Am stat la Cluj în cea mai frumoasă mansardă. Am găsit-o pe Airnbnb si mi-am dat seama că e fix oaza de liniște de care aveam nevoie.  Foarte aproape de centru, dar ascunsă într-un colț de străduță unde liniștea e titulară de contract. Inițial n-am vrut să o închiriez pentru că mi-a fost teamă de zarva de după colț unde era plin de terase, muzicanti ambulanţi si sute de turişti,  dar am avut încredere în Adel, cel care administrează mansarda. M-a asigurat că o să avem un weekend tihnit. Și așa a fost. Mansarda care are aprox 100 mp e perfectă pentru o vacanță în familie cum am avut noi sau un weekend romantic sau o iesire cu fetele. Are 2 dormitoare, o baie modernă, un living chic şi o lumină parcă atent studiată. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Există o procedură simplă de primire-predare cheie fără ca măcar să te întâlnești cu administratorul, totul e transparent. Am plătit aprox. 65 de euro pe noapte. A meritat toți banii, mai ales că Adel a fost foarte flexibil în discuții și ne-a făcut o ofertă pe loc foarte bună, aşa că ne-am putut caza dimineața devreme și am avut parte și de  late check out. Am crezut că grija cu care se ocupă de musafirii veniţi din toată lumea vine de la dragul care îi e de casa lui, dar de fapt Adel e doar administrator aici împreună cu soția lui,  Alexandra. Stând de vorba am aflat că ei administrează împreună mai multe apartamente .  Apartamente care arată aşa:   Gasiti fotografii cu apartamentele  pe pagina  de Facebook fb.me/MyPlaceCluj   sau pe profilul Airbnb (https://www.airbnb.com/users/136001685/listings). Vă recomand serviciile acestor oameni. Au amabilitatea în ADN  iar casele de care se ocupă ei sunt frumoase, liniştite si sclipesc de curăţenie. Ca în Ardeal 🙂

Îmi plac lucrurile simple, dar iubesc și complicăciunile. Îmi plac straiele populare, ador broderiile. Îmi plac hainele la care se vede unicitatea. Well, când am fost la Cluj am intrat la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. Iubirea mea mare pentru tradiții, pentru satul românesc mă face să nu ratez niciun obiectiv de genul asta. ( prietenii mei știu că visez să produc o emisiune despre folclor ). Am intrat cu gândul că o să văd unelte, mobilă, cuverturi..…erau toate acolo, dar inima mea a rămas la haine. Și ce haine… Dior,  haute couture, desigur... ( am fost al expozitia temporara Dior de la Paris despre care am scris aici)… dar totusi  oare de ce ne ducem dorințele în țări străine, departe de orice posibilitate când noi aici avem atâtea minunății…Când am vizitat muzeul din Cluj eram doar noi si cativa turisti francezi care cand intrau în camera costumelor exclamau O la la... Uitați-vă la detaliile acestor haine. Rochii, fuste, fote, cămeși toate  de secol 19. Îmi spunea o doamnă din Cluj că vin la muzeu japonezii și fotografiază macro hainele astea, Apoi se duc și reproduc modelele populare și le vând pe mii de euro…. Nu ratați vizita la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. E fix în centru, aproape de restaurantele și barurile faimoase și ele de neratat în acest oraș scump, scump ca afară…dar despre asta vă povestesc în altă zi. Acum vă las cu moda noastra din moși strămoși.      

- Și unde mai pleci iar, Fifi? - Plec în Iordania… - Ce tare! Te duci la Petraaa!

“ Petra este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria" în stil grecesc, cu o înălțime de 42 m, unde s-a turnat și partea finală a filmului Indiana Jones.În antichitate orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, și a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componența Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Orașul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin și este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este și una din Cele 7 noi minuni ale lumii”

foto: calatoriaperfecta.ro

Țările sunt ca oamenii. De unele te îndrăgostești la prima vedere, sunt altele pe care trebuie să le vezi de mai multe ori, cum sunt și unele pe care știi că nu vrei să le mai vezi niciodată. Pe mine, Iordania m-a cucerit din prima clipă. O dragoste fulgerătoare pentru o țară de care nu știam prea multe și în care sincer nici nu visam să ajung. Mă așteptam la o lume diferită față de a noastră, dar totuși nu mă așteptam la o cu totul altă lume. Iordania nu are cum să îți rămână indiferentă pentru că îți aruncă în față atuuri pe care pur și simplu nu ai cum să le ignori: mare, soare, oameni desprinși din manualele de amabilitate, toate aromele pământului în farfurie, minunea Petra sau deșertul care e chiar din filmele de la Hollywood. Dar cum mereu am fost o pasionată a listelor și listuțelor, am făcut repede o listă cu 10 motive pentru care trebuie să alegi această destinație: 1. PETRA - minune a lumii moderne. Orașul săpat în piatră te lasă fără cuvinte. E în patrimoniul UNESCO şi e poate cea mai mare atracţie a Iordaniei pentru cei pasionaţi de istorie, dar și pentru cei pasionaţi de fotografie. 2. DEȘERTUL WADI RUM - e practic un superb platou de filmare natural, nu degeaba americanii și numai ei au venit aici ca să facă filme care au ajuns celebre: "Marțianul", "Pasiune în deșert" sau "Pacientul englez". E locul unde bifezi în agenda ta de călător jeep safari și cina cu beduinii.   3. RÂUL IORDANULUI. Pentru mine a fost cel mai emoționant moment al vizitei în Iordania. Pe partea cealaltă, Israelul a transformat locul în atracție comercială, turistică. Iordanienii au păstrat totul simplu, zarva e mai mică și parcă simți altfel însemnătatea locului. 4. SERVICIILE. Nu au tradiția turcilor în turism dar parcă îi prind din urmă. Amabili, discreți, prietenoși, cu zâmbete largi te primesc de parcă ești prietenul lor de-o viață.   5. HOTELURILE Am stat la Hyatt în Amman și la Movenpick în Petra și Aqaba. Luxul e lux, liniștea e liniște, paturile sunt înalte și așternuturile fine, perfect apretate. Mi-a plăcut cel mai mult la Movenpick Tala Bay  în Aqaba, ne-au  întâmpinat cu o selecție de deserturi cu arome tradiționale iordaniene 6. OAMENII - Îți intră în suflet cu zâmbetele lor prietenoase, vor să facă fotografii cu tine, îți dau ce au ei mai bun, îți gătesc mâncarea lor faimoasă în toată lumea și îți dansează cum nu ai mai văzut. Deși sunt sociabilă de felul meu, nu mă lipesc cu una cu două de localnici. N-am putut rămâne indiferentă nici la zâmbetele lor, nici la bucuria cu care vorbesc cu turiștii. 7. MAREA ROȘIE. Suntem la 2 ore și jumătate de România unde e frig și iarnă , iar în Aqaba stai la plajă, clima e blândă, marea e perfectă,  nisipu-i fin  și piscinele te îndeamnă parcă să fii tânăr și neliniștit 🙂 8. MAREA MOARTĂ e considerată cel mai mare spa natural din Europa. Merită să ajungi aici ca să plutești la propriu în apa ei și să iei o porție de sănătate pentru tot anul. În plus, resorturile de aici au grădini imense unde întâlneștie parcă toate florile pământului. 9. AYLA, insula minune aprope de Aqaba în care iordanienii investesc masiv . Se construiesc vile și hoteluri de lux, locuințe exclusiviste, ai plaja perfectă, dar și teren de golf pentru pasionați 10.SECURITATEA. Este e considerată cea mai safe țară din Orientul Mijlociu. Și asta o face atat e frecventabilă de turiștii din toată lumea. Nu simți vreun pericol, măsurile de securitate sunt excepționale. Noi am fost însoțiți de un polițist în toată vacanța. Oamenii își iau măsuri ca tu , ca turist, să nu simți vreo nesiguranță.

