Ne gândim întodeauna așa: Dacă aș avea un milion de dolari mi-aș lua o casa, o mașină și aș vedea lumea toată…
Dar dacă banii nu ar exista? Oare ce am face?
As vrea să părerile voastre. 🙂
Priviți acest film. E despre puterea banilor, despre acceptarea vremurilor în care trăm și despre mult hulita putere a internetului. Internet care ne ține totuși aproape unii de alții, cel puțin aparent.
https://www.youtube.com/watch?v=ipe6CMvW0Dg
sursa foto: tumblr
Cred ca vacanta perfecta e acea vacanta care in cateva zile te incarca pentru un an intreg si iti lasa in suflet o amintire pentru viața toată. Sunt pasionată de ideile ieșite din comun și vă spun sincer că atunci când mi-a apărut pe facebook întrebarile: Ai zburat cu balonul cu aer cald? Ai vazut un rasarit de la o inaltime de 800 de metri? Ai fost cazat intr-un hotel aflat intr-o fosta manastire? Ai vizitat Cappadocia? , am zis wow ce idee. Am intrat pe siteul care promova programul și am zbovit minute în șir acolo.
TravelSelfie nu e o agenție de turism. Este o Asociatie Non-Guvernamentala care are ca drept scop promovarea turismului in randul romanilor si oferirea de consultanta.
De fapt, sunt 4 oameni super faini care au vacanțele în sânge și vor să îi bucure și pe alții. Să le arate că se poate să simți fiorul chiar dacă ești super ocupat și chiar dacă nu ai bani de plajele îndepărtate.
Bogdan Marin (Bobo), Andreea Pietrosel (Pietricel), Andrei Baicoianu (Bicky) si Lucian Marin ( in foto de la stanga la dreapta ) au pus la cale experiența din Cappadocia. Eu i-am luat la întrebări, ei au răspuns frumos și sincer. De fiecare dată când îmi ies oamenii din ăștia în cale gândesc simplu: Totuși mai este speranță în lume 🙂
Cum a venit aceasta idee, a cui a fost?
Suntem siguri că au existat multe persoane cărora le-a trecut prin minte o astfel de idee în momentul în care sunau nervoși agentul de turism care le vânduse o vacanță la un hotel care arăta total diferit decât cel din fotografiile din ofertă, servicii mult mai slabe sau cazare mult în afara stațiunii – nu credeți că e imposibil, ni s-a întâmplat pe propria piele.
Ne place să călătorim și să ieșim din zona de confort pe care o oferă orașele europene, așa că ne-au atras în mod natural Asia și Africa. Numai că prețurile oferite de agențiile de turism treceau mult peste debitul de pe card și, cum nu credem că e necesar să ajungi să îți faci credit ca să mergi în vacanță, am început să căutăm cele mai avantajoase zboruri și cazări. Astfel am ajuns să trăim adevărate aventuri puse la punct în detaliu prin research la sânge. Lucian a făcut un circuit de 2 luni prin Asia și a trecut prin China, Taiwan, Phillipine, Vietnam, Cambodgia, Laos, Thailanda, Hong Kong, Singapore și Malaiesia. Cu ocazia asta a aflat că biletul de avion în Asia e mai ieftin pe măsură ce se apropie data zborului, nu se scumpește după modelul din Europa. Bicky – designerul nostru cu poftă de călătorii a luat trenul și s-a dus hăt până la Polul Nord ca să vadă aurora boreală. Andreea a descoperit că nu Taormina e piesa de rezistență în Sicilia, ci Siracuza și a mai aflat cum te poți replia dacă ai rămas fără cazare 10 zile în Spania și nu vrei să îți anulezi biletele de avion. Bogdan e fan al safari-ului în Tanzania și a mers deja de 2 ori în Zanzibar.
Ideea i-a venit lui Lucian, care, după ce a pus la punct numeroase circuite pentru el, a decis să le arate oamenilor că se poate să își faci vacanța într-un loc exotic fără să îți vinzi casa pentru a ajunge acolo. Răspunsul la întrebarea ta este, de fapt, scurt: ideea a venit dintr-o frustrarea. Decliclul a avut loc la Lucian iar noi am empatizat cu el. Așa s-a născut Travel Selfie.
Cum a reactionat publicul?
