Prof. CFM dr. Elena Căciulan: „Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți”

Pe doamna prof CFM dr. Elena Căciulan ar trebui să o cunoască  lumea toată. O femeie extraordinară, un super profesionist, un om rar care a ales să rămână în România să se bată cu sistemul, să faca lucruri extraordinare pentru micuții ei pacienți pe care îi tratează la Kineto Dema.

Elena Căciulan este Președintele Colegiului Național al Fizioterapeuților din România.

Am vrut să aflu de ce a ales această meserie, care sunt satisfacțiile pe care i le aduce, ce greutăți întâmpinâ și mai ales ce îi sfătuiește pe tinerii care vor să o ia pe drumul frumos al fizioterapiei.

Cum v-ați hotărât să alegeți meseria asta?

Când eram copil îmi doream sa fiu doctor, profesor, prezentator tv, apoi totul a venit așa,”pe nepusă masă“ din dorința mea de a ajuta oamenii și pentru că am iubit și iubesc copilul, în special. Am avut o copilărie frumoasă cu mulți prieteni, cu care mă jucam de dimineață și până seara și cu care visam să schimbăm lumea!

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice

V-a inspirat cineva?

Nimeni nu m-a inspirat. Nu știu cum am păstruns în lumea recuperării medicale. Poate că am visat, poate că steaua mea norocoasă, care a venit odată cu nașterea mea, cred că m-a îndreptat către partea cea mai frumoasă a de recuperării medicale – recuperareea copilului cu dizabilități neuro=motorie.. Cred că așa a fost. Eram la liceu, mă gândeam dacă am să dau la geografie, mă gândeam dacă să mă duc către partea asta de recuperare pentru că atunci, pe vremea aceea, se făcea doar la Facultatea de Educație Fizică, era o secție specială de recuperare medicală, de cultură fizică medicală, cum se numea în acea vreme și nu foarte mulți puteau să intre acolo, adică trebuia să ai medii bune ca să poți să intri la specializarea aceasta cu locurile limitate. Am avut noroc că am avut profesori foarte buni. Profesoara mea de anatomie, doamna doctor Portărăscu, a fost cea care m-a susținut și apoi am cunoscut-o pe doamna doctor Cristina Foza, care a fost asistenta profesorului Adrian Ionescu, care este părintele gimnasticii medicale românești și a fost profesoara care m-a susținut, care m-a îndrumat și care a văzut în mine un posibil specialist în recuperarea copilului.

După ce am terminat facultatea, am început să lucrez la Institutul de Ocrotire a mamei și copilului și acolo am avut-o ca și șefă pe profesoara mea din facultate. Și așa am început eu acest lung drum al recuperării medicale cu copilul cu dizbilități neuro-locomotii și cu scolioză.

Este zona cea mai apropiată sufletului meu și este partea de recuperarea pe care o iubesc foarte tare.

De ce iubesc partea asta de recuperare a copilului? Pentru că lumea copilului este o lume mirifică. Atunci când începi să lucrezi cu un bebeluș care poate să aibă opt zile, zece zile, o lună, două și poți să-i smulgi un zâmbet, să te privească cu ochișorii lui și să se întindă cu mânuțele lui să-ți prindă fața totul se transformă, nimic nu mai este real.

Nu mai ai griji, nu mai ai probleme, nu mai ai supărări, nu mai vezi invidiile oamenilor, pentru că acel copil îți dăruiește o energie care este unică.

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice, sunt mâini care pot să simtă ce este cu acel copil, ce se întâmplă cu mușchii lui, ce se întâmplă cu articulațiile lui. Este greu de descris în cuvinte ce simți, dar de fiecare dată îți apar flash-uri că este un caz mai special, că o să fie de o perioadă mai lungă de recuperare sau sunt copii care îți dau un răspuns imediat și știi că ei au venit ca să le dai așa, un pic de… impuls. Este ca și când ai pune un pic de apă la rădăcina unei plante, a unei flori ca să îți apară floarea aia mai repede. Cam așa se întâmplă cu copilașii aceștia.

Credeți că în meseria asta poți să faci ceva dacă nu iubești copiii? 

