I’m a big fan of Bulgaria. I think the Bulgarians are more determined, more hard working and much more evolved people than we are if we are talking about tourism. Bulgaria is not a story about the road, rather than the destination. The scenery on the highway doesn’t put a spell on you, but somehow you know that at the end of the road, when you park the car, you go in and simply say: "wow!" This is exactly what happened when I went to Sozopol, 13 years ago, than in Nessebar or in Veliko Tarnovo. And I was lucky to have the best services every single time! When I thought I knew every extraordinary place in Bulgaria, when I was sure that I have seen all the key destinations, life gave me a light slight on my experienced traveler’s shoulder. I received an invitation, with gorgeous calligraphy, to visit Zornitza. I have never heard of this place, I must admit. Shame on me! I start a quick search, I check the Zornitza Family Estate website, and then I quickly turn it off. It was so spectacular that I refused to see it all before I got there. I have the pleasure of documenting myself when I go somewhere, but also to leave some details unknown, to be surprised. Zornitza is so close to Greece, only 30 kilometres to the border and a one hour and a half drive to Salonic. This is the first good news because if you want to get here, the plane is also an option and the cool staff from Zornitza will take care of you, to transfer you from the airport to Bulgary’s Tuscany. And now let me tell you some true facts: 300 hectares of splendid landscapes, hills, forests, lakes, vineyards. You can smell the wine and the peace everywhere. And love, I'd say. It's the perfect silence. It's the only hotel in Bulgaria included in the Relaix Chateux Association (there are 550 in the whole world) and it seemed absolutely amazing to me that the owners didn’t build 200 rooms. They had plenty of space to make not one resort, but three! This wonderful family, so in love with beauty and nature, true wine and quiet living, chose to accommodate up to 30 guests in rooms and villas. The rooms are magical, with an incredible view of the sunrise. They have their music waiting for you to leave the stress out, so it would be a blasphemy to be nervous in a place like that. The spaces are large and welcoming. Everything is made of stone, marble, true wood and good taste without measure. You won’t find glitter, gold or yellow stones here. My eye quickly adjusted to this incredible beauty and I couldn’t be happier to find out that I’d get the room with the best view. We got there late at night and I couldn’t imagine what was behind the glass wall. Complete darkness. I did not sleep very well on the first night. Don't laugh cause when the call you Fifi, even the idea of a beautiful sunrise can make you anxious. I woke up several times, waiting for the miracle and, then, this happened: It was six in the morning and even though I promised myself I would get some sleep, who could have done that… I stood in bed for minutes, attentively watching the sun performing, trying to remember forever those feelings. I've never seen something so beautiful! And I've seen some places in this life… At breakfast, we received the food from the Zornitza farm. Taste, not plastic. Not ten thousand dishes as they practice at all inclusive hotels, but a really tasty breakfast. Then, we walked up the hills, lingered on the sun lounger to the pool, tasted the family's wines and met Chef Spasov. "Baby chef" as people tell him in Zornitza team. He is 23 years old. 23! So young and yet so talented, surrounded by a team of young people. The average age is 21 years. True fine dining, sophisticated salads and desserts that blow your mind. Like the chocolate trunk and the cotton candy roof. The Zornitza team is really a family. The story starts with Kancho Stoycev, a brave and dreamy man who decides to turn the hills of Melnik into the Tuscany of Bulgaria. What came out of his dream? An incredibly beautiful reality. Now the business is led by his son, Marko, a powerful man with dreamer genes. But he has the best help: Alexander Skorchev, one of Europe's best sommeliers, and Yavor Kirov, the kind of manager every hotel owner would want. “And what can you do at Zornitza?" My friends, who love unique experiences, asked me. Well, first of all, you can just stay there. It's the kind of place where you will find peace, away from music or other inconceivable noises. You can take a run to the beach in Greece or eat at a Bulgarian crag from Melnik, the smallest town in the world. If you are an orthodox, you’ll be interested in the nearby monasteries: Rila Monastery, the largest and most famous monastery in Bulgaria and the Rozhen Monastery. You can dedicate hours or days to WINE. Tasting and tasting all over again, without feeling any guilt. The wines here are too good and too fine to let the guilts overwhelm you. You can devote yourself to good hours of pampering in the spa. Massages, treatments, real treats. “Will you go again?” This was another natural question. Yes, of course. Because after falling in love with Brugge and the entire Portugal, I never wanted to leave Zornitza either. As I dream of one way tickets to some destinations, I feel the same for this place, I would have just checked in. With a wide Fifi smile on my lips, I'm sure I would never get bored here.  