Am avut emoții în momentul în care am lansat prima ofertă. Nu a fost un proces spontan. Am pregătit lansarea timp de 3 luni. Timp pe care l-am petrecut analizând piața, concurența și discutând cu partenerii noștri. Pentru garanția calității Lucian s-a urcat în mașină în februarie și a mers până în Cappadocia ca să vadă la fața locului calitatea serviciilor. Când am lansat oferta pentru primul circuit în Cappadocia, ne-a copleșit un val de share-uri și am fost nevoiți să renunțăm la locurile nostre din avion pentru că s-au înscris în doar 10 zile 20 de persoane. Vom merge cu mașina pentru a-i însoți, pentru că nici un grup nu va pleca fără asistența Travel Selfie. Au fost câțiva care s-au arătat sceptici și ne-au abordat pe conturile de Facebook ca să ne întrebe dacă este vorba despre o « țeapă » pentru că prețul era mult mai mic comparativ cu cel văzut în alte oferte. Pentru că mizăm pe transparență, le-am explicat cine suntem și cum am negociat cu partenerii pentru a obține cel mai bun preț. Pentru că Travel Selfie e despre oameni și călătorii, nu e despre bani.
Cine sunt cei care viseaza la acest gen de expeditie moderna?
Grupul cu care plecăm este eterogen. De la tineri aventurieri până la o doamnă care va veni împreună cu fiul său și oameni de succes, cu cariere în corporații. I-a atras oferta, i-a atras transparența pe care mizăm și sunt gata să descopere cu noi Cappadocia.
Primul grup pleaca deja si este insotit de fotograful Dragos Asaftei. Cum alegeti personajul principal, cel care insoteste grupul? Cine mai urmeaza?
Se știe că dacă vrei să îți redea cineva atmosfera dintr-un trip, alegi un blogger. Primul este Dragoș Asaftei și l-am ales în primul rând pentru spiritul său aventurier și permanent inovator. În plus, Dragoș este expert în fotografie și ne-am gândit că nu strică nimănui să beneficieze de trucuri free pentru cele mai bune poze, fie ele și selfie-uri, doar suntem Travel Selfie. Al doilea grup va pleca însoțit de Alex Ciucă, cel care e cunoscut în blogosfera sub numele de Hoinaru, de altfel mare hoinar pe drumurile țării și nu numai.
Dezvăluim întotdeauna numele bloggerului care însoțește grupul printr-o ghicitoare, așa că urmăriți-ne cu atenție pe pagina de Facebook.
Acum vorbim despre Cappadocia. Mai aveti in plan si alte destinatii?
Chiar săptămâna trecută ne-am întâlnit ca să punem la punct un plan de bătaie pentru anul în curs. Vă putem dezvălui că plănuim un Revelion într-o țară caldă, nu am decis încă dacă este vorba despre Asia sau Africa. Ne mai gândim de asemenea și la circuite tematice în parcuri de distracție și la festivaluri din țară și străinătate. De asemenea, cine nu vrea să meargă cu grupul, ne poate cere sfatul și îi putem face un circuit în destinația pe care și-o dorește – totul fără nici o implicație materială pentru că Travel Selfie este despre oameni și locuri iar noi suntem mai mult decât fericiți să profite cât mai multe persoane de pe urma experienței noastre.
Prima experienta in Cappadocia este sold out. Vă invit să intrați pe site, să vedeți tot programul pentru grupurile următoare. Găsiți toate detaliile aici.
* guest post Tărăncuța urbană
Pentru fiecare dintre noi cea mai mare sărbătoare creștină este Învierea mântuitorului Iisus Hristos, adică Paștele. Femeile vopsesc și încondeiază ouăle de Paști în Joia Mare, numită și Joia Patimelor sau Joia Neagră, ultima joi din Postul Paștelui. Ouăle înroșite și fierte în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată.