Îmi este greu să vorbesc în numele celorlalți. Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți. Pentru că, să știți, de-a lungul timpului, am avut familii care au venit cu copiii la evaluare, am discutat în ce constă programul de recuperare neuro-motorie și am văzut pe chipul părinților o rezervă. I-am rugat să meargă acasă, să stea de vorbă, să se mai gândească, să stabilească de comun acord dacă vor să urmeze programul de recuperare. Dacă un părinte nu îmi oferă încredere maximă că sunt terapeutul de care are nevoie, eu nu am rezultate cu copilul pentru că programul de recuperare al unui copil pentru un terapeut să știți că se continuă și acasă. În sensul că tu poți să gătești, poți să te speli și să-ți vină o idee magică, să spui: Ah, copilului aceluia trebui să-i mai fac ceva. Asta înseamnă să faci profesia cu iubire și cu pasiune și cu dragoste. Pentru că lucrurile acestea vin încet și cresc în tine, ca și specialist.

Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților

Care a fost cazul la care ați lucrat cel mai mult?

Nici nu mai știu. Mi-este greu să spun. Fiecare caz este special în felul lui. Am avut pacienți cu care am lucrat ani de zile, acum sunt adulți. Am pacienți care au terminat Facultatea de Kineto, care au terminat Psihologia, care au terminat Universitatea, cu care păstrez legătura și mă felicită de sărbători. Dar au fost pacienți care, într-adevăr, au înțeles că trebuie, trebuie să facă recuperare.

Ce le spuneți celor care vor să se apuce de această meserie. În primul rând, sunt mulți cei care vor să facă asta acum?

 Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților. Și acest lucru îl faci doar TU –fizioterapeutul. Da, sunt mulți specialiști pe piața muncii în Romania, poate prea mulți pentru sistemul românesc de sănătate.

 Și credeți că generația aceasta care vine acum nu are această abilitate?

Eu nu mai predau la facultate și-mi este greu să spun ce se întâmplă în sistemul de învățământ, dar profesia aceasta este bine să o înveți lângă un mentor sau lângă un tutore care face lucrul acesta de o viață. Trebuie să ținem cont că în România stagiile sunt deficitare. Consider că partea practică este încă deficitară în sistemul de învățământ românesc. Eu sunt convinsă că în România sunt mulți tineri care iubesc copilul, care iubesc recuperarea neuro-motorie și care încearcă să se specializeze în dezvoltarea copilui. Ei fac eforturi, ei fac investiții pentru a putea fi specialiși responsabili ca să-și ajute pacienții în acest lung drum al reeducărării neuro-motorii.

Pacientul este deasupra noastră

După facultate, ce cursuri trebuie să mai facă?

Reglementarea profesiei de fizioterapeut, prin existența legii fizioterapeutului 229/2016 reprezinta munca mea de peste 20 de ani , obținută cu multă muncă, tenacitate și credința că poate deveni realitate ! NIMENI NU A CREZUT că se va obține reglementatea profesiei ! Va veni o vreme când fizioterapetul va trebui să obțină 30 de credite, adică el trebuie să facă cursuri de formare profesională, să-și updateze cunoștințele pentru a furniza servicii de calitate în favoarea pacientului.

Noi, dincolo de toate, trebuie să înțelegem că ne pregătim pentru îngrijiri de sănătate pentru și în favoarea pacientului, fie că este din România sau din străinătate. Pacientul este deasupra noastră.

Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă

Sunt mulți cei care pleacă?

Sunt foarte mulți care pleacă, în primul rând, din punct de vedere financiar. Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă. Poate că este un noroc că există cabinetele de liberă practică, acolo unde acești fizioterapeuți se pot angaja. Salariile sunt mici, locuri de muncă nu sunt, pe piața muncii ies foarte mulți fizioterapeuți care nu întodeauna își găsesc locuri de muncă. Și foarte mulți pleacă. Aleg să plece în țări din Europa.

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România

Dacă ar fi să dați acum timpul înapoi, ce ați schimba? 

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România. Mi-aș dori să existe o curriculă universitară care să ofere competențe fizioterapeuților.. Să știți că la început exista o curriculă foarte bună, când s-au înființat cele trei departamente de kinetoterapie și motricitate specială care au fost la București, Bacău și Oradea. Era o curriculă universitară care avea modelul școlii franceze.

