Mamma Mia nu e doar un film

Când a apărut primul film Mamma Mia eram însărcinată și mi-aduc aminte perfect ziua în care am fost la mall cu prietena mea Nadina, cum am aruncat din greșeală biletele și le-am căutat împreună în gunoi  și cum am trăit cea mai tare experiență în sala de cinematograf. Atmosfera era ieșită din comun pentru că oamenii nu se comportau ca la film,  ci ca la un concert și toată lumea cânta în sală în timpul filmului. De neuitat!

Aflu că a apărut Mamma Mia 2 și îi propun Nadinei să mergem să-l vedem împreună cu Maria. Pentru ea, primul film care nu e de desene animate și primul cu titraj. A stat pironită pe scaun. a fredonat anumite melodii pe care le știa, a răs în hohote și a plecat acasă cu zâmbet larg de mare reușită.

Cum e filmul? Am citit multe păreri pro și contra. E un musical, e un film care te destinde, ti-aduce aminte de muzica nebuna a celor de la ABBA,  de momentele în care ai fi dansat zi și noapte ( si iti promiti in gând că o să faci asta iar ). E un film vesel chiar dacă pe ici pe colo sunt mici drame, totul conturează perfect comedia romantică marca Hollywood. Nu, nu e nevoie să îți iei cu tine vreo extensie a creierului ca să urmărești acțiunea.

Pont : Trebuie să mergeți la film și doar ca să vedeți cum arată Cher la 72 de ani de la naștere și după o mie de operații. ( Ok…și pentru Pierce Brosnan care arată wow la orice vârstă )

Sfat: Dacă vreți să câștigați iubirea LUI, nu îl duceți la acest film decât dacă el e cel care a avut ideea și a rezervat biletele. N-am să înțeleg niciodată femeile care-și tărăsc bărbații la cinema. Am văzut atâția domni cu fețe disperate de-a lungul timpului încât spectacolul nu mai era pe ecran ci în sală…

Cu cine să vezi Mamma Mia? Cu sora ta, cu gasca ta de prietene, cu fata ta, cu mama ta sau de ce nu, cu soacra 🙂

 

 

 7 lucruri pe care să le verifici imediat cum intri într-o cameră de hotel 

Am vizitat până la vârstă asta 23 de țări, am stat în zeci de hoteluri sau apartamente de închiriat. Și da, sunt pretențioasă. Pentru că o vacanță trebuie să fie o vacanță, fără stres că n-ai presiune la dus sau că așternuturile nu sunt ok. Am făcut o lista cu lucrurile pe care le verific înainte să îmi desfac bagajele, imediat cum intru într-o cameră de hotel

 1.CURĂȚENIA

Poate să aibă nu 5 stele ci 100, dacă nu e curățenie degeaba. Mă uit la covor, la așternuturi dacă sunt foarte curate, la baie dacă sclipește totul și la draperii și cuverturile de pat dacă nu sunt depozite de praf (aici recunosc că eu le dau jos de pe pat de cum intru în cameră , am citit peste tot că aceste cuverturi ajung în spălătorie f rar)

 2. APA DE LA BAIE

Să curgă, nu să picure, să aibă presiune și când o închizi gata să fie stop că dacă nu în liniște nopții te face cu nervii

 3. AERUL CONDIȚIONAT/ ÎNCĂLZIREA

Să funcționeze, să pornească, să se oprească să poți schimba temperatura. Atenție  în multe hoteluri aparatul se oprește automat când deschizi ușă la terasă sau la intrare.

 4. TELEVIZORUL

Știu că în vacanță nu stăm în cameră să ne uităm la tv, dar poate dacă vrei să arunci totuși un ochi parcă nu ai vrea să te uiți la purici

 5. PATUL, PERNELE, SALTEAUA

Aici aș putea să scriu o carte. Salteaua trebuie să fie în stare bună, nu cu găuri, nu beton, nici prea moale. Patul să nu scârțâie iar pernele să fie de calitate , nu niște huse umplute cu câlți

  6. MINIBARUL

Exceptând all inclusive e bine să verifici că ce trebuie să fie în minibar chiar e acolo, să nu te trezești că la final trebuie să plătești pentru băuturi pe care nu le-ai sorbit în viață ta

   7. Poziționarea camerei

Am pățit-o să fim fix desupra restaurantului cu vedere la un teren de fotbal și undeva departe se vedea și marea. Sau am plătit o cameră cu vedere la mare doar că între hotel și mare era o cale ferată. Dacă ții la liniște și nu vrei un sejur cu aromă de tocăniță sau cu zgomote de la piscină verifică

Mai sunt și alte lucruri la care mă uit pe care poate o să vi le povestesc altădată

SFAT: Nu va fie rușine să cereți schimbarea camerei chiar dacă o să vi se pară că omul de la recepție își dă ochii peste cap. Dacă face asta, oricum nu contează. Mai bine o vacanță perfectă decât una ratată care se lasă cu amintiri proaste și review-uri și mai și.

PONT: citiți review-uri, nu mergeți în orb chiar dacă hotelul are 5 stele și e fitza fitzelor.. Și citiți cu atenție tot, pentru  că undeva printre 400 de păreri afli că hotelul se află lângă o disco și bubuie muzică în noapte…

 

#Onoaptela Nikki Beach Resort & Spa Bodrum

E unul dintre cele mai noi resorturi din Bodrum și are ceva ce nu mulți sunt în stare să înțeleagă – lux pentru oamenii care vor ceva simplu. O să vă întrebați “cum adică? Nikki Beach nu sunt plajele alea unde merg milionarii și beau șampanie scumpă?”. Ba da, dar oamenii care ajung aici percep ideea de lux în alt mod. Nu prin opulență, aur sau diamante. Sunt oamenii care se bucura de minimalism, de liniste, de momente.

Conceptul Nikki Beach a luat naștere în anul 1998 la inițiativa lui Jack Penrod și a fost primul beach club din lume. Mai târziu, au apărut și resorturile care sunt de tip boutique. Din cele 13 plaje Nikki din lume, doar 3 au și hoteluri.

În Bodrum, resortul este format din vile cu apartamente și camere duble (care nu diferă cu nimic de un apartament), toate cu un view superb către mare. Ba chiar au și câte o curte în care găsiți câte un pat de plajă extrem de confortabil.

Peisajul e ca în filme. Atât în camere, cât și în restul hotelului. E construit chiar în mijlocul naturii, la doi pași de marea Egee.

La micul dejun , în timp ce beți cafeaua, veți vedea cum sunt “parcate” iahturile, iar din ele coboară oameni simplii. Vin să stea la plajă, să mănânce ceva bun și să asculte muzică bună.

 

Pont pentru cei mai pretențioși: Dacă tot am zis de mâncare, să știți că pe lângă mâncarea turcească absolut divină, la Nikki Beach Bodrum găsiți preparate din toate bucătăriile lumii. Au cel mai bun sushi din stațiune, gătit de un chef japonez. Iar servirea e spectaculoasă.

O noapte de cazare in acest paradis cost[ de la 400 de euro, dar cui ii ajunge o noapte?  Dacă v-am convins să vă rezervați următoarea vacanță, o puteți face cu ajutorul agenție Prestige Tours. 7 nopți la Nikki Beach Resort & Spa Bodrum  cu cel mai bun mic-dejun costă începând de la 3.000 de euro pentru două persoane.

*guest post Andreea Gherasim

 

De ce americanii nu vor strica niciodată Cuba

“Ce bine că te duci acum în Cuba, până nu vin americanii și se strică Cuba…”

Și-ajung  în Cuba. Cu așteptări împărțite între părerile celor care o vizitaseră deja, dar cu certitudinea că mie o să îmi placă mult. Și n-aveam cum să greșesc, feeling-ul de bine nu m-a înșelat niciodată. Doar ăla de rău mi-a mai făcut surprize, dar și alea au fost doar plăcute.

Mă dau jos din avion. Primul șoc, vameșițele rubiconde îmbrăcate în uniforme de polițiste dure. Grăsune, dar în minijup, date cu ruj mov sau roșu aprins și echipate cu ciorapi de plasă. Mintea îmi fuge la tot felul de filme.Trec de vameșițe, dau de asistentele medicale care au birou la intrarea în țară. Și ele arată într-un fel de îmi zboară iar mintea la aceleași filme, cu mici modificări. Zâmbesc, sigur sunt fete serioase.

