Prof. CFM dr. Elena Căciulan: „Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți”

Pe doamna prof CFM dr. Elena Căciulan ar trebui să o cunoască  lumea toată. O femeie extraordinară, un super profesionist, un om rar care a ales să rămână în România să se bată cu sistemul, să faca lucruri extraordinare pentru micuții ei pacienți pe care îi tratează la Kineto Dema.

Elena Căciulan este Președintele Colegiului Național al Fizioterapeuților din România.

Am vrut să aflu de ce a ales această meserie, care sunt satisfacțiile pe care i le aduce, ce greutăți întâmpinâ și mai ales ce îi sfătuiește pe tinerii care vor să o ia pe drumul frumos al fizioterapiei.

Cum v-ați hotărât să alegeți meseria asta?

Când eram copil îmi doream sa fiu doctor, profesor, prezentator tv, apoi totul a venit așa,”pe nepusă masă“ din dorința mea de a ajuta oamenii și pentru că am iubit și iubesc copilul, în special. Am avut o copilărie frumoasă cu mulți prieteni, cu care mă jucam de dimineață și până seara și cu care visam să schimbăm lumea!

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice

V-a inspirat cineva?

Nimeni nu m-a inspirat. Nu știu cum am păstruns în lumea recuperării medicale. Poate că am visat, poate că steaua mea norocoasă, care a venit odată cu nașterea mea, cred că m-a îndreptat către partea cea mai frumoasă a de recuperării medicale – recuperareea copilului cu dizabilități neuro=motorie.. Cred că așa a fost. Eram la liceu, mă gândeam dacă am să dau la geografie, mă gândeam dacă să mă duc către partea asta de recuperare pentru că atunci, pe vremea aceea, se făcea doar la Facultatea de Educație Fizică, era o secție specială de recuperare medicală, de cultură fizică medicală, cum se numea în acea vreme și nu foarte mulți puteau să intre acolo, adică trebuia să ai medii bune ca să poți să intri la specializarea aceasta cu locurile limitate. Am avut noroc că am avut profesori foarte buni. Profesoara mea de anatomie, doamna doctor Portărăscu, a fost cea care m-a susținut și apoi am cunoscut-o pe doamna doctor Cristina Foza, care a fost asistenta profesorului Adrian Ionescu, care este părintele gimnasticii medicale românești și a fost profesoara care m-a susținut, care m-a îndrumat și care a văzut în mine un posibil specialist în recuperarea copilului.

După ce am terminat facultatea, am început să lucrez la Institutul de Ocrotire a mamei și copilului și acolo am avut-o ca și șefă pe profesoara mea din facultate. Și așa am început eu acest lung drum al recuperării medicale cu copilul cu dizbilități neuro-locomotii și cu scolioză.

Este zona cea mai apropiată sufletului meu și este partea de recuperarea pe care o iubesc foarte tare.

De ce iubesc partea asta de recuperare a copilului? Pentru că lumea copilului este o lume mirifică. Atunci când începi să lucrezi cu un bebeluș care poate să aibă opt zile, zece zile, o lună, două și poți să-i smulgi un zâmbet, să te privească cu ochișorii lui și să se întindă cu mânuțele lui să-ți prindă fața totul se transformă, nimic nu mai este real.

Nu mai ai griji, nu mai ai probleme, nu mai ai supărări, nu mai vezi invidiile oamenilor, pentru că acel copil îți dăruiește o energie care este unică.

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice, sunt mâini care pot să simtă ce este cu acel copil, ce se întâmplă cu mușchii lui, ce se întâmplă cu articulațiile lui. Este greu de descris în cuvinte ce simți, dar de fiecare dată îți apar flash-uri că este un caz mai special, că o să fie de o perioadă mai lungă de recuperare sau sunt copii care îți dau un răspuns imediat și știi că ei au venit ca să le dai așa, un pic de… impuls. Este ca și când ai pune un pic de apă la rădăcina unei plante, a unei flori ca să îți apară floarea aia mai repede. Cam așa se întâmplă cu copilașii aceștia.

Credeți că în meseria asta poți să faci ceva dacă nu iubești copiii? 