Aș schimba în sistemul de sănătate prezența fizioterapeutului în toate compartimentele sistemului de sănătate, adică el să fie umăr la umăr alături de ceilalți specialiști din echipa interdisciplinară și să ajungem să învățăm populația României că mișcarea face parte integrantă din sănătatea noastră, că nu pastila minune ne readuce o funcție pierdută.

Noi trebuie să fim portavocea fizioterapeuților în care să spunem: AVEȚI NEVOIE DE NOI!

Pentru că terapia prin mișcate este neinvazivă, este cea mai ieftină formă de terapie. Fzioterapeutul poate să ajute sistemul sanitar într-un mod cu totul și cu totul aparte. Îmi pare rău că fizioterapia nu are un rol important în sistemul de sănătate din România. Poate că și aceasta rămâne o dorință a mea neîmplinită.

Și un mesaj de final, optimist totuși?

Consider că sunt un om atât de fericit, că am o profesie atât de frumoasă… Dacă aș lua viața de la capăt, aș face din nou această profesie, este unică, este aparte , noi suntem cei care aducem speranța când toți și-au pierdut-o , noi aducem normalitatea când nimeni nu dădea vreo șansă pacientului să atingă normalitatea, noix suntem mecanicii ai corpului cu totul și cu totul aparte.

 

 

Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie

Mituri despre apa cu lămîie, vaccinuri,  antibiotice circulă tot timpul pe marele internet.

Am rugat-o pe  doamna doctor Mela Stanculete de la Clinica Intermedicas să ne răspundă cu adevărat sau fals. Iată răsupunsurile complete.

Dacă beau apă cu lămâie dimineaţa îmi întăresc sistemul imunitar?

FALS, din cauza combinației. O bună hidratare, adică apa, indiferent în ce moment al zilei o bem, e un factor care contribuie la întărirea imunităţii. Lămâia din ea conţine Vitamina C, contribuie la întărirea imunităţii, numai că e foarte posibil ca din această combinaţie mai degrabă să facem un puiuţ de gastrită înainte de a ne spori imunitatea. Aşa încât mai bine ne hidratăm pe tot parcursul zilei, inclusiv dimineaţa, şi ne luăm necesarul de Vitamina C din consumul de fructe, ba chiar din citronadă, dar nu neapărat pe stomacul gol dimineaţa.

Dacă beau mai multă lămâie stoarsă evit cu mai mare uşurinţă viroza?

ADEVĂRAT, tocmai datorită Vitaminei C, dar repet, nu pe stomacul gol, şi nu la oricine. Există situaţii rare în care lămâia, fiind foarte acidă, este contraindicată. O persoană cu gastrită în plin puseu care va bea lămâie, suc de lămâie, îşi va agrava gastrita, în nici un caz nu va face altceva sau, mă rog, devine secundar dacă se şi păzeşte de viroză.

Vaccinul este 100% eficient?

Niciun vaccin nu e sută la sută eficient. Sută la sută ar însemna la toţi cei vaccinaţi şi împotriva tuturor tulpinilor de gripă. Vaccinul conţine tulpinile de gripă pe care le „ordonă” Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în funcţie de studiul epidemiologic prospectiv, adică în funcţie de ce tulpini sunt cel mai probabil a fi active în sezonul ce urmează. Există un număr limitat de tulpini care pot fi conţinute într-un vaccin. Este valabil lucrul acesta şi pentru vaccinul antigripal, dar dincolo de această limitare tehnologică de fabricaţie a unui vaccin, nu pot fi prinse toate subtipurile. Şi atunci se aleg cele mai probabile şi cele mai periculoase, o combinaţie între ele care nu e niciodată aleatorie. Prin urmare, dacă ne întâlnim cu un subtip de tulpină virală gripală care nu este conţinut în vaccin, nu vor fi protejaţi împotriva acelui subtip. Şi, în afară de acest lucru, nu toate persoanele vaccinate vor fi protejate împotriva gripei cu tulpinile incluse în vaccin. Din motive pe care nu le ştim şi nu ştim nici să le căutăm în practica clinică, sunt persoane care nu dezvoltă anticorpi specifici în cantitate suficientă în aşa fel încât să nu facă gripă. Însă, toate studiile medicale arată că şi la cei care fac gripă, deşi au făcut vaccinul antigripal, formele sunt mult mai blânde decât dacă n-ar fi făcut vaccinul, iar complicaţiile mult mai rare.

