M-am îndrăgostit cu adevărat de Braşov după ce l-am părăsit, acum 14 ani. Recunosc, cu mâna pe inimă și regret fapta.

Pe vremea aia oraşul era mai degrabă plictisitor, ca să nu zic mort din punct de vedere al atracţiilor. Nu tu restaurante cu ştaif, nu tu magazine deschise până târziu, nu tu terase. Dar lucrurile s-au schimbat dramatic. Dramatic în bine, iertată îmi fie limba română. Acum Braşovul e un oraş ca afară, se bate lejer cu tot ce am văzut prin Europa. Descopăr mereu locuri noi, prietenoase, cafenele, bistrouri, mici librării, magazine cochete.

Și pentru că inima mea a rămas în Braşov, m-am gândit să încep pe blog o serie de recomandări din oraşul vieţii.

Vă spun astăzi despre HOME COCKTAIL BAR. Pe o străduţă cunoscută din centru, Sfântul Ioan, la numărul 26, am găsit această cafenea care e prezentată ca bar de cocktail, dar eu aş zice că e mai degrabă un bistro cu reţete sănătoase. Eram în drum spre coafor, cu copilul după mine şi am intrat să iau o cafea. Am fost vrăjită pe loc de atmosferă, localul era gol, sâmbătă dimineaţă la 10 fix oamenii de abia deschiseseră. Am primit rapid cea mai bună cafea din lume cu o inimioară desenată şi nu m-am putut abţine şi am făcut rapido, rapido câteva fotografii.

Mai târziu am intrat pe site şi pe pagina de Facebook şi am leşinat când am văzut meniul: cremă de brânză cu seminţe, supă cremă de dovleac, unt aromat, granola homemade, pate de fasole roşie, hummus cu roşii deshidratate… Mai zic? Mai zic că nu v-am zis deserturile: cremă de ciocolată şi alune, dulceaţă de casă cu dovleac şi ghimbir, cheescake cu sos de fructe proaspăt.

Mamma mia, cum sună toate astea şi dacă mă mai iau şi după review-urile de pe Facebook locul e un MUST dacă ajungeţi în Braşov.

Mi-a plăcut tare şi sloganul lor: “Staying home is the new going out!”

Vă recomand HOME COCKTAIL BAR, nu ştiu al cui e, dar oamenii chiar fac super treabă. Dacă vă opriţi pe acolo să îmi lăsaţi şi mie aici o impresie.

Vă pup frumos şi apăsat, aşa, ca de marţi!

Aceasta este o poveste adevărată. O lecție de viață pentru mine.

În ultimele zile de vacanță în Bulgaria, la mare, mi-au căzut ochii pe niște fotografii. Copii fericiți într-o tabără de dezvoltare personală. “Măi să fie… la vârsta asta?” E drept, așa am gândit. M-am uitat la poze și am văzut numai zâmbete, am cerut apoi detalii și m-am gândit că ar fi o idee bună să o trimitem pe Maria în tabără o săptămână, mai ales că locația era aproape de casă, în Corbeanca. Tabăra era și cu cazare dar cei mai mulți copii plecau acasă la ora 6 și se întorceau a doua zi. Mă consult cu Popa. El zice: „Da, imediat.” Și o întrebăm pe Maria:

– Vrei în tabără?

– Daaaaa!

După ce vede pozele devine și mai încântată apoi, brusc, pe la ultimele fotografii din album mă întreabă:

– Daa, se doarme acolo???

– Doar dacă vrei, dacă nu la 6 vin și te iau acasă, zi de zi.

– NU VREAU!

După o întâlnire cu Mihaela Tone, psihologul care organizează tabăra, vine și prima zi. Plecăm voioase amândouă din casă. În mașină începe:

– Da nu dorm acolo, nu?
– NU.
– Dar dacă vreau să rămân peste noapte mă lași?
– Normal. I-am spus-o cu vehemența omului care știe ce are la ușă. Fie-mea și dormitul în altă parte… hahaha.

