Recomandări


Săptămâna Haferland. Criț. Meșendorf. Viscri

Sinceră să fiu, până să ajungă Prințul Charles în Viscri, nu auzisem de acest loc. Mai mult decât atât, nici după ce a început să se facă atâta vâlvă depre frumusețile din zonă, despre tihna și dulceață de la Viscri, nu m-am gândit să merg să vizitez locul. Asta pentru că știu că România are foarte multe locuri frumoase, oriunde mergi peisajele sunt minunate, iar pe mine viața la sat nu mă fascinează, am fost copil crescut la țară, de bunici, cu magiun de prune făcut la foc în curte și pâine coaptă în țest. Despre sași însă, am avut mereu un interes aparte. Am început să aflu poveștile acestor oameni care și-au lăsat casele și au plecat cu miile când eram studentă la Timișoara. Era și în perioada în care Herta Muller primise Premiul Nobel pentru Literatură și toată lumea era interesată de evenimentele de la care pornesc cărțile ei atât de răvășitoare. Dar dincolo de asta, poveștile sășilor din Banat sunt destul de vii la Timișoara, în multe cercuri. Mă așteptam cumva ca și poveștile sașilor din Transilvania să fie cam la fel. Dar am descoperit mult mai mult. Am ajuns într-o sâmbătă pe la ora 14 la Crit, în județul Brașov. Săptămâna Haferland începuse deja de câteva zilele, mai văzusem din evenimente la televizor și abia așteptam să ajung. După un drum de 5 ore și jumătate în care cu chiu cu vai am reușit să trecem de Valea Prahovei, am făcut stânga din DN1 și am intrat în sat. Am mers până la biserica fortificată, unde se țineau evenimentele, și am găsit oamenii cântând și jucând. Cânta muzica nemțească, iar adulți și copii îmbrăcăți cu niște costume care amintesc  de cele nemțești, cum vedem în filme, cu carouri și flori brodate, așteptau să le vină rândul la dans. Unii dintre ei purtau și tricolorul. Zeci de oameni stăteau de jur împrejur și se bucurau de spectacol. Nimic strident însă, fără să radă cineva aiurea. Am plecat de acolo cu un zâmbet larg, uitasem și de oboseală, și de nervii din trafic. Ne-am dus apoi direct la standul cu bratwurst, cârnații albi, nemțești. Dacă eram acasă, nu m-aș fi dus să cumpăr, dar acolo au fost delicioși. Cât am mâncat, am avut răgaz să mă uit puțin în jur, la oameni. Cei mai mulți nu erau de acolo, erau de la oraș, se vedea. Oameni care au bătut drumul până într-un sat că să se simtă bine. Și în satele românești sunt sărbători, se ține ruga satului, se țin nedei și alte sărbători, în fucție de regiune. Dar doar în rare locuri se urnesc oamenii de la oraș pentru o sărbătoare în sat. Aici au venit pentru că lucrurile se întâmplă puțin diferit. În satele acestea săsești oamenii petrec frumos, fără excese, lasă totul să se întâmple de la sine. Le place să le povestească celor care le trec pragul despre muncă lor, despre obiceiurile lor, despre meșteșugurile zonei. Au răbdare cu fiecare om în parte. Această este atmosfera pe care am găsit-o și a două zi la Meșendorf și la Viscri. O stare a firescului. Ospitalitatea nemțească nu înseamnă că oamenii îți intind covorul roșu când ajungi în casele lor. Înseamnă că te primesc firesc, de parcă te așteptau. Totul pare simplu, parcă nu fac nimic special pentru zecile de turiști care vin acolo, deși e lesne de înțeles că sunt oameni care numai cu asta se ocupă: să gătească și să îngrijească după turiștii care vin la ei. Dar totul e atât de simplu și de normal încât chiar ai senzația că ești în vizită la rude. Nu știu exact cum au reușit să creeze atmosfera aceasta, cred că e ceva ce vine din oamenii aceia liniștiți, la locul lor. Ne-am plimbat vreo două ore pe la Viscri doar că se vedem casele. Sunt foarte multe case trainice, mari, cum le făceau sașii, acum goale, abandonate. Ți se rupe inima. Sunt vopsite la exterior, oamenii de acolo nu vor să le țină în paragină, dar e mare păcat de ele. Mai ales când vezi în ce pot fi tranformate, cat de frumoase sunt pensiunile făcute în vechile locuințe. Nu poți să nu te gândești ce o fi fost în sufletele celor care le-au lăsat în urmă după ce au trăit acolo două, trei generații. Acolo s-au născut și au crescut. Cu mare bucurie am scris aceste rânduri la invitația lui Fifi. Sunt obișnuită de la știri să vorbesc mai degrabă despre lucruri grave, lucruri care nu sunt la locul lor, să le spun celor care mă ascultă că trebuie să se implice sau măcar să știe că ceva nu este în regulă. Nu despre asta este acest articol. În satele săsești din Transilvania totul este în regulă. Locurile sunt așezări frumoase, trainice, primitoare. Oamenii sunt calmi, și buni, și mândri, dar nu aroganți. V-am spus toate acestea ca să știți. Și ca să treceți pe acolo. O să plecați cu pâine săsescă și cu compot de acolo, vă garantez, dar nu asta e cel mai important. O să plecați acasă, în viețile noastre pline, cu o frumoasă liniște. Atât de prețioasă.        

no comments


"La un bărbat durerea nu contează". Acasă la Hemingway

Ghidul nostru din Havana, băiat vesel și citit ne-a întâmpinat cu zâmbetul larg Made in Cuba.

Azi mergem acasă la Senor Hemingway. Era un afemeiat, avea probleme cu alcoolul, era excentric, dar avea un suflet de aur și iubea cubanezii așa că țara noastră Cuba și întreg poporul l-am adoptat.”
Ghidul turuia și eu îmi aminteam doar fraza asta: “La un bărbat durerea nu contează” spunea Hemingway în Bătrânul și Marea. Eram curioasă să văd cu ochii mei locurile unde a scris, să aflu mai multe despre cine și ce l-a inspirat. Când îi spui numele localnicii tresar. E un fel de zmeul zmeilor în Cuba. Ajungem la Finca Vigia, în suburbia Havanei, la domeniul pe care americanii prin Obama s-au străduit să ajute la refacere. Intrăm în curtea largă, plină de vegetație luxuriantă copaci aduși din Africa de Hemingway și foarte multe flori exotice. În dreapta, e casa de oaspeți unde stăteau starletele de la Hollywood când veneau în vizită, desigur cele care nu aveau acces la dormitorul geniului. Casa principală are ușile și ferestrele larg  deschise dar din interior totul e păzit de personal. Nu ai voie să intri decât cu privirea.  Dar e suficient. Casa arată de parcă Hemingway a plecat acum 5 minute. Cărți peste tot, rom peste tot și un aer de dezmăț pe care anii nu l-au putut șterge. Lumina e frumoasă și vizitatorii pășesc tăcuți în jurul în casei. Stau la coadă ca să bage capul pe fereastră sau pe ușă. Toată lumea vorbește în șoaptă. Sunt locuri unde nu e nevoie să spună nimeni „Păstrați liniștea”.  Cărțile sunt chiar peste tot, biblioteca-i imensă și un raft cu cărți am zărit și în baie. Dar, na, se înțelege defect profesional. Hemigway era foarte bolnav, avea probleme cu tensiunea și diabetul îi dădea bătăi de cap așa că pe peretele de la baie iși trecea săptămânal greutatea. În camere îți sar în ochi trofeele de vânătoare, tablourile de la prieteni faimoși și ei. Cum ieși din casa mare dai de un turn. Acolo se cocoța scriitorul să se uite prin telescop la oaspeții ce se anunțau din vale. Nu deschidea oricui, așa e cînd ești excentric. În spatele  grădinii se acunde piscina. Ascunsă la propriu, după copaci. Ghidul ne spune că aici Catherine Hepburn făcea baie goală. Citisem despre asta doar că era vorba de Ava Gardner....mă rog, la câte femei s-au perindat prin viața și patul lui Hemingway e normal să apară confunzii. În spatele piscinei stă barca Pilar, pe care o știm din Bătrânul și marea. Plecăm de acolo, vizităm satul de pescari unde Hemingway e încă pe buzele tuturor și ne întoarcem în Havana în oraș pentru a merge la hotelul Ambos Mundos. Aici la camera 511 e un mic muzeu. Scriitorul se caza mereu în această cameră. Stătea aici să scrie. Din muzeu în muzeu, ajungem iar într-un bar restaurant Floridita. Alcoolic sau nu, Hemingway a făcut 2 localuri celebre după ce a anunțat:" Îmi beau Mojito la Bodeguita și Daiquiri în La Floridita."  Am vizitat ambele locuri, la 10 dimineața erau petreceri  cu rom era nelimitat. La final de tur, m-am simțit ca după o mare întâlnire. “La un bărbat nu contează durerea”.  Poate toate viciile pământului pe care părea să le aibă Hemingway  pot îngroapa durerea.     Despre dragostea mea pentru Cuba mai sunt multe de spus. De ce cred că americanii nu o pot strica am scris aici.

