Îmi plac foarte mult oamenii care fac ceva cu timpul lor liber. Nu tocătorii de filme și seriale, ca mine…

Oana Portase e colega mea. O tipă cuminte dar nici foarte cuminte:) Fata asta super creativa ( pe care o urăsc în secret pentru ca a slabit si arata de coperta) e editor la Antena3.

In timpul liber face posete…din reviste. Posete de care m-am indragostit pe loc.

Am aflat ca munceste  mult pentru asta, dar rezultatul e wow. Am intrebat cum i-a venit ideea, cât timp îi ia și cine e cel mai important client. Am aflat tot repede, repede:)

 Cu mult timp în urmă, am văzut o astfel de poşetă într-o poză… nu mai ştiu unde. Mi-a plăcut mult şi îmi doream şi eu una. Timpul a trecut, nu am văzut aşa ceva prin magazine şi nici n-am mai căutat pe Internet. Anul ăsta mi s-a pus pata să-mi investesc timpul liber în ceva creativ. Am început cu cercei şi broşe din lut. Tot căutând pe Internet tutoriale despre bijuteriile handmade… am dat peste un tutorial despre poşetele din reviste. A fost dragoste la prima vedere. M-am ambiţionat să învăţ şi eu să fac una şi am reuşit. 
Am pus o poză pe facebook cu prima poşetă şi au început să curgă laudele şi chiar şi cererile. Nu mă gândeam să fac mai multe ca să le vând, nu credeam că va fi cineva interesat. Dar am continuat să fac poşete ca să învăţ cât mai bine tehnica. 
La o poşetă plic mică lucrez cam o săptămână. Depinde de timpul liber pe care îl am şi hârtiile pe care le folosesc. Bine, dacă mă închid în casă, mă înarmez cu multă răbdare şi altceva nu fac, reuşesc să termin una şi în 3 zile. 
Cel mai important client este Sabina Iosub 🙂 La ea a ajuns prima poşetă… reuşită hahaha. Apoi cererile au început să curgă şi aşa m-am gândit să fac şi un site pentru dânsele.

Posetele Oanei le puteti comanda aici.

Am primit telefonul, am primit prosecco, am primit ziua la spa( povestesc in detaliu dupa ce ma duc),   l-am primit pe Florin Chilian.:)

Super extra mega bonus: Concertul Robbie Williams la Londra. Fie vorba intre noi nici nu indrazneam sa pun dorinta asta pe vreo lista.

Sub presiunea publicului telespectator iata ultimele 3 dorinte pentru ziua mea:

1. Sa beau o cafea, o limonada, orice cu Cristina Bazavan. O ador pe femeia asta!:)

sursa foto: Alex Mazilu.

2. Sa primesc doua bilete de avion dus c[tre Lisabona. Bine, fie…dus intors:)

3. Am fost sambata la doctor. Am probleme mari cu gleznele. E musai sa slabesc. Asa ca pe ultima pozitie, pe ultimul wish list sta abonamentul la World Class.

În primul rând, aş vrea să mulţumesc vouă, tuturor celor care mă citiţi şi care aţi trimis fotografii.

Câştigătoarele concusului sunt Roxana Mihăică şi Andreea Maria Ştefan. Fotografiile sunt cele de mai jos.

Felicitări!

Premiile le primiţi prin curier săptămâna aceasta.

Produsele ZL Manufactura le găsiţi aici.

Am primit deja mai multe fotografii pentru concursul ZL Manufactura. Iata aici o selectie:

Astept in continuarea fotografiile voastre. Detalii despre concurs gasiti, aici.

Alaltăseară când am ajuns acasă în fața ușii era o pungă. Înăuntru o sticlă de prosecco rar și o cutie. Scria pe ea Mussette și am crezut că sunt pantofi. Când am scos cutia din pungă, mi-am dat seama că înăuntru era altceva, cutia era prea ușoară. Înăuntru…o altă cutie. Ambalată frumos cu hârtie roșie. În cutie…un telefon. Nu Ipohne, nu blackbbery. Nokia, telefonul de pe wishlistul meu…

Lavinia și Zoltan Molnar sunt ardeleni amandoi, sot si sotie. Pasionati de viata sanatoasa au decis sa produca aceste sapunuri absolut senzationale. Imi pare rau ca internetul ăsta nu distribuie si miresme inca:).

Combinatiile de portocale cu scortisoara sau cafea cu menta sunt geniale, iti vine sa le mananci.

Va invit la concurs: astept pe adresa de mail fifistie@gmail.com o fotografie de vacanta la tara. Cele mai frumoase 2 fotografii le premiem cu cate un set de sapunuri ZL Manufactura ( 3 sapunuri/set).

Concursul se incheie duminica seara la ora 23.00. Premiantii ii anunt luni, aici pe blog.

Produsele ZL manufactura le gasiti aici:http://www.organicshea.ro/magazin/categorie-produs/sapun-natural/

La multi ani, Maria!

Pentru ce, mama?

Păi azi e 1 iunie…

Și?

Și e ziua copiilor deci e și ziua ta!