O legendă spune că după răstignire, în noaptea de sâmbătă spre duminică, Pilat, invitat la un ospăț dat în cinstea lui de mai-marii evreilor, îngândurat și îndurerat ținea un ou în mână. Tocmai în acel moment, un centurion năvăli în sală, strigând înspăimântat: ‘Hristos a înviat!’. Sceptic, Pilat a replicat: ”O sa învie, când se va înroși oul acesta”. Și oul s-a înroșit pe dată. Minunea l-a făcut pe roman să scape oul din mână. De atunci, se zice, a rămas obiceiul ciocnirii ouălor roșii. De fapt, este vorba de substituirea simbolică a sacrificiului prin lovirea ouălor în cap. Legenda mai spune că, în dimineața Duminicii după Înviere o frumoasă copilă, cu poala plină de ouă, mergea către piața din Ierusalim pentru a le vinde. Întâlnindu-se pe drum cu un tânăr evreu de viță nobilă, impresionat de vestea pe care o aflase, îi spune, în loc de bună ziua, ”Hristos a înviat!”. De atunci a rămas obiceiul ca oamenii să se salute la Înviere cu aceste vorbe. În Duminica Paștelui trebuie să te speli cu apă în care se află un ou roșu și câteva monezi. Oul roșu semnifică sănătatea, iar banii bogăția. La masă se ciocnesc ouăle roșii.
Rețeta tradițională pentru înroșitul ouălor este aceea de folosire a unor ouă cu coajă albă, pentru că de acestea se prinde mai bine pigmentul. O altă indicație ar fi ca ouăle să fie curățate bine de grăsime.
Există credința ca în cursul zilei de Joia Mare nu este bine să dormi, căci cine doarme în această zi va rămâne leneș un an întreg. În special dacă doarme o femeie, va veni Joimărița care o va face incapabilă de lucru tot anul. Joia Mare este considerată o zi binefăcătoare și apărătoare a morților. De aceea, morții vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuințe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii. De asemena, în Joia Mare deobicei nu e prea cald dimineața, așa că se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi.
Toate slujbele, pomenirile și parastasele care au început în prima sâmbătă a Postului Mare, durează numai până în Joia Mare. În unele locuri se duc la biserică băuturi și mâncăruri, care se sfințesc și se dau de pomană, pentru sufletul morților. În alte părți se împart la biserică colivă și colaci. Joia Mare este ziua în care se pomenesc morții.
Mai multe articole despre traditii gasiti pe siteul www.tarancutaurbana.ro
sursa foto: pinterest
Eu cred că una din marile descoperiri ale industriei de frumusețe este apa termală. Simplă, pură, minantă. O folosesc pentru Fifimică și o folosesc si pentru mine.
Am testat apa termală Saint Gervais Mont Blanc. Foloseam altă marcă până acum dar am zis hai să încerc și altceva. Mi s-a părut mai sărată, ami concentrată și efectul de calmare pe piele mi-a părut mult mai rapid, așa că vă recomand să o încercați dacă aveți o piele sensibilă cum am eu.
Am testat si laptele de corp, e foarte bun si acesta. Mi se pare ca traim niste vremuri privilegiat. Avem acces la informatii si produse care ne feresc de necazurile viitoare care ar putea sa afecteze pielea noastra.
Am aflat cat de rai sunt parabenii pentru copiii si ca e important sa folosesti crema corecta de corp pentru copilul taiu ca sa nu te trezesti ca in adolescenta face acnee violenta si te intrebi oare de ce?
Nu mai avem scuze sa cumparam orice. Mai ales pentru copii nostri.
Mai multe informatii si produse gasiti pe www.optimashop.ro
Alexandra Cozac a fost colega mea în televiziune. O fată pedantă, mereu atentă la detalii, dar super creativă. A lăsat nebunia știrilor și și-a deschis o afacere frumoasă. O afacere cu multe zâmbete, lacrimi de bucurie și surprize. De agenția ei de cadouri, Catbox, a auzit acum toată lumea, în urma anunțului inedit de angajare pentru o pisică.
Vă invit să o cunoașteți pe Alexandra și o mică parte din munca echipei ei.
Alexandra, am intrat pe siteul vostru si trebuie sa iti spun ca am luat produs cu produs si am ramas uimita ca absolut tot ce afceti voi acolo e 100% original. Cum decideti mesajele, faceti sedinte de grup?
E mult spus şedinţe de grup. În realitate suntem 5 oameni care credem ca piaţa cadourilor a ajuns într-un punct în care aduce cu ea mai puţin mesaje, cât obiecte mai mult sau mai puţin folositoare. Sau mai bine spus, mesajele care sunt acum pe piaţă, lipite pe tot felul de obiecte, sunt demult expirate. Sunt peste tot, indiferent de unde cumperi. Au ajuns ca un fel de glumă la care am râs cu toţii când eram în generală. În plus există riscul, şi unul foarte mare, ca cel care primeşte cadoul să mai aibă acasă un obiect cu acelaşi mesaj.