no comments


#BucketList: Château Cos d'Estournel, castelul vinului

Sunt locuri pe care le-am aflat de la unii, de la alții sau pe care le-am descoperit eu în căutarile mele virtuale și pe care le pun pe #BucketList. ( lucruri pe care vreau sa le fac în viata asta neaparat, locuri unde e musai sa ajung, experiente unice ) Château Cos d'Estournel a fost una dintre primele proprietăți din Bordeaux care și-a îmbuteliat, etichetat și vândut propriul vin. Nu a durat mai mult de câțiva ani înainte ca Château Cos d'Estournel să devină celebru în rândul iubitorilor de vin și a membrilor regalității din întreaga lume. Este în mod clar unul dintre cei mai buni producători din Medoc. Ei fac astăzi unul dintre cele mai incitante vinuri din Bordeaux. Vinurile sunt bogate și senzuale. Sunt făcute să îmbătrânească. Chiar dacă aceste vinuri sunt intense, totul este într-un echilibru perfect. "Cos" derivă din cuvântul "deal de pietricele" din vechiul dialect Gascon. Un miracol apropiat din punct de vedere geografic și geologic, Cos d'Estournel beneficiază de o combinație fără precedent de soluri și expunere. Această bogăție de variații naturale se exprimă pe deplin în vinurile proprietății, care sunt printre cele mai renumite din lume. Cos d'Estournel este situat în afara curburii unui drum înălțat în nordul Médocului. Pe lângă pagodele sale maiestuoase și în spatele ușii grele sculptate din lemn, castelul găzduiește beciuri de o modernitate neegalată, un contrast puternic cu fațada sa ornamentată. Facilitățile au fost proiectate în colaborare cu echipa pentru optimizarea proceselor de vinificație și îmbătrânire. Inspirat de pasiunea fondatorului său pentru India, stilul arhitectural al lui Cos d'Estournel a transformat această proprietate într-una iconică printre castelele bordoleze. Edificiul principal a fost complet renovat în 2008. Frumusețea arhitecturii sale originale a fost îmbunătățită și a fost instalat un echipament de ultima oră. Astăzi, castelul este un sanctuar slab luminat, unde linii pure și materiale contemporane, cum ar fi sticla și oțelul, se joacă cu mătăsuri fine și lemn exotic. Chartreuse din Cos d'Estournel este un refugiu discret, luxos, ascuns în spatele edificiului principal. Chartreuse este reședința privată a lui Michel Reybier, proprietar al imobilului din anul 2000. Pivnițele strălucitoare de la Château Cos d'Estournel includ 72 de cuve izoterme, în formă de con, din oțel inoxidabil. Cuvele sunt proiectate special pentru inerție termică. Cele 72 de cuve au o gamă largă de capacități pentru a corespunde nevoilor fiecărei parcele de viță de vie. Poate că cea mai inventivă parte a pivnițelor este creată de cele patru tancuri de ridicare de 100 de hectolitri sau lifturi de vin care înlocuiesc pompele folosite în procesul de pompare tradițional și care elimină procesele care introduc aerul. Din momentul în care vin strugurii, totul se deplasează prin fluxul de gravitație. Vinul este eliberat din tava principală unde rămân cojile. Prin gravitație, sucul este apoi mutat în vase mai mici, care sunt pe roți. Aceste cuve mici sunt trimise la ascensoarele din sticlă unde sunt mutate la un etaj și se întorc înapoi în tavă prin gravitație pentru a acoperi cojile. Acest proces de la Château Cos d’Estournel e unic. Astăzi, vinul este mereu mișcat de gravitație. Nimic nu este forțat sau atins de mâinile omenești. De zeci de ani, aceeași echipa de cultivatori a revenit în Cos d'Estournel an după an, lăsând satul lor în sudul Spaniei la recoltare în fiecare toamna. Nu este neobișnuit că un copil să facă primii pași împreună cu tatăl și bunicul său - și apoi să-și vadă într-o zi propriul său fiu - printre viile lui Cos d'Estournel. De la o generație la alta, familiile au transmis cunoștințele și pasiunea lor pentru podgorie. Loialitatea și expertiza bărbaților și femeilor din Cos d'Estournel sunt inestimabile. Cea mai mare parte a lucrării este manuală, iar mâinile sunt ghidate de experiența generațiilor anterioare. #BucketList Sursa foto: Facebook Clos d'Estournel    

no comments


Osteopatul nu caută boala, ci încearcă să găsească sănătatea

Pe Daniela Stanca am cunoscut-o acum câțiva ani când am ajuns la ea cu o urgență în familie. Mi-aduc aminte cum a promis zâmbind că va rezolva problema în câteva zile.  Era ceva în spatele zâmbetului larg care m-a făcut să o cred. Și a rezolvat. Are o fermitate în ceea ce spune, e ceva ce vine din ani mulți de învățare, urmați de experiența  în cabinetul pe care îl conduce împreună cu doamna profesoară Elena Căciulan. I-au trecut prin mâini sute de pacienți. Daniela Stanca este  kinetoterapeut dr., tehnician osteopat. Am provocat-o să vorbim despre osteopatie, am vrut să aflați din sursă avizată ce este osteopatia, cui îi e adresată, în ce afecțiuni este recomandată. Ce este osteopatia si pe cine ajută? Dacă ar fi să facem referire la definiția dată de fondatorul osteopatiei, Andrew Taylor Still, la sfârșitul seccolului XIX , aceasta reprezintă ”Calea structurii”, calea de acces prin care se evaluează și se tratează organismul viu, pentru a-l pune în condiții optime de funcționare, astfel încât corpul să își inițieze forțele interioare de vindecare. Osteopatia nu vindecă, ci încurajează capacitatea proprie de vindecare a organismului. Pentru mine nu reprezintă doar o metodă de diagnostic și tratament holistic, ci este un concept care are la bază mișcarea țesutului viu, viața, credința, anatomia și fiziologia ființei umane. Prin metodele și tehnicile specifice non-invazive, osteopatia nu doar îndepărtează manifestările unei boli sau ale unei afecțiuni, ci descoperă și înlătură eficient cauza, prin abordarea corpului viu în globalitatea sa. Tocmai pentru că se adresează organismului viu, osteopatia ajută ființa umană, indiferent de vârsă (din prima zi de naștere până la vârste foarte avansate). În America, oamenii au osteopatul lor așa cum au un dentist sau un medic de familie. Mai e mult până să ajungem si noi aici? Probabil că va mai dura ceva timp până vom ajunge la acest nivel, dar vreau să cred că nu ne va lua atât de mult timp precum le-a luat lor și altor state, unde nou- născutul beneficiază de osteopatie încă din primele zile de naștere, înainte de externare. Ceea ce mă face încrezătoare este faptul că noi avem un avantaj: avem deja un model care funcționează și pe care îl putem prelua ca atare și adapta la cerințele și nevoile românilor. În ultimii ani, în România, a luat destul de mult amploare formarea în osteopatie, deși în acest moment există doar două școli de osteopatie la București. La una dintre școli m-am format și eu și vreau să le mulțumesc celor doi fondatori ai școlii, prof. Gianluca Ceino și Dan Mezei, doi oameni minunați, profesioniști adevărați, plini de dragoste pentru ființa umană și plini de pasiune pentru această profesie. Care sunt afecțiunile pe care le tratează osteopatia? Paleta afecțiunilor este destul de mare, de la dureri, oriunde ar fi ele localizate (în zona lombară, lombosacrală , toracală sau cervicală, dureri de cap sau dureri articulare), până la afecțiuni gastro-intestinale (precum constipație, meteorism, balonare, sindrom de colon iritabil, tulburări funcionale hepato-biliare etc.), genito-urinare (dureri menstruale, amenoree de cauze nediagnosticate, dismenoree, sterilitate funcțională etc.) sau respiratorii (otite, sinuzite, bronșite etc.). Desigur că indicațiile nu se opresc aici, ci cuprind și sfera nneonatologiei și pediatriei (probleme de supt, reflux gastro-esofagian, torticolis, plagiocefalie etc.) Când ar trebui un adult să meargă la osteopat? Oricând își dorește, pentru că osteopatul nu caută boala, ci încearcă să găsească sănătatea, așa cum afirma fondatorul osteopatiei, Andrew Taylor Still. Este foarte adevărat că toți ne adresăm specialistului în momentul în care apare simptomul. Durerea este semnul că organismul nu mai poate compensa anumite restricții sau hipomobilități ale țesutului, poziții incorecte ale oaselor sau funcția deficitară a unor organe. Momentul apariției durerii este momentul în care organismul ne trage un semnal de alarmă, cerându-ne ”să îl băgăm în seamă, să ne ocupăm de el”. Ideal ar fi să nu așteptăm să apară simptomul, însă modul în care fost creat organismul este miraculos: are posibilități incomensurabile de compensare și de adaptare, motiv pentru care nu vom ști cu exactitate când organismul nu mai poate compensa.   Pentru copii de la ce vârstă este recomandată osteopatia? Este minunat că osteopatia poate fi utilizată la nou-născut, în primele zile de la naștere, înainte ca mogâldețele să fie influențate de factorii ambientali. Este chiar recomandat ca orice bebeluș să beneficieze de efectele benefice ale osteopatiei. Osteopatia acționează și în cazul tulburărilor digestive sau pentru torticolis la bebeluș. ***** Pe Daniela Stanca o găsiți la Kineto Dema.  