CUM AJUNGEM ÎN IORDANIA?

E SIMPLU. Prestige Tours a decis sa introduca in oferta sejururi cu zboruri charter catre statiunea de la Marea Rosie, cu plecari saptamanale din Bucuresti in perioada martie-iunie 2018. Găsiți pachetele, aici.

Germania a fost mereu un tărâm fascinant pentru mine. Din copilărie, pe vremea când râvneam la tot ce era strain, îi invidiam pe prietenii mei care aveau rude plecate în Germania. De ce? Era simplu, primeau mereu pachete cu cele mai bune dulciuri sau jucării de neimaginat. A vorbit toată strada o vară întreaga de bicicleta roșie primită de o vecină din Germania. Atunci s-a sudat în mintea mea că ce e bun, e străin și mai precis e străin din Germania. Și asta n-a fost doar o iluzie a copilăriei, știm bine că ce iese din mâinile nemților e de calitate. Germania e o țară minunată, atent îngrijită de oamenii ei. Curățenia și serviciile imbecabile aduc plus valoare peisajelor perfecte. În fiecare an, fix în perioada asta între Crăciun și Revelion eu îmi fac o listă. Nu e cu flori, fete și băieți, melodii și cântăreți. E cu orașele în care vreau să ajung la anul. Anul ăsta am pus pe prima poziție Frankfurt, pentru că anul trecut între două avioane am zăbovit vreo 6 ore în acest oraș spectaculos. Așa că mi-am promis că o să revin. Și cum Universul mereu complotează ca visurile mele de călătorie să se împlinească am dat peste concursul care poate să mă ducă în Germania. Până pe 21 Ianuarie 2018 Organizația Germană pentru Turism  și Lufthansa  au în derulare un concurs prin care invită participanții să cunoască mai bine Germania ca destinație de vacanță pornind de la sloganul lor, Germany Simply Inspiring. Înscrierea în concurs durează doar câteva minute. Sunt 5 intrebări despre Germania la care trebuie să răspundeti iar, la final, după introducerea datelor personale veți fi înscriși în concurs.

Premiul cel mare este un city break la Frankfurt, pentru două persoane, trei zile, cu transportul și cazarea asigurate.

1. Accesați pagina de concurs: http://stage.germany.travel/ro/ms/gewinnspiele/gewinnspiel-ro-lufthansa-2017/gewinnspiel.html sau link-ul scurt: http://bit.ly/2BEMMAi 2. Răspundeti corect la cele 5 intrebări din formular. Dacă se întâmplă să nu cunoașteți răspunsul, butonul roșu cu “Dacă nu știi răspunsul, click aici si vei afla”, o să vă ajute. 3. Completați-vă corect datele la final. 4. Intrați în cursa pentru un city break pentru două persoane, la Frankfurt.

  M-am îndrăgostit de hăinuţele de la Petit Bateau când am ales pentru Maria o ţinută superbă pentru şedinţa foto de ziua tatălui ei. În căutarea ţinutei perfecte de Crăciun pentru copilul minune, am găsit colecţia de toamnă iarnă . de la Petit Bateau. Doamne ce minunăţii! Hainele de ploaie și tricourile marinărești sunt în continuare prezente desigur, înmuiate în roșu și o nuanță albastră / verde nouă. Armoniile  de alb, gri și ninsoare anunță sosirea iernii. Colecția este inspirată de nevoia de autenticitate și de elemente reale, substanțiale, într-o lume care devine tot mai "virtuală" în fiecare zi. Semnătura sa strălucește prin numeroasele tratamente noi tricotate. Broderiile exclusiv florale ornează pulovere și rochii pentru fetițe. Pentru băieţi, straturi de tricouri, bluze tricotate si veste in culori si motive contrastante, inspirate de stilul colegial englezesc si american. Pentru adolescenti, noi tăieturi grafice, fluide transformă piesele esențiale, cum sunt tricourile, în topuri adevărate. În această iarnă, marca originală de îmbrăcăminte a pregătit  totul pentru cele mai reci zile de la domiciliu: un dulap de piese inclusiv pijamale, șaluri, ponchouri și măști de somn şi tricouri confortabile.      

* Petit Bateau, marca favorită a Franței, este recunoscută pentru calitatea "Pure Cotton", care a învăluit copiii și adulții, încă din 1893.    Brandul legendar care a inventat chilotul și salopetele a devenit o icoană a stilului transgenerațional, de la copil la adult, peste tot în lume.

