-am găsit și pe acuș lansata platformă localescapes.ro. Super ideea celor de la Vola. Oamenii s-au gândit să promoveze fix turismul românesc. Punct ochit, punct lovit. Am intrat pe site și am găsit Spa-uri de care nu avem habar și niște pensiuni care arată bestial. Ca să nu mai zic că m-au și deșteptat: undeva pe lângă Cluj se fac zboruri cu balonul cald. Fifi în balon. Now, that’s a story.

Ideea de la care pornește echipa Vola e relativ simplă: oamenii stresați (fără discriminare aș spune bucureștenii corporatiști) îsi doresc 2-3 zile departe de marele oraș.