no comments


Mamma Mia nu e doar un film

Când a apărut primul film Mamma Mia eram însărcinată și mi-aduc aminte perfect ziua în care am fost la mall cu prietena mea Nadina, cum am aruncat din greșeală biletele și le-am căutat împreună în gunoi  și cum am trăit cea mai tare experiență în sala de cinematograf. Atmosfera era ieșită din comun pentru că oamenii nu se comportau ca la film,  ci ca la un concert și toată lumea cânta în sală în timpul filmului. De neuitat! Aflu că a apărut Mamma Mia 2 și îi propun Nadinei să mergem să-l vedem împreună cu Maria. Pentru ea, primul film care nu e de desene animate și primul cu titraj. A stat pironită pe scaun. a fredonat anumite melodii pe care le știa, a răs în hohote și a plecat acasă cu zâmbet larg de mare reușită. Cum e filmul? Am citit multe păreri pro și contra. E un musical, e un film care te destinde, ti-aduce aminte de muzica nebuna a celor de la ABBA,  de momentele în care ai fi dansat zi și noapte ( si iti promiti in gând că o să faci asta iar ). E un film vesel chiar dacă pe ici pe colo sunt mici drame, totul conturează perfect comedia romantică marca Hollywood. Nu, nu e nevoie să îți iei cu tine vreo extensie a creierului ca să urmărești acțiunea. Pont : Trebuie să mergeți la film și doar ca să vedeți cum arată Cher la 72 de ani de la naștere și după o mie de operații. ( Ok...și pentru Pierce Brosnan care arată wow la orice vârstă ) Sfat: Dacă vreți să câștigați iubirea LUI, nu îl duceți la acest film decât dacă el e cel care a avut ideea și a rezervat biletele. N-am să înțeleg niciodată femeile care-și tărăsc bărbații la cinema. Am văzut atâția domni cu fețe disperate de-a lungul timpului încât spectacolul nu mai era pe ecran ci în sală... Cu cine să vezi Mamma Mia? Cu sora ta, cu gasca ta de prietene, cu fata ta, cu mama ta sau de ce nu, cu soacra 🙂 https://www.youtube.com/watch?v=G1MgMqTH72c    

no comments


#Onoaptela Nikki Beach Resort & Spa Bodrum

E unul dintre cele mai noi resorturi din Bodrum și are ceva ce nu mulți sunt în stare să înțeleagă - lux pentru oamenii care vor ceva simplu. O să vă întrebați “cum adică? Nikki Beach nu sunt plajele alea unde merg milionarii și beau șampanie scumpă?”. Ba da, dar oamenii care ajung aici percep ideea de lux în alt mod. Nu prin opulență, aur sau diamante. Sunt oamenii care se bucura de minimalism, de liniste, de momente. Conceptul Nikki Beach a luat naștere în anul 1998 la inițiativa lui Jack Penrod și a fost primul beach club din lume. Mai târziu, au apărut și resorturile care sunt de tip boutique. Din cele 13 plaje Nikki din lume, doar 3 au și hoteluri. În Bodrum, resortul este format din vile cu apartamente și camere duble (care nu diferă cu nimic de un apartament), toate cu un view superb către mare. Ba chiar au și câte o curte în care găsiți câte un pat de plajă extrem de confortabil. Peisajul e ca în filme. Atât în camere, cât și în restul hotelului. E construit chiar în mijlocul naturii, la doi pași de marea Egee. La micul dejun , în timp ce beți cafeaua, veți vedea cum sunt “parcate” iahturile, iar din ele coboară oameni simplii. Vin să stea la plajă, să mănânce ceva bun și să asculte muzică bună.   Pont pentru cei mai pretențioși: Dacă tot am zis de mâncare, să știți că pe lângă mâncarea turcească absolut divină, la Nikki Beach Bodrum găsiți preparate din toate bucătăriile lumii. Au cel mai bun sushi din stațiune, gătit de un chef japonez. Iar servirea e spectaculoasă. O noapte de cazare in acest paradis cost[ de la 400 de euro, dar cui ii ajunge o noapte?  Dacă v-am convins să vă rezervați următoarea vacanță, o puteți face cu ajutorul agenție Prestige Tours. 7 nopți la Nikki Beach Resort & Spa Bodrum  cu cel mai bun mic-dejun costă începând de la 3.000 de euro pentru două persoane. *guest post Andreea Gherasim  

no comments


De ce americanii nu vor strica niciodată Cuba

“Ce bine că te duci acum în Cuba, până nu vin americanii și se strică Cuba…”
Și-ajung  în Cuba. Cu așteptări împărțite între părerile celor care o vizitaseră deja, dar cu certitudinea că mie o să îmi placă mult. Și n-aveam cum să greșesc, feeling-ul de bine nu m-a înșelat niciodată. Doar ăla de rău mi-a mai făcut surprize, dar și alea au fost doar plăcute. Mă dau jos din avion. Primul șoc, vameșițele rubiconde îmbrăcate în uniforme de polițiste dure. Grăsune, dar în minijup, date cu ruj mov sau roșu aprins și echipate cu ciorapi de plasă. Mintea îmi fuge la tot felul de filme.Trec de vameșițe, dau de asistentele medicale care au birou la intrarea în țară. Și ele arată într-un fel de îmi zboară iar mintea la aceleași filme, cu mici modificări. Zâmbesc, sigur sunt fete serioase. Ajung în Cuba, țara. După prima dezmeticeală, încep să sintetizez. La prima vedere, e un film artistic colorat, o peliculă cu decoruri excentrice, cu contraste clasice conturate între sărăcie și bogătie. Clădiri somptuoase din care crezi că o să iasă prințesa modernă adăpostesc în geam oameni care vând cine stie ce nimicuri. Pe stradă îți trec prin fața ochilor mașinile de epocă din care te aștepți să sară vreo super vedetă. Și nu sare. Ce nu vezi în Cuba? Nu vezi oameni morocănoși. Vezi doar fețe brăzdate de ridurile unui soare câteodată prea puternic. Nu există încruntături. La început m-am gândit că e o coregrafie, că se prefac că sunt veseli și fericiți. Un fel de regie pentru turiști. Dar cum să se prefacă o țară întreagă? Pe fiecare stradă dai de muzică. Practic, Cuba e un ring de dans în aer liber, o scenă vie pe care se cântă doar live, în fiecare bar, în fiecare restaurant sau chiar în mijlocul străzii. Nu auzi radio, nu auzi alt fel de înregistrări. Poate doar o dată mi s-a părut că aud ceva pe lângă Căminul Cultural din Trinidad, înainte să migreze bătrânii spre Casa del Musica, la ceas de seară. https://www.youtube.com/watch?v=iotmT8KXQng ( Imagini suprinse în această vacanță în Havana și Trinidad ) Și sunt în continuare nelămurită. De unde atâta veselie? Dacă te uiți direct la ei când îi întâlnești pe stradă, te salută și îți fac cu ochiul, indiferent dacă sunt bărbați, femei sau copii. Și au un fel de a râde care nu se învață nicăieri. Au mâncare cât să nu moară de foame și habar n-au unde vine aeroportul, pentru că nici nu încape în visurile lor să plece vreodată din țară. Au internet cu porția, pot să își spele curțile doar o dată pe săptămână, nu au haine scumpe. Și cu toate astea sunt demni și senini. Sunt sigură că le e foarte, foarte greu, sunt sigură că țin în ei o tristețe grea, dar o țin atât de bine ascunsă că uită și ei de ea uneori. Mai mereu. Am simțit fiecare zâmbet ca pe o palmă, gândindu-mă cum ne supărăm noi, cum ne încruntăm la fiecare pas, cum ne sare țandăra din orice. Comparativ cu ei, noi le-am căpătat pe toate și vrem mai mult, dar suntem tot veșnic nemulțumiți. Ei nu au nimic, parcă le e frică să spere la puțin, dar sunt fericiți. Cum? Nu știu. Prietenia și dragostea lor se măsoară în priviri, în muzică și în dans, nu în like-uri pe Facebook. Așa e la ei. Ei s-au născut fericiți, și-au luat ritmul din stradă și zâmbetul de la unul la altul. Exact ca la noi. Sau nu. Cuba nu s-a stricat și nu o să se strice niciodată. Pentru că nu e vorba neapărat despre casele colorate sau despre frumoasele mașini de epocă, nici măcar despre renumitele trabucuri. Cuba este strict despre oameni, iar oameni ca acolo eu nu am întâlnit nicăieri în lumea asta mare. Și am umblat ceva. P.S. În Cuba, salariul mediu e undeva la 20 de dolari. Un litru de ulei îi costă 2 dolari, o cartelă de internet 1 dolar pentru o oră, o pereche de blugi e 25 de dolari. Gândiți-vă puțin la asta…. Va urma 🙂