Vaiiii, mama! Am uitat..drăguț din partea ta că mi-ai amintit!:)))))

Am fost luni seara la o prezentare importanta. Nu pot sa va spun acum despre ce e vorba, trebuie sa pastrez secretul pina la sfarsitul lui iunie.

DAR, pot sa va povestesc ca in cafeneaua plina de femei si fete ultra shic era o nebunie totală: invitatele probau si se pozau cu niste palarii. Ah, ce palarii.

M-am indragostit pe loc. Imi place ideea de palarie altfel.  Era acolo si Cosmina Nicolescu, designerul fandacsiilor, căci așa se numesc aceste pălării speciale.  O femeie fină și delicată. Iată ce spune despre creațiile ei:

Fandacsia este o pălărie light, care nu se îndeasă ci plutește,nu acoperă ci ornează și nu umbrește ci atrage atenția. Deci inutilă. Unele dintre cele mai bune lucruri sunt inutile de altfel.

Este un pampon autoironic pentru d-ne mature care știu ca feminitatea e o chestie căzută în derizoriu dulceag pe care doar un gest excesiv îl poate sfrunta. Și uneori să adopți un exces face bine la ten.

Concluziv, Fandacsia este o nebunie temporară cu pene, funde, nasturi și mult plastic. Un plastic nobil pentru ca e pe un cap. Un plastic citat și omnipotent și aiurea hulit.
Este o frondă lejeră, de vară, fără mize prea mari iar stindardul lansat de mine este păsărica roșie care stă chiar în vârful capului fără nici o jenă.

Stiu ca e vineri si e urat afara asa ca daca vreti sa va binedispuneti intrati pe siteul www.fandacsia.ro și vă minunați:)

Ne-am intilnit dupa 20 de ani ca si cum nu ne-am mai vazut de ieri. Am avut emoţii mari şi atunci când s-a strigat catalogul m-am blocat şi am bâlbâit ceva de genul: Nu stiu ce sa va spun despre mine…. Noroc cu diriginta care m-a scuturat:) şi am reuşit să spun poezia cu unde lucrez şi ce fac mai exact.

I-am revăzut după 20 de ani. Unii sunt neschimbaţi, marea majoritate. Ce m-a frapat la foştii mei colegi a fost că niciunul n-a venit să epateze, desi TRUST ME au realizari la care multi nu pot visa. 

Poate că ei sunt încrezuți în jungla din București sau în America, dar la Brașov, mai precis la Șaguna( liceul vieții) nici urmă de nas pe sus.

Era 16.15. Mai erau 45 de minute si trebuia sa intru in emisie. Ma grabeam sa dau la montaj un filmuleț. Colega mea Andreea îmi spune că trebuie să coborâm în hol să vorbim ceva. Nu pot acum. Ba da. Hai! Și m-am dus. Am coborât treptele și când am intrat în recepția Antenei 3 am văzut-o pe Sandra. Stătea cuminte pe canapeluță și îmi zâmbea. Îmi sare în ochi cameramanul care filma…mă filma pe mine. WTF?

Și deodată…din spatele cameramanului apare Florin Chilian cu un trandafir roșu în mână. Mă ia în brațe și îmi spune La mulți ani, Iubi!:) Am venit să îți cânt ZECE…

Simțeam că îmi pocnește inima de bucurie.De bucurie că îmi doream mult să trăiesc asta,de bucurie că sunt oameni care mă iubesc și se gândesc la mine, de bucurie…

 Mi-am revenit destul de greu și nu îmi amintesc exact tot ce s-a întâmplat, așa că nu pot să fiu prea precisă.

Am ajuns acasă, am pus cd.ul primit și ZECE a răsunat la maximum în Chitila City.

A fost cel mai frumos cadou primit pe 28 mai pentru 19 iunie când e ziua mea.

Mulțumesc, Theo Massini. Îmi iau revanșa, promit!

E absolut incorect să compari noua varianta Great Gatsby cu cea veche. Nu poți să îl compari pe Leonardo DiCaprio cu Robert Redford. Sau pe Carey Mulligan cu Mia Farrow. Sunt abordări atât de diferite…e ca si cum ai compara Praga cu Dubaiul.

Nu sunt fan DiCaprio, dar mi-a plăcut forța lui de Gatsby:).

Cred insa ca e rolul vietii pentru Carry Muligan. Am descoperit-o acum citiva ani în „An education” si mi-a plăcut enorm jocul ei.

Fiecare cadru din Marele Gatsby 2013 pute a bani. Cred că bugetul a fost cum s-ar spune in romaneste fara numar. Nu imi iese din minte scena cu mii de orhidee…

Mi-au plăcut la nebunie decorurile, muzica si bijuteriile. Faimoasă tiară merită pe deplin toate comentariile pozitive din lume.

E un film plin de forță și opulență.

Am ieșit din sală cu concluzia veche, dar mereu nouă: în dragoste ca și în viață, este vorba despre alegeri. Și vorba cântecului: banii nu aduc fericirea…

Doi oameni foarte dragi mie se iubesc nebuneşte de ceva vreme.