Cred că surprizele marchează în cel mai frumos viețile noastre. Am avut parte de câteva care mi-au tăiat respirația, spre exemplu când m-a anunțat Mirela, așa printre altele că de ziua mea mergem în Cuba sau când Roxana în complicitate cu Popa mi-a adus-o acasă de ziua mea pe Bazavan cu care îmi doream să beau o cafea și uite așa începea o frumoasă prietenie. Într-o zi o să le pun pe toate într-o listă. Primite și făcute, surprize care sigur vă vor inspira. Surprizele sunt parte din viața Mariei. Îi construim cu atenție cele mai frumoase amintiri. În vara asta a avut parte de un moment la care sigur nu se aștepta, micuța a tot trait întâmplări wow așa că a devenit atentă la semne,  dar de data asta nu a mirosit nimic, nimic. Am plănuit să petrecem doar noi două o noapte la un hotel în București. Trec peste detaliile organizatorice, a fost destul de complicat să facem totul fără să se prindă de nimic. Dar iat-o în holul de la Ramada Bucharest Plaza. Am rugat-o să mă aștepte câteva minute cât am făcut check in apoi am urcat împreună și i-am dezvăluit că rămânem acolo peste noapte. Am fugit de acasă am spus eu rânzând și ea mi-a răspuns: De parcă tati nu știe! A fost poate cea mai mare a bucurie a ei de vara asta.  Am stat la etajul 11 într-un apartament superb, cu o priveliște foarte frumoasă! Camerele sunt mari, spațioase, bine antifonate.  Personalul e discret și amabil iar doamnele care fac curățenie nu încep cu aspiratorul de la 8 dimineața.  Insist puțin aici  pentru că mi se pare greu de atins echilibru între discreție și amabilitate. Cred că e o artă să nu sufoci clientul, dar să fii acolo pentru orice nevoie a lui. Pe masa din apartament ne așteptau o felie de tort și un platou imens cu fructe proaspete. Patul imens, baia cu pereți de sticlă, curățenia de manual, liniște ca în vârful muntelui.  Și da, toate astea în nebunul nostru București, unde totul pare un haos. Hotelul are standard de 4 stele dar sunt detalii care pe mine m-au dus cu gândul la hotelurile de 5 stele.  Mărimile camerelor, detaliile de design, preparatele din meniu. În apartamentul în care am stat camera de baie ( cu detalii de lemn și marmură) și camera de toaletă ( Wc-ul) sunt separate și asta e un accent de 5 stele, nu de 4. In plus pe langa mini barul plin cu de toate, in camera aveam si espressor.   Ne-am răsfățat la piscină, am lenevit în mijlocul săptămânii și nu vă bosumflați că a venit toamna, da, am spus adio orelor de plajă, dar o tură de piscină puteți face aici pentru că există piscină interioară. Pentru că atunci când decizi să te comporți ca un turist în orașul tău trebuie să faci lucrurile ca un turist, am dat o fugă la mall, dar desigur nu am zăbovit mult. Parcă ne striga Ramada înapoi. Haidetii fetelor, la relaxare. Si noi cuminti, ne-am întors și am mâncat tot la piscină, de leneșe ce eram, deși aveam la dispoziție 2 restaurante, unul cu finețuri internaționale și altul cu mâncare românească, Maria nu a vrut nicicum să mai plece de la piscină. Seara, am stat confortabil în holul hotelului și desigur Maria și-a cumpărat un magnet de la magazinul de suveniruri. Mi-am dat seama târziu că acolo era și un salon de coafură. L-am ratat, nu-i nimic, data viitoare. Am urcat în camera ne-am uitata la un serial de pe canapea, apoi am întors televizorul( spre deliciul Mariei)  și ne-am mutat în vârful patului ca divele. Când patul e din reclamele la dormit, somnul e somn. Ca dovadă că patul de la Ramada e ce trebuie, Maria s-a trezit la 9 dimineață și asta la insistențele mele( ea care la maxim 7 e în picioare oriunde ne-am duce ) că întârziam la birou Am luat repede micul dejun și am fugit la redacție ( cu tot cu copil  și geamantan) pentru că la 10 începea ședința de sumar. Mi-a plăcut mult la Ramada. A fost o supriză plăcută din toate punctele de vedere acest loc în care mi-am împlinit un vis mai vechi: să dorm la hotel o noapte în orașul  în care trăiesc. Poate vi se pare o nebunie, pentru mulți chiar e o nebunie, dar am avut eu fixația asta și mă bucur că am bifat-o. Cât despre copil a fost surpriza verii. Cred că nu o să uite prea ușor cum am plecat noi în oraș și am ajuns la hotel. Revenind la Ramada, dacă vii în București te poți opri aici o noapte sau mai multe. Avantaje majore:

-       ai 2 restaurante, 3 baruri, centru spa, piscine, magazine, salon de coafură, practic dacă vrei poți să stai închis în hotel -       dacă totuși vrei să ieși din oraș ești aproape de Arcul de Triumf și Herăstrău, de Muzeul Satului. În 10 minute cu mașina ajungi la Băneasa Shopping City sau la Promenada si ai rezolvat și cu cumpărăturile. -       ești la 10 minute de faimoasa zonă Primăverii cu tot cu Muzeul lui Ceaușescu -       e un hotel potrivit pentru conferințe, teambuilduing și pentru călătorii de bussines ( sunt 5 săli de conferințe de diverse dimensiuni ) -       e fix la mijlocul distanței între aroport și centrul orașului -       standardul de 4 stele e depășit de servicii, curățenie și alte detalii care te duc direct cu gândul la 5 stele. -     există un tur inițiat chiar de cei de aici, un tur în care poți vizita nordul  Bucureștiului pe bicicletă.

#OnoapteLa Ramada rămâne în topul celor mai frumoase amintiri din viața mea de suflet călător, chiar dacă hotelul e la câțiva kilometri de casa mea.

Update: Gata, am ales.  Madalina e invitata mea la pranz sau cina. Felicitari! Astept datele tale la fifistie@gmail.com! Multumesc tuturor, I love you all! Xoxo, Fifi 🙂 Gata, am decis să întâmpin toamna ca la carte. Cu mai multe ieșiri în oraș, mai multe seri de teatru și de film, cu cine târzii și dimineți agitate. Pentru că viața, chiar dacă ne-am mutat la țară, e minunată în marele oraș, mai ales în unele locuri. Și acum mă opresc la un loc anume: Restaurantul Corto Maltese. Genul meu de loc, cu poveste, cu atmosfera și cu un meniu mediteranean sofisticat (am mâncat niște creveți la cuptor cu brânză feta și ardei iute... ceva de film). Aperitive și feluri principale și deserturi și vinuri și toate-s bune și atent alese. Am fost 2 zile la rând și că să fiu sigură că mă întorc curând fac repede un concurs simpatic a la Fifi. Hai cu mine la un prânz sau la o cină la Corto Maltese! Mâncăm ceva fin, bem un prosecco, îți povestesc de Cuba și alte locuri wow pe care le-am văzut anul asta. Îți promit că o să râdem mult și dacă ții neapărat facem și un selfie, deși nu sunt amatoare a genului. Promit să fiu deschisă la toate întrebările mai ales, la cele legate de televiziune ( da, e cool să fii producător și da, Andreea Berecleanu e la fel de frumoasă și în realitate ) Ca să intri în concurs trebuie să îmi răspunzi aici pe blog, la o întrebare simplă : De ce vrei să mergi la masă cu mine? ( hai că e ușoară intrebarea la cât sunt eu de făină și modestă, răspunsurile ar trebui să fie easy atât pentru cei care nu mă cunosc, dar mai ales pentru cei care mă cunosc). Aștept răspunsurile voastre pînă luni 1 octombrie,  dimineață la ora 8.00 Aleg câștigătorul pe la prânz, după pofta inimii mele și îl anunț aici pe blog. Imediat după fac și rezervarea la Corto Maltese. Mi-e foame deja! Las’ aici fotografii de poftă.  