Ajung în Cuba, țara. După prima dezmeticeală, încep să sintetizez. La prima vedere, e un film artistic colorat, o peliculă cu decoruri excentrice, cu contraste clasice conturate între sărăcie și bogătie. Clădiri somptuoase din care crezi că o să iasă prințesa modernă adăpostesc în geam oameni care vând cine stie ce nimicuri. Pe stradă îți trec prin fața ochilor mașinile de epocă din care te aștepți să sară vreo super vedetă. Și nu sare.

Ce nu vezi în Cuba? Nu vezi oameni morocănoși. Vezi doar fețe brăzdate de ridurile unui soare câteodată prea puternic. Nu există încruntături. La început m-am gândit că e o coregrafie, că se prefac că sunt veseli și fericiți. Un fel de regie pentru turiști. Dar cum să se prefacă o țară întreagă? Pe fiecare stradă dai de muzică. Practic, Cuba e un ring de dans în aer liber, o scenă vie pe care se cântă doar live, în fiecare bar, în fiecare restaurant sau chiar în mijlocul străzii. Nu auzi radio, nu auzi alt fel de înregistrări. Poate doar o dată mi s-a părut că aud ceva pe lângă Căminul Cultural din Trinidad, înainte să migreze bătrânii spre Casa del Musica, la ceas de seară.

( Imagini suprinse în această vacanță în Havana și Trinidad )

Și sunt în continuare nelămurită. De unde atâta veselie? Dacă te uiți direct la ei când îi întâlnești pe stradă, te salută și îți fac cu ochiul, indiferent dacă sunt bărbați, femei sau copii. Și au un fel de a râde care nu se învață nicăieri.

Au mâncare cât să nu moară de foame și habar n-au unde vine aeroportul, pentru că nici nu încape în visurile lor să plece vreodată din țară. Au internet cu porția, pot să își spele curțile doar o dată pe săptămână, nu au haine scumpe. Și cu toate astea sunt demni și senini. Sunt sigură că le e foarte, foarte greu, sunt sigură că țin în ei o tristețe grea, dar o țin atât de bine ascunsă că uită și ei de ea uneori. Mai mereu.

Am simțit fiecare zâmbet ca pe o palmă, gândindu-mă cum ne supărăm noi, cum ne încruntăm la fiecare pas, cum ne sare țandăra din orice. Comparativ cu ei, noi le-am căpătat pe toate și vrem mai mult, dar suntem tot veșnic nemulțumiți. Ei nu au nimic, parcă le e frică să spere la puțin, dar sunt fericiți. Cum? Nu știu.

Prietenia și dragostea lor se măsoară în priviri, în muzică și în dans, nu în like-uri pe Facebook. Așa e la ei. Ei s-au născut fericiți, și-au luat ritmul din stradă și zâmbetul de la unul la altul. Exact ca la noi. Sau nu.

Cuba nu s-a stricat și nu o să se strice niciodată. Pentru că nu e vorba neapărat despre casele colorate sau despre frumoasele mașini de epocă, nici măcar despre renumitele trabucuri. Cuba este strict despre oameni, iar oameni ca acolo eu nu am întâlnit nicăieri în lumea asta mare. Și am umblat ceva.

P.S. În Cuba, salariul mediu e undeva la 20 de dolari. Un litru de ulei îi costă 2 dolari, o cartelă de internet 1 dolar pentru o oră, o pereche de blugi e 25 de dolari. Gândiți-vă puțin la asta….

Va urma 🙂

Ce am aflat până la 40+

Desigur puteam sa spun din start 44, dar mi-au spus fetele ca 40+ sună mai cool. Am făcut o listă. E lista mea. Cu bune și cu rele. Aștept completări ☺

1. Să pui capul pe pernă liniștit știind că ai făcut bine, corect, CINSTIT. E poate cea mai mare realizare ( chiar dacă lumea îți spune că ești prost, că nu ai habar cum se fac șmecheriile, nu te descurci …)
2. Lista oamenilor pe care poți să îi suni la 3 dimineața devine în timp foarte scurtă
3. Unele iubiri nu mor niciodată
4. Că în orice conflict, adevărul meu nu e același cu adevărul tău
5. Nu toți oamenii sunt buni
6. Te poți lăsa de fumat. Și poți să te simți mult mai bine. Dar e fix ca la copii, pînă nu îl ai pe al tău degeaba îți povestesc toți ce minunat e.
7. Când alegi să nu intri în nicio gașcă îți asumi că ai ales drumul greu sau patul mic cum ar spune sora Bazavan
8. Biletele de avion sunt cele mai frumoase cadouri
9. Și cărțile.
10. Și diamantele
11. Și parfumurile de nișă ( da, știu, sunt ușor snoabă dar sunt sinceră )
12. Prietenia nu e despre a sta bot în bot all day long
13. Banii nu aduc fericirea dar asigura o liniște demnă de menționat
14. Să spui NU e o mare șmecherie care îți economisește timp, nervi și bani
15. Sănătatea bate orice
16. Aparatul mic de Nespresso e una din marile invenții ale lumii
17. Și bateriile externe
18. Să mergi pe jos dimineața la 6-7 vreo 5 km printr-un parc gol echivalează cu o minune pentru creier
19. Nu te poți supăra pe traficul din București, e ca și cum ai fi ofticat că latră câini
20. Unii oameni te iubesc chit că îți place sau nu
21. Nu trebuie să ne placă toată lumea cum nici noi nu ne dăm în vânt după lumea
22. Fățărnicia e la faza epidemică în România.
23. Și trufia
24. Să îți pierzi timpul cu oameni care nu te plac sau te folosesc ține de inteligența emoțională. E pierderea ta de timp, e păcatul tău să nu miroși profitorii
25. Poți să pleci singură în vacanță, aș spune trebuie să pleci singură în vacanță măcar o dată pe an
26. Când ești angajat nu trebuie să uiți asta niciodată. EȘTI ANGAJAT. La fel și cînd ești freelancer și lucrezi pentru cineva pe proiect. Să ții minte că nu e bussinessul tău și deciziile pe care le iau proprietarii afacerii sunt de necomentat. E BUSSINESUL LOR, NU AL TĂU. Dacă nu îți convine, cară-te!
27. Lumea își taie stomacul și spune că a ținut dietă.
28. E important ca din când în când să faci ceva care să te scoată total din zona de confort. Cum am zburat eu cu balonul anul ăsta deși muream de frică
29. Simplitatea bate orice sclipici, “haur” sau ștrasuri
30. Cea mai mare bucurie socială e să te întâlnești cu oameni care au făcut ceva în domeniul lor și să descoperi iar și iar că secretul stă în muncă și determinare, nu în pile și relații
31. Proștii frustrați și ambițioși sunt cea mai periculoasă specie. În timp, devin agresivi
32. Iertarea e cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru sufletul tău
33. Când pui punct să te asiguri că nu ai vrut să pui virgulă
34. Niciodată să nu spui niciodată

VA URMA

#Onoaptela Cluj în cea mai frumoasă mansardă

Am stat la Cluj în cea mai frumoasă mansardă. Am găsit-o pe Airnbnb si mi-am dat seama că e fix oaza de liniște de care aveam nevoie.  Foarte aproape de centru, dar ascunsă într-un colț de străduță unde liniștea e titulară de contract.

Inițial n-am vrut să o închiriez pentru că mi-a fost teamă de zarva de după colț unde era plin de terase, muzicanti ambulanţi si sute de turişti,  dar am avut încredere în Adel, cel care administrează mansarda. M-a asigurat că o să avem un weekend tihnit. Și așa a fost. Mansarda care are aprox 100 mp e perfectă pentru o vacanță în familie cum am avut noi sau un weekend romantic sau o iesire cu fetele. Are 2 dormitoare, o baie modernă, un living chic şi o lumină parcă atent studiată. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Există o procedură simplă de primire-predare cheie fără ca măcar să te întâlnești cu administratorul, totul e transparent. Am plătit aprox. 65 de euro pe noapte. A meritat toți banii, mai ales că Adel a fost foarte flexibil în discuții și ne-a făcut o ofertă pe loc foarte bună, aşa că ne-am putut caza dimineața devreme și am avut parte și de  late check out. Am crezut că grija cu care se ocupă de musafirii veniţi din toată lumea vine de la dragul care îi e de casa lui, dar de fapt Adel e doar administrator aici împreună cu soția lui,  Alexandra. Stând de vorba am aflat că ei administrează împreună mai multe apartamente .  Apartamente care arată aşa:

 

Gasiti fotografii cu apartamentele  pe pagina  de Facebook fb.me/MyPlaceCluj   sau pe profilul Airbnb (https://www.airbnb.com/users/136001685/listings).