Femeile însărcinate şi copiii sub doi ani nu se pot vaccina.

FALS. Fac parte din primele două-trei rânduri de rubrici ale recomandărilor internaţionale de vaccinare. Sunt categorii expuse cu un profil imunitar particular, asta înseamnă cu risc de complicaţii şi cu forme severe mai mare decât la un adult sănătos. Ei bine, sarcina nu e o boală şi evident, a fi copil nu e nici atât o boală. Însă, datorită particularităţilor imune şi a faptului că o gripă cu o formă severă la o femeie gravidă ar afecta-o şi pe ea şi dezvoltarea fătului, face ca gravida să fie recomandarea numărului 2 de vaccinare şi copiii sub 2 ani, de asemenea.

Antibioticele sunt cele mai eficiente în orice viroză.

FALS. Antibioticele NU au ce căuta în tratamentul virozelor. Să ne înţelegem. Infecţiile sunt produse de microorganisme. Microorganismele sunt de mai multe tipuri:

1. Bacteriile. Ele pot beneficia şi beneficiază de tratament antimicrobian, antibacterian, adică de antibiotice.

2. Virusurile care, de cele mai multe ori nu au nevoie de un tratament antiviral şi, în capitolul despre care vorbim astăzi, în viroze, cu foarte puţine excepţii. Tratamentul antiviral pentru gripă, de exemplu, se face doar în anumite forme de gripă, dacă se face testarea şi se depistează sau doar dacă există risc de complicaţii, şi în sarcină. Prin urmare, antibioticele n-au ce căuta într-o gripă, într-o viroză, decât dacă această viroză se suprainfectează, adică se complică cu o infecţie bacteriană. Decizia de a face sau nu tratament antimicrobian direct, adică antibiotic, trebuie luată exclusiv de către medic şi doar atunci când simptomatologia, evoluţia sugerează că este o infecţie bacteriană, deci n-a fost niciodată, de fapt, o viroză, sau că acea viroză s-a suprainfectat bacterian.

Când copilul răceşte trebuie să evit să-l scot afară, în parc.

FALS. Una e să-l scoţi afară în parc şi alta e să-l scoţi afară în parc la minus 40 de grade sau să-l pui să facă maraton în parc. Este adevărat, există o diferenţă de temperatură între casă şi exteriorul casei. Dacă copilul are trei muci şi o discretă durere de gât şi este afebril nu are de ce să nu iasă în parc? Evident că în parc există şi alţi copii şi alţi oameni şi atunci, dintr-o dată, există un risc contagios, un risc epidemiologic de a răspândi infecţia. Dar dacă mergi în parc fără să te întâlneşti cu alţi copii la distanţe foarte mici, adică sub 2-4 metri, atunci nu e o problemă. Dacă afară este o temperatură onorabilă, adică cu plus, copilul este adecvat îmbrăcat şi nu stă mult afară şi nu face un efort fizic foarte intens, atunci poate să iasă în parc. Dar dacă, dimpotrivă, are febră mare, are o stare generală alterată, nu-l scoatem până nu se stabilizează.

Masca de protecţie pentru faţă este eficientă sau nu?

PARȚIAL. Dacă vorbim despre măştile care se folosesc în mod obişnuit, ele sunt eficiente parţial şi nici nu pot fi folosite altele şi nici nu şi-ar merita miza, preţul. Nu sunt măşti antibacteriene, sunt măşti de filtru care filtrează în bună măsură picăturile foarte mici de salivă care conţin implicit şi microbii. Însă noi eliminăm microbi vorbind şi respirând şi fără picături de salivă. Şi atunci, masca nu este suficientă.

Am descoperit spray-ul care mă apară în fața răcelilor și gripei. Bi-Safe Probio Spray

Mereu m-am gândit că, aşa cum ne dăm cu spray să ne apărăm de razele soarelui sau înţepăturile insectelor ( eu sufăr rău şi la soare şi sunt alergică şi la înţepături ) de ce nu există un spray cu care să mă dau şi să nu mai răcesc? Să uit de gripa pe care o fac cu sfinţenie anual.