no comments


#Onoaptela Cluj în cea mai frumoasă mansardă

Am stat la Cluj în cea mai frumoasă mansardă. Am găsit-o pe Airnbnb si mi-am dat seama că e fix oaza de liniște de care aveam nevoie.  Foarte aproape de centru, dar ascunsă într-un colț de străduță unde liniștea e titulară de contract. Inițial n-am vrut să o închiriez pentru că mi-a fost teamă de zarva de după colț unde era plin de terase, muzicanti ambulanţi si sute de turişti,  dar am avut încredere în Adel, cel care administrează mansarda. M-a asigurat că o să avem un weekend tihnit. Și așa a fost. Mansarda care are aprox 100 mp e perfectă pentru o vacanță în familie cum am avut noi sau un weekend romantic sau o iesire cu fetele. Are 2 dormitoare, o baie modernă, un living chic şi o lumină parcă atent studiată. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Există o procedură simplă de primire-predare cheie fără ca măcar să te întâlnești cu administratorul, totul e transparent. Am plătit aprox. 65 de euro pe noapte. A meritat toți banii, mai ales că Adel a fost foarte flexibil în discuții și ne-a făcut o ofertă pe loc foarte bună, aşa că ne-am putut caza dimineața devreme și am avut parte și de  late check out. Am crezut că grija cu care se ocupă de musafirii veniţi din toată lumea vine de la dragul care îi e de casa lui, dar de fapt Adel e doar administrator aici împreună cu soția lui,  Alexandra. Stând de vorba am aflat că ei administrează împreună mai multe apartamente .  Apartamente care arată aşa:   Gasiti fotografii cu apartamentele  pe pagina  de Facebook fb.me/MyPlaceCluj   sau pe profilul Airbnb (https://www.airbnb.com/users/136001685/listings). Vă recomand serviciile acestor oameni. Au amabilitatea în ADN  iar casele de care se ocupă ei sunt frumoase, liniştite si sclipesc de curăţenie. Ca în Ardeal 🙂

no comments


O lecție despre modă la Muzeul de Etnografie din Cluj-Napoca

Îmi plac lucrurile simple, dar iubesc și complicăciunile. Îmi plac straiele populare, ador broderiile. Îmi plac hainele la care se vede unicitatea. Well, când am fost la Cluj am intrat la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. Iubirea mea mare pentru tradiții, pentru satul românesc mă face să nu ratez niciun obiectiv de genul asta. ( prietenii mei știu că visez să produc o emisiune despre folclor ). Am intrat cu gândul că o să văd unelte, mobilă, cuverturi..…erau toate acolo, dar inima mea a rămas la haine. Și ce haine… Dior,  haute couture, desigur... ( am fost al expozitia temporara Dior de la Paris despre care am scris aici)… dar totusi  oare de ce ne ducem dorințele în țări străine, departe de orice posibilitate când noi aici avem atâtea minunății…Când am vizitat muzeul din Cluj eram doar noi si cativa turisti francezi care cand intrau în camera costumelor exclamau O la la... Uitați-vă la detaliile acestor haine. Rochii, fuste, fote, cămeși toate  de secol 19. Îmi spunea o doamnă din Cluj că vin la muzeu japonezii și fotografiază macro hainele astea, Apoi se duc și reproduc modelele populare și le vând pe mii de euro…. Nu ratați vizita la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. E fix în centru, aproape de restaurantele și barurile faimoase și ele de neratat în acest oraș scump, scump ca afară…dar despre asta vă povestesc în altă zi. Acum vă las cu moda noastra din moși strămoși.      

no comments


Petra. Minune a lumii moderne, minunea Iordaniei

- Și unde mai pleci iar, Fifi? - Plec în Iordania… - Ce tare! Te duci la Petraaa!
Cam asta a fost reacția tuturor celor cu care am vorbit înainte de plecare. Știam de Petra, nu prea multe, dar ca înainte de orice vacanță am început să mă documentez. Prima oprire, Wikipedia:
“ Petra este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria" în stil grecesc, cu o înălțime de 42 m, unde s-a turnat și partea finală a filmului Indiana Jones.În antichitate orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, și a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componența Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Orașul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin și este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este și una din Cele 7 noi minuni ale lumii”
Buuun, hai că m-am lămurit istoric cum stă treaba, dar superficială cum mă știți am trecut repede la capitolul fotografii și mărturii video de la fața locului. Și-am încercat să nu mă entuziasmez prea tare. De prea multe ori, mi-am făcut niște filme în cap din poveștile sau prezentările fantastice de pe net și când am ajuns la destinație am constatat că muntele nu e chiar așa înalt, că nisipul nu e așa fin sau că hotelul de 5 stele are doar 3 în viața reală. Petra nu a fost o dezamăgire. Trec peste faptul că a fost o provocare pentru mine să merg atât pe jos, dar a meritat fiecare pas. Locul e copleșitor, la propriu. Intrarea seamănă cu cele moderne, europene, casa de bilete, magazine de suveniruri etc . Doar intrarea. Pentru că apoi te trezești direct în altă lume. Cred că a fost prima dată în viața mea când m-am simțit ca pe un platou de filmare. Barbați nebuni , unii machiați, mergând trufași călare, măgari, muzicanți exotici, calești, cămile….așteptam pe cineva să țipe: liniște, atenție, se filmează ! Călătoria începe prin Valea Bab as Siq, mergi practic pe un drum perfect păzit de blocuri imense de piatră. La fiecare colț auzi turiștii exclamând de uimire pentru că senzația de frumos și spectaculos se accentuează cu cât înaintezi. Cred că aici densitatea de selfieuri pe mp e printre cele mai mari din lume. Nu trebuie să fi artist fotograf, oriunde îndrepți aparatul ai un cadru wow. Deși am plecat dimineața devreme, era plin de oameni. Printre ei, țâșneau copiii locului care într-o engleză perfecta te îndemnau să cumperi cu un dolar o vedere. Și dacă picai în capcana asta nu mai scapi de ei . Am fost sfătuiți de ghidul nostru să nu cumpărăm nimic, pentru că acești copii trebuie să ajungă la școală nu să vândă suveniruri toată viața.

foto: calatoriaperfecta.ro

Mi-am văzut de drum minunându-mă (și rugându-mă la Dumnezeu să mă țină vie că ce să vezi condiția fizică e praf ) și după vreo 3 kilometri am ajuns la cel mai faimos loc din Petra: Trezoreria. Cel mai misterios dar și cel mai cunoscut punct al Petrei. I se spune așa, deși nu a adăpostit vreodată un tezaur ci pentru că legendele locului spun că hoții își ascundeau acolo comorile. E punctul zero pentru fotografii, iordanienii au introdus mici elemente moderne la fața locului, o terasă cu internet dar și un magazine de suveniruri. Terasa face toți banii pentru cei dornici ca mine să își tragă sufletul. Sunt tot felul de tarabe de unde poți cumpăra suveniruri din Iordania ( sau din China ca să fim sinceri :)) dar cea mai bună amintire pe care poți să o duci cuiva de acolo e chiar o piatra. Piatra de la Petra. Petra e un muzeu în aer liber, te poți plimba o zi, două, dar și o noapte pentru că sunt tururi special făcute în miezul nopții. https://www.youtube.com/watch?time_continue=2&v=mtaIo0GNLOg Nu vă faceți griji pentru cazare, sunt hoteluri de la marile lanțuri care și-au găsit perfect locul aici, pentru ca milioane de turiști vin anual să viziteze Petra. Noi am stat la Movenpick Petra Resort ( e vis, dar despre asta în alt articol pe larg ) Vă las cu fotografiile nu înainte de a vă spune că la Petra puteți ajunge mai ușor acum, pentru că avem charter cu Iordania, introdus din martie de Prestige Tours. Aveți pachetele aici. Am scris aici despre cele 10 motive pentru care trebuie să mergi în Iordania. Mai multe info despre Petra găsiți aici.