Vă recomand serviciile acestor oameni. Au amabilitatea în ADN  iar casele de care se ocupă ei sunt frumoase, liniştite si sclipesc de curăţenie. Ca în Ardeal 🙂

O lecție despre modă la Muzeul de Etnografie din Cluj-Napoca

Îmi plac lucrurile simple, dar iubesc și complicăciunile. Îmi plac straiele populare, ador broderiile. Îmi plac hainele la care se vede unicitatea.

Well, când am fost la Cluj am intrat la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. Iubirea mea mare pentru tradiții, pentru satul românesc mă face să nu ratez niciun obiectiv de genul asta. ( prietenii mei știu că visez să produc o emisiune despre folclor ).

Am intrat cu gândul că o să văd unelte, mobilă, cuverturi..…erau toate acolo, dar inima mea a rămas la haine. Și ce haine…

Dior,  haute couture, desigur… ( am fost al expozitia temporara Dior de la Paris despre care am scris aici)… dar totusi  oare de ce ne ducem dorințele în țări străine, departe de orice posibilitate când noi aici avem atâtea minunății…Când am vizitat muzeul din Cluj eram doar noi si cativa turisti francezi care cand intrau în camera costumelor exclamau O la la…

Uitați-vă la detaliile acestor haine. Rochii, fuste, fote, cămeși toate  de secol 19. Îmi spunea o doamnă din Cluj că vin la muzeu japonezii și fotografiază macro hainele astea, Apoi se duc și reproduc modelele populare și le vând pe mii de euro….

Nu ratați vizita la Muzeul de Etnografie al Transilvaniei. E fix în centru, aproape de restaurantele și barurile faimoase și ele de neratat în acest oraș scump, scump ca afară…dar despre asta vă povestesc în altă zi. Acum vă las cu moda noastra din moși strămoși.

 

 

 

Am zburat cu balonul. O poveste despre visuri și frică

Nu știu care e suma fricilor la un om, nu știu dacă am o medie bună față de restul lumii dar știu că îmi e frică de apă, de dentist, de viteză, de droguri, de proști, de înălțime, desigur. Mi-a fost frică și de dragoste până să mă lămuresc că oricum nu ai cum să scapi și tot în sânge ieși după bătălia cu ea.

Anul trecut de Crăciun, Moș Crăciun Uragan Retegan a venit cu un cadou neașteptat: Cappadoccia, zbor cu balonul, vis.

M-am bucurat foarte tare. Tot ce se lasă la drum de seară sau de zi cu o călătorie pe mine mă face fericită pe loc. Iar ideea de a zbura cu balonul o aveam de multă vreme în minte. Cumva, am uitat de frica mea de înălțime ( ca să înțelegeți mi-e frică să mă uit în jos pe geam de la etajul 7-8  )

Înainte de plecare tot mai mulți mă întrebau „Și o să te urci? Dar nu ți-e frică? Ei na, nu mi-e frică… cum să îmi fie frică.” Hmmm….

Ajunși în Cappadocia ( vis, vis, vis tărâm o să vă povestesc în altă postare ) am întrebat-o pe Mirela, am pus–o să jure că nu ne zdruncină balonul vieții, că nu simțim fiorul la modul rău (nu mai râdeți ) ea m-a asigurat că e o ușoară plutire, că e ceva extrem de lin. Și eu am crezut-o, e acel gen de personaj din viața mea care nu mă minte, no matter what.

Am aflat că zburăm marți dimineața dacă vremea e bună, dacă nu e urmă de vânt. Dacă nu se poate atunci o să zburăm a doua zi, dacă nu a treia zi. Nu îți garantează nimeni ziua. Dacă nu e vremea bună, adio! E important pentru fricoși ca mine să știți că în Cappadocia sunt 45 de firme care organizează asemenea zboruri, oamenii din asta trăiesc și sunt mega atenți la condițiile de siguranță.

Dimineața devreme am fost luați cu microbuzul de la hotel, duși la un birou unde cred că eram vreo 200 de oameni care am primit un mic dejun frugal, apoi îmbarcați iar în microbuz și drumul spre câmpul de decolare. Atmosfera era super veselă, eram cu toată Gașca Zurli, se cântă, se dânsa, râsete în hohote. Și deodată în noapte am început să vedem… baloanele. A fost magic. În bezna aia, când mai e puțin și se crapă de ziuă 150 de baloane imense, întinse pe câmpurile Cappadocciei gata să decoleze.

Totul s-a petrecut prea repede, am uitat de spaimă, am uitat de tot. Simțeam o emoție puternică, dar nu era o frică, era o bucurie foarte, foarte mare. Euforie. Și-am urcat în balon, ei aici se schimbă povestea puțin. Într-adevăr nu simți nimic ! Plutești e cuvântul cel mai correct. Balonul nostru era clar cel mai petrecăreț, se cântă am o căsuță mică, se dansa…undeva într-un colț și eu, Fifi, prinsă de balustrade să nu cumva să cad. :)))


M-am uitat de 2 ori în jos și mi-a fost de ajuns. Mi-am adus aminte că sunt cea mai fricoasă dintre fricoasele pământului așa că m-am uitat doar în față din clipa aia sau în lateral sau în sus. Și am supraviețuit. În jurul meu, oamenii se aplecau își făceau selfie-uri, țopăiau. Eu ma gandeam ca daca mor la copilu orfan si barbatul vaduv la 40 de ani si cu rate pe cap… of trebuia sa imi fac asigurare,

Între gândurile fricoase constientizam ca traiesc o minune. Senzația când ești în aer printre atâtea baloane care zboară în jur e de film. Fix asta simți că ești într-un film. Ridicările se fac la răsărit, lumina e suavă și aerul rece e tăiat de bucuria că trăiești ceva cu adevărat unic. Uneori baloanele se ating și piloţii râd și ne explică: „morning kiss!” La aterizare am fost avertizați că trebuie să ne ținem bine, nu a fost cazul, super meseriașii de la Urgup Ballons ne-au lăsat direct pe remorca mașinii care trasporta balonul.

Am fost așteptați cu șampanie și medalii. Oamenii erau fericiți că tocmai au simțit magia vieții. Poate mulți nu și-au păstrat medalia, eu am adus-o acasă. Am atarnat-o de oglinda dulapului meu, ca un trofeu personal pe care trebuie sa il vad zilnic: Fifi a învins iar frica și a zburat cu balonul.

Vă las cu fotografiile și cu filmulețul cu Gașca Zurli în Balon. Vă recomand ca o dată în viața să faceți asta. Să nu vă gândiți prea mult. Dacă eu am putut, o să puteți și voi Sunt atât de puține momente în care putem să plutim la propriu așa că, de ce nu? ?

De ce nu recunoști că scopul scuză mijloacele?

N-am să înțeleg niciodată femeile care își pun inel gastric și declară că le-a strâns prea mult cureaua sau au ținut un regim minune.
N-am să înțeleg niciodată femeile care își pun silicoane și susțin că de fapt au descoperit sutienul minune.
N-am să înțeleg niciodată bărbații de 40+ care umblă cu fete fotomodeline, bareline și susțin că de fapt le-au ales pentru creierul lor. Doamne, Fifi, dacă ai ști cât de deșteaptă e….
N-am să înțeleg niciodată oamenii, bărbații sau femeile care ajung într-o poziție favorabilă pe care și-au dorit-o enorm și pe care o râvnesc și alții, dar care se victimizează. „Eu nu am vrut, eu nu am știut, eu nu mi-am dorit asta, dar n-am avut ce să fac”.
Care-i faza? De ce să nu recunoști că ai vrut să slăbești cu orice preț, să ai silicoane, să te duci seara la culcare cu o tânără domniță sau să ajungi la o funcție? E rușine, nu? Sau de ce?

 

Dacă l-aș fi ascultat pe medic când mi-a zis: Trebuie să stați acasă…

Trebuia să-l ascult pe medic, dar nu l-am ascultat. Cum n-am ascultat aproape niciun medic când mi-a dat porunca asta.

Mă tot întreb de ce am fugit mereu de stat acasă când am fost bolnavă? De ce am crezut că dusă pe picioare o boală trece mai repede, sau pare că nici măcar nu e boală?  Privind în urmă, trebuie să recunosc că am avut o atitudine demnă de Fifi: niciodată nu m-am gândit extrem de serios la sănătatea mea.

În decembrie, m-a doborât sinuzita. Faza pe  sărbători. Între Crăciun și Revelion m-a pocnit acea durere de sinusuri, au urmat acea amețeală specifică, nopțile nedormite și problemele cu respiratul.