M-am gândit să includ pe #ListadeCrăciun şi vinurile. Şi despre vinuri nu poţi să vorbeşti cu oricine. Aşa că am stat de vorbă cu Cristian Preotu, proprietar Le Manoir / Comtesse du Barry. Un domn distins care se pricepe foarte bine la vinuri. Acesta articol nu este doar o recomandare. Acesta articol nu este un simplu interviu. Zic să îl salvaţi la favorite şi să îl deschideţi când mai aveţi dileme legate de vinuri. Lectură plăcută 🙂 La masa de Crăciun vinul poate să facă diferența. Pentru oamenii care nu se pricep, ce recomandare aveți, ce vin să alegem, astfel încât să ne cucerim invitații și să ne asigurăm că se potrivește cu preparatele tradiționale românești? Există o multitudine de vinuri bune, din care putem alege. În general, ar trebui să luăm în considerare ocazia și, mai ales, felurile de mâncare pe care le servim. La masa de Crăciun, dacă vorbim de un meniu tradițional, recomand un vin roșu, care să se potrivească cu preparatele românești, specifice sezonului, cu mențiunea că, pentru sarmale, aș recomanda, totuși, un vin alb mai corpolent, ce se potrivește mai bine cu varza. Dacă optăm, deci, pentru varianta românească, aceasta poate fi o Fetească Neagră Via Marchizului, de la domenile Metamorfosis, un Negru de Drăgășani de la Avincis, dar și un cupaj foarte bun din Dealu Mare, cum este Flamboyant, de la Davino. Dacă luăm în considerare și opțiunile franțuzești, atunci vinul de Bordeaux este întodeauna o foarte bună alegere, cu care nu dăm greș. Recomand, totuși, să avem în vedere un detaliu: ca să-și exprime pe deplin calitățile, vinurile mari de Bordeaux trebuie să aibă cel puțin 10 ani vechime. Ca referințe, uitați, Le Bon Pasteur 2007, din Pomerol, costă aproximativ 340 Lei și este o alegere excelentă pentru masa de Crăciun. Bineînțeles, opțiunile nu se opresc aici. Puteți opta pentru băuturi din Italia, Spania, Lumea Nouă sau alte regiuni, iar, în general, în funcție de preferințele specifice, personalul din magazinele de specialitate, în care aveți încredere, vă poate îndruma. Dacă avem pe masă friptură de curcan, vinul potrivit este...? Pinot Noir, în special cel de Burgundia, Franța. Mai mult, un Maranges 1er Cru sau un Gevrey-Chambertin ar fi, cu siguranță, minunate. Dacă vorbim de cadouri ce vinuri recomandați pentru un bărbat sofisticat și care se pricepe la vinuri? Cu siguranță, un vin sofisticat, pe măsură. Recomandarea mea este întotdeauna ca, dacă nu cunoașteți preferințele specifice ale persoanei - soiul, regiunea, producătorii etc. - să mergeți pe valori sigure, apreciate universal. Există o multitudine de sisteme de notare a vinului, care ne vin în ajutor, unele chiar omogene și acceptate mondial (Wine Spectator, Wine Enthusiast, Decanter sau Wine Advocate, care acordă celebrele puncte Robert Parker). În cest caz, putem să căutăm și să oferim un vin cu punctaj foarte ridicat. De exemplu, Château Pontet Canet din 2009 a avut 100 de puncte Parker și costă 1,750 Lei. Ce trebuie să știți este că vinurile vechi (de peste 10 ani), în cazul în care nu sunt de la podgorii foarte prestigioase și, în general, destul de scumpe, sunt variante foarte riscante. De ce? Pentru că vinurile slabe evoluează prost. 90% dintre vinurile care se produc în lume ar trebui băute în maximum un an de la producție. Pentru a putea fi consumate după 10+ ani, recomandarea mea este să ne asigurăm că sunt produse de o casă de încredere și păstrate în condiții ideale de temperatură, de umiditate etc. Chiar și cele mai bune vinuri, dacă sunt păstrate pe dulap, în bucătărie, lângă aragaz, se vor deteriora foarte repede. Din aceste motive, este foarte important de unde cumpărăm fiecare sticlă, dacă este un comerciant de încredere, care beneficiază de o cramă bine pusă la punct, sisteme de temperatură controlată etc. Dar pentru o femeie? Pentru o femeie, aș recomanda un vin dulce, în general alb cum ar fi un Jurançon,Muscat Beaume de Venise sau Sauternes din Franța. Regele vinurilor dulci este Château d'Yquem din Sauternes, Bordeaux, care aparține lui Bernard Arnaud. Dar există și vinuri roșii care sunt foarte feminine cum sunt cele din regiunea Margaux, a Franței, Château d'Issan, Château Giscours sau Château Brane-Cantenac ar fi alegeri foarte bune Șampania nu ar trebui să lipsească în noaptea de Revelion. Care este șampania pe care o recomandați? În funcție de preferințe și buget există multe tipuri de șampanie: Non-vintage, vintage, rosé, blanc de blancs, blanc de noirs, brut etc.  Pentru cei care nu știu ce să aleagă și vor să meargă la sigur, un început de gama foarte bun este Champagne Canard-Duchêne, la aproximativ 185 Lei. După aceea, există variantele prestigioase, cum e Champagne Bollinger, furnizorul oficial al Casei Regale Britanice, un brand foarte faimos pentru aparițiile în filmele James Bond - băutura preferată a protagonistului. Aici, prețurile încep de la 315 Lei. Urmează, bineînțeles, etichetele aproape mitice, cum sunt Dom Perignon, Amour de Deutz, La Grande Année (tot de la Bollinger) sau Cristal, unde prețurile încep de la 600 Lei. Multă lume preferă acum alte tipuri de spumante în loc de șampanie. Ce ar trebui să alegem?

Este, cu siguranță, mai bine să alegem un spumant bun decât o șampanie proastă.

Aș propune 3 vinuri, iar evoluția ar trebui să fie : - de la alb la roșu - de la cel mai lejer la cel mai corpolent - de la cel mai tânăr la cel mai bătrân (nu întodeauna, dar în majoritatea cazurilor) - de la cel mai sec la cel mai dulce.

Într-o lume în care ideile de cadouri vin din toate părțile, eu tot mai scotocesc după daruri altfel. Recomandarea mea de azi poartă numele de Cup&Candle by Oana Botezatu.

Cup & Candle înseamnă lumânări handmade, făcute din ceară de soia (produsă din soia nemodificată genetic), o ceară eco și netoxică, spre deosebire de ceara mixată cu parafină, din care sunt făcute cele mai multe lumânări de pe piață. Lumânările Cup & Candle conțin parfumuri special create pentru ceara de soia, folosite exclusiv în limitele admise, și fitil din bumbac.

Lumânările în cești au mireasma pe care tu o alegi pentru destinatar (dintr-o varietate largă de parfumuri create exclusiv pentru ceara de soia, de la vanilie la frezii și gardenie, și de la portocale la scorțișoară și mix floral) și sunt însoțite de o vedere Cup & Candle. La cerere, vederea poate avea un mesaj personalizat.