Ajungem în Paradisul Verde și plec zâmbind, lăsând-o și pe ea zâmbind că dăduse peste un păun care se plimba prin curte. Mi-am făcut programul ținând cont că trebuie să o ridic pe Miss Popa la ora 6 seara, să o aduc acasă.

La ora 16:00 sună telefonul. Văd scris pe ecran Mihaela psiholog. Îmi dau ochii peste cap și gândesc rapid: „Da, precis e vreo dramă, precis și-a pătat una din cele 7 rochii pe care și le-a luat la ea iar acum e botoasă ori a văzut vreun bondar imaginar.”

– Alo, da!
– Bună mamiiii! Cu acea voce mieroasă de #vreaucevadelaMegaImage.
– Bună puiule, totul bine?
– Da da. Dar te-am sunat să îți spun că eu rămân aici.
– Poftim?!
– Da, rămân aici peste noapte. Mă lași?
– Desigur… Vin să îți aduc pijamaua și eventual un sac de dormit.
– Nu e nevoie mami, că am și plapumă și cearceaf și pernă… să vii să vezi că dormim în copac.
– Bine iubito, ne vedem la 6, am zis frumos și ferm.

Am închis și l-am sunat pe Popa repede:

– Fie-ta vrea să rămână în tabără.
– Bineeeee.
– Stai că abia e ora 4. Vedem mai încolo…

Mergem să îi ducem pijamalele și o găsim desculță, pe iarbă, cu părul ud. Să ne înțelegem, copilul nostru nu vrea să își dea șosetele jos nici când sunt 40 de grade!

Mă uit la ea și văd cât de fericită e. Ne trage de mâini pe amândoi și ne arată unde o să doarmă.

Ajungem la căsuțele din copaci. Intru și mă uit la scară cât e de înaltă, îngustă și aproape verticală și primul gând care îmi vine în minte este: #cumosăîșirupăgâtulaici. Geamul nu se închidea prea bine, patul mi se părea prea mic, pătura prea groasă și cearceaful prea apretat. Plec cu inima îndoită dar bravând în fața lui Popa: „Ce tare, ce tare! Rămâne în tabără.”

Ajungem acasă, el își pune un pahar cu bere și dau să îmi fac un Aperol Spritz. În secunda următoare mi se instalează așa un nod în gât. Cam de dimensiunea unui măr ionatan. Decid să nu beau nimic că poate mă sună copilul să îl salvez.

– Măh Popa, cum doarme măh ea în copac? Dacă femeia aia nu stă cu ei, dacă își rupe gâtul? Dacă se trezește, se sperie și fuge?

Popa râdea:

– Încetează, nu are ce să pățească.

O sun pe prietena mea Gabi (psiholog) și ea cu copilul în aceeași tabără.

– Măi Gabi, de ce îi culcă în copac? Că sunt suficiente camere în care să îi culce!
– Păi, pentru experiență, e o aventură. Este o tabără de dezvoltare personală și sunt puși în situații neprevăzute. Calmează-te, o să fie bine, nu pățește nimic.

Aparent, m-am calmat. Atât de calmă eram încât nu am avut somn deloc. La 2:30 mă întrebam de ce mi-oi fi dezinstalat eu jocul ăla cu ferma de pe facebook. Croșetam în mintea mea scenarii halucinante cu ce se întâmplă în tabăra vieții. Așteptam să sune telefonul. Eram convinsă că o să sune fie-mea după ajutor. Pe la 3:00 m-am așezat în pat lângă Popa și m-am tot foit până l-am trezit. El:

„Hai, liniștește-te că e ok! Dacă nu era ok ne suna cineva.” În momentul ăla am început să plâng: „Daaaaa, că noi ne lăfăim în patul ăsta mare și copilul nostru doarme într-un copac. Ție ți se pare normal????”