ORL-istul consultat (după 7 zile desigur) mi-a recomandat să stau o săptămână acasă. Uite, mie cînd un medic îmi spune asta: “ar trebui să stați acasă o săptămână”, mă bușește instant râsul. Cum ar fi să stau acasă pentru că am răcit? (e adevărat sinuzita nu e tocmai o simplă răceală )

Normal că nu am stat acasă, am mai zburat și la Roma dus întors și desigur după 10 zile de antibiotic și alte pastille, pastiluțe și prafuri magice mă simțeam la fel de oribil ( normal  că dacă zbori presiunea aia numai bine nu îți face, cum nici mulțimile nu îți fac bine, nici trecerile de la cald la frig). Înapoi la orl.ist, veniseră și rezultatele care au confirmat  că nu am vreun streptococ sau un stafilococ. Și totuși sinuzita rezista. Am mai primit 7 zile de antiobiotic peste primele 10. Și medicul zice iar: ar trebui să stați acasă în căldură și să nu mai zburați prea curând cu avionul. Păi, știți, plec peste 3 zile iar. Unde? În Iordania. Vai ce frumos și eu visez să ajung acolo dar poate totuși amânați ( să o crezi tu că nu mă duc ).

Și m-am dus și chiar m-am simțit bine, aproape nu am mai avut nimic, întoarsă acasă parcă iar nu m-am simțit 100% ok, dar totuși eram bine pe picioarele mele când deodată…bang! Sinuzita mea draguță s-a întors și mai agresivă ca prima dată.

Mi-a fost rușine să-l mai sun pe orl-ist, mi-ar fi trântit-o pe aia cu “v-am spus eu, doamnă!” Și am sunat-o pe doctorița de familie, o basarabeancă dintr-o bucată:

– Cum adică ați luat 17 zile antibiotic și vă e tot rău? Da cine v-a dat concediu medical? ( o si vedeam cu spranceana ridicata)

– Păi nimeni.

– Și cum ați stat acasă? Nu v-a cerut hârtie de la serviciu??

– Păi n-am stat, am lucrat, apoi am fost la Roma, am fost și în Iordania…

– Cu avionul???? – a explodat ea, de parcă dacă mergeam cu mașina pînă în Iordania mi se reparau sinusurile

M-a mai lăsat să mă mai văicăresc puțin, mi-a dictat o listă nouă de medicamente și apoi mi-a zis cu voce joasă:

DOAMNA POPA! DACĂ NU STAȚI ACASĂ ÎN CONCEDIU MEDICAL, ÎN PAT, LA CĂLDURĂ, O SĂ AJUNGEȚI LA SPITAL!

Ei cumva, amenințarea asta cu spitalul a prins la mine de mic copil, dacă mă ameninți cu seringa sau cu patul din salonul în care mai sunt vreo 10 paciente, înțeleg că e mai bine să stau cuminte la mine acasă.

Am întrebat-o pe Gabi, prietena mea care e psiholog de ce nu stăm acasă când suntem bolnavi. M-am regăsit în toate răspunsurile ei:

    • pentru că de cele mai multe ori avem senzația că știm noi mai bine,

    • pentru că simțim că putem duce

  • pentru că avem senzația că nu e într-atât de grav și că dacă stăm acasă pierdem ceva important.

  • Credem că ne dăm lucrurile importante pe care le avem de făcut peste cap.

  • Credem că lumea se oprește în loc și nu mai funcționează.

 

Stau în pat de 4 zile. Nu-s tocmai ok, dar data viitoare promit că o să-I ascult pe medici. Sper că o să îi ascult… Sănătate vă doresc!

 

Petra. Minune a lumii moderne, minunea Iordaniei

– Și unde mai pleci iar, Fifi?
– Plec în Iordania…
– Ce tare! Te duci la Petraaa!

Cam asta a fost reacția tuturor celor cu care am vorbit înainte de plecare. Știam de Petra, nu prea multe, dar ca înainte de orice vacanță am început să mă documentez.

Prima oprire, Wikipedia:

“ Petra este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă, cel mai cunoscut fiind „Trezoreria” în stil grecesc, cu o înălțime de 42 m, unde s-a turnat și partea finală a filmului Indiana Jones.În antichitate orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă. Se presupune că a fost construit începând cu secolul al VI-lea î.Hr., de către nabateeni, un popor semitic, și a fost capitala lor până în 106 d.Hr., când a intrat în componența Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Orașul continuă să înflorească în următorul secol, apoi intră în declin și este abandonat, fiind distrus în 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate în Evul Mediu. În 1985 Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Este și una din Cele 7 noi minuni ale lumii”

Buuun, hai că m-am lămurit istoric cum stă treaba, dar superficială cum mă știți am trecut repede la capitolul fotografii și mărturii video de la fața locului. Și-am încercat să nu mă entuziasmez prea tare. De prea multe ori, mi-am făcut niște filme în cap din poveștile sau prezentările fantastice de pe net și când am ajuns la destinație am constatat că muntele nu e chiar așa înalt, că nisipul nu e așa fin sau că hotelul de 5 stele are doar 3 în viața reală.

Petra nu a fost o dezamăgire. Trec peste faptul că a fost o provocare pentru mine să merg atât pe jos, dar a meritat fiecare pas.

Locul e copleșitor, la propriu.

Intrarea seamănă cu cele moderne, europene, casa de bilete, magazine de suveniruri etc . Doar intrarea. Pentru că apoi te trezești direct în altă lume. Cred că a fost prima dată în viața mea când m-am simțit ca pe un platou de filmare.

Barbați nebuni , unii machiați, mergând trufași călare, măgari, muzicanți exotici, calești, cămile….așteptam pe cineva să țipe: liniște, atenție, se filmează !

Călătoria începe prin Valea Bab as Siq, mergi practic pe un drum perfect păzit de blocuri imense de piatră. La fiecare colț auzi turiștii exclamând de uimire pentru că senzația de frumos și spectaculos se accentuează cu cât înaintezi. Cred că aici densitatea de selfieuri pe mp e printre cele mai mari din lume. Nu trebuie să fi artist fotograf, oriunde îndrepți aparatul ai un cadru wow. Deși am plecat dimineața devreme, era plin de oameni. Printre ei, țâșneau copiii locului care într-o engleză perfecta te îndemnau să cumperi cu un dolar o vedere. Și dacă picai în capcana asta nu mai scapi de ei . Am fost sfătuiți de ghidul nostru să nu cumpărăm nimic, pentru că acești copii trebuie să ajungă la școală nu să vândă suveniruri toată viața.

foto: calatoriaperfecta.ro

Mi-am văzut de drum minunându-mă (și rugându-mă la Dumnezeu să mă țină vie că ce să vezi condiția fizică e praf ) și după vreo 3 kilometri am ajuns la cel mai faimos loc din Petra: Trezoreria. Cel mai misterios dar și cel mai cunoscut punct al Petrei. I se spune așa, deși nu a adăpostit vreodată un tezaur ci pentru că legendele locului spun că hoții își ascundeau acolo comorile.

E punctul zero pentru fotografii, iordanienii au introdus mici elemente moderne la fața locului, o terasă cu internet dar și un magazine de suveniruri. Terasa face toți banii pentru cei dornici ca mine să își tragă sufletul. Sunt tot felul de tarabe de unde poți cumpăra suveniruri din Iordania ( sau din China ca să fim sinceri :)) dar cea mai bună amintire pe care poți să o duci cuiva de acolo e chiar o piatra. Piatra de la Petra.

Petra e un muzeu în aer liber, te poți plimba o zi, două, dar și o noapte pentru că sunt tururi special făcute în miezul nopții.

Nu vă faceți griji pentru cazare, sunt hoteluri de la marile lanțuri care și-au găsit perfect locul aici, pentru ca milioane de turiști vin anual să viziteze Petra. Noi am stat la Movenpick Petra Resort ( e vis, dar despre asta în alt articol pe larg )

Vă las cu fotografiile nu înainte de a vă spune că la Petra puteți ajunge mai ușor acum, pentru că avem charter cu Iordania, introdus din martie de Prestige Tours. Aveți pachetele aici.

Am scris aici despre cele 10 motive pentru care trebuie să mergi în Iordania.

Mai multe info despre Petra găsiți aici.

10 motive pentru care trebuie să mergi în Iordania

Țările sunt ca oamenii. De unele te îndrăgostești la prima vedere, sunt altele pe care trebuie să le vezi de mai multe ori, cum sunt și unele pe care știi că nu vrei să le mai vezi niciodată.