Ei bine, există. Acum 3 săptămâni, m-am întâlnit cu prietena mea Anca de la Braşov, în gară. Schimba trenul şi avea o oră să bem o cafea. Lume multă, nebunie, mii de virusuri. Eu care sunt uşor ipohondră mă gândeam cum o să ajung acasă gata răcită. Şi îi zic Ancăi: „super loc de întâlnire, aici la academia bolilor, Gara de Nord”. Si ea zice” am eu spray” Ce spray ? „Eeee, am luat un spray de pe net, e genial mă dau cu el pe faţă, în nas şi în gură şi adio stresul că iau vreo viroză”. Nu-mi venea să cred, ideea mea de ani de zile, pusă în practică. „De unde l-ai luat? De pe net. E un magazin online cu produse pe bază de probiotice, de la tot felul de detergenţi şi deodorante până la acest spray. Şi te dai cu el şi e ca o protecţie antivirus? Fifi, eu îl folosesc de 2 luni şi iată că ştii că eram veşnic cu nasul înfundat şi ochii curgând. Chiar merge”. Eu disperată să încerc minunea bag privirea 4354 şi ea zice „bine mă, ia-l tu să îl foloseşti până îţi comanzi. Mai avea puţin din el suficient cât să îmi satisfacă nebunia.

Am ajuns acasă şi am luat site-ul la puricat. Ba mai mult ( cine mă cunoaşte ştie că aşa fac de fiecare dată când descopăr ceva nou) am sunat la call center să mă lămuresc exact. Și am aflat:

– Probioticele folosite în produsele Chrisal provin din sol şi din apă şi nu sunt modificate genetic.
– Se pulverizează pe faţă, în gură şi în nas o dată pe zi, dar se poate folosi de mai multe ori pe zi în spaţii închise şi aglomerate
– Nu creează dependenţă, dar pentru efectele dorite e bine să îl foloseşti zilnic, nu când şi când
– Spray-ul conţine probiotice (bacillus ferment), apă, nitrogen şi parfum. Nu are un gust rău (aş spune că e uşor mentolat, seamănă cu gustul de la apa de mare )
– Nu are contraindicaţii
– Poate fi folosit la orice vârstă (inclusive copii)

Şi iată şi nişte date tehnice pe care le-am primit pe mail când le-am solicitat ca să fiu super extra lămurită:

Tulpinile bacteriene folosite în produsele sunt:
– Clasificate ca siguranţă biologică de nivelul 1 de către Colecţia de culturi de tip american (ATCC)
– De origine naturală, cuprinse în banca ATCC
– Nemodificate genetic (bacterii non-OMG)
– Verificate de OCDE şi aprobate de laboratoare externe acreditate cu privire la – sensibilizarea pielii – toxicitate orală – iritarea ochilor
– Organism pentru industria alimentară, conform Agenţiei pentru medicamente şi Alimente din SUA, listate de Asociaţia Responsabililor cu Controlul Alimentelor (AAFCO), Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară – Prezumţie de siguranţă calificată, Lista substanţelor domestice din Canada.

Aşa că, dragii şi dragile mele, dacă sunteţi fani probiotice (eu cred că sunt trupele de elită în lupta cu bolile) zic să intraţi pe site-ul https://www.clean-probiotic.ro, să vă uitaţi la aceste produse.

Sunt Fifi și aici pe blogul meu vă recomand produse și servicii, nu din auzite, ci testate de mine.

Zi frumoasă!

Mihaela Bilic cu 5 răspunsuri la întrebările cheie despre alimentația copilului

Am fost ieri la Social Media for Parents şi în panelul specialiştilor prima care a cuvântat a fost Mihaela Bilic, faimoasa nutriţionista.

bilic

Pornind de la cartea ei proaspăt lansată, ABC de nutriţie, Mihaela Bilic ne-a explicat ce greşeli facem ca părinţi în alimentaţia copiilor noştri. Ca să nu mai existe probleme, trebuie să ne răspundem corect la  5 întrebări simple

De ce mănânci?

Copilul trebuie să mănânce de foame şi să se oprească atunci când se satură. De aia insistenţa noastră ” hai mai ia o lingură de ciorbiţă ” nu e bună. Copilul ştie mai bine că noi când se satură. El trebuie să mănânce pentru că îi e foame , nu de plicitiseală şi nici de nervi. Aşadar, NU încerca să impuni din exterior cantitatea, mâncarea nu trebuie să fie nici recompensă, nici pedeapsă.