De aceea am conceput doar cadouri cu mesaje originale. Gândite de noi. Aducătoare de emoţii. Vrem ca produsele catbox să le reamintească celor din jur cât îi preţuim, într-o lume în care avem tot mai puţin timp să ne să ne spunem lucruri frumoase. De aceea, am pus pe site doar cadouri pe care ne-ar plăcea să le dăruim sau cadouri pe care ni le dorim. Recunosc că nu e studiu în spate. E multă bucurie, multă dragoste pentru cei din jur cu gândul la care am conceput toate aceste cadouri. Pur şi simplu încercăm să creionăm în minte personalităţi. Apoi, pentru fiecare personalitate gândim câte un cadou potrivit. De aceea am pus pe site-ul nostru şi un filtru mai special. Cadourile pot fi căutate după personalitatea celui căruia vor fi dăruite. Avem cadouri pentru călători visători, pentru cei care citesc tot ce mişcă, pentru cei care gândesc cu inima, pentru super tătici, pentru optimişti incurabili sau realişti convinşi. Lista e lungă şi sperăm să o facem şi mai lungă în curând.
Va stie o tara intreaga ca ati facut casting pentru a alege o colega noua…o pisica. Avem o castigatoare?
Încă de la început am fost inspiraţi de o pisică şi aşa a apărut catbox. Am văzut că în lume sunt multe pisici angajate cu acte în regulă şi am decis să le oferim această şansă şi în România. A fost o idee îndrăzneaţă şi nebună care ne-a vrăjit de cum a prins contur. Nu ne-am aşteptat să devină un post aşa de râvnit. Peste 600 de CV-uri sunt acum în baza noastră de date şi nu mică ne-a fost uimirea când ne-am trezit cu feline candidate din Ungaria, Columbia sau chiar Japonia. Oamenii au prins ghiduşia noastră şi s-au bucurat de ea. Au fost creativi şi asta ne-a adus simpatia multora. Ne va fi foarte greu să ne hotărâm, pentru că e pe bune. Chiar vom avea o colegă pisică. La început pentru o lună, apoi, dacă totul merge bine atât pentru ea, cât şi pentru noi (dacă nu începe să ne ronţăie cutiile de cadouri) atunci prelungim perioada până la sfârsitul anului. Depunerea CV-urilor se mai poate face până pe 30 aprilie. Pe 5 mai vom chema 3 candidaţi la interviu şi apoi vom decide candidatul câştigător. Au fost unii care s-au speriat că vom chinui bietele animale care nu sunt pregătite să muncească. Ei bine, ca să fie clar pentru toată lumea, aş mai preciza încă o dată că e vorba de postul de director de comunicare. Aş vrea să văd eu, oriunde în lumea asta, vreun director luat la rost că întârzie, doarme în timpul programului sau că îşi ia toată săptămâna liberă, aşa pe nepusă masă. Un director nu e aşteptat dimineaţa cu ceasul la intrarea în sediu, dar la sfârşit de lună va răspunde dacă nu are abilitatea să crească indicatorii de performanţă ai companiei. Pe noi doar asta ne interesează. Cum o face, asta e strict treaba lui.
Care a fost cea mai neobisnuita cerere pe care atui primit-o, pentru ca faceti si cadouri personalizate?
Până acum ne-am concentrat foarte mult pe conceperea produselor care sunt deja pe site. Şi încă mai avem în lucru multe produse noi. Această situaţie ne-a împiedicat să lucrăm direct cu clientul, chiar dacă ne dorim să ajungem acolo. Am considerat că e bine să avem o bază de la care să pornim în relaţia cu clienţii. În realitate, oamenii sunt mult prea ocupaţi să gândească de la început mesaje sofisticate. Dacă au o bază de pornire sunt mult mai pregătiţi să lucreze pe ea, să-i pună mesajele şi emoţiile proprii. Intenţionăm să le oferim clienţilor posibilitatea de a-şi personaliza cadoul ales cu mesajele lor. Aşa ar aduce şi mai multă emoţie celor cărora le sunt dăruite, dar credem că abia pe la sfârţitul anului vom fi pregătiţi să facem faţă şi acestei cereri. Dar în lipsa unor cereri inedite, ne-am provocat creativitatea şi am făcut tot felul de trasnăi. Avem de exemplu magneţi răzuibili care aduc veşti bune. Adică, îi poţi da mamei tale, atunci când vei rămâne însărcinată, un magnet răzuibil cu vestea “Vei fi bunică”. Avem cadouri care te cer în căsătorie, indiferent că propunerea vine de la ea sau de la el. Şi lista ghiduşiilor e lungă şi o găseşti pe site.