Pe mine, Iordania m-a cucerit din prima clipă. O dragoste fulgerătoare pentru o țară de care nu știam prea multe și în care sincer nici nu visam să ajung.

Mă așteptam la o lume diferită față de a noastră, dar totuși nu mă așteptam la o cu totul altă lume. Iordania nu are cum să îți rămână indiferentă pentru că îți aruncă în față atuuri pe care pur și simplu nu ai cum să le ignori: mare, soare, oameni desprinși din manualele de amabilitate, toate aromele pământului în farfurie, minunea Petra sau deșertul care e chiar din filmele de la Hollywood.

Dar cum mereu am fost o pasionată a listelor și listuțelor, am făcut repede o listă cu 10 motive pentru care trebuie să alegi această destinație:

1. PETRA – minune a lumii moderne. Orașul săpat în piatră te lasă fără cuvinte. E în patrimoniul UNESCO şi e poate cea mai mare atracţie a Iordaniei pentru cei pasionaţi de istorie, dar și pentru cei pasionaţi de fotografie.

2. DEȘERTUL WADI RUM – e practic un superb platou de filmare natural, nu degeaba americanii și numai ei au venit aici ca să facă filme care au ajuns celebre: „Marțianul”, „Pasiune în deșert” sau „Pacientul englez”. E locul unde bifezi în agenda ta de călător jeep safari și cina cu beduinii.

 

3. RÂUL IORDANULUI. Pentru mine a fost cel mai emoționant moment al vizitei în Iordania. Pe partea cealaltă, Israelul a transformat locul în atracție comercială, turistică. Iordanienii au păstrat totul simplu, zarva e mai mică și parcă simți altfel însemnătatea locului.

4. SERVICIILE. Nu au tradiția turcilor în turism dar parcă îi prind din urmă. Amabili, discreți, prietenoși, cu zâmbete largi te primesc de parcă ești prietenul lor de-o viață.

 

5. HOTELURILE Am stat la Hyatt în Amman și la Movenpick în Petra și Aqaba. Luxul e lux, liniștea e liniște, paturile sunt înalte și așternuturile fine, perfect apretate. Mi-a plăcut cel mai mult la Movenpick Tala Bay  în Aqaba, ne-au  întâmpinat cu o selecție de deserturi cu arome tradiționale iordaniene



6. OAMENII
– Îți intră în suflet cu zâmbetele lor prietenoase, vor să facă fotografii cu tine, îți dau ce au ei mai bun, îți gătesc mâncarea lor faimoasă în toată lumea și îți dansează cum nu ai mai văzut. Deși sunt sociabilă de felul meu, nu mă lipesc cu una cu două de localnici. N-am putut rămâne indiferentă nici la zâmbetele lor, nici la bucuria cu care vorbesc cu turiștii.



7. MAREA ROȘIE.
Suntem la 2 ore și jumătate de România unde e frig și iarnă , iar în Aqaba stai la plajă, clima e blândă, marea e perfectă,  nisipu-i fin  și piscinele te îndeamnă parcă să fii tânăr și neliniștit 🙂

8. MAREA MOARTĂ e considerată cel mai mare spa natural din Europa. Merită să ajungi aici ca să plutești la propriu în apa ei și să iei o porție de sănătate pentru tot anul. În plus, resorturile de aici au grădini imense unde întâlneștie parcă toate florile pământului.

9. AYLA, insula minune aprope de Aqaba în care iordanienii investesc masiv . Se construiesc vile și hoteluri de lux, locuințe exclusiviste, ai plaja perfectă, dar și teren de golf pentru pasionați

10.SECURITATEA. Este e considerată cea mai safe țară din Orientul Mijlociu. Și asta o face atat e frecventabilă de turiștii din toată lumea. Nu simți vreun pericol, măsurile de securitate sunt excepționale. Noi am fost însoțiți de un polițist în toată vacanța. Oamenii își iau măsuri ca tu , ca turist, să nu simți vreo nesiguranță.

CUM AJUNGEM ÎN IORDANIA?
E SIMPLU. Prestige Tours a decis sa introduca in oferta sejururi cu zboruri charter catre statiunea de la Marea Rosie, cu plecari saptamanale din Bucuresti in perioada martie-iunie 2018. Găsiți pachetele, aici.

Mă întreabă lumea ironic dacă mai pot cu atâtea vacanțe. E simplu. Las bucățele de suflet peste tot pe unde merg, dar mă întorc de departe cu o energie pe care n-am să pot să o iau niciodată din cărți sau filme. Da, iubesc vacanțele. Sunt bucuroasă să plec și fericită să mă întorc acasă de fiecare dată.

Mâine vă povestesc, pe larg,  experiența mea la Petra.

A mai trecut o zi, am scăpat și azi…


Nu-s vreo timidă, nu mă sperii cu una cu două, am văzut atâtea grozăvii în 20 de ani de lucrat la știri.

Nu-s nici vreo mamă nebună, obsedant de protectoare cu copilul ei. Dimpotrivă, sunt relaxată și nu mă gândesc la pericole non stop.

Dar azi…azi când am aflat că pedofilul e polițist, mi s-a pus un nod în stomac. Creierul meu s-a blocat. Nu digera informația că omul ăla e polițist, că ai lui colegi polițiști îi spuneau mai în glumă, mai în serios…Violatorul.

Am stat toată ziua cu nodul în stomac, am încercat să mă calmez. Degeaba. E nodul ală pe care îl ai înainte de o operație sau de un examen foarte important. Am avut senzația aia pe care o ai când mergi singur în noapte și ți se pare că te urmărește cineva.

Mi-au trecut azi prin cap mii de gânduri. Și mi-am dat seama deodată că îmi e frică.

Mi-e frică să nu mă prindă o boală pe mine sau pe ai mei și să ajung la un spital mizer fără aparatură sau fără medicamente, unde un medic prea obosit și prost plătit să mă lase să mor.

Mi-e frică să deschid cutia poștală că cine știe ce scrisoare mi-a mai trimis ANAF-ul pentru ceva de acu vreo 15 ani, care lui ANAF i-a dat cu virgule.

Mi-e frică să îmi cumpăr o casă pentru ca am cumpărat una din care am fugit la propriu de frica vecinilor maneliști și violenți, în timp ce polițiștii mi-au spus că nu îi ajută legea și “ ce să facem doamnă, unii se liniștesc doar când mor”

Mi-e frică să plătesc chestii prin internet că apoi îmi vine amendă că n-am plătit.

Mi-e frică de ce va urma la școala copilului când va termina clasa a 4 a și pleacă de lângă învățătoarea pe care o iubește și e o chestiune de noroc ce profesori o să fie la catedră.

Mi-e frică în trafic să nu supăr pe cineva, am fost învățată să nu mă cert că poate scoate vreunul cuțitul și mă taie.

Fiecare zi în România e o luptă de supraviețuire. De când ieșim în casă și ajungem pe stradă, începe bătălia. Și vă rog să nu vă supărați pe mine dar nu, nu pot să trăiesc doar între ai mei. Viața mă obligă zi de zi să ies din bula mea. Mă întorc seara, fericită că am scăpat cu bine.

A mai trecut o zi.

2017. Anul în care mi-am dat mie cel mai mult

Are mătuşa mea o vorbă: mai bine sănătos şi bogat, decât sărac şi bolnav.
Well, după 20 de ani, la 40+ am ajuns la faza în care îmi doresc sănătate. SĂNĂTATE. Vă scriu din vârful patului, pentru că şi anul ăsta am sărbătorit cu o viroză cea mai viroză.

Las gluma şi zâmbetul şi vă spun că anul ăsta am văzut iar cum bolile, unele lungi şi chinuitoare, mi-au furat prieteni prea tineri, cum un atac cerebral sau un infarct au pus capăt unor destine care păreau de vis.

Când eram la Braşov am avut un prieten foarte bun. Bogdan. Un munte de om pe care noi îl alintam „iepuraşul”. Eu aveam o cafenea, el avea un bar. La momentul divorţului meu, acum 14 ani, în clipele mele de disperare, mi-a fost foarte aproape. Mi-a spus într-o seară: „Fifişor, hai să vindem barurile şi să ne mutăm în Bali şi ne facem acolo un business împreună! Ce spui?” M-am uitat la el ca la un nebun şi, în toată amărăciunea mea, am râs: „Da măh, bine, ne mutăm în Bali, sigur”. Dar el vorbea serios. A vândut şi dus a fost în Bali. Nu ne-am mai văzut niciodată, dar ne scriam mereu, eu promiţând an de an că o să ajung în Bali. N-am ajuns. Mă gândeam iar… poate la anu’. Săptămâna trecută, Bogdan a murit. A făcut un infarct. Greu de digerat o asemenea veste. Nu mi-a venit să cred când am citit pe Facebook. Ce şoc… Dar a doua zi în suflet am zâmbit, pentru că ştiu că a murit fericit trăind în Bali, ţara la care a visat, având alături o femeie care îl adora.