Îmi este greu să vorbesc în numele celorlalți. Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți. Pentru că, să știți, de-a lungul timpului, am avut familii care au venit cu copiii la evaluare, am discutat în ce constă programul de recuperare neuro-motorie și am văzut pe chipul părinților o rezervă. I-am rugat să meargă acasă, să stea de vorbă, să se mai gândească, să stabilească de comun acord dacă vor să urmeze programul de recuperare. Dacă un părinte nu îmi oferă încredere maximă că sunt terapeutul de care are nevoie, eu nu am rezultate cu copilul pentru că programul de recuperare al unui copil pentru un terapeut să știți că se continuă și acasă. În sensul că tu poți să gătești, poți să te speli și să-ți vină o idee magică, să spui: Ah, copilului aceluia trebui să-i mai fac ceva. Asta înseamnă să faci profesia cu iubire și cu pasiune și cu dragoste. Pentru că lucrurile acestea vin încet și cresc în tine, ca și specialist.

Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților

Care a fost cazul la care ați lucrat cel mai mult?

Nici nu mai știu. Mi-este greu să spun. Fiecare caz este special în felul lui. Am avut pacienți cu care am lucrat ani de zile, acum sunt adulți. Am pacienți care au terminat Facultatea de Kineto, care au terminat Psihologia, care au terminat Universitatea, cu care păstrez legătura și mă felicită de sărbători. Dar au fost pacienți care, într-adevăr, au înțeles că trebuie, trebuie să facă recuperare.

Ce le spuneți celor care vor să se apuce de această meserie. În primul rând, sunt mulți cei care vor să facă asta acum?

 Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților. Și acest lucru îl faci doar TU –fizioterapeutul. Da, sunt mulți specialiști pe piața muncii în Romania, poate prea mulți pentru sistemul românesc de sănătate.

 Și credeți că generația aceasta care vine acum nu are această abilitate?

Eu nu mai predau la facultate și-mi este greu să spun ce se întâmplă în sistemul de învățământ, dar profesia aceasta este bine să o înveți lângă un mentor sau lângă un tutore care face lucrul acesta de o viață. Trebuie să ținem cont că în România stagiile sunt deficitare. Consider că partea practică este încă deficitară în sistemul de învățământ românesc. Eu sunt convinsă că în România sunt mulți tineri care iubesc copilul, care iubesc recuperarea neuro-motorie și care încearcă să se specializeze în dezvoltarea copilui. Ei fac eforturi, ei fac investiții pentru a putea fi specialiși responsabili ca să-și ajute pacienții în acest lung drum al reeducărării neuro-motorii.

Pacientul este deasupra noastră

După facultate, ce cursuri trebuie să mai facă?

Reglementarea profesiei de fizioterapeut, prin existența legii fizioterapeutului 229/2016 reprezinta munca mea de peste 20 de ani , obținută cu multă muncă, tenacitate și credința că poate deveni realitate ! NIMENI NU A CREZUT că se va obține reglementatea profesiei ! Va veni o vreme când fizioterapetul va trebui să obțină 30 de credite, adică el trebuie să facă cursuri de formare profesională, să-și updateze cunoștințele pentru a furniza servicii de calitate în favoarea pacientului.

Noi, dincolo de toate, trebuie să înțelegem că ne pregătim pentru îngrijiri de sănătate pentru și în favoarea pacientului, fie că este din România sau din străinătate. Pacientul este deasupra noastră.

Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă

Sunt mulți cei care pleacă?

Sunt foarte mulți care pleacă, în primul rând, din punct de vedere financiar. Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă. Poate că este un noroc că există cabinetele de liberă practică, acolo unde acești fizioterapeuți se pot angaja. Salariile sunt mici, locuri de muncă nu sunt, pe piața muncii ies foarte mulți fizioterapeuți care nu întodeauna își găsesc locuri de muncă. Și foarte mulți pleacă. Aleg să plece în țări din Europa.

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România

Dacă ar fi să dați acum timpul înapoi, ce ați schimba? 

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România. Mi-aș dori să existe o curriculă universitară care să ofere competențe fizioterapeuților.. Să știți că la început exista o curriculă foarte bună, când s-au înființat cele trei departamente de kinetoterapie și motricitate specială care au fost la București, Bacău și Oradea. Era o curriculă universitară care avea modelul școlii franceze.