Cum faci să găseşti rochia perfectă ? E clar că orice femeie îşi doreşte să aibă o siluetă de invidiat, dar nu ne iese tuturor ( da fetelor, sunt in acea tabără ) Şi mai ales acum, că vin sărbătorile, dăm buzna în magazine şi constatăm că nu ne vine sau nu ne place nimic. Colega mea, Olivia Păunescu are soluţia. De aproape 5 ani, se împarte între Observator şi atelierul de croitorie. Iubeşte în aceeaşi măsură să prezinte ştirile dar şi să stea în faţa maşinii de cusut. Am stat de vorbă şi am aflat că nimic nu se compară cu o rochie făcută pe măsura modelului, dar şi ce surprize le-a pregătit femeilor care vor să fie shinny atât de Crăciun cât şi de Revelion. Cum ţi-a venit ideea să te faci designer? Din punctul meu de vedere, în momentul în care faci un lucru cu pasiune şi eşti foarte conştiincios, succesul vine mai devreme sau mai târziu. Eu personal nu mă consider designer, nu am făcut studii în acest sens. Sunt pur şi simplu un om cu bun gust şi o mare pasiune. Iar decizia de a deschide un atelier de croitorie a venit după ce timp de 10 ani mi-am făcut haine pe comandă, după gustul meu.  Am ştiut clar că trebuie să lucrăm cu materiale de calitate şi să satisfacem nevoile tuturor femeilor. Tocmai de aia, la Orlette noi îţi căutăm culoarea preferată şi adăugăm fix acea tuşă care îţi exprimă personalitatea. Tu o să simţi specială şi vei avea o ţinută pe care nu o mai are nimeni. Şi noi fetele asta ne dorim mereu: să avem ceva ce nu are nimeni 🙂 Cum este femeia Orlette, cea pentru care creezi? Ştie exact ce vrea. Ştie ce o pune în valoare, se simte bine în pielea ei şi cu corpul ei. Nu are neapărat dimensiunile perfecte, dar ştie să ascundă imperfecţiunile. Iar pentru asta noi oferim şi consultanţă. Este o femeie puternică şi deşteaptă, înţelege că o rochie realizată pe comandă este o rochie pe care nu o va vedea pe celelalte colege sau prietene şi îi va asigura o apariţie unică. Nu creezi doar rochii... Nu, bineînţeles. Facem aproape orice. De exemplu, paltonul capa, cu aer aristocrat este o piesă foarte dragă nouă. Este foarte actual şi în ultimul timp a căpătat tot felul de forme extrem de fashion. La fel şi sacourile. Sacouri cu brandenburgi sau cu tăieturi masculine, care pot fi purtate atât la birou cât şi în oraş sau la o petrecere, peste o rochie fină din dantelă. Ce ai pregătit pentru sărbători ? Am vrut să creez ceva special, fiind cea mai frumoasă perioadă din an. Iar fiecare femeie ar trebui, după părerea mea, să aibă o apariţie de neuitat în care să se simtă bine în seara de Crăciun sau în noaptea de revelion. Am făcut o colecţie de rochiţe elegante şi originale. Am combinat elemente precum catifeaua, aplicaţii de paiete şi broderii fine, dar şi dantelă. Anul acesta se poartă foarte mult  nuanţele de maro şi auriu , dar şi verdele şi albastrul închis. Şi, bineînţeles, nelipsitul negru cu care nu vom da greş niciodată. În acelaşi timp, doamnele şi domnişoarele trebuie să ştie că dacă au în cap un anume model de rochie, noi suntem gata să îi facem fix acea rochie! Unde gasim hainele Orlette? Le găsiţi pe site-ul nostru www.orlette.ro www.orlette.ro sau pe pagina de Facebook, dar şi în atelierul nostru, pe strada Justinian, nr.19. Vă aştept cu drag 🙂

Din seria Brașov oraș de poveste, m-am oprit vinerea trecută pe Strada Republicii la nr.39. Magazinul e pe partea dreaptă cum urci de la Clădirea Modarom spre Piața Sfatului. Pentru cine nu a fost în orașul vieții trebuie să spun că "Republicii" e cea mai faimoasă stradă din Brașov, pietonala pe care găsești restaurante, baruri și tot felul de magazine. La numărul 39 se vede de afară că nu e un magazin ca oricare altul. Dacă reclama e sufletul comerțului, vitrina e aia care îți face cu ochiul. Mă grăbeam, eu tot timpul mă grăbesc, dar am zis hai că întru un minut. Au fost 30 pentru că Pebs este O POVESTE, nu un magazin. Un raial bijuteriilor hand made, în care găsești pe ici pe colo și cosmetice bio, și pielărie adevărată și felicitări cu mult umor. Am cerut voie să fac fotografii iar fata care vindea mi-a răspuns la toate întrebările. Am aflat că povestea a început din dragostea creatoarei Adela Cremene pentru flora României, de aici și bijuteriile ierbar. De la flori de #numauita, frunze, nervuri de tei, floare de mac sau de morcov, toate culorile Pământului puse la adăpost în bijuterii delicate. Greu, greu să alegi. Și mai ales să pleci. Pentru că pe lângă colecția Adelei Cremene, care este elementul central, mai sunt și alți creatori acolo și uite așa te trezești plimbându-te de la o vitrină la alta, înainte și înapoi, ca un copil nehotărât într-un magazin plin cu jucării. Greu a fost să aleg, fericiții câștigători au fost doi cercei foarte mici cu forme de balerine și am plecat alinată doar de gândul că găsesc minunățiile și on line. În magazin bijuteriile pornesc de 80 de lei și prețul urcă în funcție de metalul prețos folosit pentru că sunt bijuterii și din aur. Mi-a plăcut foarte tare că bijuteriile Adelei Cremene au un ambalaj special, niște sticluțe nemaivăzute în altă parte. Sper ca într-o zi să o felicit face to face pe fata asta creativă. Până atunci, să recapitulăm: Daca ajungeți în orașul vieții, nu uitati: Strada Republicii 39 la parter 🙂 Daca nu, puteti intra direct pe site. Spor la cumpărături!  

Mereu m-am gândit că, aşa cum ne dăm cu spray să ne apărăm de razele soarelui sau înţepăturile insectelor ( eu sufăr rău şi la soare şi sunt alergică şi la înţepături ) de ce nu există un spray cu care să mă dau şi să nu mai răcesc? Să uit de gripa pe care o fac cu sfinţenie anual. Ei bine, există. Acum 3 săptămâni, m-am întâlnit cu prietena mea Anca de la Braşov, în gară. Schimba trenul şi avea o oră să bem o cafea. Lume multă, nebunie, mii de virusuri. Eu care sunt uşor ipohondră mă gândeam cum o să ajung acasă gata răcită. Şi îi zic Ancăi: "super loc de întâlnire, aici la academia bolilor, Gara de Nord". Si ea zice" am eu spray" Ce spray ? "Eeee, am luat un spray de pe net, e genial mă dau cu el pe faţă, în nas şi în gură şi adio stresul că iau vreo viroză". Nu-mi venea să cred, ideea mea de ani de zile, pusă în practică. "De unde l-ai luat? De pe net. E un magazin online cu produse pe bază de probiotice, de la tot felul de detergenţi şi deodorante până la acest spray. Şi te dai cu el şi e ca o protecţie antivirus? Fifi, eu îl folosesc de 2 luni şi iată că ştii că eram veşnic cu nasul înfundat şi ochii curgând. Chiar merge". Eu disperată să încerc minunea bag privirea 4354 şi ea zice "bine mă, ia-l tu să îl foloseşti până îţi comanzi. Mai avea puţin din el suficient cât să îmi satisfacă nebunia. Am ajuns acasă şi am luat site-ul la puricat. Ba mai mult ( cine mă cunoaşte ştie că aşa fac de fiecare dată când descopăr ceva nou) am sunat la call center să mă lămuresc exact. Și am aflat:

- Probioticele folosite în produsele Chrisal provin din sol şi din apă şi nu sunt modificate genetic. - Se pulverizează pe faţă, în gură şi în nas o dată pe zi, dar se poate folosi de mai multe ori pe zi în spaţii închise şi aglomerate - Nu creează dependenţă, dar pentru efectele dorite e bine să îl foloseşti zilnic, nu când şi când - Spray-ul conţine probiotice (bacillus ferment), apă, nitrogen şi parfum. Nu are un gust rău (aş spune că e uşor mentolat, seamănă cu gustul de la apa de mare ) - Nu are contraindicaţii - Poate fi folosit la orice vârstă (inclusive copii)

Tulpinile bacteriene folosite în produsele sunt: - Clasificate ca siguranţă biologică de nivelul 1 de către Colecţia de culturi de tip american (ATCC) - De origine naturală, cuprinse în banca ATCC - Nemodificate genetic (bacterii non-OMG) - Verificate de OCDE şi aprobate de laboratoare externe acreditate cu privire la - sensibilizarea pielii - toxicitate orală - iritarea ochilor - Organism pentru industria alimentară, conform Agenţiei pentru medicamente şi Alimente din SUA, listate de Asociaţia Responsabililor cu Controlul Alimentelor (AAFCO), Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară - Prezumţie de siguranţă calificată, Lista substanţelor domestice din Canada.

Trăim într-o lume în care facem totul pe fugă. Eu cel puțin așa fac. Fuga la birou, fuga la masă, machiaj în trafic etc, etc. Să-mi fac o programare la coafor sau la mani-pedi e de cele mai multe ori o mare provocare a vieții pentru că ce să vezi sufăr de această maladie îngrozitoare: MĂ DOARE TIMPUL. Mă doare pentru că nu îl am. Pentru oameni ca mine sunt pe Pământ oameni ca Iulia Macarie. Ce s-a gândit această fată superbă? Nu ai timp să mergi la salon, vine salonul după tine. Iulia ne invită la manichiura într-o ...rulotă. Când am văzut fotografiile din salonul rulotă am rămas cu gura căscată. În primă fază m-am gândit că sunt niște poze luate de pe net, dar nu, sunt din București România.  Așa că am luat-o urgent pe Iulia la întrebări. Cum ţi-a venit ideea să creezi un astfel de concept? Totul a pornit de la dorinţa mea foarte mare de a face ceva unic în România , care să mă reprezinte şi să fie de mare impact. MIA sau mai bine zis "Manicure in Action" îmi poartă iniţialele numelui şi în acelaşi timp reprezintă şi una dintre cele mai mari pasiuni - manichiura perfectă. Am locuit în State mai bine de 5 ani, loc în care mi-am terminat studiile şi am vizitat aproape toate statele. Când am ajuns în Beverly Hills şi am văzut cum femeile închiriau astfel de rulote pentru petrecerile în pijamale sau efectiv cineva care avea nevoie de o manichiură sau o pedichiură , dădea doar un telefon şi rulota venea în faţa casei. Avantajul lor este că nu au atât de multă legislaţie ca în România. Ce avantaje au femeile care optează să îşi facă manichiura într-o rulotă? Este primul salon pe patru roţi din Europa , specializat în manichiură şi pedichiură. Practic, venim după tine oriunde şi oricând. Nu trebuie să mai cauţi tu un salon fancy, vine salonul la tine, suntem uşor deplasabili şi cred că asta înseamnă mult în vremurile noastre. Doar femeile pot să vină? Tot în premieră pentru piaţa din România, salonul nostru pe roţi oferă servicii şi pachete speciale atât pentru doamne, cât şi pentru domni. Dar şi pentru cei mici. Cum ţi-ai propus să cucereşti românii? Am ales corporatişti pentru început, "workaholici" care nu au timp de mers la salon şi care sunt dependenţi totuşi de o manichiură, pentru că ştim cu toţii că este cartea noastră de vizită. Am în plan şi evenimente cum ar fi majorate, petreceri ale burlăciţelor sau show-uri de modă. Unde vă găsim? Salonul se află mereu în mişcare, însă încercăm să ne poziţionăm în locaţii centrale, uşor accesibile, iar programul este de la 09.00 la 20.00, de luni până vineri. Mai multe detalii găsiți pe site-ul Manicure in Action și pe Pagina de Facebook.

Update! Multumesc tuturor pentru participare, Carmen Gherghel e câştigătoarea de azi. Felicităăăări! Acum 14 ani, când am plecat eu din Braşov, nu existau prea multe variante de ieşit în oraş. O tot spun ca să nu uite brașovenii mei ce oraș au acum. Ne chinuiam să găsim un loc în care să bem un cico, iar despre teatru nici nu mai vorbesc. Astăzi, e total opusul. Oraşul a căpătat viaţă într-un mod surprinzător. Şi cum să te relaxezi mai bine decât la o piesă de teatru. Vestea bună e că peste 5 zile începe Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană. Un regal de cultură. 10 spectacole internaţionale, actori mari şi modernism. Vestea şi mai bună e că vreau să fac un iubitor de teatru fericit. Ce aveți de făcut? Să vă uitaţi pe programul din fotografiile de mai sus și să îmi spuneți aici la comentarii ce piesă vă atrage mai mult și de ce, apoi să postaţi link-ul concursului pe pagina voastră de facebook ca să afle cât mai mulți brașoveni. Fericitul câștigător primește de la mine un pass de festival, adică o invitație de 2 locuri pentru absolut toate spectacolele care se vor juca. Aleg câștigătorul miercuri dimineața și îl anunț aici pe blog și pe pagina mea de facebook. Succes! **** Detalii despre Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană găsiți aici.

Toată viața mea de adult am fugit de iPhone. Eram dedicată trup și suflet telefoanelor cu butoane, mai exact BlackBerry. Până într-o zi, când, ce să vezi, Mirela s-a gândit că de ziua mea merit un telefon "în tendițe". L-a inceput m-a enervat. Cum fără taste?? Dar a urmat o dragoste la a doua vedere. Suntem de nedespărțit. iPhone-ul e mai mult decât un telefon. Mă trezește, îmi reamintește de întâlniri, îmi numără pașii, îmi păstrează secretele în notițe, face de toate. La fel de prietenă sunt și cu bijuteriile. Cu aurul. Cu diamantele. Sunt o fată simplă, știu. Dar îmi place luxul. Zilele trecute am descoperit că pot să îmi transform telefonul într-o bijuterie. Sau cel puțin pot să visez la asta. Vip Touch Design , un super brand din Dubai și-a deschis magazin și în România. La parterul hotelului JW MARRIOTT e locul în care un banal gadget se transformă într-o piesă unicat. De la aur de 24k, diamante, pietre Swarovski, până la fibră de carbon combinată cu orice piesă de lux sau piele de crocodil, toate trec prin mâna unor oameni care fac din telefoane adevărate opere de artă. Tu vii cu ideea și în câteva zile poți să ai cel mai cool telefon. Costă mult ( de la 13 mii de lei cel mai simplu model ), dar orice operă de artă are prețul ei. Hai să aveți zile frumoase de toamnă în care să visați cu ochii larg deschiși.