Cui va adresati voi?
Am vrea să credem că ne adresăm tuturor celor care se simt puţin altfel, celor care nu-şi găsesc locul prin magazinele pline de cadouri chinezeşti, care au o personalitate bine definită şi care apreciază emoţiile mai presus de cadourile cu etichetă de firmă celebră. În general clienţii noştri sunt femeile, pentru că ele se toposc mai uşor după lucrurile care aduc cu ele zâmbete sau chiar lacrimi de bucurie. În plus, ştiu să fie şi sarcastice sau să facă haz de necaz, şi de cele mai multe ori, în relaţie, ele sunt responsabilele cu “elementul surpriză”.
Care este cel mai vandut cadou?
Tablourile se vând cel mai bine şi mai ales cele cu mesaje pentru părinţi. Sunt un cadou perfect pentru ei pentru că le vor reaminti, şi atunci când eşti prins într-o şedinţă şi nu poţi să le răspunzi la telefon, ce mult au însemnat sfaturile lor pentru tine.
Am vazut ca pe site exista o sectiune intreaga dedicata jurnalelor. Mai folosesc oamenii jurnalele?
În mod surprinzător da. Noi le adorăm, de asta le-am făcut o categorie întreagă. Nu eram siguri că vor şi rămâne pentru mult timp pe site. Dar sunt în topul celor mai bine vândute produse de la noi. Clienţii cumpără un tablou, două şi mai pun în coş şi câte un jurnal. Sunt simpatice şi numai bune de avut prin preajmă. Sunt genul de jurnale în care scrii puţin, la repezeală. În care mâzgăleşti o idée importantă numai bună de ţinut minte a doua zi. Avem jurnale bune de ţinut lângă pat, în geantă, pe birou, în sertarul din bucătărie sau chiar în cel de la baie. De toate pentru toţi.
Care e propunerea voastra pentru paste?
Oricât am vrea să credem altfel, Paştele nu e o sărbătoare a cadourilor. Puţini români îşi fac cadouri de Paşti, dar cei care intră pe site-ul nostru pot primi cadou, la orice comandă, un jurnal fabulous din cele de care tocmai îţi spuneam.
Si acum ca v-am dezvaluti povestea din spatele brandului vă invit să vizitați prea fumusoul magazin Catbox.
Update: Am efectuat extragerea cu ajutorul random.rog. Castigatoarea concursului este Alexandra Enache. Felicitari!!!
Astept detaliile tale, nume complet, adresa numar de telefon pe adresa fifistie@gmail.com pentru a intra in posesia premiului.
Mai sunt 2 luni și vine vara când o să luăm drumul spre mare.
Ca să arăți bine pe plajă, lupta cu kilogramele și cu celulita se încep acum, nu în ultima săptămână din mai.
Prietenii mei de la 10 beneficii au pe site zeci de produse care ajută la arderea caloriilor si combaterea aspectului de coajă de portocală. Vitamine, ceaiuri, creme, geluri pe toate le găsiți aici.
Vă propun acum concursul 10 beneficii.
Intrebarea e simpla: Care este dieta pe care o tii ca sa slabesti cateva kilograme?
Premiul este acest gel minunat cu ardei iute. Iute ca inima mea 🙂 Detaliile despre produs le gasiti, aici.
Raspunsurile le primesc pina luni, 13 aprilie, ora 9.00. Castigatorul il aleg cu ajutorul sistemului random.org si il anunt tot luni, in jurul pranzului.
Succes!
Nu sunt neaparat un sustinator al brandurilor romanesti, pentru ca nu mi se pare ca e suficient ca un lucru sa fie facut de “ai nostri” ca sa ii dai girul. Ba din contra, sunt sigura ca oamenii ca mine au facut ca produsele romanesti sa ajunga sa fie preferate de romani si nu numai in multe segmente. I-am ambitionat pe producatori, le-am stors creierii managerilor, designerilor si creativilor din publicitate, iar acum avem din nou BRANDURI romanesti. Bravo!