Aș schimba în sistemul de sănătate prezența fizioterapeutului în toate compartimentele sistemului de sănătate, adică el să fie umăr la umăr alături de ceilalți specialiști din echipa interdisciplinară și să ajungem să învățăm populația României că mișcarea face parte integrantă din sănătatea noastră, că nu pastila minune ne readuce o funcție pierdută.

Noi trebuie să fim portavocea fizioterapeuților în care să spunem: AVEȚI NEVOIE DE NOI!

Pentru că terapia prin mișcate este neinvazivă, este cea mai ieftină formă de terapie. Fzioterapeutul poate să ajute sistemul sanitar într-un mod cu totul și cu totul aparte. Îmi pare rău că fizioterapia nu are un rol important în sistemul de sănătate din România. Poate că și aceasta rămâne o dorință a mea neîmplinită.

Și un mesaj de final, optimist totuși?

Consider că sunt un om atât de fericit, că am o profesie atât de frumoasă… Dacă aș lua viața de la capăt, aș face din nou această profesie, este unică, este aparte , noi suntem cei care aducem speranța când toți și-au pierdut-o , noi aducem normalitatea când nimeni nu dădea vreo șansă pacientului să atingă normalitatea, noix suntem mecanicii ai corpului cu totul și cu totul aparte.

 

 

Vizită în Ținutul Conacelor. Prima oprire: Muzeul Pal Haszmann

Unul din primele locuri în care am fost după ce m-am mutat în Bucuresti a fost Muzeul Satului. Cred că e locul în care am revenit de cele mai multe ori, pentru că e o liniște acolo cum nu găsești în altă parte.

Și uite-așa, cum e ea viața simpatică, am ajuns iar într-un fel de Muzeul Satului, doar că la Cernat. Asociația Travel Focus m-a invitat în turul de descoperire a Ținutului Conacelor. Mai exact, la Covasna.

Orice călătorie serioasă începe cu un plan. Iar eu, ca orice turist liniuță blogger serios, mai întâi mă consult cu programul. Și ce zicea programul? Zicea că printre altele, o să vizităm un muzeu. Ok, nu sunt șefa la muzee, da’ hai să încerc, ce-aș putea să pățesc? Zic.

Și am pățit. Că nu mă așteptam să găsesc un loc atât de frumos. Așa cum nu mă așteptam nici să găsesc gazdele scoase din manualul de turism, care ne-au întâmpinat cu cele mai frumoase și mai sincere zâmbete.

 

Locul poate fi descris în două cuvinte: șoc și bucurie. Într-o grădina imensă, copleșită de liniște și de soare, am dat ochi în ochi cu frumusețea absolută: un conac în care se afla expoziția principală, înconjurat de case secuiești de la 1800, stupi de albine și un grânar. Și porți superbe, porți peste tot. Am avut senzația că e un imens platou de filmare unde urma să se filmeze “Amintiri din Copilărie”. Iar pentru copii e Rai, ei rămân cu gura căscată de când intră în curtea plină de tot felul de utilaje de altădată. De la tractoare și tot felul de mașini agricole, trăsuri, până la colecția de sobe sau de radiouri vechi, toate sunt aranjate într-o ordine perfectă.

 

Povestea e simplă și frumoasă: învățătorul Pal Haszmann și soția lui au strâns acum 100 de ani aceste minunății, le-au lăsat moștenire din generație în generație (comuniștii au contribuit și ei, că au transformat locul în muzeu, nu au distrus nimic) și uite așa, acum urmașii învățătorului se ocupă de moștenirea lui. Mi s-a părut ca în povești că nepoții și strănepoții acestui domn locuiesc chiar acolo, au casele în spatele muzeului.

Muzeul din Cernat e locul unde să te oprești în vacanță măcar pentru o zi. Gazdele sunt primitoare și atente cu toți copiii, chiar și cu ăștia puțin mai maturi, ca mine. Se fac ateliere de pictat pe lemn (recunosc, nu m-am încumetat, că la cât de talentată sunt eu la desen mă dădeau afară nu din muzeu, ci din județul Covasna) sau de pâslit. La universitatea populară din Cernat (pe care o gasim tot în muzeu) vin tineri din toată țara în tabere de pictură și sculptură. Adevărul e că e locul ideal să îți lași talentul să își facă de cap.

