Castelul Cantacuzino e punct de atracție în Bușteni pentru că turiștii vor să vadă cum trăiau bogații din alte vremuri. 

Nababul( Grigore Cantacuzino) a făcut acest acest castel în 1911. Comuniștii au pus mâna pe clădire și au transformat-o în…spital TBC.

Comuniștii au plecat, au venit investitorii străini care știu EXACT ce au de făcut cu un castel: îl transformă într-o locație de vis, unde poți să organizezi nunți sofisticate sau cine de afaceri cu ștaif.

Terasa Castelului Cantacuzino  e locul perfect pentru un brunch cu fetele sau un pranz romantic cu iubitul. Parcă ești pur și simplu în altă lume. 

Scorurile sunt mari, dar plătești pentru atmosferă, locație și bucătăria de 5 stele.

Din păcate, eram pe fugă și nu am putut vizita interioarele, pentru că intrările se fac în grup și sunt programate din oră în oră.

Am intrat, în schimb,  în magazinul de suveniruri, dar am ieșit rapid pentru că era plin de chinezării. Cum să vinzi la castelul Cantacuzino gablonțuri din Europa?

Una peste alta locația e specială, așa că merită când treceți prin Bușteni să vă beți cafeaua aici. E o liniște de neprețuit.

Ieri, soțu mă întreba ce fac dup ce trece ziua mea, că rămân fără liste. No way! O să încep cu: Dragă Moș Crăciun… deși e toiul verii mâine, poimâine:)))

Iată încă 3 dorințe și promit că mă potolesc:

1. Aș vrea să mă întorc la prima mea dragoste în materie de telefoane. Nokia e nokia…Nu roz. Negru sau gold…

2. I-am avut, i-am pierdut, am plâns după ei. I want them back:)

3. După vinul de Porto credeam că nimic nu o să mă mai miște, dar bătrînețile își spun cuvântul și am descoperit prosecco.

Am scris de multe ori aici despre succes și despre cum poți să reușești fără compromisuri.

Azi vin cu un exemplu clar: Cristi Faur. E compozitorul care a făcut piesa cu care Cezar Ouatu s-a calificat aseară în finala Eurovision.

Nu vreau sa vorbesc despre frumosul Cezar și nici despre vocea sa de o calitate incontestabilă.

Eu vreau să vă spun despre Cristi.

L-am cunoscut acum 7 ani, pe când eu eram producătorul Observatorului de 19 la Antena1. Aveam o campanie dedicată sinistraților în urma inundațiilor. Cristi ne-a dat un imn, scris și compus de el, imn care a ilustrat muzical campania noastră.

Ne-am împrietenit atunci  și e e unul din puținii oameni care nu m-a dezamagit niciodata.

El m-a învățat că poți să reușești chiar dacă alegi drumul cel greu: fără compromisuri.

După ce a obținut cu Luminița Anghel și Sistem cea mai bună performanță a României la Eurovision, telefonul lui Cristi a început să sune. Și el a spus și da, a spus și nu, de cele mai multe ori NU.

E de admirat în lumea asta plină de cocalari și pițipoance, de pseudocompozitori și cântărețe foste dansatoare, să ai puterea să alegi corect . Să nu scoți hituri de o vară, cu texte pline de perne moi și nu vreau decât să te f…,  să spui: asta fac eu, la acest nivel și nu mă cobor chiar dacă tu pui pe masă un card platinum.

Iată că domnul Cristi Faur e iar la Eurovision cu o piesă în finală.

Eu nu pot decât să mă bucur tare pentru el, să îi țin pumnii strânși și vouă dragilor să vă reamintesc că Eurovisionul e un concurs de creatie, așa se și numește: EUROVISION SONG CONTEST.

Așa că, vă rog frumos, să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului ( super apariție și super voce:)) dar să nu uităm de compozitorul care a făcut superba piesă.

Mă înclin în fața ta, Cristi Faur!

ps. bineinteles ca nu am o poza împreună cu el :))))

E joi și deja simt un iz puternic de weekend. Am 3 recomandări pentru voi.

Seara specială la restaurant Joseph. Daca sunteti fan sushi e musai să mergeți aici.

Tot la ora 19.00, avem o lansare importantă de carte. Faimoasa dr. Adina Alberts ne învață cum să scăpăm de celulită.

Nu în ultimul rând, de azi e pe ecrane un film pe care eu îl aștept din toamnă.