M-am ridicat nervoasă că nu înțelegea gravitatea din gândurile mele și am ieșit pe balcon. Noi stăm în Mogoșoaia. Mă uit în zare spre Corbeanca și, desigur, suferind de scenaristă cronică îi strig lui Popa:

„Măăăh, e un nor negru fix peste Corbeanca. Un nor mare, mare! Dacă vine furtuna și îi trăznește acolo în copac?”

De data asta Popa a început să râdă:

„Hai, lasă, treci la culcare. Norul ăla mare și negru e noaptea. Fie-ta sforăie la ora asta.”

Am adormit pe la 4 jumătate, cu ochii înfipți în tavanul unde scriam mental toate fricile de pe pământ.

M-a trezit telefonul la 8 jumate.  Maria:

– Bună dimineața mamii!!! M-am treziiiit! A fost super în copac!!

A doua zi a fost mai ușor. M-am calmat.

Tabăra s-a terminat cu bine și Maria a învățat o mulțime de lucruri dar a și scăpat de anumite frici. Mihaela si Paul, actorul cu care s-au jucat si au facut teatru i-au „dezghețat” pe copii.

Am întrebat-o pe Mihaela Tone, psihologul  care a organizat tabăra, de ce am trecut eu ca mamă prin așa calvar. Răspunsul m-a lămurit și liniștit deopotrivă.

” În aceste tabere, încercăm în primul rând să stimulăm capacitatea de adaptare a copilului la situații noi, oferind suportul psihologic necesar, prin încurajare, motivare, emoții pozitive. De aceea ne place să spunem că este locul ideal pentru prima tabără a copilului.

Am fost plăcut surprinși să constatăm cum, unii copii nu au mai vrut să plece seara, dorind să rămână cazați peste noapte alături de noi, punându-și pe jar părinții. Un moment greu pentru aceștia desigur, mai ales dacă se află la prima experiență a desprinderii de copil.

Dar cine să înțeleagă că nu-i deloc ușor? Doar ceilalți părinți aflați în această situație! 

 Copilul își vede în continuare de experiența lui, testându-și propriile limite, iar părinții se perpelesc toată noaptea cu gândul la cel mic aflat departe. 🙂 Desprinderea copilului de părinte, așa-numita tăiere a „cordonului ombilical”, presupune un efort comun – a copilului și a părintelui. Nu de puține ori, mamei îi este mai greu să facă acest pas decât copilului, iar anxietatea de separare este amplificată de trăirile părinților sau de ceea ce aceștia îi transmit copilului subliminal. Hiperprotecția copilului se poate explica prin nevoia de a ne proteja „puiul”, nevoie puternic ancorată genetic, asigurându-ne astfel de perpetuarea și transmiterea propriilor gene.

Nevoia de control asupra propriei vieți, acum iată și asupra vieții celui mic, ne adună în desaga amintirilor nopți albe de grija copilului, dar, mai ales, de dragul lui!” 🙂

Concluzii:

Nu lăsați frica voastră să strice bucuria copiilor. Maria mea de abia așteaptă să se întoarcă în tabără și eu nu mai am nicio teamă legată de această ideea.

Vă recomand cu tot dragul tabăra Mihaelei Tone.  Următoarea serie incepe pe 22 august. Iată programul si detaliile oferite de Mihaela:

TABARA DE TEATRU SI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Distracție – Diversitate – Dezvoltare emotionala
(4 – 11 ani)

Punem accent pe calitatea relațiilor dintre copii
Dezvoltarea abilitaților de socializare
Dezvoltarea capacitatilor de comunicare si exprimare in public
Expresivitate
Incredere in sine
Dezvoltare emoțională
Surprize!!