  Mă dau în vânt după prăjituri și cocktailuri. Mai mult după prăjituri. Îmi plac prăjiturile fine, spectaculoase, dar prăjiturile de casă o să rămână mereu pe primul loc. Mama avea un caiet de rețete stufos, o invidiau toate prietenele și vecinele când eram eu copil. Dar copilăria s-a dus si am ramas cu amintirile. Și fără pic de talent în această zonă. Dar eu o am pe Lucia! Lucia prietena mea de la DeliCake șefa dulciurilor absolute! Azi un macaron, mâine puțin mousse, răspoimâine o brioșă. Despre Pavlova nu mai zic. E ceva ce merită un articol separat. Azi vă arăt ceva din ce face  Lucia care mi-a atras atenția în mod deosebit și m-a trimis direct cu gândul la perioada când învățam din Abecedar. Un candy bar românesc. Cu prăjituri de casă, cozonac, salam de biscuiți și alte splendori. Vă las aici fotografiile, pe Lucia cu creațiile ei o găsiți pe pagina de Facebook Delicake.

• Guest Post de Mihaela Călin

Ghidul nostru din Havana, băiat vesel și citit ne-a întâmpinat cu zâmbetul larg Made in Cuba.

„ Azi mergem acasă la Senor Hemingway. Era un afemeiat, avea probleme cu alcoolul, era excentric, dar avea un suflet de aur și iubea cubanezii așa că țara noastră Cuba și întreg poporul l-am adoptat.”

Sunt locuri pe care le-am aflat de la unii, de la alții sau pe care le-am descoperit eu în căutarile mele virtuale și pe care le pun pe #BucketList. ( lucruri pe care vreau sa le fac în viata asta neaparat, locuri unde e musai sa ajung, experiente unice ) Château Cos d'Estournel a fost una dintre primele proprietăți din Bordeaux care și-a îmbuteliat, etichetat și vândut propriul vin. Nu a durat mai mult de câțiva ani înainte ca Château Cos d'Estournel să devină celebru în rândul iubitorilor de vin și a membrilor regalității din întreaga lume. Este în mod clar unul dintre cei mai buni producători din Medoc. Ei fac astăzi unul dintre cele mai incitante vinuri din Bordeaux. Vinurile sunt bogate și senzuale. Sunt făcute să îmbătrânească. Chiar dacă aceste vinuri sunt intense, totul este într-un echilibru perfect. "Cos" derivă din cuvântul "deal de pietricele" din vechiul dialect Gascon. Un miracol apropiat din punct de vedere geografic și geologic, Cos d'Estournel beneficiază de o combinație fără precedent de soluri și expunere. Această bogăție de variații naturale se exprimă pe deplin în vinurile proprietății, care sunt printre cele mai renumite din lume. Cos d'Estournel este situat în afara curburii unui drum înălțat în nordul Médocului. Pe lângă pagodele sale maiestuoase și în spatele ușii grele sculptate din lemn, castelul găzduiește beciuri de o modernitate neegalată, un contrast puternic cu fațada sa ornamentată. Facilitățile au fost proiectate în colaborare cu echipa pentru optimizarea proceselor de vinificație și îmbătrânire. Inspirat de pasiunea fondatorului său pentru India, stilul arhitectural al lui Cos d'Estournel a transformat această proprietate într-una iconică printre castelele bordoleze. Edificiul principal a fost complet renovat în 2008. Frumusețea arhitecturii sale originale a fost îmbunătățită și a fost instalat un echipament de ultima oră. Astăzi, castelul este un sanctuar slab luminat, unde linii pure și materiale contemporane, cum ar fi sticla și oțelul, se joacă cu mătăsuri fine și lemn exotic. Chartreuse din Cos d'Estournel este un refugiu discret, luxos, ascuns în spatele edificiului principal. Chartreuse este reședința privată a lui Michel Reybier, proprietar al imobilului din anul 2000. Pivnițele strălucitoare de la Château Cos d'Estournel includ 72 de cuve izoterme, în formă de con, din oțel inoxidabil. Cuvele sunt proiectate special pentru inerție termică. Cele 72 de cuve au o gamă largă de capacități pentru a corespunde nevoilor fiecărei parcele de viță de vie. Poate că cea mai inventivă parte a pivnițelor este creată de cele patru tancuri de ridicare de 100 de hectolitri sau lifturi de vin care înlocuiesc pompele folosite în procesul de pompare tradițional și care elimină procesele care introduc aerul. Din momentul în care vin strugurii, totul se deplasează prin fluxul de gravitație. Vinul este eliberat din tava principală unde rămân cojile. Prin gravitație, sucul este apoi mutat în vase mai mici, care sunt pe roți. Aceste cuve mici sunt trimise la ascensoarele din sticlă unde sunt mutate la un etaj și se întorc înapoi în tavă prin gravitație pentru a acoperi cojile. Acest proces de la Château Cos d’Estournel e unic. Astăzi, vinul este mereu mișcat de gravitație. Nimic nu este forțat sau atins de mâinile omenești. De zeci de ani, aceeași echipa de cultivatori a revenit în Cos d'Estournel an după an, lăsând satul lor în sudul Spaniei la recoltare în fiecare toamna. Nu este neobișnuit că un copil să facă primii pași împreună cu tatăl și bunicul său - și apoi să-și vadă într-o zi propriul său fiu - printre viile lui Cos d'Estournel. De la o generație la alta, familiile au transmis cunoștințele și pasiunea lor pentru podgorie. Loialitatea și expertiza bărbaților și femeilor din Cos d'Estournel sunt inestimabile. Cea mai mare parte a lucrării este manuală, iar mâinile sunt ghidate de experiența generațiilor anterioare. #BucketList Sursa foto: Facebook Clos d'Estournel    