Cum mănânci?

Copilul trebuie încurajat să îşi cunoaca simţurile. Trebuie lăsat să se murdărească la masă cu mâncare, trebuie lăsat să guste şi să bucătărească. Primul instinct al copilului este să refuse o mâncare nouă, el e tentat să aibă o monotonie alimentară. ( Asta apropo de cei disperaţi ca mine că mănîncă doar ciorbă, şniţel cu piure, salată, peşte şi pizza )

Unde şi cu cine mănînci ?

Masa trebuie să fie masă. Dacă se poate în familie măcar la mic dejun şi cină. Trebuie acordată atenţie mâncării, trebuie stârnită curiozitatea copilului, lăsat să ajute la pregătirea mesei. Atenţie: fără ecrane, fără alte activităţi!

Când mănânci?

Mâncarea trebuie să fie bazată pe plăcere, echilibru, socializare. Copilul trebuie să aibă 3 mese, mic dejun, prânz, cină plus o gustare. Atenţie: Gustare, nu ronţăială! Un sandvici cu şuncă şi caşcaval, pe care şi-l prepară singur eventual e mai bun decât orice produs ambalat.

Ce şi cât mănânci?

Alimentaţia trebuie să fie diversă, dar moderat cantitativ. Puţin din tot. Porţia copilului nu trebuie să fie egală cu a ta. Noi suntem tentaţi să le punem în farfurie aproape cât ne punem nouă. ” Uitaţi-vă la palmele lor, asta e porţia! „ ne-a spus Mihaela Bilic.

Copiii sunt din ce în ce mai activi aşa că nu trebuie să ne speriem că sunt şi mai slăbănogi. Nu trebuie să îi forţăm să mănânce.

Şi încă ceva ce mi-a rămas în minte: Putem să dăm carne de porc celor mici. Bine, nu orice. Dar muşchiuleţul de porc are 4% grăsime, mai puţin decât orice carne de vită.

Cum verifici cât de bine te protejează crema de plajă

3a2634ae-edde-4d10-ba3b-b302c31320f6
„Unde mergi în vacanţă?” sau „Unde te-ai bronzat aşa? ” sunt întrebările pe care le auzi cel mai des în perioada asta.
Că e bronz de mare sau de munte, important e să nu uităm să ne protejăm cumva de razele soarelui.
De aici, discuţia e lungă. Ce cremă de soare să folosim, de la ce firmă, cu ce factor de protecţie solară etc. Dar cât de protejaţi suntem chiar şi atunci când folosim cremă de plajă?
La asta s-au gândit doi domni americani, David şi Jon. ” We designed Sunscreenr™ to protect the ones we love”,  spun ei.
0949bcea-b4f7-485e-975e-62bfd0892540
Şi au inventat aparatul care ne spune cât de bine ne-am dat cu cremă solară şi pe ce zone de pe corp ar trebui să mai dăm, pentru că suntem suficient de protejaţi. Practic e ca o camera video care iti arata exact cat de bine te-ai „cremuit” . Şi asta e un mare ajutor având în vedere statisticile.
a0e2cb2e-a8af-49b0-90c8-5fc03b29fb12 c6a8f4cb-d3a7-41d0-926e-dd960195f5bc
6774beac-0e75-4d8b-ab08-45339841b683 f0c789a7-1156-4501-bf47-3511c3d771f0
Anual, milioane de oameni fac cancer de piele iar crema de plajă folosită corect reduce cu 80% şansele de îmbolnăvire. Deci, invenţia lor ar trebui să fie „must-have” pentru vară!
f4fed5a0-5174-4917-babe-86e5f9a06620

Sunscreenr poate fi comandat aici kickstarter.com

Cea mai mare minciună: ” Ești frumoasă oricum „

chisel-your-own-body

„Tu esti frumoasa oricum!”

„Asta e farmecul tau!”

„Unii oameni arata rau cand sunt slabi, eu chiar nu mi te inchipui slaba…”

„Nu are sens sa mai incerci. Oricum, dupa o anumita varsta nu mai ai cum sa slabesti.”

„De ce spui ca esti grasa? Exagerezi!”

Sunt replicile pe care le-am auzit de N ori in ultimii zece ani. Nu m-a luat nimeni de mana sa imi spuna: STOP! FA CEVA!