no comments


10 motive pentru care trebuie să mergi în Iordania

Țările sunt ca oamenii. De unele te îndrăgostești la prima vedere, sunt altele pe care trebuie să le vezi de mai multe ori, cum sunt și unele pe care știi că nu vrei să le mai vezi niciodată. Pe mine, Iordania m-a cucerit din prima clipă. O dragoste fulgerătoare pentru o țară de care nu știam prea multe și în care sincer nici nu visam să ajung. Mă așteptam la o lume diferită față de a noastră, dar totuși nu mă așteptam la o cu totul altă lume. Iordania nu are cum să îți rămână indiferentă pentru că îți aruncă în față atuuri pe care pur și simplu nu ai cum să le ignori: mare, soare, oameni desprinși din manualele de amabilitate, toate aromele pământului în farfurie, minunea Petra sau deșertul care e chiar din filmele de la Hollywood. Dar cum mereu am fost o pasionată a listelor și listuțelor, am făcut repede o listă cu 10 motive pentru care trebuie să alegi această destinație: 1. PETRA - minune a lumii moderne. Orașul săpat în piatră te lasă fără cuvinte. E în patrimoniul UNESCO şi e poate cea mai mare atracţie a Iordaniei pentru cei pasionaţi de istorie, dar și pentru cei pasionaţi de fotografie. 2. DEȘERTUL WADI RUM - e practic un superb platou de filmare natural, nu degeaba americanii și numai ei au venit aici ca să facă filme care au ajuns celebre: "Marțianul", "Pasiune în deșert" sau "Pacientul englez". E locul unde bifezi în agenda ta de călător jeep safari și cina cu beduinii.   3. RÂUL IORDANULUI. Pentru mine a fost cel mai emoționant moment al vizitei în Iordania. Pe partea cealaltă, Israelul a transformat locul în atracție comercială, turistică. Iordanienii au păstrat totul simplu, zarva e mai mică și parcă simți altfel însemnătatea locului. 4. SERVICIILE. Nu au tradiția turcilor în turism dar parcă îi prind din urmă. Amabili, discreți, prietenoși, cu zâmbete largi te primesc de parcă ești prietenul lor de-o viață.   5. HOTELURILE Am stat la Hyatt în Amman și la Movenpick în Petra și Aqaba. Luxul e lux, liniștea e liniște, paturile sunt înalte și așternuturile fine, perfect apretate. Mi-a plăcut cel mai mult la Movenpick Tala Bay  în Aqaba, ne-au  întâmpinat cu o selecție de deserturi cu arome tradiționale iordaniene 6. OAMENII - Îți intră în suflet cu zâmbetele lor prietenoase, vor să facă fotografii cu tine, îți dau ce au ei mai bun, îți gătesc mâncarea lor faimoasă în toată lumea și îți dansează cum nu ai mai văzut. Deși sunt sociabilă de felul meu, nu mă lipesc cu una cu două de localnici. N-am putut rămâne indiferentă nici la zâmbetele lor, nici la bucuria cu care vorbesc cu turiștii. 7. MAREA ROȘIE. Suntem la 2 ore și jumătate de România unde e frig și iarnă , iar în Aqaba stai la plajă, clima e blândă, marea e perfectă,  nisipu-i fin  și piscinele te îndeamnă parcă să fii tânăr și neliniștit 🙂 8. MAREA MOARTĂ e considerată cel mai mare spa natural din Europa. Merită să ajungi aici ca să plutești la propriu în apa ei și să iei o porție de sănătate pentru tot anul. În plus, resorturile de aici au grădini imense unde întâlneștie parcă toate florile pământului. 9. AYLA, insula minune aprope de Aqaba în care iordanienii investesc masiv . Se construiesc vile și hoteluri de lux, locuințe exclusiviste, ai plaja perfectă, dar și teren de golf pentru pasionați 10.SECURITATEA. Este e considerată cea mai safe țară din Orientul Mijlociu. Și asta o face atat e frecventabilă de turiștii din toată lumea. Nu simți vreun pericol, măsurile de securitate sunt excepționale. Noi am fost însoțiți de un polițist în toată vacanța. Oamenii își iau măsuri ca tu , ca turist, să nu simți vreo nesiguranță.

CUM AJUNGEM ÎN IORDANIA?
E SIMPLU. Prestige Tours a decis sa introduca in oferta sejururi cu zboruri charter catre statiunea de la Marea Rosie, cu plecari saptamanale din Bucuresti in perioada martie-iunie 2018. Găsiți pachetele, aici.
Mă întreabă lumea ironic dacă mai pot cu atâtea vacanțe. E simplu. Las bucățele de suflet peste tot pe unde merg, dar mă întorc de departe cu o energie pe care n-am să pot să o iau niciodată din cărți sau filme. Da, iubesc vacanțele. Sunt bucuroasă să plec și fericită să mă întorc acasă de fiecare dată. Mâine vă povestesc, pe larg,  experiența mea la Petra.

3 comments


Germania, destinația anului 2018. Intră și tu în concurs!

Germania a fost mereu un tărâm fascinant pentru mine. Din copilărie, pe vremea când râvneam la tot ce era strain, îi invidiam pe prietenii mei care aveau rude plecate în Germania. De ce? Era simplu, primeau mereu pachete cu cele mai bune dulciuri sau jucării de neimaginat. A vorbit toată strada o vară întreaga de bicicleta roșie primită de o vecină din Germania. Atunci s-a sudat în mintea mea că ce e bun, e străin și mai precis e străin din Germania. Și asta n-a fost doar o iluzie a copilăriei, știm bine că ce iese din mâinile nemților e de calitate. Germania e o țară minunată, atent îngrijită de oamenii ei. Curățenia și serviciile imbecabile aduc plus valoare peisajelor perfecte. În fiecare an, fix în perioada asta între Crăciun și Revelion eu îmi fac o listă. Nu e cu flori, fete și băieți, melodii și cântăreți. E cu orașele în care vreau să ajung la anul. Anul ăsta am pus pe prima poziție Frankfurt, pentru că anul trecut între două avioane am zăbovit vreo 6 ore în acest oraș spectaculos. Așa că mi-am promis că o să revin. Și cum Universul mereu complotează ca visurile mele de călătorie să se împlinească am dat peste concursul care poate să mă ducă în Germania. Până pe 21 Ianuarie 2018 Organizația Germană pentru Turism  și Lufthansa  au în derulare un concurs prin care invită participanții să cunoască mai bine Germania ca destinație de vacanță pornind de la sloganul lor, Germany Simply Inspiring. Înscrierea în concurs durează doar câteva minute. Sunt 5 intrebări despre Germania la care trebuie să răspundeti iar, la final, după introducerea datelor personale veți fi înscriși în concurs.

Premiul cel mare este un city break la Frankfurt, pentru două persoane, trei zile, cu transportul și cazarea asigurate.
Iată și pașii pentru înscrierea în concurs:
1. Accesați pagina de concurs: http://stage.germany.travel/ro/ms/gewinnspiele/gewinnspiel-ro-lufthansa-2017/gewinnspiel.html sau link-ul scurt: http://bit.ly/2BEMMAi 2. Răspundeti corect la cele 5 intrebări din formular. Dacă se întâmplă să nu cunoașteți răspunsul, butonul roșu cu “Dacă nu știi răspunsul, click aici si vei afla”, o să vă ajute. 3. Completați-vă corect datele la final. 4. Intrați în cursa pentru un city break pentru două persoane, la Frankfurt.
Succes, dragii mei prieteni! *** Organizația Germană pentru Turism este o instituție de stat ce promovează Germania ca destinație turistică și are peste 30 de reprezentanțe în diferite țări. Reprezentanța din Serbia se ocupă de promovarea Germaniei în 6 țări, inclusiv România.