Pe Daniela Stanca am cunoscut-o acum câțiva ani când am ajuns la ea cu o urgență în familie. Mi-aduc aminte cum a promis zâmbind că va rezolva problema în câteva zile.  Era ceva în spatele zâmbetului larg care m-a făcut să o cred. Și a rezolvat. Are o fermitate în ceea ce spune, e ceva ce vine din ani mulți de învățare, urmați de experiența  în cabinetul pe care îl conduce împreună cu doamna profesoară Elena Căciulan. I-au trecut prin mâini sute de pacienți. Daniela Stanca este  kinetoterapeut dr., tehnician osteopat. Am provocat-o să vorbim despre osteopatie, am vrut să aflați din sursă avizată ce este osteopatia, cui îi e adresată, în ce afecțiuni este recomandată. Ce este osteopatia si pe cine ajută? Dacă ar fi să facem referire la definiția dată de fondatorul osteopatiei, Andrew Taylor Still, la sfârșitul seccolului XIX , aceasta reprezintă ”Calea structurii”, calea de acces prin care se evaluează și se tratează organismul viu, pentru a-l pune în condiții optime de funcționare, astfel încât corpul să își inițieze forțele interioare de vindecare. Osteopatia nu vindecă, ci încurajează capacitatea proprie de vindecare a organismului. Pentru mine nu reprezintă doar o metodă de diagnostic și tratament holistic, ci este un concept care are la bază mișcarea țesutului viu, viața, credința, anatomia și fiziologia ființei umane. Prin metodele și tehnicile specifice non-invazive, osteopatia nu doar îndepărtează manifestările unei boli sau ale unei afecțiuni, ci descoperă și înlătură eficient cauza, prin abordarea corpului viu în globalitatea sa. Tocmai pentru că se adresează organismului viu, osteopatia ajută ființa umană, indiferent de vârsă (din prima zi de naștere până la vârste foarte avansate). În America, oamenii au osteopatul lor așa cum au un dentist sau un medic de familie. Mai e mult până să ajungem si noi aici? Probabil că va mai dura ceva timp până vom ajunge la acest nivel, dar vreau să cred că nu ne va lua atât de mult timp precum le-a luat lor și altor state, unde nou- născutul beneficiază de osteopatie încă din primele zile de naștere, înainte de externare. Ceea ce mă face încrezătoare este faptul că noi avem un avantaj: avem deja un model care funcționează și pe care îl putem prelua ca atare și adapta la cerințele și nevoile românilor. În ultimii ani, în România, a luat destul de mult amploare formarea în osteopatie, deși în acest moment există doar două școli de osteopatie la București. La una dintre școli m-am format și eu și vreau să le mulțumesc celor doi fondatori ai școlii, prof. Gianluca Ceino și Dan Mezei, doi oameni minunați, profesioniști adevărați, plini de dragoste pentru ființa umană și plini de pasiune pentru această profesie. Care sunt afecțiunile pe care le tratează osteopatia? Paleta afecțiunilor este destul de mare, de la dureri, oriunde ar fi ele localizate (în zona lombară, lombosacrală , toracală sau cervicală, dureri de cap sau dureri articulare), până la afecțiuni gastro-intestinale (precum constipație, meteorism, balonare, sindrom de colon iritabil, tulburări funcionale hepato-biliare etc.), genito-urinare (dureri menstruale, amenoree de cauze nediagnosticate, dismenoree, sterilitate funcțională etc.) sau respiratorii (otite, sinuzite, bronșite etc.). Desigur că indicațiile nu se opresc aici, ci cuprind și sfera nneonatologiei și pediatriei (probleme de supt, reflux gastro-esofagian, torticolis, plagiocefalie etc.) Când ar trebui un adult să meargă la osteopat? Oricând își dorește, pentru că osteopatul nu caută boala, ci încearcă să găsească sănătatea, așa cum afirma fondatorul osteopatiei, Andrew Taylor Still. Este foarte adevărat că toți ne adresăm specialistului în momentul în care apare simptomul. Durerea este semnul că organismul nu mai poate compensa anumite restricții sau hipomobilități ale țesutului, poziții incorecte ale oaselor sau funcția deficitară a unor organe. Momentul apariției durerii este momentul în care organismul ne trage un semnal de alarmă, cerându-ne ”să îl băgăm în seamă, să ne ocupăm de el”. Ideal ar fi să nu așteptăm să apară simptomul, însă modul în care fost creat organismul este miraculos: are posibilități incomensurabile de compensare și de adaptare, motiv pentru care nu vom ști cu exactitate când organismul nu mai poate compensa.   Pentru copii de la ce vârstă este recomandată osteopatia? Este minunat că osteopatia poate fi utilizată la nou-născut, în primele zile de la naștere, înainte ca mogâldețele să fie influențate de factorii ambientali. Este chiar recomandat ca orice bebeluș să beneficieze de efectele benefice ale osteopatiei. Osteopatia acționează și în cazul tulburărilor digestive sau pentru torticolis la bebeluș. ***** Pe Daniela Stanca o găsiți la Kineto Dema.  