M-am îndrăgostit cu adevărat de Braşov după ce l-am părăsit, acum 14 ani. Recunosc, cu mâna pe inimă și regret fapta. Pe vremea aia oraşul era mai degrabă plictisitor, ca să nu zic mort din punct de vedere al atracţiilor. Nu tu restaurante cu ştaif, nu tu magazine deschise până târziu, nu tu terase. Dar lucrurile s-au schimbat dramatic. Dramatic în bine, iertată îmi fie limba română. Acum Braşovul e un oraş ca afară, se bate lejer cu tot ce am văzut prin Europa. Descopăr mereu locuri noi, prietenoase, cafenele, bistrouri, mici librării, magazine cochete. Și pentru că inima mea a rămas în Braşov, m-am gândit să încep pe blog o serie de recomandări din oraşul vieţii. Vă spun astăzi despre HOME COCKTAIL BAR. Pe o străduţă cunoscută din centru, Sfântul Ioan, la numărul 26, am găsit această cafenea care e prezentată ca bar de cocktail, dar eu aş zice că e mai degrabă un bistro cu reţete sănătoase. Eram în drum spre coafor, cu copilul după mine şi am intrat să iau o cafea. Am fost vrăjită pe loc de atmosferă, localul era gol, sâmbătă dimineaţă la 10 fix oamenii de abia deschiseseră. Am primit rapid cea mai bună cafea din lume cu o inimioară desenată şi nu m-am putut abţine şi am făcut rapido, rapido câteva fotografii. Mai târziu am intrat pe site şi pe pagina de Facebook şi am leşinat când am văzut meniul: cremă de brânză cu seminţe, supă cremă de dovleac, unt aromat, granola homemade, pate de fasole roşie, hummus cu roşii deshidratate... Mai zic? Mai zic că nu v-am zis deserturile: cremă de ciocolată şi alune, dulceaţă de casă cu dovleac şi ghimbir, cheescake cu sos de fructe proaspăt.   Mamma mia, cum sună toate astea şi dacă mă mai iau şi după review-urile de pe Facebook locul e un MUST dacă ajungeţi în Braşov. Mi-a plăcut tare şi sloganul lor: “Staying home is the new going out!” Vă recomand HOME COCKTAIL BAR, nu ştiu al cui e, dar oamenii chiar fac super treabă. Dacă vă opriţi pe acolo să îmi lăsaţi şi mie aici o impresie. Vă pup frumos şi apăsat, aşa, ca de marţi!

În timp ce în străinătate copiii slăbesc, la noi în ţară se îngraşă. Nu e un titlu tabloid, e pura și trista realitate. România e pe locul doi în Europa la obezitatea infantilă. Ma uit pe stradă la copii și văd mulți copii supraponderali. Copii de 4, 5, 7 ani. Și se rupe ceva în mine. Pe vremea copilăriei noastre se rugau părinții de noi să mâncăm. Se roagă și acum părinții de copii. Asta nu s-a schimbat. Diferența e că noi, deși mâncam ca sparții, alergam, alergam non-stop. Asta o dată. A doua, mâncam mâncare, nu plastic. În plus, noi puteam să numărăm dulciurile pe degete. Aveam înghețata la 1 leu, cofetăria cu 5 prăjituri și rahatul turcesc făcut în România. Fast food-ul nu exista nici în coșmarurile noastre, iar băuturile negre și acidulate erau un vis pe care îl credeam frumos. Copiii veneau cu sandvișuri la școală, nu cu chipsuri, sucuri colorate sau biscuiți otrăviți. După aia, obiceiurile de luat masa. Prânzul și cina în familie s-au transformat în mesele din fața calculatorului sau a tabletei. Maria noastră e un copil norocos, crescut cu dragoste și atenție. Care copil, desigur, a vrut sa mănânce prostii și la 3 ani era fan pâine. Dar am inventat tot felul de motive pe care ea să le înțeleagă și să le accepte, mici argumente pentru care ea nu are voie sau nu e bine să mănânce anumite chestii. Nu a mâncat în viața ei de 8 ani porcării. NU junk food (care e mâncare pentru adulți), NU sucuri acidulate (care fac riduri), NU ciocolată multă (că facem bube de la ea). Voi ce-ați inventat? Colega mea Andrada pornește azi la Observator campania “Greu în România”. Vă aduce în faţă poveşti ale unor copii care au simţit sau simt pe propria piele ce înseamnă calvarul kilogramelor în plus. Cum, la 14 ani, un puşti a fost marginalizat de societate pentru că a depăşit suta de kilograme. Sărăcia, dar şi refuzul de a fi integrat l-au lipit de un zid al izolării. Greu în România este şi o luptă a copiilor împotriva unui sistem care pare că opune rezistenţă. În timp ce medicii, nutriţioniştii sau profesorii trag semnale de alarmă, numărul copiilor cu probleme de greutate creşte. În şcoli, ore de nutriţie nu există. Sunt doar nişte capitole din cadrul unor opţionale. Mai grav este că obezitatea ascunde un şir lung de boli. Unele se văd imediat, altele se dezvoltă în timp. Medicii sunt şocaţi că astăzi, boli pe care le întâlneau doar la bătrâni, le tratează şi la puşti. Potrivit unui studiu publicat recent de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, aproape 70% dintre copii de la noi din ţară nu mai iau micul dejun sau cina cu părinţii. Iar nutriţioniştii spun că cei mici au ajuns să mănânce de plictiseală, din lisă de afecţiune sau de stres. Începând de azi, la Observator la ora 19.00 pe Antena1 vedeţi materiale despre problemele obezităţii infantile. E o campanie care o să prezinte zi de zi cazuri grave, dar și cazuri fericite. O campanie prin care tragem un semnal și căutăm soluții. https://www.youtube.com/watch?v=A2--37f_QA0 Eu sunt Fifi. Și îmi pare rău să văd copii care nu sunt sănătoși. Hai să facem ceva să se facă toți bine. Vă rog.