Masa

Piscina

Activități în aer liber – biciclete, trotinete, pescuit, excursii in împrejurimi, hipodrom, lac, pădure, case in copaci etc
Teatru
Activități creative
Activități de dezvoltare emoțională
Program personalizat si adaptat pe categorii de vârsta

Având in vedere ca obiectivul nostru este dezvoltarea personală a copiilor, este necesar un interviu cu participanții pe care nu-i cunosc încă.
Deja pregătim cele mai frumoase activități pentru copii!!

Este locul ideal pentru prima Tabara a copilului.

Cost: 850 lei
(între orele 9 – 18, cu posibilitatea se cazare contracost, 150 lei)

La cerere, asigurăm transportul zilnic din București.

Unde: Paradisul Verde, Corbeanca – un loc de vis, poate cel mai frumos loc pe care il știu in apropierea Bucureștiului.

Traineri:
Psiholog Mihaela Tone
Actor Paul Diaconescu

Înscrieri / rezervari in mesaj privat pe facebook : https://www.facebook.com/Psiholog-Mihaela-Tone ( aici gasiti mai multe fotografii ) sau pe email:mihaela_tone@yahoo.com

Am fost ieri cu Maria si David, prietenul ei la Cartea Junglei 4D la Mega Mall.

O super experienta pentru copii dar si pentru adulti. E prima data cind merg la un desen animat in timpul saptamanii si e sala full. Bine, ca sa fiu Fifi pina la capat in primele 10 minute se vedea foarte, foarte prost. Nu intelgeam de ce. Ei bine, imi pusesem ochelarii de soare in loc de cei speciali. Au ras copiii de mine, de s-au tavalit…

Iata si motivele pentru care va  recomand sa vedeti acest film in varinata 4DX:

–  copiii sunt absoluti extaziat de experienta: bate vantul in timpul filmului, miroase a flori, cand ploua in film ploua si in sala, cand personajul principal alearga, pse zguduie scaunele, practic alergi si tu cu el.
–  vocile actorilor romani care dubleaza sunt senzationale. De obicei, am o problema ca sunt aceleasi voci folosite mereu. In Cartea Junglei nu e cazul.
–  mi-a fost teama ca Maria si David se vor speria de scaunele care se misca puternic. Nu a fost cazul, s-au amuzat foarte tare, au ras in hohote.
–  jocul lui Neel Sethi, baiatul de 12 ani care il interpreteaza pe Mowgli. A fost ales din mii de candidati din toata lumea. O alegere perfecta mai ales ca e singurul actor din film in rest e plin de animatie.
–  animatia in sine, sunt exceptional conturate si colorate animalele din film.
–  invatamintele din ceasta poveste minunata: ” O sa ajunga in satul de oameni si o sa il faca om,,,asta nu e bine ” ” Puterea haitei este lupul si puterea lupului e haita „.
–  e o poveste atat de iubita de copii incat stiind personajele e foarte usor de urmarit pentru ei.

Cartea Junglei ruleaza in toate cinematografele mari din Bucuresti, noi am ales sa mergem la Cinema City Mega Mall. Am cumparat biletele dimineata, abia ma mai gasit.

Ce inseamna 4dX ?
Mișcarea scaunelor ca reacție a acțiunii de pe ecran.
Un dispozitiv special pulverizează apă pentru o experiență realistă a secvențelor din film
Sistemul ”Neck Air” este instalat în scaun și produce ventilație la nivelul gâtului
Presupusele mirosuri acum vor deveni realitate
Fulgere și trăsnete vor porni din tavanul sălii

Iata si cateva avertismente de pe siteul http://www.cinemacity.ro/4dx

 

Le-am văzut prima dată anul trecut în faimoasa librărie Lello din Porto, Portugalia. Știu că am râs cu prietena mea Ana: Cum ar fi să ne apucăm de colorat ? :))

Apoi, după câteva luni am văzut la Cărturești că a apărut un stand întreg.