Un brand romanesc de care m-am indragostit la prima vedere, de fapt la prima “auzire” despre el, este Iutta. In primul rand, imi place povestea din spatele produselor. Nu ca imi place, mor dupa ea! Este despre Doruri! Colectiile lor de genti se cheama Dor de romanesc, Dor contemporan, Dor de copilarie. Fiecare produs are o poveste pe care o spune prin simboluri romanesti foarte vechi, cu care te intalnesti peste tot in satele care pastreaza traditiile, de la arhitectura pana la costumele populare. Ei, Nicoleta Chirica, a luat aceste simboluri si le-a pus exact unde ii place romancei din zilele noastre cel mai mult sa le poarte: pe posete. Rezultatul arata asa:
Ba chiar este si o poseta dedicata Reginei Maria.
Imi place Iutta pentru ca e mai mult decat un brand, o firma care vinde niste lucruri. E visul implinit al Nicoletei careia i se adancesc gropitele in zambete cand vorbeste despre Iutta.
Ea era de fapt inginera, a terminat Cibernetica si lucra in telecomunicatii. Pe-atunci nu avea nicio treaba nici cu posetele, nici cu marochinaria, nici cu afacerile. Si s-a trezit ca sta cu orele in genunchi, in sufragerie, cu bucati de materiale pe jos, ca avea ea niste idei. Facea niste genti, sa vada ce iese. Daca iese… Si atunci a zis Stop! Ce fac eu aici? Pai asta e viata mea? Nu! Hai, de la capat! A studiat design, a studiat despre afaceri si a infintat firma cu doua prietene si cu cateva amii de euro. Acum a ajuns sa bata palma cu Guban, ditamai firma, care a avut incredere in ea sa faca pantofi impreuna. Tot din aceea cu Doruri. Niste minunatii!
Si ce sa vezi, cand totul are un cap si o coada, adica afacerea are concept si creste sanatos, te trezesti ca te baga lumea in seama. Pantofii Guban by Iutta au fost lansati de fapt la Dusseldorf, la unul dintre cele mai mari targuri de profil. Apoi Nicoleta ne-a chemat pe toti in decorul mirific al lui Eminescu, adica in Padurea de Argint, sa ii vedem si noi creatiile.
Acum ati inteles de ce imi place Iutta? Pentru ca nu e un brand, este… Visul Romanesc!
* articol de Mihaela Călin
foto: Facebook Iutta.
La un moment dat aveam senzatia ca noi astia care iubim ploaia suntem puțini. Și nu-i deloc așa. De ce-o iubesc eu atât de tare?
– e mai multă liniște , mai ales dacă plouă mai tare acoperă zgomotul de oras
– dacă stai și te uiți pe geam într-o zi cu ploaie e ca și cum ai face o oră de terapie cu un psiholog foarte bun.
– să stai în pat când plouă și să citești în liniștea dată de ploaie e relaxare curată.
– ploaia curăță aerul ăsta îmbâcsit și nu mai ai senzația că tu ai o problemă cu plămânii când de fapt de vină sunt praful și alte mizerii
– totul miroase mai bine
– uneori plouă atât de tare și frumos, fix ca în marile povești de dragoste.
– după ea, totul rămâne mai curat, cu puțin noroc vine și curcubeul
Iubesc ploaia pentru că îmi dă o senzație de liniște. Îmi place să mă plimb fără umbrelă ( nu am avut niciodată ) și mă distreză frica oamenilor de ploaie. N-am să înțeleg de ce trebuie să ne legăm stările și programul de vremea de afară, de ce e musai să exclamăm: vaaaai, plouă! Așa, și?
Nu, eu chiar nu știu pe nimeni care să fi murit de la o banală ploaie și lucrez la știri de 20 de ani.
Vă invit să gândiți așa: Ploaia e dimineața sufletelor. E un început.
Cui nu îi plac începuturile? Chiar ție?
sursa foto, aici.
Deși vrea să se facă balerină, Fifi mică mai nou vrea să își deschidă magazin. Toată ziua aranjează marfa, pune prețuri, invită clienții. E distracția ei cea mai mare.
Avem o scurtă discuție:
– Maria, e complicat cu magazinul.
– Nunu ca dacă îți faci aprovizionarea ca lumea și pui prețurile cum trebuie, nu e complicat.
– Cum adică aprovizionare ca lumea?
– Adică să ai stoc bun, să cumperi multe ca să nu alergi toată ziua la depozit”
O las să se joace în voie. Vine bunicul cu gura mare:
– Maria, ce-ai facut aici? ( toata camera e ocupata de magazin)
– Mi-am deschis magazin
– Strange repede ca daca vine Anaf-ul si vede dezordinea asta te inchide imediat ca nu ai preturile puse.