Vestea morţii lui a fost duşul rece al acestui an. Şi-mi promit iar că nu o să mai amân lucruri. E promisiunea pe care mi-o fac an de an. De ceva ani, reuşesc să amân din ce în ce mai puţin.

Anul ăsta am înţeles mai bine ca niciodată că buşiturile de zi cu zi trec. Erau întâmplări profesionale sau personale pentru care înainte mă consumam enorm, plângeam, nu dormeam… Acum mă întristez muuult mai puţin şi în adâncul sufletului meu ŞTIU că totul trece.

2017 e anul în care am călătorit mai mult ca niciodată. Asta e o realizare foarte mare, pentru că eu aş trăi, dacă s-ar putea, din aeroport în aeroport. Şi tot ca realizare, a fost primul an în care am plecat singură în vacanţă câteva zile la Roma (da, am ridicat multe sprâncene).

Sunt fericită că în 2017 am ales liniştea şi am reuşit să îmi dedic foarte mult timp mie. Poate ăsta e atuul anilor maturităţii. La 40+ dai de disperarea că ai făcut prea puţine lucruri în viaţă, te ia panica pentru că ai senzaţia că nu mai ai aşa de mult timp şi asta poate să îţi dea un impuls. Şi-ajungi să faci într-un an câte nu ai făcut în 10. Dar, atenţie, nu măresc viteza, nu vă gândiţi la volum, ci la lucruri cu adevărat valoroase.

Din Fifi care alerga de nebună între o mie de chestii, am devenit Fifi care alege mai puţin şi mai bun. Sunt mulţi oameni care îmi reproşează: ai putea să faci mult mai mult. Da’, aş putea. Dar eu am ales să fac mai puţin. Şi nu sufăr de lipsa acută de ambiţie. Am ales liniştea. E greu de înţeles? Poate pentru unii… Am ales să am mai mult timp liber, să citesc mai mult, să gândesc mai mult, să mă bucur de oamenii dragi, să mă plimb, să dorm mai mult. Ştiţi cum e să te plimbi în parc ziua la 3? În timpul săptămânii? Când toată lumea e prinsă în telefoane şi discuţii? E divin, vă spun eu. Să fac ce vreau eu, în ritmul meu, nu în ritmul potenţialului pe care îl vede toată lumea şi pe care îl ştiu şi eu (nu mă alint acu’ în faţa voastră).

Asta a fost alegerea anului asta. Am ales să am mai multă grijă de mine.

Am mai învăţat în 2017 să nu mai închid uşi. Le las întredeschise, că cine e să se întoarcă… se va întoarce. Şi am învăţat că, dacă iubeşti pe cineva foarte tare la un moment dat în viaţă, nu contează ce se întamplă după, omul ăla nu dispare definitiv din sufletul tău, fie că îi place creierului tău sau nu ideea. Cumva ştiam asta, am mai primit confirmări.

Îmi doresc de la 2018 să fiu sănătoasă, ai mei să fie bine, să călătoresc şi mai mult (da, ştiu sunt obraznică), să mă bucur de prietenii mei buni, să citesc şi mai mult. Şi aş vrea să nu mai supăr oamenii cu alegerile mele. Fiecare om are adevărul lui. Care nu e acelaşi cu adevărul meu. Mă străduiesc să judec oamenii puţin spre deloc. Şi îmi doresc din tot sufletul să nu mai judec pe nimeni niciodată. Să vezi atunci Fericire cu F de la Fifi 🙂

Până atunci, nu o să uit că 2017 e anul în care mi-am dat mie cel mai mult. Până acum.

Germania, destinația anului 2018. Intră și tu în concurs!

Germania a fost mereu un tărâm fascinant pentru mine. Din copilărie, pe vremea când râvneam la tot ce era strain, îi invidiam pe prietenii mei care aveau rude plecate în Germania.

De ce? Era simplu, primeau mereu pachete cu cele mai bune dulciuri sau jucării de neimaginat. A vorbit toată strada o vară întreaga de bicicleta roșie primită de o vecină din Germania.

Atunci s-a sudat în mintea mea că ce e bun, e străin și mai precis e străin din Germania. Și asta n-a fost doar o iluzie a copilăriei, știm bine că ce iese din mâinile nemților e de calitate.

Germania e o țară minunată, atent îngrijită de oamenii ei. Curățenia și serviciile imbecabile aduc plus valoare peisajelor perfecte.

În fiecare an, fix în perioada asta între Crăciun și Revelion eu îmi fac o listă. Nu e cu flori, fete și băieți, melodii și cântăreți. E cu orașele în care vreau să ajung la anul.

Anul ăsta am pus pe prima poziție Frankfurt, pentru că anul trecut între două avioane am zăbovit vreo 6 ore în acest oraș spectaculos. Așa că mi-am promis că o să revin.

Și cum Universul mereu complotează ca visurile mele de călătorie să se împlinească am dat peste concursul care poate să mă ducă în Germania.

Până pe 21 Ianuarie 2018 Organizația Germană pentru Turism  și Lufthansa  au în derulare un concurs prin care invită participanții să cunoască mai bine Germania ca destinație de vacanță pornind de la sloganul lor, Germany Simply Inspiring.

Înscrierea în concurs durează doar câteva minute.

Sunt 5 intrebări despre Germania la care trebuie să răspundeti iar, la final, după introducerea datelor personale veți fi înscriși în concurs.

Premiul cel mare este un city break la Frankfurt, pentru două persoane, trei zile, cu transportul și cazarea asigurate.

Iată și pașii pentru înscrierea în concurs:

1. Accesați pagina de concurs:
http://stage.germany.travel/ro/ms/gewinnspiele/gewinnspiel-ro-lufthansa-2017/gewinnspiel.html
sau link-ul scurt: http://bit.ly/2BEMMAi

2. Răspundeti corect la cele 5 intrebări din formular. Dacă se întâmplă să nu cunoașteți răspunsul, butonul roșu cu “Dacă nu știi răspunsul, click aici si vei afla”, o să vă ajute.

3. Completați-vă corect datele la final.

4. Intrați în cursa pentru un city break pentru două persoane, la Frankfurt.

Succes, dragii mei prieteni!

***
Organizația Germană pentru Turism este o instituție de stat ce promovează Germania ca destinație turistică și are peste 30 de reprezentanțe în diferite țări. Reprezentanța din Serbia se ocupă de promovarea Germaniei în 6 țări, inclusiv România.

Lanidor, ținute cu aer de Portugalia #ListadeCrăciun

Portugalia e țara vieții. M-am îndrăgostit de oameni, de ocean, de pământ. Dar, superficială cum mă știți mi s-au lipit de suflet și anumite branduri. Pasteis de Belem, vinurile de Porto și dacă vorbim de haine mi-au rămas pe retină hainele de la Lanidor. Le-am găsit în ultima vacanță din Portugalia, în Algarve, mai precis  în Vilamoura, stațiunea de lux a portughezilor.
Nu prea îmi cumpăr haine din vacanțe dar, din Vilamoura am plecat cu o bluză cu un imprimeu care aduce a țara vieții.
Imediat după ce m-am întors din vacanță am aflat că Lanidor vine în România și că o să avem vestitul brand în București la Park Lake.
Pun cu bucurie pe #ListadeCraciun hainele de la Lanidor. Îmi plac materialele, îmi plac culorile și atenție doamnelor mărimile Lanidor nu se opresc la 38!
În colecția de toamna-iarnă găsești tot ce îți trebuie ca să îți creezi ținuta perfectă pentru birou sau rochia pentru seara de Crăciun sau noaptea de Revelion.
***Povestea LANIDOR
Povestea brandului LANIDOR a început în 1966, în Portugalia, odată cu decizia proprietarului fabricii care producea fire pentru tricotaje, de a deschide un magazin de prezentare pentru a-și vinde produsele mai ușor.

Magazinul LANIDOR îl găsiți în București în Park Lake la etaj 1. Zic să vă grăbiți… mai e atât de puțin până la Crăciun 🙂

Petit Bateau. Hăinuţe de poveste pe #ListadeCrăciun

 

M-am îndrăgostit de hăinuţele de la Petit Bateau când am ales pentru Maria o ţinută superbă pentru şedinţa foto de ziua tatălui ei.