E o idee foarte faină de cadou pentru a surpinde pe cineva dar sunt ele mai mult decât niște daruri deosebite? Am citit mult pe net  si am aflat ca sunt metoda de terapie si tocmai de aia am intrebat-o pe prietena mea Gabriela Minescu, psiholog de meserie care e treaba cu aceste cărți de colorat pentru adulți, ne ajută la ceva?

Iată 10  motive pentru care adultii ajung sa iubeasca aceste carti specifice pana acum copilariei.

1. O sesiune de colorat stimulează creativitatea

2. Coloratul ne face pe noi ca adulți să ne adunăm, să ne concentrăm mai bine

3. Pentru parinti este un mod excelent de a se conecta cu cei mici

4. Carl Jung a fost primul care a vorbit de beneficiile coloratului pentru creier si pentru reducerea stresului si anxietatii

5. La psiholog în terapie  se recomanda ca alternativa la meditatie. Multi o prefera meditatiei pentru ca   le este foarte dificil sa se detaseze si sa „isi calmeze mintea”

Tricouri cu tatuaje. Pentru părinții care nu cred că bebelușul trebuie să fie îmbrăcat în roz sau bleu. Arată super cool!

O americancă, pe numele ei Terra, mamă de 4 fete și fotograf pentru copii a avut ideea să facă aceste tricouri pentru că se plictisise de hainele clasice, care e adevărat, nu arată toate spectaculos in poze.

Au iesit niste hainute cool dupa cum se vede si in fotografii.

Costa intre 25 si 35 de dolari sunt produse in SUA si se livreaza si in Romania. Le puteti comanda, aici.

Mariei nu i-a plăcut apa din prima. Un copil cuminte, liniștit, dar totul până la baie. Urla atât de tare, de ziceai că o opărește cineva.

De pe la 6 luni a început să îi placă, pentru că se juca cu tot felul de rățuște și alte animăluțe de cauciuc, creasem un ritual. Și baia a devenit o plăcere. Dar cu o excepție, spălatul pe cap.

Iată că cineva a găsit o soluție perfectă. Această cască minunată, frumos colorată, care protejează ochii de apă și nervii părintelui de lacrimile copilului.

Mărimile sunt ajustabile. Casca minune se poate comanda aici

M-am gandit sa va fac propuneri pentru cadouri de sarbatori pentru ca niciodata nu e deplasat sa ii faci o sugestie desteapta lui Mos Craciun, mai ales daca vorbim despre educatia copiilor.

Am descoperit minunatele carti Usborne pentru copii, de la cele mai mici varste pana la adolescenta. O selectie atenta de texte pe intelesul lor, carti ilustrate cald si cu multa atentie.

Editura Usborne are o experienta de 40 de ani, a castigat numeroase premii internationale si bucura copiii de orice varsta, de la bebelusi, pana la tineri adulti.

Cred ca limba engleza a devenit usor obligatorie in zilele noastre si mi se pare foarte bun conceptul de la Usborne: mii de carti, pentru toate categoriile de varsta asa ca de la invatarea primelor cuvinte pina la descoperirea frumusetilor lumii ai ce sa alegi.

Oferta incepe cu exemplare pentru bebelusi. Sunt multi care mustacesc pentru ca nu inteleg la ce ii trebuie o carte unui copil pina la 1 an. Ce intelege? Din experienta proprie va spun ca nu e niciodata prea devreme sa ii pui copilului in palme o carte. Pentru cei mai mici dintre cei mici sunt exemplare din cartoane speciale cu colţuri rotunjite ca sa nu se raneasca . Am crescut-o pe Maria din primul an cu multe carti in jur si poate de asta acum aud tot timpul: Mami, imi iei si mie o carte?

Nu uitaţi: Cititul chiar este o joacă de copii.

Puteti face comenzi direct la cartibrasov@gmail.com, dar mai intai intrati pe pagina de Facebook: Cititul, o joacă de copii.Gasiti acolo toate detaliile si sute de fotografii cu exemplare din cartile Usborne.

Spor la cumpărături deştepte 🙂