Have fun!:)

Duminică dimineaţă, curtea mănăstirii Caraiman din Buşteni.

E plin de credincioşi, dar şi de turişti veniţi din pură curiozitate.

Peisajul îţi taie răsuflarea, e linişte şi toată lumea vorbeşte în şoaptă.

Atrage atenţia grupul de 5 fete de la oraş( să nu le spun direct piţipoance) care se pozează cu iphoneul în toate poziţiile posibile. Individual dar şi în grup. Fotografa şefă e blondă şi uşor agresivă, le cere modelelor să mai stea la cadru pentru încă o poză. Cea mai micuţă dintre fete se revoltă:

„Fată! Eu am venit aici să mă rog, nu să fac poze, da? Hai că avem destule!”

Se desprinde din grup şi pleacă spre biserică. Trece pe lângă noi şi nu pot să nu remarc maieul alb cu o cruce imensă imprimată pe piept. Cruce făcută din capete de mort, negre cu sclipici…

Cineva mi-a șoptiti la ureche că prima listă de dorințe pentru ziua mea e rezolvată!:)

Așa că vin cu o listă nou nouță.:)))

1. Mi-ar plăcea să beau o cafea cu cochetele Andreea Stan și Bogdana Dobre. Fetele sunt în spatele siteului http://30rocks.ro/ 

2. Să petrec o noapte la Carol Parc Kotel.

3. Să port o pereche de balerini fini de la Dasha.

Cam atât…pentru azi:))))

Aud in stanga si in dreapta, zi de zi, oameni dragi mie dar si necunoscuti cat de greu se descurca in vremurile astea. Cum piedicile apar constant. Multi spun: nu se mai poate trăi în România…

Iată ce spune Maia Morgenstern, în interviul acordat Elei Crăciun:

„Salariul unui actor într-un teatru profesionist este absolut indecent. Nu, nu se poate trăi. Şi totuşi e bine că există această biciuire permnentă, această nevoie permanentă de a căuta, de a te reinventa, de a găsi modalităţi, mijloace, căi prin care să te afirmi, să exişti în conştiinţa publicului.”

Poate că greul, poate că nevoia, poate imposibilul ne fac să ne zbatem mai mult şi să reuşim. Să ajungem la succesul la care poate nu visam…

Întregul interviu cu Maia Morgenstern îl găsiţi pe siteul prietenei mele, Ela: www.elacraciun.ro

Maria şi Ana sunt două pictoriţe talentate.

Ele fac pictură murală pentru copii.

Folosesc vopsele non-toxice, care nu atacă mediul şi nu au un miros neplăcut, sunt rezistente în timp, se usucă rapid şi vă puteţi bucura imediat de încăpere fără să mai aşteptaţi să se usuce.

Munca fetelor si intreaga lor poveste le gasiti aici: http://picturi-desene-pe-pereti.blogspot.ro

Piesa de pantomimă ‘FANTASMAGORIA’  este un spectacol-reverie în care cei patru actori: Nadejda Dimitriu, Vadim Rusu, Petre Voicu şi Petru Ciobanu, te fac să crezi că ai ajuns în mijlocul unui basm de-a-ndoaselea, în care Ileana Cosânzeana e stăpână aprigă peste trei Păcală rătăciţi prin viscol. 

O poveste care seamănă cu un film rusesc, cu nostalgii şi troiene, ingenios îndulcită cu năzdrăvănii româneşti.

Sala Rapsodia a Teatrului de pe Lipscani redevine, astfel, un spaţiu al jocului, în care limitele de timp sau imaginaţie se dizolvă, găzduind un spectacol al Companiei Passe-Partout Dan Puric, în regia lui Vadim Rusu, o piesă stranie şi fascinantă la graniţa dintre pantomimă şi circ. 

Fără vorbe, dar cu lacrimi de râs şi de plâns.

Fără decor, susţinut doar de mişcările trupurilor, de coregrafia Nadejdei Dimitriu, de luminile reflectoarelor şi de fundalul sonor selectat de Vadim Rusu şi Ilina Pepine, spectacolul “este o feerie în care bucuria actorilor îi gâdilă pe spectatori, pentru ca, după spectacol, toţi să fredoneze aceeaşi dispoziţie: la,la, la” (citat Vadim Rusu) şi să strige în gura mare:

 “Totuşi viaţa e frumoasă!”