– NUNU. Ca eu le spun că am inventar și n-am pus încă toate prețurile, așa că nu au de ce să mă închidă.
Ce să mai spui? No comment 🙂
Sunt fan Why Denis. Fan până la moarte. 🙂 Pantofii lor sunt singurii pantofi cu toc de 12 cm pe care eu chiar pot să umblu. Calapodul, pielea, atenţia la detalii m-au convins de la prima pereche de sandale probată şi cumpărată.
Colecţia de primăvară e senzaţie, fie că vorbim de tocurile cele mai tocuri sau de sneakersii cu sclipici.
Ia priviţi! 🙂
Colectia intreaga o gasiti aici
Update :
Buna dimineata! Avem o castigatoare, raspunsul extras de sistemul random.org este numarul 3. Roxana Bejan, felicitari!
Vine Paștele și știu că vă gândiți la cadouri, la cozonac, la dulciuri. Vă prezint acum dulciurile create de Chef Joseph Hadad pentru frumoasa sarbatoare.
Sa facem un scurt bilanț delicios. Lista e deschisă de o rețetă marocană de dulceață de gutui cu nuci pecan, rețetă pe care Chef Joseph Hadad a furat-o de la mama lui. Urmează biscuiții cu gem de curmale și biscuitii cu migdale și miere. Biscuiții cu ciocolată și cafea sunt preferații mei, pentru că au un gust ieșit din comun.
Intrebarea pentru concurs va trimite direct cu gândul la copilărie: Care a fost desertul vostru preferat atunci când erați mici?
Lăsați un comentariu, aleg luni dimineață câștigătorul pe care îl anunț tot luni la prânz. Alegerea norocusului o voi face cu ajutorul sistemului random.org.
Aveti mai sus deserturile de autor by Chef Joseph Hadad. Sunt disponibile in orice combinatii, in cos de rafie, cutie cadou sau ambalate individual.
Comenzi pana pe data de 8 Aprilie la: contact@koon.ro
Rămân la părerea mea: un tată cu un copilaș sau mai mulți în brațe, e o imagine greu de egalat. Tații care își iau concediu de paternitate sunt puțini în România, poate pentru că legile noastre nu sunt tocmai motivante în acest sens.
În Suedia( un cu totul alt nivel de civilizație), tații sunt încurajați să își ia acest concediu. 480 de zile este perioada de îngrijire pentru un nou copil imediat după naștere, concediu plătit de stat. 60 de zile e obligatoriu să le ia tatăl, altfel se pierd. Sunt mulți care fac fifty- fifty cu mămicile, dar sunt și unii super tați care vor să stea toată perioada.
Ingemar Olsén are 37 de ani si este consultant IT. A lasat totul pentru a sta cu copii lui acasa si asta l-a facut cu adevărat foarte fericit.
Fotograful suedez Johan Bävman a făcut un serial foto, cu domnii la treabă. Imaginile sunt absolut minunate. Mărturiile lor de bărbați care au lăsat joburi super importante pentru a se dedica copiilor sunt impresionante.
Mai multe fotografii si marturiile taticilor gasiti aici.
” Brasoveanco, tu ti-ai pierdut capul?
Cum adica, domnule Vasas?
Aud că ți-ai dat demisia să îți faci cârciumă. ( râde tare ) Mă, tu ai
luat-o razna? ”
Imi dadusem demisia din televiziune ca să îmi fac afacerea proprie.
„V-am explicat ca am obosit, ca nu mai vreau la televizor, vreau o viata
linistita si mi se pare o idee excelenta sa-mi deschid o cafenea.”
” Adevărul e, mă brașoveanco… tu ai stofă de vânzătoare. Numa’ mie câtă
dulceață de trandafiri mi-ai promis și mi-ai livrat gem de dude pișate.” (
asta apropo de subiectele pe care le propuneam de la Brasov pentru a intra
in Observatorul principal al Antenei 1 si pe care uneori le „umflam ” ca
sa ajunga la televizor )
„Bine, fă cârciuma, vin să beau o cafea la tine, dar o sa vezi că o să te
întorci în presă.”
„Nu mă întorc, domnule Vasas.”
„Ba da, o să vezi. Peste ani o sa ne reintilnim, eu cred ca aici la
Bucuresti.”