L-am cunoscut pe Marian Mihail pe Facebook. Mi-a fost recomandat de un prieten drag, când eram supărată că Wizz Air îmi pierduse bagajul. El a fost omul care m-a învăţat cum să obţin despăgubirea corectă, la prețul corect. L-am luat la întrebări, să-mi explice frumos aici, pe blog, ce avem de făcut dacă zborul nostru întârzie, dacă este anulat, dacă linia aeriană ne rătăceşte bagajul sau dacă “pur și simplu” îl pierde de tot. Mai sunt firme specializate pe piaţă, dar el e singurul român care face asta, nu e reprezentant al vreunei companii străine. Ca să nu mai lungesc vorba, trec direct la răspunsurile lui, care sper să va lămurească și mai ales să vă fie utile în caz de Doamne ferește. Cum ţi-a venit ideea să te specializezi în acest domeniu? Am pornit de la o experienţă personală. Prietena mea lucra tot în aviaţie, dar în Emiratele Arabe Unite, astfel încât zburam o dată la câteva săptămâni ca să ne vedem, iar în una din dăţi, zborul ei de întoarcere a întârziat atât de mult, încât era în pericol să nu mai ajungă la serviciu. Transportatorul îi datora 400€, dar în prima faza nu s-a oferit să îi achite decât 25€! Ştiam foarte bine legislaţia şi situaţia, aşa că i-am contactat eu, moment în care, bineînţeles, i-au achitat toţi banii. Atunci mi-am dat seama foarte mult şi de efectele pe care le produce întârzierea unui zbor, dar şi de faptul că, majoritatea pasagerilor sunt oameni simpli, obişnuiţi, care nu s-ar gândi niciodată să apeleze la un avocat în asemenea cazuri. De aceea am creat întârziere.ro, pentru a fi mai aproape de pasageri şi pentru a putea face totul la distanţă. În peste 80% din cazuri nu discutăm decât prin e-mail, pasagerii fiind în toate colţurile ţării sau chiar în străinătate. De altfel şi pe facebook vei vedea că mulţi asta scriu în review: totul electronic, n-a fost nevoie să fac nimic, etc. Să le luăm pe rând şi să vorbim întâi despre zborurile întârziate şi cele anulate. Există vreo diferenţă între ele din punct de vedere al legislaţiei? Da, în timp ce un zbor anulat atrage aproape întotdeauna obligativitatea transportatorului (companiei aeriene) de a achita despăgubiri, în cazul unui zbor întârziat, e nevoie că această întârziere să fie de cel puţin 3 ore la sosire pentru a putea cere despăgubiri. Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze un călător pentru că să primească despăgubiri în momentul în care avionul întârzie sau cursa se anulează? Trebuie, în primul rând, să-şi păstreze calmul. În timp ce despăgubirile pot fi cerute cu până la 1 an după dată zborului (în România), pasagerul mai are şi alte drepturi care nu pot fi valorificate decât atunci. Spre exemplu, dacă a pierdut o conexiune, are dreptul la un bilet pentru următorul zbor disponibil şi cazare peste noapte, dacă e cazul. Important e să îşi valorifice aceste drepturi la faţa locului. Ulterior, când ajunge la destinaţie, ne contactează, ne trimite câteva acte şi primeşte contractul prin e-mail. Odată semnat, nu mai are nimic de făcut decât să aştepte banii care îi vor fi viraţi direct în cont. Graţie ultimelor modificări în legislaţie, suntem în măsură să asistăm pasagerul 100% din faţa calculatorului, fără să fie nevoie că acesta să se deplaseze. Bineînţeles, poate să contacteze şi singur transportatorul, nefiind o procedură care să necesite în mod obligatoriu intervenţia unui avocat. Îşi cunosc românii drepturile? Sau sunt uşor de păcălit cu un sandviş şi o sticlă cu apă? Majoritatea ştiu că au "nişte drepturi", însă de multe ori se mulţumesc cu faptul că au ajuns la destinaţie în siguranţă. Foarte promovat este dreptul la asistenţă, adică serviciile primite în aeroport (apă, mâncare, internet, cazare), astfel încât da, foarte puţini cunosc şi despre dreptul de a fi despăgubit. Cred că oamenii sunt sceptici, gândirea din păcate e păguboasă din start: “eee, nu o să îmi dea banii oricum.” E adevărat? Parţial e adevărat, teama lor porneşte din faptul că, în majoritatea cazurilor, plătesc sume mici pentru biletul de avion (am avut pasageri şi cu bilete de 5€). Pur şi simplu nu cred că pot primi, pentru anularea unui bilet de câţiva euro, sume de ordinul sutelor de euro. În continuare, mai sunt descurajaţi şi de diferenţa foarte mare de "arme", ca să spun aşa: ei sunt nişte bieţi pasageri români, iar transportatorii sunt nişte multinaţionale cu afaceri de sute de milioane. Însă legislaţia europeană nu distinge, din fericire, între "low cost" şi "legacy carrier", între economy şi business sau între români şi străini. Care e cea mai mare despăgubire obţinut vreodată de tine ca avocat specializat? Compensaţiile /pasager sunt standard, impuse de legislaţia europeană, maximul fiind 600€/pasager pentru anularea/întârzierea zborului şi aprox. 1100€/pasager pentru pierderea bagajelor. Până acum, avem cazuri destule în care am obţinut maximul. Şi mai avem cazuri destule în care pasageri care au zburat cu bilete de 10-15€, sau chiar gratis (în interes de serviciu), au primit despăgubiri foarte mari. În continuare, avem deschise şi acţiuni în instanţele civile române, pentru situaţii mai delicate, unde se impun şi daune morale. E vorba de familii care şi-au pierdut vacanţe, întâlniri cu rude sau alte evenimente din viaţă privată. Există anumite condiţii în care nu poţi solicita despăgubiri, spre exemplu dacă eşti anunţat cu mai multe ore înainte de zbor sau dacă afară vremea este groaznică? Legislaţia europeană vorbeşte despre nişte "împrejurări excepţionale" care, dacă sunt cauza anulării/întârzierii, exonerează transportatorul de la plata despăgubirii. Însă aceste situaţii sunt foarte puţine, fiind vorba de evenimente extreme, care nu ţin de activitatea de aviaţie civilă. Este vorba despre vreme nefavorabilă, ingerarea unei păsări în motorul avionului, acte de terorism sau greve ale controlorilor de trafic aerian. În rest, alte situaţii neprevăzute, cum ar fi greva personalului navigant propriu, defectarea aeronavei, întârzierea acumulată pe parcursul zilei, chiar şi accidentele la sol între avion şi echipamentele operatorului tehnic, nu au nicio relevanţă, transportatorul fiind obligat să achite despăgubirea. Chiar acum avem un litigiu cu un operator aerian român al cărui pilot nu a observat că maşina de ghidare de pe pistă a încetinit, lovind bara din spate cu trenul de aterizare. Transportatorul a refuzat plata despăgubirii, însă există o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu un caz similar, unde pasagerul a avut dreptate. Din păcate, pasagerii din această situaţie nu au dorit să îşi asume procesul civil, astfel încât au cedat creanţa unei agenţii de colectare, care a acţionat transportatorul în instanţa. Cum e cu creanţele, explică-ne te rog procedura. Există pasageri care, din diferite motive, dacă nu primesc despăgubirea în mod amiabil de la transportator, nu vor să meargă în instanţa cu cazul lor. Fie nu înţeleg tot mecanismul, fie nu au timp sau pur şi simplu nu vor să îşi asume riscul. În această situaţie, ei pot să cedeze dreptul de a acţiona transportatorul în instanţă, către o agenţie de colectare, care îi oferă o sumă de bani, pe loc. Pasagerul încasează aceşti bani rapid, fără riscuri şi costuri suplimentare, iar agenţia de colectare preia toate riscurile şi costurile procesului civil. Eu nu recomand această variantă decât dacă pasagerul este foarte grăbit sau speţa este complicată, pentru că sumele oferite sunt destul de mici (în jur de 10% din valoarea maximă a despăgubirii). Mulţi aleg această variantă deoarece au achitat sume mici pentru bilet şi aşa au siguranţă că au recuperat ceva. Să vorbim şi despre bagaje. Care este atitudinea în general le lasă pierdute oamenii? În cazul întârzierii şi pierderii bagajelor, despăgubirile nu sunt forfetare, ci se evaluează de la caz la caz. Spre exemplu, în cazul întârzierii bagajelor, pasagerul are dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru înlocuirea unor obiecte de strictă necesitate din bagaj, iar în cazul pierderii bagajului, la plata unei despăgubiri apropiate de valoarea acestuia. Toate, în limita a aproximativ 1100€ (suma nu e niciodată fixă, deoarece se calculează printr-o formulă variabilă). Din cauză că procedura e mai complexă, dar şi din cauză că în majoritatea cazurilor bagajul este găsit în mai puţin de 24 de ore, mulţi pasageri renunţă la alte demersuri. Care sunt paşii pentru despăgubire? Procedura este puţin mai birocratică în cazul bagajelor. În primul rând, pasagerul trebuie să reclame lipsa bagajului încă din aeroport. Apoi, să păstreze chitanţele pentru toate cheltuielile făcute în perioada în care bagajul nu este găsit. Ulterior, fie contactează transportatorul, fie pe noi, ca să înceapă procedura pentru despăgubire. Însă, comparativ cu plata despăgubirilor pentru anularea/întârzierea zborului, plata despăgubirilor în cazul bagajelor durează mai mult. Ce le spui celor care nu depun plângeri şi nu cer despăgubiri pentru bagaje? Aş vrea să le explici într-o singură frază de ce ar trebui să facă asta. Le-aş spune să îşi imagineze că în locul hainelor, în bagajul pierdut se află o persoană dragă lor. Ar mai renunţa aşa uşor? * Pe Marian Mihail îl găsiţi aici: intarziere.ro sau pe pagina de facebook