Nu faceam sport deloc, mancam toate porcariile la ore tarzii din noapte. Aveam o rutina junk. Zaharul era rege. Nicio masa fara dulce, cam asa suna dieta mea.

Nu mancam mult, dupa parerea mea, dar mancam maxim de 2 ori pe zi. Nu exista mic dejun. Exista doar cina tarzie cu prajituri si ciocolata. Beam suc negru acidulat. Apoi m-am lasat de suc, dar degeaba. Mancam in continuare toate prostiile.

Am incercat toate regimurile posibile, le duceam vreo 3 zile, apoi abandonam. Lipsa de ambitie plus atentia celor din jur “ las ca nu se intampla nimic daca maninci o felie de tort “ m-au facut sa renunt de fiecare data.

Mi-am facut abonament la o sala de fite. Mergeam singura. Putina banda ( aveam sa aflu ulterior ca nu ai ce sa cauti pe banda decat dupa ce scazi sub o anumita greutate ca iti afectezi articulatiile si mai tare ), putina bicilceta, rezultate zero. Depresie, again.

La un moment dat, am ajuns pe mana unui antrenor. Simpatic el asa. Primul antrenament a durat aproape doua ore. M-a obosit ingrozitor, am facut o criza de bila de am stat trei zile in pat…dar febra musculara nu. Era clar ca nu e ce trebuie.

Apoi l-am intilnit pe Florin Neby. Care mi-a explicat ca la copiii mici ca un proces de slabire sanatos implica:

– sport

– alimentatie

– somn.

Dormeam 4 ore pe noapte, mi se parea super sufficient. Acum dorm 8 -9. E altceva!

Nu mai mananc nimic seara dupa 7.

Am constatat cind am primit regimul alimentar cam cat de limitate erau optiunile mele de mancare.

Nu mai gafai cand urc scarile, le urc alergand.

Am slabit 9 kilograme in 2 luni. Pentru unii e pe putin. Pentru mine e un miracol. Neby e nemultumit ca nu ma duc constant la sala pentru ca sunt mereu pe drumuri in afara Bucurestiului. Am in minte imaginea lui la birou uitandu-se la mine si intreband : Si…cand mai pleci ? E important ca  sta cu gura pe mine:  Sa nu renunti! Ma simte ca am gena lenesa care trebuie batuta la cap. In conditiile in care nu m-am dus constant la sala pentru ca am fost plecata in deplasari, am tinut cont si mai mult la alimentatie, am mers pe jos, am cautat hoteluri su sala de fitness si am alergat sus-jos pe scarile in orasele in care ajungeam.

Sunt oameni pe lumea asta cu o super disciplina. Nu e cazul meu. Am cautat mereu scuze, nu am gasit solutii. Pana acum! Si ma intrebam oare cum ar fi fost daca cineva mi-ar fi spus: „Gata, stop! Fa ceva!”

As vrea sa va rog ceva: Nu le mai spuneti prietenilor vostri care sunt grasi ca e ok, ca au farmecul lor si asa. Mai bine ii bateti la cap sa faca ceva daca nu se simt bine in pielea lor. Poate se vor supara in prima faza, apoi o sa va multumeasca. Eu as vrea sa am cui sa multumesc acum, dar din pacate toti m-au menajat, de frica sa nu ma raneasca.  II multumesc, Victoriei  Brulea care  dupa experienta ei ( a slabit 30 de kilogarme cu Neby ) a inceput sa ma bata la cap, aratandu-mi fotografii cu ea before and after. Si asa mi s-a aprins beculetul mental.

Sentimentul pe care il am acum, ca pot muta muntii din loc, nu se compara cu nimic. Am mai multa energie decat aveam la 30 de ani si o ambitie care ma face sa simt ca am luat viata de la capat. As fi vrut sa nu fi trait ani de zile cu un pitic pe creier care-mi spunea ca ar trebui sa slabesc, dar nu pot.

Schimbarile majore le-am facut eu, doar ca aveam nevoie de suport. Unii pot singuri, altii nu. Zic sa va ganditi la asta daca vreti sa slabiti. E important sa faceti publica batalia pe care o duceti si sa va gasiti sustinatori. E vital, as spune.

Lectia mea e simpla: acum simt ca nimic nu e imposibil

 

sursa foto, aici