În căutarea ţinutei perfecte de Crăciun pentru copilul minune, am găsit colecţia de toamnă iarnă . de la Petit Bateau. Doamne ce minunăţii! Hainele de ploaie și tricourile marinărești sunt în continuare prezente desigur, înmuiate în roșu și o nuanță albastră / verde nouă. Armoniile  de alb, gri și ninsoare anunță sosirea iernii.

Colecția este inspirată de nevoia de autenticitate și de elemente reale, substanțiale, într-o lume care devine tot mai „virtuală” în fiecare zi. Semnătura sa strălucește prin numeroasele tratamente noi tricotate.

Broderiile exclusiv florale ornează pulovere și rochii pentru fetițe. Pentru băieţi, straturi de tricouri, bluze tricotate si veste in culori si motive contrastante, inspirate de stilul colegial englezesc si american. Pentru adolescenti, noi tăieturi grafice, fluide transformă piesele esențiale, cum sunt tricourile, în topuri adevărate.

În această iarnă, marca originală de îmbrăcăminte a pregătit  totul pentru cele mai reci zile de la domiciliu: un dulap de piese inclusiv pijamale, șaluri, ponchouri și măști de somn şi tricouri confortabile.

 

 

 

* Petit Bateau, marca favorită a Franței, este recunoscută pentru calitatea „Pure Cotton”, care a învăluit copiii și adulții, încă din 1893.

   Brandul legendar care a inventat chilotul și salopetele a devenit o icoană a stilului transgenerațional, de la copil la adult, peste tot în lume.

Petit Bateau are 2 magazine în Bucureşti, pe Calea Dorobantilor nr. 159, lângă Colegiul National I.L. Caragiale şi în Băneasa Shopping City, la etajul 1. Ca să vă faceţi o idee înainte să ajungeţi în magazin, aruncaţi o privire pe pagina de Facebook Petit Bateau.  Şi dacă ajungeţi la faţa locului să cumpăraţi un cadou, dacă e greu să luaţi o decizie puteţi cumpăra un Voucher. Spor la shopping pentru copii frumosi şi deştepţi 🙂

 

 

Interviu cu Cristian Preotu. Cadoul perfect, vinul de calitate #ListadeCrăciun

M-am gândit să includ pe #ListadeCrăciun şi vinurile. Şi despre vinuri nu poţi să vorbeşti cu oricine. Aşa că am stat de vorbă cu Cristian Preotu, proprietar Le Manoir / Comtesse du Barry. Un domn distins care se pricepe foarte bine la vinuri.

Acesta articol nu este doar o recomandare.

Acesta articol nu este un simplu interviu.

Zic să îl salvaţi la favorite şi să îl deschideţi când mai aveţi dileme legate de vinuri. Lectură plăcută 🙂

La masa de Crăciun vinul poate să facă diferența. Pentru oamenii care nu se pricep, ce recomandare aveți, ce vin să alegem, astfel încât să ne cucerim invitații și să ne asigurăm că se potrivește cu preparatele tradiționale românești?

Există o multitudine de vinuri bune, din care putem alege. În general, ar trebui să luăm în considerare ocazia și, mai ales, felurile de mâncare pe care le servim. La masa de Crăciun, dacă vorbim de un meniu tradițional, recomand un vin roșu, care să se potrivească cu preparatele românești, specifice sezonului, cu mențiunea că, pentru sarmale, aș recomanda, totuși, un vin alb mai corpolent, ce se potrivește mai bine cu varza.

Dacă optăm, deci, pentru varianta românească, aceasta poate fi o Fetească Neagră Via Marchizului, de la domenile Metamorfosis, un Negru de Drăgășani de la Avincis, dar și un cupaj foarte bun din Dealu Mare, cum este Flamboyant, de la Davino.
Dacă luăm în considerare și opțiunile franțuzești, atunci vinul de Bordeaux este întodeauna o foarte bună alegere, cu care nu dăm greș. Recomand, totuși, să avem în vedere un detaliu: ca să-și exprime pe deplin calitățile, vinurile mari de Bordeaux trebuie să aibă cel puțin 10 ani vechime. Ca referințe, uitați, Le Bon Pasteur 2007, din Pomerol, costă aproximativ 340 Lei și este o alegere excelentă pentru masa de Crăciun.

Bineînțeles, opțiunile nu se opresc aici. Puteți opta pentru băuturi din Italia, Spania, Lumea Nouă sau alte regiuni, iar, în general, în funcție de preferințele specifice, personalul din magazinele de specialitate, în care aveți încredere, vă poate îndruma.


Dacă avem pe masă friptură de curcan, vinul potrivit este…?

Pinot Noir, în special cel de Burgundia, Franța. Mai mult, un Maranges 1er Cru sau un Gevrey-Chambertin ar fi, cu siguranță, minunate.

Dacă vorbim de cadouri ce vinuri recomandați pentru un bărbat sofisticat și care se pricepe la vinuri?

Cu siguranță, un vin sofisticat, pe măsură. Recomandarea mea este întotdeauna ca, dacă nu cunoașteți preferințele specifice ale persoanei – soiul, regiunea, producătorii etc. – să mergeți pe valori sigure, apreciate universal. Există o multitudine de sisteme de notare a vinului, care ne vin în ajutor, unele chiar omogene și acceptate mondial (Wine Spectator, Wine Enthusiast, Decanter sau Wine Advocate, care acordă celebrele puncte Robert Parker). În cest caz, putem să căutăm și să oferim un vin cu punctaj foarte ridicat. De exemplu, Château Pontet Canet din 2009 a avut 100 de puncte Parker și costă 1,750 Lei. Ce trebuie să știți este că vinurile vechi (de peste 10 ani), în cazul în care nu sunt de la podgorii foarte prestigioase și, în general, destul de scumpe, sunt variante foarte riscante.

De ce?

Pentru că vinurile slabe evoluează prost. 90% dintre vinurile care se produc în lume ar trebui băute în maximum un an de la producție. Pentru a putea fi consumate după 10+ ani, recomandarea mea este să ne asigurăm că sunt produse de o casă de încredere și păstrate în condiții ideale de temperatură, de umiditate etc. Chiar și cele mai bune vinuri, dacă sunt păstrate pe dulap, în bucătărie, lângă aragaz, se vor deteriora foarte repede. Din aceste motive, este foarte important de unde cumpărăm fiecare sticlă, dacă este un comerciant de încredere, care beneficiază de o cramă bine pusă la punct, sisteme de temperatură controlată etc.

Dar pentru o femeie?

Pentru o femeie, aș recomanda un vin dulce, în general alb cum ar fi un Jurançon,Muscat Beaume de Venise sau Sauternes din Franța. Regele vinurilor dulci este Château d’Yquem din Sauternes, Bordeaux, care aparține lui Bernard Arnaud. Dar există și vinuri roșii care sunt foarte feminine cum sunt cele din regiunea Margaux, a Franței, Château d’Issan, Château Giscours sau Château Brane-Cantenac ar fi alegeri foarte bune

Șampania nu ar trebui să lipsească în noaptea de Revelion. Care este șampania pe care o recomandați?

În funcție de preferințe și buget există multe tipuri de șampanie: Non-vintage, vintage, rosé, blanc de blancs, blanc de noirs, brut etc.  Pentru cei care nu știu ce să aleagă și vor să meargă la sigur, un început de gama foarte bun este Champagne Canard-Duchêne, la aproximativ 185 Lei. După aceea, există variantele prestigioase, cum e Champagne Bollinger, furnizorul oficial al Casei Regale Britanice, un brand foarte faimos pentru aparițiile în filmele James Bond – băutura preferată a protagonistului. Aici, prețurile încep de la 315 Lei. Urmează, bineînțeles, etichetele aproape mitice, cum sunt Dom Perignon, Amour de Deutz, La Grande Année (tot de la Bollinger) sau Cristal, unde prețurile încep de la 600 Lei.

Multă lume preferă acum alte tipuri de spumante în loc de șampanie. Ce ar trebui să alegem?

Este, cu siguranță, mai bine să alegem un spumant bun decât o șampanie proastă.

Există multe sortimente de spumante – din România, Cava din Spania, Cremant din Franța sau Prosseco din Italia. Dar, atenție, unele spumante au depășit de mult prețurile șampaniei, ajungând la câteva sute de euro sticla. Din punctul meu de vedere, o alegere excelentă ar fi Cremant de Loire Langlois-Chateau Brut, la 85 Lei.