Când m-am măritat cu Popa, ne-am făcut nunta singuri. Nu am lăsat pe nimeni să îşi dea cu părerea. Sigur, mi-ar fi plăcut să am un wedding planner ca Jlo, care la cel mai mic suspin al meu să găsească o soluţie. Dar, pe vremea aia ( acu 11 ani ) nu se purtau organizatorii de nunţi, erau foarte puţini pe piaţă şi extrem de scumpi. Ne-am dorit o nuntă ca o petrecere. Fără fiţe şi fără figuri cu distracţie şi atenţie pentru invitaţi, care mulţi dintre ei erau vedete şi sunt şi acum, dar la nunta noastră am vrut să fie în largul lor şi să se distreze. Am rezervat sala, ne-am făcut singuri invitaţiile de nuntă ( cu etichete simpatice lipite pe sticle mici de vin) am stabilit meniul. Mi-am ales rochia de mireasă, cea mai simplă din lume şi mirelui un costum cu promisiunea fermă că nu va trebui să stea pînă la finalul nunţii cu sacoul pe el. Singura, chiar singura problemă a fost TORTUL. Pentru că Popa nu voia tort cu etaj. Voia o inimă roşie mare de marzipan. Şi, când spun mare, mă refer la 20 de kilograme. Am căutat de ne-au ieşit ochii. Nimic. Ne-a salvat un coleg care ne-a zis " Aaaa, vă face tanti Lenuţa de la Baia Mare." Am fost sceptici, dar femeia avea o firmă serioasă,făcea evenimente mari şi avea angajat un austriac care modela extrordinar marzipan. Şi ne-a făcut un super tort care a fost adus în ziua nunţii de la capătul celălat al ţării. După cum spuneam, asta se întâmpla acum 11 ani. Acum 11 ani nu o cunoşteam pe Lucia. O femeie înaltă, extrem de inteligentă, workoholică puritate 100%. Ea şi prietena ei Ioana au împreună o firmă de catering. Ne-au pregătit masa pentru botezul Mariei. Şi am ştiut că o să fie o dragoste pe viaţă. Fetele fac catering pentru nunţi şi botezuri, dar sunt cunoscute pe piaţă şi pentru cateringul la reclame şi filme mari. Domnul Copolla însuşi, marele regizor a fost cucerit de preparatele lor, iar de curând şi domnul Joaquin Phoenix şi a exprimat încântarea. El și încă niște actori cam celebri. Fetele fug de camere şi de publicitate, sunt extrem de low profile. Dar cu mine nu le merge. Vestea bună e că Luciei acu vreo doi ani i s-a pus pata să facă torturi de nuntă. Mi-am dat ochii peste cap când am auzit-o, mă gândeam la ce îi mai trebuie când e regină pe mâncare. Dar, ea şi a urmat pasiunea. Şi a băgat cursuri, lecturi, modelări, azi o bomboană, mâine o prăjitură, mai apoi un candy bar şi apoi torturile. Nişte compoziţii de îţi stă mintea în loc. Vă dau doar două exemple : 1. cheesecake cu inserţie de mango şi ginger cu blat de biscuite cu unt şi migdale. Glazură Ciocolată cu lapte şi bucăţi de migdală coaptă 2. Infuzie ciocolată albă cu scorţişoară, inserţie de măr caramelizat, blat ciocolată albă, decor argint comestibil În weekendul ăsta o găsiţi pe Lucia la Târgul Ghidul Miresei la Romexpo. Cum o recunoaşteţi? Simplu. Căutaţi standul Delicake. Vă aşteaptă acolo cu un tort. Sau să îi spun mireasă? Tort mireasă în mărime naturală. Plus tortul acoperit de fluturi plus mini torturile minune. Asta cu mini torturile mi se pare cea mai tare idee ever. Practic la nuntă, mirii au tortul lor, doar al lor, iar invitaţii primesc fiecare câte un un tortuleţ. Iată şi alte minuni făcute de Lucia. Vă las aici şi mailul ei dar şi numărul de telefon (0730 084 .250 lucia.coman@dreamcatering.ro) să o sunaţi direct dacă vreţi Tortul Torturilor. Oricum v-aţi imagina acest tort, ea o să lucreze să vă pună visul pe drumul realităţii. Pentru că nu-i aşa fiecare mireasă vrea să fie cea mai cea, să aibă în plus ceva faţă de prietenele ei Toate au sală sau cort, candelabru şi un dans. Dar tu...TU poţi să ai ACEL tort. Vorbeşte cu Lucia. Ea o să ştie să pună cireaşa pe el 🙂