Mi-au atras atenția și niște fotografii imense alb-negru, lipite de câțiva copaci. Am întrebat ce e cu ele și am aflat că tocmai fusese o petrecere pentru copiii satului și oamenii s-au gândit să îi învețe niște istorie. În poze erau moșii și strămoșii lor.

 

Muzeul din Cernat e cunoscut în toată zona și cred că merită să fie cunoscut în toată România. Dacă ajungeți prin Covasna, e musai să vă opriți și să stați acolo măcar câteva ore. Vă garantez că nu o să vă mai vină să plecați. Prețurile sunt mici, intrarea pentru copii costă 5 lei, iar pentru adulți 10. Sat Cernat, foarte aproape de Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Acum că aveți toate datele, vă urez succes la liniște și la poze. Cine știe, poate totuși îmi fac curaj și ne întâlnim la atelierul de pictură.

 

 

Mihaela Bilic cu 5 răspunsuri la întrebările cheie despre alimentația copilului

Am fost ieri la Social Media for Parents şi în panelul specialiştilor prima care a cuvântat a fost Mihaela Bilic, faimoasa nutriţionista.

bilic

Pornind de la cartea ei proaspăt lansată, ABC de nutriţie, Mihaela Bilic ne-a explicat ce greşeli facem ca părinţi în alimentaţia copiilor noştri. Ca să nu mai existe probleme, trebuie să ne răspundem corect la  5 întrebări simple

De ce mănânci?

Copilul trebuie să mănânce de foame şi să se oprească atunci când se satură. De aia insistenţa noastră ” hai mai ia o lingură de ciorbiţă ” nu e bună. Copilul ştie mai bine că noi când se satură. El trebuie să mănânce pentru că îi e foame , nu de plicitiseală şi nici de nervi. Aşadar, NU încerca să impuni din exterior cantitatea, mâncarea nu trebuie să fie nici recompensă, nici pedeapsă.

Cum mănânci?

Copilul trebuie încurajat să îşi cunoaca simţurile. Trebuie lăsat să se murdărească la masă cu mâncare, trebuie lăsat să guste şi să bucătărească. Primul instinct al copilului este să refuse o mâncare nouă, el e tentat să aibă o monotonie alimentară. ( Asta apropo de cei disperaţi ca mine că mănîncă doar ciorbă, şniţel cu piure, salată, peşte şi pizza )

Unde şi cu cine mănînci ?

Masa trebuie să fie masă. Dacă se poate în familie măcar la mic dejun şi cină. Trebuie acordată atenţie mâncării, trebuie stârnită curiozitatea copilului, lăsat să ajute la pregătirea mesei. Atenţie: fără ecrane, fără alte activităţi!

Când mănânci?

Mâncarea trebuie să fie bazată pe plăcere, echilibru, socializare. Copilul trebuie să aibă 3 mese, mic dejun, prânz, cină plus o gustare. Atenţie: Gustare, nu ronţăială! Un sandvici cu şuncă şi caşcaval, pe care şi-l prepară singur eventual e mai bun decât orice produs ambalat.

Ce şi cât mănânci?

Alimentaţia trebuie să fie diversă, dar moderat cantitativ. Puţin din tot. Porţia copilului nu trebuie să fie egală cu a ta. Noi suntem tentaţi să le punem în farfurie aproape cât ne punem nouă. ” Uitaţi-vă la palmele lor, asta e porţia! „ ne-a spus Mihaela Bilic.

Copiii sunt din ce în ce mai activi aşa că nu trebuie să ne speriem că sunt şi mai slăbănogi. Nu trebuie să îi forţăm să mănânce.

Şi încă ceva ce mi-a rămas în minte: Putem să dăm carne de porc celor mici. Bine, nu orice. Dar muşchiuleţul de porc are 4% grăsime, mai puţin decât orice carne de vită.

Robotul AIDO. Face curat, are grijă de copii și supraveghează casa

7ca0d2_4e8f6ccd8e0a46b782a9ef437948d10c

„E.T go home!” Vă amintiţi replica? Cei din generaţia noastră sigur au văzut cel puţin o dată filmul SF cu roboţelul extreterestu pierdut pe Pământ, care leagă o prietenie cu un băieţel şi reuşeşte să plece înapoi pe planeta lui. În ’82, la lansarea filmului, era de domeniul fantasticului să ai un asemenea „prieten”. Acum E.T există! :)) şi nu trebuie să-l ajutăm să plece undeva, ci ne ajuta el pe noi. În cheamă Aido şi e un robot domestic. Hai să vă enumăr câteva dintre lucurile pe care le face.