no comments


Lanidor, ținute cu aer de Portugalia #ListadeCrăciun

Portugalia e țara vieții. M-am îndrăgostit de oameni, de ocean, de pământ. Dar, superficială cum mă știți mi s-au lipit de suflet și anumite branduri. Pasteis de Belem, vinurile de Porto și dacă vorbim de haine mi-au rămas pe retină hainele de la Lanidor. Le-am găsit în ultima vacanță din Portugalia, în Algarve, mai precis  în Vilamoura, stațiunea de lux a portughezilor.
Nu prea îmi cumpăr haine din vacanțe dar, din Vilamoura am plecat cu o bluză cu un imprimeu care aduce a țara vieții.
Imediat după ce m-am întors din vacanță am aflat că Lanidor vine în România și că o să avem vestitul brand în București la Park Lake.
Pun cu bucurie pe #ListadeCraciun hainele de la Lanidor. Îmi plac materialele, îmi plac culorile și atenție doamnelor mărimile Lanidor nu se opresc la 38!
În colecția de toamna-iarnă găsești tot ce îți trebuie ca să îți creezi ținuta perfectă pentru birou sau rochia pentru seara de Crăciun sau noaptea de Revelion.
***Povestea LANIDOR
Povestea brandului LANIDOR a început în 1966, în Portugalia, odată cu decizia proprietarului fabricii care producea fire pentru tricotaje, de a deschide un magazin de prezentare pentru a-și vinde produsele mai ușor.
Magazinul LANIDOR îl găsiți în București în Park Lake la etaj 1. Zic să vă grăbiți... mai e atât de puțin până la Crăciun 🙂

no comments


Petit Bateau. Hăinuţe de poveste pe #ListadeCrăciun

  M-am îndrăgostit de hăinuţele de la Petit Bateau când am ales pentru Maria o ţinută superbă pentru şedinţa foto de ziua tatălui ei. În căutarea ţinutei perfecte de Crăciun pentru copilul minune, am găsit colecţia de toamnă iarnă . de la Petit Bateau. Doamne ce minunăţii! Hainele de ploaie și tricourile marinărești sunt în continuare prezente desigur, înmuiate în roșu și o nuanță albastră / verde nouă. Armoniile  de alb, gri și ninsoare anunță sosirea iernii. Colecția este inspirată de nevoia de autenticitate și de elemente reale, substanțiale, într-o lume care devine tot mai "virtuală" în fiecare zi. Semnătura sa strălucește prin numeroasele tratamente noi tricotate. Broderiile exclusiv florale ornează pulovere și rochii pentru fetițe. Pentru băieţi, straturi de tricouri, bluze tricotate si veste in culori si motive contrastante, inspirate de stilul colegial englezesc si american. Pentru adolescenti, noi tăieturi grafice, fluide transformă piesele esențiale, cum sunt tricourile, în topuri adevărate. În această iarnă, marca originală de îmbrăcăminte a pregătit  totul pentru cele mai reci zile de la domiciliu: un dulap de piese inclusiv pijamale, șaluri, ponchouri și măști de somn şi tricouri confortabile.      

* Petit Bateau, marca favorită a Franței, este recunoscută pentru calitatea "Pure Cotton", care a învăluit copiii și adulții, încă din 1893.    Brandul legendar care a inventat chilotul și salopetele a devenit o icoană a stilului transgenerațional, de la copil la adult, peste tot în lume.
Petit Bateau are 2 magazine în Bucureşti, pe Calea Dorobantilor nr. 159, lângă Colegiul National I.L. Caragiale şi în Băneasa Shopping City, la etajul 1. Ca să vă faceţi o idee înainte să ajungeţi în magazin, aruncaţi o privire pe pagina de Facebook Petit Bateau.  Şi dacă ajungeţi la faţa locului să cumpăraţi un cadou, dacă e greu să luaţi o decizie puteţi cumpăra un Voucher. Spor la shopping pentru copii frumosi şi deştepţi 🙂  
 

no comments


Interviu cu Cristian Preotu. Cadoul perfect, vinul de calitate #ListadeCrăciun

M-am gândit să includ pe #ListadeCrăciun şi vinurile. Şi despre vinuri nu poţi să vorbeşti cu oricine. Aşa că am stat de vorbă cu Cristian Preotu, proprietar Le Manoir / Comtesse du Barry. Un domn distins care se pricepe foarte bine la vinuri. Acesta articol nu este doar o recomandare. Acesta articol nu este un simplu interviu. Zic să îl salvaţi la favorite şi să îl deschideţi când mai aveţi dileme legate de vinuri. Lectură plăcută 🙂 La masa de Crăciun vinul poate să facă diferența. Pentru oamenii care nu se pricep, ce recomandare aveți, ce vin să alegem, astfel încât să ne cucerim invitații și să ne asigurăm că se potrivește cu preparatele tradiționale românești? Există o multitudine de vinuri bune, din care putem alege. În general, ar trebui să luăm în considerare ocazia și, mai ales, felurile de mâncare pe care le servim. La masa de Crăciun, dacă vorbim de un meniu tradițional, recomand un vin roșu, care să se potrivească cu preparatele românești, specifice sezonului, cu mențiunea că, pentru sarmale, aș recomanda, totuși, un vin alb mai corpolent, ce se potrivește mai bine cu varza. Dacă optăm, deci, pentru varianta românească, aceasta poate fi o Fetească Neagră Via Marchizului, de la domenile Metamorfosis, un Negru de Drăgășani de la Avincis, dar și un cupaj foarte bun din Dealu Mare, cum este Flamboyant, de la Davino. Dacă luăm în considerare și opțiunile franțuzești, atunci vinul de Bordeaux este întodeauna o foarte bună alegere, cu care nu dăm greș. Recomand, totuși, să avem în vedere un detaliu: ca să-și exprime pe deplin calitățile, vinurile mari de Bordeaux trebuie să aibă cel puțin 10 ani vechime. Ca referințe, uitați, Le Bon Pasteur 2007, din Pomerol, costă aproximativ 340 Lei și este o alegere excelentă pentru masa de Crăciun. Bineînțeles, opțiunile nu se opresc aici. Puteți opta pentru băuturi din Italia, Spania, Lumea Nouă sau alte regiuni, iar, în general, în funcție de preferințele specifice, personalul din magazinele de specialitate, în care aveți încredere, vă poate îndruma. Dacă avem pe masă friptură de curcan, vinul potrivit este...? Pinot Noir, în special cel de Burgundia, Franța. Mai mult, un Maranges 1er Cru sau un Gevrey-Chambertin ar fi, cu siguranță, minunate. Dacă vorbim de cadouri ce vinuri recomandați pentru un bărbat sofisticat și care se pricepe la vinuri? Cu siguranță, un vin sofisticat, pe măsură. Recomandarea mea este întotdeauna ca, dacă nu cunoașteți preferințele specifice ale persoanei - soiul, regiunea, producătorii etc. - să mergeți pe valori sigure, apreciate universal. Există o multitudine de sisteme de notare a vinului, care ne vin în ajutor, unele chiar omogene și acceptate mondial (Wine Spectator, Wine Enthusiast, Decanter sau Wine Advocate, care acordă celebrele puncte Robert Parker). În cest caz, putem să căutăm și să oferim un vin cu punctaj foarte ridicat. De exemplu, Château Pontet Canet din 2009 a avut 100 de puncte Parker și costă 1,750 Lei. Ce trebuie să știți este că vinurile vechi (de peste 10 ani), în cazul în care nu sunt de la podgorii foarte prestigioase și, în general, destul de scumpe, sunt variante foarte riscante. De ce? Pentru că vinurile slabe evoluează prost. 90% dintre vinurile care se produc în lume ar trebui băute în maximum un an de la producție. Pentru a putea fi consumate după 10+ ani, recomandarea mea este să ne asigurăm că sunt produse de o casă de încredere și păstrate în condiții ideale de temperatură, de umiditate etc. Chiar și cele mai bune vinuri, dacă sunt păstrate pe dulap, în bucătărie, lângă aragaz, se vor deteriora foarte repede. Din aceste motive, este foarte important de unde cumpărăm fiecare sticlă, dacă este un comerciant de încredere, care beneficiază de o cramă bine pusă la punct, sisteme de temperatură controlată etc. Dar pentru o femeie? Pentru o femeie, aș recomanda un vin dulce, în general alb cum ar fi un Jurançon,Muscat Beaume de Venise sau Sauternes din Franța. Regele vinurilor dulci este Château d'Yquem din Sauternes, Bordeaux, care aparține lui Bernard Arnaud. Dar există și vinuri roșii care sunt foarte feminine cum sunt cele din regiunea Margaux, a Franței, Château d'Issan, Château Giscours sau Château Brane-Cantenac ar fi alegeri foarte bune Șampania nu ar trebui să lipsească în noaptea de Revelion. Care este șampania pe care o recomandați? În funcție de preferințe și buget există multe tipuri de șampanie: Non-vintage, vintage, rosé, blanc de blancs, blanc de noirs, brut etc.  Pentru cei care nu știu ce să aleagă și vor să meargă la sigur, un început de gama foarte bun este Champagne Canard-Duchêne, la aproximativ 185 Lei. După aceea, există variantele prestigioase, cum e Champagne Bollinger, furnizorul oficial al Casei Regale Britanice, un brand foarte faimos pentru aparițiile în filmele James Bond - băutura preferată a protagonistului. Aici, prețurile încep de la 315 Lei. Urmează, bineînțeles, etichetele aproape mitice, cum sunt Dom Perignon, Amour de Deutz, La Grande Année (tot de la Bollinger) sau Cristal, unde prețurile încep de la 600 Lei. Multă lume preferă acum alte tipuri de spumante în loc de șampanie. Ce ar trebui să alegem?