Biletele s-au pus în vânzare la casieria din cadrul Teatrului de pe Lipscani. Biletele se mai pot comanda pe pagina de Facebook a spectacolului: facebook.com/piesadeteatrufantasmagoria.


Asta e piesa la care vrea sa vă trimit joi. 

Am pentru voi două invitații, fiecare pentru 2 persoane, oferite de   Compania Passe-Partout Dan Puric. Tot ce trebuie să faceți este să îmi spuneți ce sau cine v-a făcut de curând să exclamați: “Totuşi viaţa e frumoasă!”

Cele mai optimiste povești câștigă, concursul se încheie marti 14 mai ora 24.00. 

Câștigătorii îi anunț miercuri dimineața la ora 10.00, aici pe blog dar și pe facebook. Succes!:)

Mai e mai mult de o lună până la ziua mea și deja au început întrebările. Ce vrei, unde vrei, cu cine vrei?

Și cum o fotografie face mai mult ca o mie de cuvinte am zis să îmi expun dorințele în fotografii.

p.s. ani de zile am fost genul: nu vreau nimic, nu stiu etc, Nu mai e cazul.:)))


De la Adrian Oianu:

De la Mandra chic:

La Bali Spa Cornu o noapte măcar:)

25 de milioane pe luna la o gradinitza de fitze. Unde copilul invata sa monteze, sa editeze video:))

13 milioane cu totul inclus la o gradinta apropae de casa. Au curtea mare si par oameni de treaba, indragostiți de copii. Totusi suma e mare…

10 milioane all inclusive. Asta e pretul minim pe luna pe care l-am gasit. La o gradinita care are curtea de 40mp inconjurata de ziduri albe ca la inchisoare.

Pardon, la stat e cel mai ieftin. E gratis, da’ sunt 30 de copii in grupa.

Voi cum ati ales, decis? Ce e cel mai important cand alegi gradinita?

Wikipedia zice asa: Gelozie sentiment, emoție chinuitoare și obsedantă provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. Ea mai poate fi un sentiment amestecat cu invidie, pizmă, sau teamă de a fi depășit în realizările obținute. Chiar și copii pot să fie geloși sau invidioși, pe un frate preferat de părinți, sau pe un școlar mai bun.

Partea asta ultima este despre Maria. 
Îl iubește pe tac-su atât de tare că orice norișor care apare în relația lor provoacă drame.

Dumincă ne-au vizitat finii cu fetița lor, finuța noastră Iris.
Maria a fost reticentă de la bun început dar a făcut frumos. Un timp:))) 

Monitoriza fiecare gest făcut de Adi și se asigura ca nu cumva atenția lui să se îndrepte spre Iris. 

După o zi de hihăieli și aparentă fericire, copilul îmi spune la culcare: 

„Mami a fost foarte distractiv cu Iris…ce bine că a plecat că pot și eu să stau cu tati, sa ne vedem de ale noaste….”:)))))))

E pur si simplu magic locul asta! Bancile si dalele pe care calci sunt pline de inscriptii, ale oamenilor care au contribuit la mentinerea parcului in bune conditii, dar si declaratii de dragoste, mesaje de multumire pentru lucruri frumoase sau miraculoase care s-au intamplat in viata lor si multe, multe mesaje pentru cei care nu mai sunt cu noi… Unele te induioseaza pana la lacrimi! E un fel de Notre Dame de la Garde din Marseille, un altar de multumiri si iubire!

De cum pasesti in parc esti inconjurat de o atmosfera de basm: ciocolata calda la tot pasul, alune si migdale prajite in miere, faimosul hot-dog cu de toate, calesti albe care plimba romanticii… E plin de copaci si de flori, e multa iarba, sunt veverite, ratuste, lebede si tot felul de pasarele.

Este si un pavilion pentru teatru in aer liber, am vazut fragmente din Shakespeare recitate de cativa elevi de liceu, in cadrul unui program de comemorare a victimelor din Boston.

Nu ma pot satura de Centra Park! Oamenii iau masa de pranz direct pe iarba, sau tolaniti pe stanci, la soare… Miroase a curat, a flori, a cafea proaspata si a alune prajite. Sunt tot felul de cafenele simpatice, parca decupate din cartile cu povesti, pitite printre copaci, gata sa iti ofere placinta de dovleac, strudel cu mere, zeci de sortimente de inghetata si tot felul de cafele delicioase, cu nume fancy 🙂 Si peste tot sunt narcise si lalele.. multeeeeeee!