Când a apărut primul film Mamma Mia eram însărcinată și mi-aduc aminte perfect ziua în care am fost la mall cu prietena mea Nadina, cum am aruncat din greșeală biletele și le-am căutat împreună în gunoi  și cum am trăit cea mai tare experiență în sala de cinematograf. Atmosfera era ieșită din comun pentru că oamenii nu se comportau ca la film,  ci ca la un concert și toată lumea cânta în sală în timpul filmului. De neuitat! Aflu că a apărut Mamma Mia 2 și îi propun Nadinei să mergem să-l vedem împreună cu Maria. Pentru ea, primul film care nu e de desene animate și primul cu titraj. A stat pironită pe scaun. a fredonat anumite melodii pe care le știa, a răs în hohote și a plecat acasă cu zâmbet larg de mare reușită. Cum e filmul? Am citit multe păreri pro și contra. E un musical, e un film care te destinde, ti-aduce aminte de muzica nebuna a celor de la ABBA,  de momentele în care ai fi dansat zi și noapte ( si iti promiti in gând că o să faci asta iar ). E un film vesel chiar dacă pe ici pe colo sunt mici drame, totul conturează perfect comedia romantică marca Hollywood. Nu, nu e nevoie să îți iei cu tine vreo extensie a creierului ca să urmărești acțiunea. Pont : Trebuie să mergeți la film și doar ca să vedeți cum arată Cher la 72 de ani de la naștere și după o mie de operații. ( Ok...și pentru Pierce Brosnan care arată wow la orice vârstă ) Sfat: Dacă vreți să câștigați iubirea LUI, nu îl duceți la acest film decât dacă el e cel care a avut ideea și a rezervat biletele. N-am să înțeleg niciodată femeile care-și tărăsc bărbații la cinema. Am văzut atâția domni cu fețe disperate de-a lungul timpului încât spectacolul nu mai era pe ecran ci în sală... Cu cine să vezi Mamma Mia? Cu sora ta, cu gasca ta de prietene, cu fata ta, cu mama ta sau de ce nu, cu soacra 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=G1MgMqTH72c    

E unul dintre cele mai noi resorturi din Bodrum și are ceva ce nu mulți sunt în stare să înțeleagă - lux pentru oamenii care vor ceva simplu. O să vă întrebați “cum adică? Nikki Beach nu sunt plajele alea unde merg milionarii și beau șampanie scumpă?”. Ba da, dar oamenii care ajung aici percep ideea de lux în alt mod. Nu prin opulență, aur sau diamante. Sunt oamenii care se bucura de minimalism, de liniste, de momente. Conceptul Nikki Beach a luat naștere în anul 1998 la inițiativa lui Jack Penrod și a fost primul beach club din lume. Mai târziu, au apărut și resorturile care sunt de tip boutique. Din cele 13 plaje Nikki din lume, doar 3 au și hoteluri. În Bodrum, resortul este format din vile cu apartamente și camere duble (care nu diferă cu nimic de un apartament), toate cu un view superb către mare. Ba chiar au și câte o curte în care găsiți câte un pat de plajă extrem de confortabil. Peisajul e ca în filme. Atât în camere, cât și în restul hotelului. E construit chiar în mijlocul naturii, la doi pași de marea Egee. La micul dejun , în timp ce beți cafeaua, veți vedea cum sunt “parcate” iahturile, iar din ele coboară oameni simplii. Vin să stea la plajă, să mănânce ceva bun și să asculte muzică bună.   Pont pentru cei mai pretențioși: Dacă tot am zis de mâncare, să știți că pe lângă mâncarea turcească absolut divină, la Nikki Beach Bodrum găsiți preparate din toate bucătăriile lumii. Au cel mai bun sushi din stațiune, gătit de un chef japonez. Iar servirea e spectaculoasă. O noapte de cazare in acest paradis cost[ de la 400 de euro, dar cui ii ajunge o noapte?  Dacă v-am convins să vă rezervați următoarea vacanță, o puteți face cu ajutorul agenție Prestige Tours. 7 nopți la Nikki Beach Resort & Spa Bodrum  cu cel mai bun mic-dejun costă începând de la 3.000 de euro pentru două persoane. *guest post Andreea Gherasim  

“Ce bine că te duci acum în Cuba, până nu vin americanii și se strică Cuba…”

Am stat la Cluj în cea mai frumoasă mansardă. Am găsit-o pe Airnbnb si mi-am dat seama că e fix oaza de liniște de care aveam nevoie.  Foarte aproape de centru, dar ascunsă într-un colț de străduță unde liniștea e titulară de contract. Inițial n-am vrut să o închiriez pentru că mi-a fost teamă de zarva de după colț unde era plin de terase, muzicanti ambulanţi si sute de turişti,  dar am avut încredere în Adel, cel care administrează mansarda. M-a asigurat că o să avem un weekend tihnit. Și așa a fost. Mansarda care are aprox 100 mp e perfectă pentru o vacanță în familie cum am avut noi sau un weekend romantic sau o iesire cu fetele. Are 2 dormitoare, o baie modernă, un living chic şi o lumină parcă atent studiată. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Există o procedură simplă de primire-predare cheie fără ca măcar să te întâlnești cu administratorul, totul e transparent. Am plătit aprox. 65 de euro pe noapte. A meritat toți banii, mai ales că Adel a fost foarte flexibil în discuții și ne-a făcut o ofertă pe loc foarte bună, aşa că ne-am putut caza dimineața devreme și am avut parte și de  late check out. Am crezut că grija cu care se ocupă de musafirii veniţi din toată lumea vine de la dragul care îi e de casa lui, dar de fapt Adel e doar administrator aici împreună cu soția lui,  Alexandra. Stând de vorba am aflat că ei administrează împreună mai multe apartamente .  Apartamente care arată aşa:   Gasiti fotografii cu apartamentele  pe pagina  de Facebook fb.me/MyPlaceCluj   sau pe profilul Airbnb (https://www.airbnb.com/users/136001685/listings). Vă recomand serviciile acestor oameni. Au amabilitatea în ADN  iar casele de care se ocupă ei sunt frumoase, liniştite si sclipesc de curăţenie. Ca în Ardeal 🙂