Este, cu siguranță, mai bine să alegem un spumant bun decât o șampanie proastă.
Există multe sortimente de spumante - din România, Cava din Spania, Cremant din Franța sau Prosseco din Italia. Dar, atenție, unele spumante au depășit de mult prețurile șampaniei, ajungând la câteva sute de euro sticla. Din punctul meu de vedere, o alegere excelentă ar fi Cremant de Loire Langlois-Chateau Brut, la 85 Lei. Care este cel mai apreciat vin de către clienții care vă calcă în magazin? Având peste 1,000 de feluri de vin, mi-e greu să fac o departajare, etichetele apreciate sunt foarte variate, dar cele de Bordeaux sunt, într-adevăr, cele mai vândute. Pentru cei care au bugete limitate, puteți să ne recomandați câteva vinuri cu un raport calitate-preț bun? De la ce preț începe un vin bun, în magazinele dvs.? La noi, prețurile încep de la 30 de lei, cu multe variante între 40 și 60 de Lei. Câteva opțiuni care cred că vor funcționa bine de sărbători sunt Château La Pierriere Bordeaux 45 lei, Villa Garrel Provence 50 lei Raportul cel mai bun calitate preț nu este întodeauna la vinurile cele mai ieftine, dar există multe variante pentru cei care doresc calitate sub 60 de Lei. Știu românii să aprecieze vinurile franțuzești la adevărata lor valoare? Cum vă educați clienții în acest sens? Datorită deschiderii României spre exterior, clienții se educa singuri, din ce în ce mai mult. Noi le oferim o gama foarte generoasă de vinuri și produse gastronomice cu referințe internaționale, organizăm deseori degustări, în care explicăm proveniența vinului și caracteristicile generale, avem personal specializat care îi îndrumă și îi ajută să combine produse; practic le punem la dispoziție informațiile necesare, pentru ca ei să ia deciziile potrivite, în cunoștință de cauză. Piața din România a evoluat foarte mult din 2004, când am demarat Le Manoir / Comtesse du Barry, iar faptul că vinurile românești sunt din ce în ce mai bune din punct de vedere calitativ ne ajută, fiindcă această evoluție trage în sus întreaga piață. La o masă cu un aperitiv, o supă, un fel principal și un desert, câte soiuri de vin ar trebui să avem?
Aș propune 3 vinuri, iar evoluția ar trebui să fie : - de la alb la roșu - de la cel mai lejer la cel mai corpolent - de la cel mai tânăr la cel mai bătrân (nu întodeauna, dar în majoritatea cazurilor) - de la cel mai sec la cel mai dulce.
Care este vinul dumneavoastră preferat, ce calități are de l-ați ales? Îmi plac toate vinurile bune, albe, roșii, dulci, din majoritatea regiunilor lumii. Dacă ar fi să mă limitez la un vin alb și unul roșu, există 2 alegeri perfecte pentru mine: Château Margaux 2009, un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Petit Verdot, din Bordeaux si Montrachet Marquis de Laguiche 2015, Chardonnay 100% din Burgundia. Puteţi găsi produsele recomandate de Cristian Preotu, precum și altele în magazinele Comtesse du Barry şi online, pe www.lemanoir.ro

no comments


Cup&Candle by Oana Botezatu. Lumânări cu arome de amintiri #ListadeCrăciun

Într-o lume în care ideile de cadouri vin din toate părțile, eu tot mai scotocesc după daruri altfel. Recomandarea mea de azi poartă numele de Cup&Candle by Oana Botezatu.

Cup & Candle înseamnă lumânări handmade, făcute din ceară de soia (produsă din soia nemodificată genetic), o ceară eco și netoxică, spre deosebire de ceara mixată cu parafină, din care sunt făcute cele mai multe lumânări de pe piață. Lumânările Cup & Candle conțin parfumuri special create pentru ceara de soia, folosite exclusiv în limitele admise, și fitil din bumbac.
Sunt pe lista mea de ceva vreme pentru că ideea de a pune lumânări în cești vintage de porțelan mi-a plăcut foarte tare. Mi se pare un cadou perfect pentru o prietenă sofisticată care are de toate sau pentru un partener de bussiness pretențios. Nu dai greș cu așa ceva.
Lumânările în cești au mireasma pe care tu o alegi pentru destinatar (dintr-o varietate largă de parfumuri create exclusiv pentru ceara de soia, de la vanilie la frezii și gardenie, și de la portocale la scorțișoară și mix floral) și sunt însoțite de o vedere Cup & Candle. La cerere, vederea poate avea un mesaj personalizat.
Eu sunt disperată după lumânări și de fiecare dată mă gândesc că dau banii pe ele, dar după ce ard, arunc la gunoi plasticul în care sunt puse de cele mai multe ori.  La Cup&Candle după de lumânarea arde, speli ceașca bine și apoi poți să îți bei ceaiul de la ora 5 din ea. Ultima idee de la Cup&Candle vine la țanc pentru oamenii care iubesc Vama Veche sau Clujul sau de ce nu Băile Herculane 🙂  Așa au apărut lumânările cu arome de orașe 🙂 Întreaga colecție o găsiți în magazinul online  cupcandle.ro . 

no comments


 Orlette, rochii WOW făcute pe măsură.  #ListadeCraciun

Cum faci să găseşti rochia perfectă ? E clar că orice femeie îşi doreşte să aibă o siluetă de invidiat, dar nu ne iese tuturor ( da fetelor, sunt in acea tabără ) Şi mai ales acum, că vin sărbătorile, dăm buzna în magazine şi constatăm că nu ne vine sau nu ne place nimic. Colega mea, Olivia Păunescu are soluţia. De aproape 5 ani, se împarte între Observator şi atelierul de croitorie. Iubeşte în aceeaşi măsură să prezinte ştirile dar şi să stea în faţa maşinii de cusut. Am stat de vorbă şi am aflat că nimic nu se compară cu o rochie făcută pe măsura modelului, dar şi ce surprize le-a pregătit femeilor care vor să fie shinny atât de Crăciun cât şi de Revelion. Cum ţi-a venit ideea să te faci designer? Din punctul meu de vedere, în momentul în care faci un lucru cu pasiune şi eşti foarte conştiincios, succesul vine mai devreme sau mai târziu. Eu personal nu mă consider designer, nu am făcut studii în acest sens. Sunt pur şi simplu un om cu bun gust şi o mare pasiune. Iar decizia de a deschide un atelier de croitorie a venit după ce timp de 10 ani mi-am făcut haine pe comandă, după gustul meu.  Am ştiut clar că trebuie să lucrăm cu materiale de calitate şi să satisfacem nevoile tuturor femeilor. Tocmai de aia, la Orlette noi îţi căutăm culoarea preferată şi adăugăm fix acea tuşă care îţi exprimă personalitatea. Tu o să simţi specială şi vei avea o ţinută pe care nu o mai are nimeni. Şi noi fetele asta ne dorim mereu: să avem ceva ce nu are nimeni 🙂 Cum este femeia Orlette, cea pentru care creezi? Ştie exact ce vrea. Ştie ce o pune în valoare, se simte bine în pielea ei şi cu corpul ei. Nu are neapărat dimensiunile perfecte, dar ştie să ascundă imperfecţiunile. Iar pentru asta noi oferim şi consultanţă. Este o femeie puternică şi deşteaptă, înţelege că o rochie realizată pe comandă este o rochie pe care nu o va vedea pe celelalte colege sau prietene şi îi va asigura o apariţie unică. Nu creezi doar rochii... Nu, bineînţeles. Facem aproape orice. De exemplu, paltonul capa, cu aer aristocrat este o piesă foarte dragă nouă. Este foarte actual şi în ultimul timp a căpătat tot felul de forme extrem de fashion. La fel şi sacourile. Sacouri cu brandenburgi sau cu tăieturi masculine, care pot fi purtate atât la birou cât şi în oraş sau la o petrecere, peste o rochie fină din dantelă. Ce ai pregătit pentru sărbători ? Am vrut să creez ceva special, fiind cea mai frumoasă perioadă din an. Iar fiecare femeie ar trebui, după părerea mea, să aibă o apariţie de neuitat în care să se simtă bine în seara de Crăciun sau în noaptea de revelion. Am făcut o colecţie de rochiţe elegante şi originale. Am combinat elemente precum catifeaua, aplicaţii de paiete şi broderii fine, dar şi dantelă. Anul acesta se poartă foarte mult  nuanţele de maro şi auriu , dar şi verdele şi albastrul închis. Şi, bineînţeles, nelipsitul negru cu care nu vom da greş niciodată. În acelaşi timp, doamnele şi domnişoarele trebuie să ştie că dacă au în cap un anume model de rochie, noi suntem gata să îi facem fix acea rochie! Unde gasim hainele Orlette? Le găsiţi pe site-ul nostru www.orlette.ro www.orlette.ro sau pe pagina de Facebook, dar şi în atelierul nostru, pe strada Justinian, nr.19. Vă aştept cu drag 🙂