M-am oprit pe o banca, am hranit veveritele si mi-am hranit si sufletul! Nu stiu cand sau daca ma voi mai intoarce vreodata aici, asa ca am fost sa imi iau ramas bun de la acest taram fascinant, care pe mine ma incarca cu o energie pozitiva nemaipomenita!

Sotul meu zice ca e doar un parc. Ei bine, pentru mine nu e doar un parc, e o alta lume, e un ghem de energie, e un colt de liniste si de frumos, e locul meu preferat din New York. E parcul MEU! Si il iubesc!

Cine spune ca „Nu e nici o alta data ca prima data” sigur nu a fost in Central Park: de fiecare data cand il vezi e la fel sau mai frumos decat prima oara! De fiecare data vezi ALTCEVA…

Daca nu ati experimentat inca magia New York-ului, merita sa faceti din acest oras cap de lista pentru urmatoarele destinatii!

* guest post de Laura Bercean, prietena mea si trimis Fifistie in lumea larga:)

Cu salutul ăsta a intrat Maria în curtea străbunicilor la țară, acum 2 ani. Timpul a trecut dar Măriuca tot fata de oraș a rămas:

” Foarte frumoși puișorii, mami…da parcă stau cam aglomerați, nu crezi?”

M-a rugat Fifi sa ii scriu un pic despre New York si cum e el! Pai cum sa fie? Genial, incredibil, minunat, fascinant, ametitor, seducator… Pentru mine este unul dintre cele mai frumoase orase din lume, si am ceva-ceva bifate pe lista „Vazut!” 

Emotiile pe care le simti cand treci pe mare pe langa Statuia Libertatii, intimidanta inaltime a Empire State Building, euforia de lumini si culori din Times Square, scenariul de groaza de la Ground 0, transformat acum intr-un parc incredibil, cu fantani arteziene uriase, feeria din Central Park… toate acestea sunt greu de redat in poze, sau de transmis in cuvinte… Dar o sa incerc, de dragul ei! 

 Ce mi s-a parut mie incredibil prima oara (acum 3 ani) e ca daca te plimbi in NY, auzi vorbindu-se in jurul tau pe strada spaniola, rusa, chineza, franceza, romaneste, italiana si, cateodata, engleza  E incredibil cate culturi diferite convietuiesc aici… Si e unul dintre lucrurile care ma fascineaza in legatura cu acest oras!

Plimbarile mele pe strazile New York-ului sunt mai mereu la fel: plec din Manhattan, din port, si ma duc pe 47th Street pana in Times Square, unde ma minunez MEREU ca prima oara de panourile imense si de curcubeul de culori care ma hipnotizeaza, si probabil imi spala si creierul un pic (ca mereu cumpar M&M dupa ce le vad reclamele delicioase!!)… 

Apoi ajung pe Broadway, imi clatesc ochii cu premierele, si visez la ziua in care voi sta si eu la rand acolo (e mereu o mare de oameni care asteapta sa intre la spectacole, la orice ora din zi m-am nimerit eu pe acolo…) Incet-incet ma indrept spre 5th Avenue, mancand o inghetata sau un hot-dog (CU DE TOATE!). 

Nici nu mai intru in magazine, desi acolo e paradisul femeilor, sincer: vitrine imense cu nume gen PRADA, GUCCI, DIOR, ELIZABETH ARDEN, etc… Dar eu ma grabesc sa ajung in locul 
meu preferat: Central Park!

Se anunţa o zi perfectă: soţ surâzător, copil fericit, soare afară.

Un eveniment ne face cu ochiu şi mergem la Hotelul Caro la Fabrica iepuraşilor. Multe, multe ateliere care i-au plăcut la nebunie Mariei.

A stat cuminte la pictatul pe faţă, s-a distrat la teatru, a mers şi la atelierul de încondeiat ouă şi EVIDENT a făcut un ou ROZ, apoi a făcut şi un aranjament floral.

 La final, ca să îi facă o bucurie lu tacsu, copilul merge şi la atelierul de olărit…whatever, not so fun cu murdăritul ăsta…

Plecăm de acolo ca o famile frumoasă şi fericită: tati căra copilul şi trusa foto. Mami căra operele copilului.