Recunoaşte fiecare membru al familiei şi îi învaţă preferinţele. Te ajută la treburile din casă. Spre exemplu îl poţi pune să supravegheze mâncarea de pe aragaz…

robot_aido1
robot_aido2

robot_aido3

Îi distrează pe copii cu tot feluri de jocuri şi îi ajută la lecţii…

robot aido5

robot_aido4

Protejează casa precum un căţel sau un sistem de alarmă şi poate controla orice sistem inteligent din locuinţă, precum cele de iluminare sau încălzire, cele audio-video, ba chiar şi cafetiera….

robot_aido7

robot_aido6
Îţi ţine agenda mai ceva ca o asistentă personală…..iar seara are grijă să te relaxezi la un film pentru că are încorporat un proiector.

robot_aido9

robot_aido8

Practic, se pricepe cam la orice iar aptitudinile lui cresc pe măsură ce îi dai sarcini noi. Bateria lui Aido are o autonomie de 8 ore, dar dacă este în permanentă mişcare ţine cam 2 ore. Pentru calitătile sale, roboţelul domestic a fost recompensat de cea mai cunoscută revistă de hightech din lume
cu marele premiu pe 2016.

Aido va fi lansat pe piață, în toamna acestui an, la un preţ de 550 de dolari. Dacă nu mai aveţi răbdare până atunci, îl puteţi precomanda aici.

 

Minionii care fac din spălatul pe dinți o joacă

Seara la culcare sau dimineața la prima oră, ritualul spălatului pe dinți nu e de multe ori ușor. Copiii nu vor să lase joaca pentru periuța de dinți. Și atunci căutăm tot felul de tertipuri.

Iată o inventie legata de  desenele animate in mare voga acum: Minionii.

Automatul care da cantitatea potrivita de pasta de dinti pentru periuta.  Minioni cu un ochi sau doi . 🙂 E foarte simplu de utilizat, se curata usor si economisesti si pasta de dinti.

Costa 18 dolari si se livreaza si in Romania.

Il puteti comanda aici.

Minions-Automatic-Toothpaste-Dispenser-06

Minions-Automatic-Toothpaste-Dispenser-05


Minions-Automatic-Toothpaste-Dispenser-03

Minions-Automatic-Toothpaste-Dispenser-02

Minions-Automatic-Toothpaste-Dispenser-01

d9b363b9685945a78da45b1ec5246ad4 (1)

34d38d5f21bb45d9a712350ea1c36935 852c8b863349424390dfeb2cf219b325

Chic de mic. Direct de la Londra: Boden, New British.

Compania englezeasca Boden a fost fondata in 1991. La inceput vindea doar haine pentru barbati, respectiv 8 produse 🙂

In 1996 a lansat linia pentru copii iar in 2007 linia pentru bebelusi. S-au extins in America si in Austria. Acum, prin magazinul on line livreaza in toata Europa.

Am facut o selectie pe placul meu, am ales si doua tinute pentru baieti dar viata e nedreapta mereu: hainele pentru fete sunt pur si simplu irezistibile.

15GSUM_33365_LIL_M01

Placement Lace Dress – £20.00

 

15GSUM_33356_MUL_M02

FIFTIES SUMMER DRESS – £7.2o

15GSUM_33335_WHT_M01

Embroidered Dress – £7.20

15GAUT_35122_LGY_M01

Rainy Days Poncho – £35.00

15BSPR_21776_ECR_M01

Jurassic Shirt – £6.72

15BAUT_21827_BLU_M01

Indigo Shirt -£28.00

pop applique dress

Pop Appliqué Dress – £28.00

15GAUT_33382_NAV_M01

Jersey Spot Dress -£24.00

15GSUM_33367_PBL_M01

Brocade Shift Dress – £16.00

15GSUM_33363_PBL_M01

Daisy Party Dress -£28.80

15GSUM_32598_PBL_M04

DECORATIVE SKIRT – £7.20

 

Magazinul Boden livreaza si in Romania, costul transportului este de 6 lire sterline.