no comments


Chef Scărlătescu ne propune reteța lui de sarmale pentru Crăciun

Întotdeauna am zis - Crăciunul este despre a sta acasă în familie. În niciun caz multe ore în bucătărie sau stat la cozi interminabile la supermarket.  Cele mai bârfite prepare de pe masa de Crăciun sunt...sarmalele!
Așa că, chef Cătălin Scărlătescu s-a gândit să mă salveze. Și nu s-a rezumat doar la sarmale, ci la fiecare detaliu:
* Vine soacra la masă , dar voi ați lucrat până în Ajunul Crăciunului și nu ați pus piciorul în bucătărie? Puteți comanda sarmalele lui Scărlătescu pe www.incaunavarog.ro . Sunt făcute ca la mama acasă și va fi atât de surprinsă, încât va mai cere o porție. Și știm cu toții cum sunt soacrele... * Vrei să ai cea mai reușită poză de Crăciun de pe Instagram? Atunci nu trebuie să lipsească hashtag-ul #sarmaleleluiscarlatescu. În loc de cadouri , vor curge like-urile * Șervețelele roșii, crenguța de brad și oala cu sarmalele lui Scărlătescu te vor scăpa orice alte cheltuieli pe decorațiuni și aranjamente Dacă totuși vreţi să vă testaţi abilităţile la gătit, vă las mai jos reţeta: 2 kg ceapă 4 kg de carne tocată de porc 500 gr orez 40 gr piper 11 gr/kg sare 1 bucată de afumatură Bulion Varză murată
Începem prin a toca ceapa mărunt, după care o călim până prinde o culoare uşor aurie şi o lăsăm puţin la răcit. Apoi, o amestecăm cu carnea tocată, orezul spălat în prealabil, cimbru, sare, piper.
Între timp, alegem cele mai frumoase frunze de varză murată. Împăturim cu grijă conţinutul. După ce am terminat de făcut sarmalele, tocăm varza murată şi o amestecăm cu bulion.
Este momentul să punem totul în oală. Mai întâi aşezăm un strat de varză, peste care adăugăm câteva foi de dafin, după care aşezăm în mijloc o bucată generoasă de afumatură şi începem să punem un strat de sarmale. Repetăm cu un strat de varză şi unul de sarmale până când umplem oala.  Adaugăm apă şi un pic de ulei, după care le bagăm la cuptor. Fierte cu dichis, mai bine de 4 ore, Sarmalele lui Scarlatescu, ţi se vor topi în gură.
Spre rușinea mea, n-am făcut niciodată sarmale, dar anul ăsta o să încerc rețeta lui Chef Scărlătescu. Vă țin la curent cu rezultatul 🙂

no comments


Recomandări de brașoveancă. Astăzi despre Pebs Concept

Din seria Brașov oraș de poveste, m-am oprit vinerea trecută pe Strada Republicii la nr.39. Magazinul e pe partea dreaptă cum urci de la Clădirea Modarom spre Piața Sfatului. Pentru cine nu a fost în orașul vieții trebuie să spun că "Republicii" e cea mai faimoasă stradă din Brașov, pietonala pe care găsești restaurante, baruri și tot felul de magazine. La numărul 39 se vede de afară că nu e un magazin ca oricare altul. Dacă reclama e sufletul comerțului, vitrina e aia care îți face cu ochiul. Mă grăbeam, eu tot timpul mă grăbesc, dar am zis hai că întru un minut. Au fost 30 pentru că Pebs este O POVESTE, nu un magazin. Un raial bijuteriilor hand made, în care găsești pe ici pe colo și cosmetice bio, și pielărie adevărată și felicitări cu mult umor. Am cerut voie să fac fotografii iar fata care vindea mi-a răspuns la toate întrebările. Am aflat că povestea a început din dragostea creatoarei Adela Cremene pentru flora României, de aici și bijuteriile ierbar. De la flori de #numauita, frunze, nervuri de tei, floare de mac sau de morcov, toate culorile Pământului puse la adăpost în bijuterii delicate. Greu, greu să alegi. Și mai ales să pleci. Pentru că pe lângă colecția Adelei Cremene, care este elementul central, mai sunt și alți creatori acolo și uite așa te trezești plimbându-te de la o vitrină la alta, înainte și înapoi, ca un copil nehotărât într-un magazin plin cu jucării. Greu a fost să aleg, fericiții câștigători au fost doi cercei foarte mici cu forme de balerine și am plecat alinată doar de gândul că găsesc minunățiile și on line. În magazin bijuteriile pornesc de 80 de lei și prețul urcă în funcție de metalul prețos folosit pentru că sunt bijuterii și din aur. Mi-a plăcut foarte tare că bijuteriile Adelei Cremene au un ambalaj special, niște sticluțe nemaivăzute în altă parte. Sper ca într-o zi să o felicit face to face pe fata asta creativă. Până atunci, să recapitulăm: Daca ajungeți în orașul vieții, nu uitati: Strada Republicii 39 la parter 🙂 Daca nu, puteti intra direct pe site. Spor la cumpărături!  

no comments


Am descoperit spray-ul care mă apară în fața răcelilor și gripei. Bi-Safe Probio Spray

Mereu m-am gândit că, aşa cum ne dăm cu spray să ne apărăm de razele soarelui sau înţepăturile insectelor ( eu sufăr rău şi la soare şi sunt alergică şi la înţepături ) de ce nu există un spray cu care să mă dau şi să nu mai răcesc? Să uit de gripa pe care o fac cu sfinţenie anual. Ei bine, există. Acum 3 săptămâni, m-am întâlnit cu prietena mea Anca de la Braşov, în gară. Schimba trenul şi avea o oră să bem o cafea. Lume multă, nebunie, mii de virusuri. Eu care sunt uşor ipohondră mă gândeam cum o să ajung acasă gata răcită. Şi îi zic Ancăi: "super loc de întâlnire, aici la academia bolilor, Gara de Nord". Si ea zice" am eu spray" Ce spray ? "Eeee, am luat un spray de pe net, e genial mă dau cu el pe faţă, în nas şi în gură şi adio stresul că iau vreo viroză". Nu-mi venea să cred, ideea mea de ani de zile, pusă în practică. "De unde l-ai luat? De pe net. E un magazin online cu produse pe bază de probiotice, de la tot felul de detergenţi şi deodorante până la acest spray. Şi te dai cu el şi e ca o protecţie antivirus? Fifi, eu îl folosesc de 2 luni şi iată că ştii că eram veşnic cu nasul înfundat şi ochii curgând. Chiar merge". Eu disperată să încerc minunea bag privirea 4354 şi ea zice "bine mă, ia-l tu să îl foloseşti până îţi comanzi. Mai avea puţin din el suficient cât să îmi satisfacă nebunia. Am ajuns acasă şi am luat site-ul la puricat. Ba mai mult ( cine mă cunoaşte ştie că aşa fac de fiecare dată când descopăr ceva nou) am sunat la call center să mă lămuresc exact. Și am aflat:

- Probioticele folosite în produsele Chrisal provin din sol şi din apă şi nu sunt modificate genetic. - Se pulverizează pe faţă, în gură şi în nas o dată pe zi, dar se poate folosi de mai multe ori pe zi în spaţii închise şi aglomerate - Nu creează dependenţă, dar pentru efectele dorite e bine să îl foloseşti zilnic, nu când şi când - Spray-ul conţine probiotice (bacillus ferment), apă, nitrogen şi parfum. Nu are un gust rău (aş spune că e uşor mentolat, seamănă cu gustul de la apa de mare ) - Nu are contraindicaţii - Poate fi folosit la orice vârstă (inclusive copii)
Şi iată şi nişte date tehnice pe care le-am primit pe mail când le-am solicitat ca să fiu super extra lămurită:
Tulpinile bacteriene folosite în produsele sunt: - Clasificate ca siguranţă biologică de nivelul 1 de către Colecţia de culturi de tip american (ATCC) - De origine naturală, cuprinse în banca ATCC - Nemodificate genetic (bacterii non-OMG) - Verificate de OCDE şi aprobate de laboratoare externe acreditate cu privire la - sensibilizarea pielii - toxicitate orală - iritarea ochilor - Organism pentru industria alimentară, conform Agenţiei pentru medicamente şi Alimente din SUA, listate de Asociaţia Responsabililor cu Controlul Alimentelor (AAFCO), Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară - Prezumţie de siguranţă calificată, Lista substanţelor domestice din Canada.
Aşa că, dragii şi dragile mele, dacă sunteţi fani probiotice (eu cred că sunt trupele de elită în lupta cu bolile) zic să intraţi pe site-ul https://www.clean-probiotic.ro, să vă uitaţi la aceste produse. Sunt Fifi și aici pe blogul meu vă recomand produse și servicii, nu din auzite, ci testate de mine. Zi frumoasă!

1 comment