Care este cel mai apreciat vin de către clienții care vă calcă în magazin?

Având peste 1,000 de feluri de vin, mi-e greu să fac o departajare, etichetele apreciate sunt foarte variate, dar cele de Bordeaux sunt, într-adevăr, cele mai vândute.

Pentru cei care au bugete limitate, puteți să ne recomandați câteva vinuri cu un raport calitate-preț bun? De la ce preț începe un vin bun, în magazinele dvs.?

La noi, prețurile încep de la 30 de lei, cu multe variante între 40 și 60 de Lei. Câteva opțiuni care cred că vor funcționa bine de sărbători sunt Château La Pierriere Bordeaux 45 lei, Villa Garrel Provence 50 lei
Raportul cel mai bun calitate preț nu este întodeauna la vinurile cele mai ieftine, dar există multe variante pentru cei care doresc calitate sub 60 de Lei.

Știu românii să aprecieze vinurile franțuzești la adevărata lor valoare? Cum vă educați clienții în acest sens?

Datorită deschiderii României spre exterior, clienții se educa singuri, din ce în ce mai mult.
Noi le oferim o gama foarte generoasă de vinuri și produse gastronomice cu referințe internaționale, organizăm deseori degustări, în care explicăm proveniența vinului și caracteristicile generale, avem personal specializat care îi îndrumă și îi ajută să combine produse; practic le punem la dispoziție informațiile necesare, pentru ca ei să ia deciziile potrivite, în cunoștință de cauză.
Piața din România a evoluat foarte mult din 2004, când am demarat Le Manoir / Comtesse du Barry, iar faptul că vinurile românești sunt din ce în ce mai bune din punct de vedere calitativ ne ajută, fiindcă această evoluție trage în sus întreaga piață.

La o masă cu un aperitiv, o supă, un fel principal și un desert, câte soiuri de vin ar trebui să avem?

Aș propune 3 vinuri, iar evoluția ar trebui să fie :
– de la alb la roșu
– de la cel mai lejer la cel mai corpolent
– de la cel mai tânăr la cel mai bătrân (nu întodeauna, dar în majoritatea cazurilor)
– de la cel mai sec la cel mai dulce.

Care este vinul dumneavoastră preferat, ce calități are de l-ați ales?

Îmi plac toate vinurile bune, albe, roșii, dulci, din majoritatea regiunilor lumii. Dacă ar fi să mă limitez la un vin alb și unul roșu, există 2 alegeri perfecte pentru mine: Château Margaux 2009, un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Petit Verdot, din Bordeaux si Montrachet Marquis de Laguiche 2015, Chardonnay 100% din Burgundia.

Puteţi găsi produsele recomandate de Cristian Preotu, precum și altele în magazinele Comtesse du Barry şi online, pe www.lemanoir.ro

Cup&Candle by Oana Botezatu. Lumânări cu arome de amintiri #ListadeCrăciun

Într-o lume în care ideile de cadouri vin din toate părțile, eu tot mai scotocesc după daruri altfel.

Recomandarea mea de azi poartă numele de Cup&Candle by Oana Botezatu.

Cup & Candle înseamnă lumânări handmade, făcute din ceară de soia (produsă din soia nemodificată genetic), o ceară eco și netoxică, spre deosebire de ceara mixată cu parafină, din care sunt făcute cele mai multe lumânări de pe piață. Lumânările Cup & Candle conțin parfumuri special create pentru ceara de soia, folosite exclusiv în limitele admise, și fitil din bumbac.

Sunt pe lista mea de ceva vreme pentru că ideea de a pune lumânări în cești vintage de porțelan mi-a plăcut foarte tare. Mi se pare un cadou perfect pentru o prietenă sofisticată care are de toate sau pentru un partener de bussiness pretențios. Nu dai greș cu așa ceva.

Lumânările în cești au mireasma pe care tu o alegi pentru destinatar (dintr-o varietate largă de parfumuri create exclusiv pentru ceara de soia, de la vanilie la frezii și gardenie, și de la portocale la scorțișoară și mix floral) și sunt însoțite de o vedere Cup & Candle. La cerere, vederea poate avea un mesaj personalizat.

Eu sunt disperată după lumânări și de fiecare dată mă gândesc că dau banii pe ele, dar după ce ard, arunc la gunoi plasticul în care sunt puse de cele mai multe ori.  La Cup&Candle după de lumânarea arde, speli ceașca bine și apoi poți să îți bei ceaiul de la ora 5 din ea.

Ultima idee de la Cup&Candle vine la țanc pentru oamenii care iubesc Vama Veche sau Clujul sau de ce nu Băile Herculane 🙂  Așa au apărut lumânările cu arome de orașe 🙂


Întreaga colecție o găsiți în magazinul online  cupcandle.ro . 

 Orlette, rochii WOW făcute pe măsură.  #ListadeCraciun

Cum faci să găseşti rochia perfectă ? E clar că orice femeie îşi doreşte să aibă o siluetă de invidiat, dar nu ne iese tuturor ( da fetelor, sunt in acea tabără ) Şi mai ales acum, că vin sărbătorile, dăm buzna în magazine şi constatăm că nu ne vine sau nu ne place nimic. Colega mea, Olivia Păunescu are soluţia. De aproape 5 ani, se împarte între Observator şi atelierul de croitorie. Iubeşte în aceeaşi măsură să prezinte ştirile dar şi să stea în faţa maşinii de cusut. Am stat de vorbă şi am aflat că nimic nu se compară cu o rochie făcută pe măsura modelului, dar şi ce surprize le-a pregătit femeilor care vor să fie shinny atât de Crăciun cât şi de Revelion.

Cum ţi-a venit ideea să te faci designer?

Din punctul meu de vedere, în momentul în care faci un lucru cu pasiune şi eşti foarte conştiincios, succesul vine mai devreme sau mai târziu. Eu personal nu mă consider designer, nu am făcut studii în acest sens. Sunt pur şi simplu un om cu bun gust şi o mare pasiune. Iar decizia de a deschide un atelier de croitorie a venit după ce timp de 10 ani mi-am făcut haine pe comandă, după gustul meu.  Am ştiut clar că trebuie să lucrăm cu materiale de calitate şi să satisfacem nevoile tuturor femeilor. Tocmai de aia, la Orlette noi îţi căutăm culoarea preferată şi adăugăm fix acea tuşă care îţi exprimă personalitatea. Tu o să simţi specială şi vei avea o ţinută pe care nu o mai are nimeni. Şi noi fetele asta ne dorim mereu: să avem ceva ce nu are nimeni 🙂

Cum este femeia Orlette, cea pentru care creezi?

Ştie exact ce vrea. Ştie ce o pune în valoare, se simte bine în pielea ei şi cu corpul ei. Nu are neapărat dimensiunile perfecte, dar ştie să ascundă imperfecţiunile. Iar pentru asta noi oferim şi consultanţă. Este o femeie puternică şi deşteaptă, înţelege că o rochie realizată pe comandă este o rochie pe care nu o va vedea pe celelalte colege sau prietene şi îi va asigura o apariţie unică.

Nu creezi doar rochii…

Nu, bineînţeles. Facem aproape orice. De exemplu, paltonul capa, cu aer aristocrat este o piesă foarte dragă nouă. Este foarte actual şi în ultimul timp a căpătat tot felul de forme extrem de fashion. La fel şi sacourile. Sacouri cu brandenburgi sau cu tăieturi masculine, care pot fi purtate atât la birou cât şi în oraş sau la o petrecere, peste o rochie fină din dantelă.

Ce ai pregătit pentru sărbători ?

Am vrut să creez ceva special, fiind cea mai frumoasă perioadă din an. Iar fiecare femeie ar trebui, după părerea mea, să aibă o apariţie de neuitat în care să se simtă bine în seara de Crăciun sau în noaptea de revelion. Am făcut o colecţie de rochiţe elegante şi originale. Am combinat elemente precum catifeaua, aplicaţii de paiete şi broderii fine, dar şi dantelă. Anul acesta se poartă foarte mult  nuanţele de maro şi auriu , dar şi verdele şi albastrul închis. Şi, bineînţeles, nelipsitul negru cu care nu vom da greş niciodată. În acelaşi timp, doamnele şi domnişoarele trebuie să ştie că dacă au în cap un anume model de rochie, noi suntem gata să îi facem fix acea rochie!

Unde gasim hainele Orlette?

Le găsiţi pe site-ul nostru www.orlette.ro www.orlette.ro sau pe pagina de Facebook, dar şi în atelierul nostru, pe strada Justinian, nr.19. Vă aştept cu drag 🙂