Îmi plac lucrurile simple, dar iubesc și complicăciunile. Îmi plac straiele populare, ador broderiile. Îmi plac hainele la care se vede unicitatea. Well, când am fost la Cluj am intrat la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. Iubirea mea mare pentru tradiții, pentru satul românesc mă face să nu ratez niciun obiectiv de genul asta. ( prietenii mei știu că visez să produc o emisiune despre folclor ). Am intrat cu gândul că o să văd unelte, mobilă, cuverturi..…erau toate acolo, dar inima mea a rămas la haine. Și ce haine… Dior,  haute couture, desigur... ( am fost al expozitia temporara Dior de la Paris despre care am scris aici)… dar totusi  oare de ce ne ducem dorințele în țări străine, departe de orice posibilitate când noi aici avem atâtea minunății…Când am vizitat muzeul din Cluj eram doar noi si cativa turisti francezi care cand intrau în camera costumelor exclamau O la la... Uitați-vă la detaliile acestor haine. Rochii, fuste, fote, cămeși toate  de secol 19. Îmi spunea o doamnă din Cluj că vin la muzeu japonezii și fotografiază macro hainele astea, Apoi se duc și reproduc modelele populare și le vând pe mii de euro…. Nu ratați vizita la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. E fix în centru, aproape de restaurantele și barurile faimoase și ele de neratat în acest oraș scump, scump ca afară…dar despre asta vă povestesc în altă zi. Acum vă las cu moda noastra din moși strămoși.      

- Și unde mai pleci iar, Fifi? - Plec în Iordania… - Ce tare! Te duci la Petraaa!

“ Petra este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria" în stil grecesc, cu o înălțime de 42 m, unde s-a turnat și partea finală a filmului Indiana Jones.În antichitate orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, și a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componența Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Orașul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin și este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este și una din Cele 7 noi minuni ale lumii”

foto: calatoriaperfecta.ro

Țările sunt ca oamenii. De unele te îndrăgostești la prima vedere, sunt altele pe care trebuie să le vezi de mai multe ori, cum sunt și unele pe care știi că nu vrei să le mai vezi niciodată. Pe mine, Iordania m-a cucerit din prima clipă. O dragoste fulgerătoare pentru o țară de care nu știam prea multe și în care sincer nici nu visam să ajung. Mă așteptam la o lume diferită față de a noastră, dar totuși nu mă așteptam la o cu totul altă lume. Iordania nu are cum să îți rămână indiferentă pentru că îți aruncă în față atuuri pe care pur și simplu nu ai cum să le ignori: mare, soare, oameni desprinși din manualele de amabilitate, toate aromele pământului în farfurie, minunea Petra sau deșertul care e chiar din filmele de la Hollywood. Dar cum mereu am fost o pasionată a listelor și listuțelor, am făcut repede o listă cu 10 motive pentru care trebuie să alegi această destinație: 1. PETRA - minune a lumii moderne. Orașul săpat în piatră te lasă fără cuvinte. E în patrimoniul UNESCO şi e poate cea mai mare atracţie a Iordaniei pentru cei pasionaţi de istorie, dar și pentru cei pasionaţi de fotografie. 2. DEȘERTUL WADI RUM - e practic un superb platou de filmare natural, nu degeaba americanii și numai ei au venit aici ca să facă filme care au ajuns celebre: "Marțianul", "Pasiune în deșert" sau "Pacientul englez". E locul unde bifezi în agenda ta de călător jeep safari și cina cu beduinii.   3. RÂUL IORDANULUI. Pentru mine a fost cel mai emoționant moment al vizitei în Iordania. Pe partea cealaltă, Israelul a transformat locul în atracție comercială, turistică. Iordanienii au păstrat totul simplu, zarva e mai mică și parcă simți altfel însemnătatea locului. 4. SERVICIILE. Nu au tradiția turcilor în turism dar parcă îi prind din urmă. Amabili, discreți, prietenoși, cu zâmbete largi te primesc de parcă ești prietenul lor de-o viață.   5. HOTELURILE Am stat la Hyatt în Amman și la Movenpick în Petra și Aqaba. Luxul e lux, liniștea e liniște, paturile sunt înalte și așternuturile fine, perfect apretate. Mi-a plăcut cel mai mult la Movenpick Tala Bay  în Aqaba, ne-au  întâmpinat cu o selecție de deserturi cu arome tradiționale iordaniene 6. OAMENII - Îți intră în suflet cu zâmbetele lor prietenoase, vor să facă fotografii cu tine, îți dau ce au ei mai bun, îți gătesc mâncarea lor faimoasă în toată lumea și îți dansează cum nu ai mai văzut. Deși sunt sociabilă de felul meu, nu mă lipesc cu una cu două de localnici. N-am putut rămâne indiferentă nici la zâmbetele lor, nici la bucuria cu care vorbesc cu turiștii. 7. MAREA ROȘIE. Suntem la 2 ore și jumătate de România unde e frig și iarnă , iar în Aqaba stai la plajă, clima e blândă, marea e perfectă,  nisipu-i fin  și piscinele te îndeamnă parcă să fii tânăr și neliniștit 🙂 8. MAREA MOARTĂ e considerată cel mai mare spa natural din Europa. Merită să ajungi aici ca să plutești la propriu în apa ei și să iei o porție de sănătate pentru tot anul. În plus, resorturile de aici au grădini imense unde întâlneștie parcă toate florile pământului. 9. AYLA, insula minune aprope de Aqaba în care iordanienii investesc masiv . Se construiesc vile și hoteluri de lux, locuințe exclusiviste, ai plaja perfectă, dar și teren de golf pentru pasionați 10.SECURITATEA. Este e considerată cea mai safe țară din Orientul Mijlociu. Și asta o face atat e frecventabilă de turiștii din toată lumea. Nu simți vreun pericol, măsurile de securitate sunt excepționale. Noi am fost însoțiți de un polițist în toată vacanța. Oamenii își iau măsuri ca tu , ca turist, să nu simți vreo nesiguranță.