Ieri, au hotărât să se căsătorească: săptămâna viitoare:)

Într-o lume în care oamenii nu mai cred în nimeni şi în nimic, în care divorţul e mult mai la modă decât mariajul, dragostea merge mai departe. Şi cred cu tărie că în doi e mult mai uşor şi mai frumos. Cred cu tărie în căsătorie.

Alegerea e, în principiu, simplă:

Rhein Azuga e cel mai vechi loc din România unde se produce poate cel mai bun vin spumant de la noi. NU degeaba cei de la Rhein sunt furnizori ai Casei regale.

Am vizitat cramele împreună cu domnul Ionică. 

Omul ne-a explicat cum se produce spumantul, ne-a arătat cum se învârtesc sticlele, iar la final ne-a invitat la o degustare. Am încercat toate cele 3 tipuri de spumant de la Rhein. Mie mi-a plăcut cel mai sec.

Mai multe informatii găsiți aici:http://www.halewood.com.ro/index.php?id=4

Mâine am să povestesc cum a fost la Pensiunea Rhein, cu bune și cu rele:)

Castelul Cantacuzino e punct de atracție în Bușteni pentru că turiștii vor să vadă cum trăiau bogații din alte vremuri. 

Nababul( Grigore Cantacuzino) a făcut acest acest castel în 1911. Comuniștii au pus mâna pe clădire și au transformat-o în…spital TBC.

Comuniștii au plecat, au venit investitorii străini care știu EXACT ce au de făcut cu un castel: îl transformă într-o locație de vis, unde poți să organizezi nunți sofisticate sau cine de afaceri cu ștaif.

Terasa Castelului Cantacuzino  e locul perfect pentru un brunch cu fetele sau un pranz romantic cu iubitul. Parcă ești pur și simplu în altă lume. 

Scorurile sunt mari, dar plătești pentru atmosferă, locație și bucătăria de 5 stele.

Din păcate, eram pe fugă și nu am putut vizita interioarele, pentru că intrările se fac în grup și sunt programate din oră în oră.

Am intrat, în schimb,  în magazinul de suveniruri, dar am ieșit rapid pentru că era plin de chinezării. Cum să vinzi la castelul Cantacuzino gablonțuri din Europa?

Una peste alta locația e specială, așa că merită când treceți prin Bușteni să vă beți cafeaua aici. E o liniște de neprețuit.

Ieri, soțu mă întreba ce fac dup ce trece ziua mea, că rămân fără liste. No way! O să încep cu: Dragă Moș Crăciun… deși e toiul verii mâine, poimâine:)))

Iată încă 3 dorințe și promit că mă potolesc:

1. Aș vrea să mă întorc la prima mea dragoste în materie de telefoane. Nokia e nokia…Nu roz. Negru sau gold…

2. I-am avut, i-am pierdut, am plâns după ei. I want them back:)

3. După vinul de Porto credeam că nimic nu o să mă mai miște, dar bătrînețile își spun cuvântul și am descoperit prosecco.

Am scris de multe ori aici despre succes și despre cum poți să reușești fără compromisuri.

Azi vin cu un exemplu clar: Cristi Faur. E compozitorul care a făcut piesa cu care Cezar Ouatu s-a calificat aseară în finala Eurovision.

Nu vreau sa vorbesc despre frumosul Cezar și nici despre vocea sa de o calitate incontestabilă.

Eu vreau să vă spun despre Cristi.

L-am cunoscut acum 7 ani, pe când eu eram producătorul Observatorului de 19 la Antena1. Aveam o campanie dedicată sinistraților în urma inundațiilor. Cristi ne-a dat un imn, scris și compus de el, imn care a ilustrat muzical campania noastră.

Ne-am împrietenit atunci  și e e unul din puținii oameni care nu m-a dezamagit niciodata.

El m-a învățat că poți să reușești chiar dacă alegi drumul cel greu: fără compromisuri.

După ce a obținut cu Luminița Anghel și Sistem cea mai bună performanță a României la Eurovision, telefonul lui Cristi a început să sune. Și el a spus și da, a spus și nu, de cele mai multe ori NU.

E de admirat în lumea asta plină de cocalari și pițipoance, de pseudocompozitori și cântărețe foste dansatoare, să ai puterea să alegi corect . Să nu scoți hituri de o vară, cu texte pline de perne moi și nu vreau decât să te f…,  să spui: asta fac eu, la acest nivel și nu mă cobor chiar dacă tu pui pe masă un card platinum.

Iată că domnul Cristi Faur e iar la Eurovision cu o piesă în finală.

Eu nu pot decât să mă bucur tare pentru el, să îi țin pumnii strânși și vouă dragilor să vă reamintesc că Eurovisionul e un concurs de creatie, așa se și numește: EUROVISION SONG CONTEST.

Așa că, vă rog frumos, să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului ( super apariție și super voce:)) dar să nu uităm de compozitorul care a făcut superba piesă.

Mă înclin în fața ta, Cristi Faur!

ps. bineinteles ca nu am o poza împreună cu el :))))