Cînd, deodată, atacată de zâna invizibilă, aia rea:))), mami leşină, cade, şi în cădere distruge oul roz şi aranjamentul floral….să vă mai spun ce supărat a fost copilul? Şi câte aranjamente florale tre să fac eu săptămâna asta? Sau cum noi o sa avem de Paşte ouă roz?

Totul a început cu un telefon. M-a cucerit din prima pentru că e genul de om care are mereu o soluție. La orice problemă. Am vorbit mult la telefon… vreo 5 ani:)))) În timpul ăsta nu ne-am văzut niciodată, dar știam totul, de ambele părți…

După mii de impulsuri telefonice am decis să ne vedem face to face. Era o perioadă foarte grea pentru mine și a fost unul din oamenii care m-a ajutat să trec peste.

La prima întâlnire am stat vreo 2 ore.:)))) Era momentul să devenim și în carne și oase ceea ce eram de fapt: prietene foarte bune.

Astăzi e ziua ei și e o zi frumoasă ca ea.

La multi ani, Anita Bonita!:)
Să îți dea Dumnezeu tot ce e mai bun pe lumea asta și în special prieteni adevărați așa cum ești tu pentru mine.

Da, da am fost. Si da, da mi-a placut foarte tare.

V-am spus ca nu sunt cu mondenitatile, dar chiar a fost o seara speciala. Un eveniment organizat ca la carte.

Un maestru inconjurat de prieteni. Si bucuros ca un copil ca visul lui a devenit realitate. Dupa atatia ani de munca, Chef Hadad si-a deschis propriul restaurant. Cuvintele sunt prea mici si prea putine pentru a deschide in cuvinte fericirea acestui om.

“Este prima locatie deschisa Joseph Hadad, este un restaurant pe care nu l-am facut asa foarte, foarte elegant. Mergem pe baza de mediteranean cu touch frantuzesc si putin de mancare ca la mama mea in Maroc. Acesta a fost visul meu, sa deschid dupa 16 ani de zile in tara, un restaurant”, spune chef Hadad.

Cuvintele sunt prea putine si daca as incerca sa descriu preparatele. Va las cu fotografiile.:) Spun mai mult. Mult mai mult.

Mai multe informatii despre restaurantul Joseph găsiți aici: http://www.josephhadad.ro/ro/blog/jh:chef-joseph-hadad-lanseaza-astazi-restaurantul-care-ii-poarta-numele

Foto food: Adi Popa.

În fiecare zi, Maria ne uimește cu replicile ei. Am făcut o scurtă selecție:

– Maria, cum de ești tu așa deșteaptă?
– Tati, sincer, sincer?
– Da, normal!
– Tati, îți spun un secret: eu așa m-am născut….

O sun să vorbesc cu ea la telefon. Ea n-avea chef. Dar io insistam:
– Maria, cum a fost la grădi azi?
Liniște.
– Maria, vorbește cu mine, te rog!
– Mama…te rog nu pune presiune pe mine!

Adi era plecat la job. Noi două în mașina pe drum spre casă.
– Mami, tati unde e?
– La serviciu.
– Mami, tati o să vină târziu. Că drumul e lung și treaba e mare la servici:)))))

Ajungem acasă și începem să ne jucăm. Facem un puzzle amândouă. La un moment dat:
– Mami, tati totuși când vine?
– Mai târziu. De ce?
– Că eu vreau să mă joc cu el.
– Păi…te joci cu mine….
– Mama, nu e același lucru, înțelegi?

– Maria, ce îți place la mine cel mai mult?
– Părul!
– Și la tati?
– Părul!
– Și la Mia( bunica)?
– Părul!
– Și la Bubu( bunicul)?
– Părul!
– Maria, tu ai o obsesie cu părul?
– Nu m-am gândit la asta niciodată da cred că ai dreptate…

Aseara, plecam la inaugurarea restaurantului lui Chef Hadad. O las la prietena si vecina mea Anda, care cât lipsim noi ii face unghiile. Inainte de culcare:
– Mama, eu cred ca Anda ma iubeste.
– De ce? 
– Mi-a facut unghiile.
– Si asta e dovada de iubire?
– Cand faci lucruri interzise inseamna ca iubesti mult:)

Ieri la pranz a stat cateva ore cu Nadina.
– Mama, e foarte innteresanta pisica Nadinei.
– De ce?
– Are cand ochii albastri cand ochii verzi…nu mai inteleg nimic, dar e super distractiv.