CUM AJUNGEM ÎN IORDANIA?

E SIMPLU. Prestige Tours a decis sa introduca in oferta sejururi cu zboruri charter catre statiunea de la Marea Rosie, cu plecari saptamanale din Bucuresti in perioada martie-iunie 2018. Găsiți pachetele, aici.

Germania a fost mereu un tărâm fascinant pentru mine. Din copilărie, pe vremea când râvneam la tot ce era strain, îi invidiam pe prietenii mei care aveau rude plecate în Germania. De ce? Era simplu, primeau mereu pachete cu cele mai bune dulciuri sau jucării de neimaginat. A vorbit toată strada o vară întreaga de bicicleta roșie primită de o vecină din Germania. Atunci s-a sudat în mintea mea că ce e bun, e străin și mai precis e străin din Germania. Și asta n-a fost doar o iluzie a copilăriei, știm bine că ce iese din mâinile nemților e de calitate. Germania e o țară minunată, atent îngrijită de oamenii ei. Curățenia și serviciile imbecabile aduc plus valoare peisajelor perfecte. În fiecare an, fix în perioada asta între Crăciun și Revelion eu îmi fac o listă. Nu e cu flori, fete și băieți, melodii și cântăreți. E cu orașele în care vreau să ajung la anul. Anul ăsta am pus pe prima poziție Frankfurt, pentru că anul trecut între două avioane am zăbovit vreo 6 ore în acest oraș spectaculos. Așa că mi-am promis că o să revin. Și cum Universul mereu complotează ca visurile mele de călătorie să se împlinească am dat peste concursul care poate să mă ducă în Germania. Până pe 21 Ianuarie 2018 Organizația Germană pentru Turism  și Lufthansa  au în derulare un concurs prin care invită participanții să cunoască mai bine Germania ca destinație de vacanță pornind de la sloganul lor, Germany Simply Inspiring. Înscrierea în concurs durează doar câteva minute. Sunt 5 intrebări despre Germania la care trebuie să răspundeti iar, la final, după introducerea datelor personale veți fi înscriși în concurs.

Premiul cel mare este un city break la Frankfurt, pentru două persoane, trei zile, cu transportul și cazarea asigurate.

1. Accesați pagina de concurs: http://stage.germany.travel/ro/ms/gewinnspiele/gewinnspiel-ro-lufthansa-2017/gewinnspiel.html sau link-ul scurt: http://bit.ly/2BEMMAi 2. Răspundeti corect la cele 5 intrebări din formular. Dacă se întâmplă să nu cunoașteți răspunsul, butonul roșu cu “Dacă nu știi răspunsul, click aici si vei afla”, o să vă ajute. 3. Completați-vă corect datele la final. 4. Intrați în cursa pentru un city break pentru două persoane, la Frankfurt.

  M-am îndrăgostit de hăinuţele de la Petit Bateau când am ales pentru Maria o ţinută superbă pentru şedinţa foto de ziua tatălui ei. În căutarea ţinutei perfecte de Crăciun pentru copilul minune, am găsit colecţia de toamnă iarnă . de la Petit Bateau. Doamne ce minunăţii! Hainele de ploaie și tricourile marinărești sunt în continuare prezente desigur, înmuiate în roșu și o nuanță albastră / verde nouă. Armoniile  de alb, gri și ninsoare anunță sosirea iernii. Colecția este inspirată de nevoia de autenticitate și de elemente reale, substanțiale, într-o lume care devine tot mai "virtuală" în fiecare zi. Semnătura sa strălucește prin numeroasele tratamente noi tricotate. Broderiile exclusiv florale ornează pulovere și rochii pentru fetițe. Pentru băieţi, straturi de tricouri, bluze tricotate si veste in culori si motive contrastante, inspirate de stilul colegial englezesc si american. Pentru adolescenti, noi tăieturi grafice, fluide transformă piesele esențiale, cum sunt tricourile, în topuri adevărate. În această iarnă, marca originală de îmbrăcăminte a pregătit  totul pentru cele mai reci zile de la domiciliu: un dulap de piese inclusiv pijamale, șaluri, ponchouri și măști de somn şi tricouri confortabile.      

* Petit Bateau, marca favorită a Franței, este recunoscută pentru calitatea "Pure Cotton", care a învăluit copiii și adulții, încă din 1893.    Brandul legendar care a inventat chilotul și salopetele a devenit o icoană a stilului transgenerațional, de la copil la adult, peste tot în lume.

M-am gândit să includ pe #ListadeCrăciun şi vinurile. Şi despre vinuri nu poţi să vorbeşti cu oricine. Aşa că am stat de vorbă cu Cristian Preotu, proprietar Le Manoir / Comtesse du Barry. Un domn distins care se pricepe foarte bine la vinuri. Acesta articol nu este doar o recomandare. Acesta articol nu este un simplu interviu. Zic să îl salvaţi la favorite şi să îl deschideţi când mai aveţi dileme legate de vinuri. Lectură plăcută 🙂 La masa de Crăciun vinul poate să facă diferența. Pentru oamenii care nu se pricep, ce recomandare aveți, ce vin să alegem, astfel încât să ne cucerim invitații și să ne asigurăm că se potrivește cu preparatele tradiționale românești? Există o multitudine de vinuri bune, din care putem alege. În general, ar trebui să luăm în considerare ocazia și, mai ales, felurile de mâncare pe care le servim. La masa de Crăciun, dacă vorbim de un meniu tradițional, recomand un vin roșu, care să se potrivească cu preparatele românești, specifice sezonului, cu mențiunea că, pentru sarmale, aș recomanda, totuși, un vin alb mai corpolent, ce se potrivește mai bine cu varza. Dacă optăm, deci, pentru varianta românească, aceasta poate fi o Fetească Neagră Via Marchizului, de la domenile Metamorfosis, un Negru de Drăgășani de la Avincis, dar și un cupaj foarte bun din Dealu Mare, cum este Flamboyant, de la Davino. Dacă luăm în considerare și opțiunile franțuzești, atunci vinul de Bordeaux este întodeauna o foarte bună alegere, cu care nu dăm greș. Recomand, totuși, să avem în vedere un detaliu: ca să-și exprime pe deplin calitățile, vinurile mari de Bordeaux trebuie să aibă cel puțin 10 ani vechime. Ca referințe, uitați, Le Bon Pasteur 2007, din Pomerol, costă aproximativ 340 Lei și este o alegere excelentă pentru masa de Crăciun. Bineînțeles, opțiunile nu se opresc aici. Puteți opta pentru băuturi din Italia, Spania, Lumea Nouă sau alte regiuni, iar, în general, în funcție de preferințele specifice, personalul din magazinele de specialitate, în care aveți încredere, vă poate îndruma. Dacă avem pe masă friptură de curcan, vinul potrivit este...? Pinot Noir, în special cel de Burgundia, Franța. Mai mult, un Maranges 1er Cru sau un Gevrey-Chambertin ar fi, cu siguranță, minunate. Dacă vorbim de cadouri ce vinuri recomandați pentru un bărbat sofisticat și care se pricepe la vinuri? Cu siguranță, un vin sofisticat, pe măsură. Recomandarea mea este întotdeauna ca, dacă nu cunoașteți preferințele specifice ale persoanei - soiul, regiunea, producătorii etc. - să mergeți pe valori sigure, apreciate universal. Există o multitudine de sisteme de notare a vinului, care ne vin în ajutor, unele chiar omogene și acceptate mondial (Wine Spectator, Wine Enthusiast, Decanter sau Wine Advocate, care acordă celebrele puncte Robert Parker). În cest caz, putem să căutăm și să oferim un vin cu punctaj foarte ridicat. De exemplu, Château Pontet Canet din 2009 a avut 100 de puncte Parker și costă 1,750 Lei. Ce trebuie să știți este că vinurile vechi (de peste 10 ani), în cazul în care nu sunt de la podgorii foarte prestigioase și, în general, destul de scumpe, sunt variante foarte riscante. De ce? Pentru că vinurile slabe evoluează prost. 90% dintre vinurile care se produc în lume ar trebui băute în maximum un an de la producție. Pentru a putea fi consumate după 10+ ani, recomandarea mea este să ne asigurăm că sunt produse de o casă de încredere și păstrate în condiții ideale de temperatură, de umiditate etc. Chiar și cele mai bune vinuri, dacă sunt păstrate pe dulap, în bucătărie, lângă aragaz, se vor deteriora foarte repede. Din aceste motive, este foarte important de unde cumpărăm fiecare sticlă, dacă este un comerciant de încredere, care beneficiază de o cramă bine pusă la punct, sisteme de temperatură controlată etc. Dar pentru o femeie? Pentru o femeie, aș recomanda un vin dulce, în general alb cum ar fi un Jurançon,Muscat Beaume de Venise sau Sauternes din Franța. Regele vinurilor dulci este Château d'Yquem din Sauternes, Bordeaux, care aparține lui Bernard Arnaud. Dar există și vinuri roșii care sunt foarte feminine cum sunt cele din regiunea Margaux, a Franței, Château d'Issan, Château Giscours sau Château Brane-Cantenac ar fi alegeri foarte bune Șampania nu ar trebui să lipsească în noaptea de Revelion. Care este șampania pe care o recomandați? În funcție de preferințe și buget există multe tipuri de șampanie: Non-vintage, vintage, rosé, blanc de blancs, blanc de noirs, brut etc.  Pentru cei care nu știu ce să aleagă și vor să meargă la sigur, un început de gama foarte bun este Champagne Canard-Duchêne, la aproximativ 185 Lei. După aceea, există variantele prestigioase, cum e Champagne Bollinger, furnizorul oficial al Casei Regale Britanice, un brand foarte faimos pentru aparițiile în filmele James Bond - băutura preferată a protagonistului. Aici, prețurile încep de la 315 Lei. Urmează, bineînțeles, etichetele aproape mitice, cum sunt Dom Perignon, Amour de Deutz, La Grande Année (tot de la Bollinger) sau Cristal, unde prețurile încep de la 600 Lei. Multă lume preferă acum alte tipuri de spumante în loc de șampanie. Ce ar trebui să alegem?

Este, cu siguranță, mai bine să alegem un spumant bun decât o șampanie proastă.

Aș propune 3 vinuri, iar evoluția ar trebui să fie : - de la alb la roșu - de la cel mai lejer la cel mai corpolent - de la cel mai tânăr la cel mai bătrân (nu întodeauna, dar în majoritatea cazurilor) - de la cel mai sec la cel mai dulce.

Într-o lume în care ideile de cadouri vin din toate părțile, eu tot mai scotocesc după daruri altfel. Recomandarea mea de azi poartă numele de Cup&Candle by Oana Botezatu.

Cup & Candle înseamnă lumânări handmade, făcute din ceară de soia (produsă din soia nemodificată genetic), o ceară eco și netoxică, spre deosebire de ceara mixată cu parafină, din care sunt făcute cele mai multe lumânări de pe piață. Lumânările Cup & Candle conțin parfumuri special create pentru ceara de soia, folosite exclusiv în limitele admise, și fitil din bumbac.

Lumânările în cești au mireasma pe care tu o alegi pentru destinatar (dintr-o varietate largă de parfumuri create exclusiv pentru ceara de soia, de la vanilie la frezii și gardenie, și de la portocale la scorțișoară și mix floral) și sunt însoțite de o vedere Cup & Candle. La cerere, vederea poate avea un mesaj personalizat.