Ati venit dupa ce am deschis cafenea, am stat la o poveste, ati ras: ” Ti-
ai pus tu ambitia de Fifi sa arati ca poti sa faci altceva, dar tot la
televizor iti e locul.” Eu… nu si nu.
Ne-am reintilnit la Bucuresti dupa cativa ani. In televiziune, desigur.
„Vezi brasoveanco, am avut dreptate. Ti-a trebuit tie unitate de
alimentatie publica, ce sa zic!… Te-am lăsat să îți faci damblaua.” (am
râs amândoi)
Ati avut dreptate, domnule Vasas. Mi-ati fost mentor drag, m-ati invatat
sa respir in meseria mea si sa gandesc de 10 ori inainte de a scrie. Si e
ciudat sa scriu toate astea la trecut cind de fapt in sufletul meu o sa
fiti mereu prezent. Cu spranceana ridicata si atentie la cratime si
exprimari.
Va multumesc. Iar si iar. Si ma bucur ca v-am multumit de fiecare data
cind am stat fata in fata, nu am regretul ca nu stiti ce ati insemnat
pentru mine si traseul meu de om de televiziune.
Cu drag,
Brasoveanca
Despre Mariza, cu dragoste si admiratie.
Imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc portugheza, e pe my bucket list. Am rugat un prieten drag sa traduca impresiile mele de aseara, pentru ca as vrea sa citeasca si ea ce am simtit. ( da, stiu, visez 🙂 )
Ii multumesc Andreei Andreescu de la Events pentru fotografiile de la eveniment si pentru fotografia cu autograf. Mare bucurie mi-ai facut 🙂
M-am indragostit de Mariza acum cativa ani. Eram in Portugalia si am vazut-o la televizor si gata mi s-a lipit de suflet instant. Apoi, am vazut-o la Bucuresti live in concert. Am mers la spectacol atunci cu gandul ca o sa las fado.ul ei sa imi mangaie sufletul. Si m-am trezit dansand in sala plina de oameni in picioare. M-a socat atunci forta ei. Mi-a parut o femeie atat de sigura pe ea, super energica .
Aseara am revazut-o. Si am redescoperit-o. Schimbata. Vocea e la fel de puternica, dar femeia e alta. Ceva mi s-a parut schimbat. Si tot incercam sa imi dau seama ce e diferit. Mi-a parut mai suavă și mai fericită. Avea sa ne lamureasca: in viata ei a aparut copilul. Martin nascut la 26 de saptamani e lumina ei. Si dorul cel mai dor cand il lasa acasa si pleaca sa colinde lumea cu concertele ei.
Mariza e frumoasa. Vibreaza toata. E Portugalia in toata fiinta ei. De la distanta, pe scena aveam senzatia ca e cea mai puternica femeie din lume. Dar, cand a coborat in sala si am vazut-o de foarte aproape mi-a parut ca o papusa de portelan. Ochii in lacrimi si fiecare por transmitand emotie.
Mi-a placut gestul ei, pe care nu l-am mai vazut la alti artisti sa dea mana cu zeci de spectatori in sala si sa spuna fiecaruia simplu: Multumesc.
Cat de frumos e sa vezi o cantareata care a ajuns in top ca nu uita de cei care o asculta, ii cumpara cd.urile si vin la concerte. Sa ai atata modestie in fata publicului tau, e de admirat. Cum de admirat a fost ca spre final a cantat si fara microfon, asa cum se canta fado in tara vietii.
Mi-e dor de Portugalia, n-am mai vazut-o de 3 ani, dar aseară Mariza mi-a alinat dorul. Cum a stiut ea mai bine. Cu zambet , dar si cu lacrima.
Multumesc, Mariza 🙂
Am primit de la elefant.ro un album. Construit special pentru familie, de cum l+am văzut m-am gândit să îl dăruiesc Mariei aka Fifimică. Din seria cum să construim amintirile copiilor, avem un album foto fara fotografii…pentru ca fiecare e invitat sa lipeasca fotografiile parintilor, fratilor, bunicilor, strabunicilor. Nu lipsesc sectiunile dedicate cateilor si pisicilor 🙂
Mi-a placut ideea ca la fiecare membru al familiei, pe langa foto, copilul trebuie sa noteze culoarea ochilor si a parului, pasiunile dar si crezul fiecaruia.
Simplu, frumos desenat, MINUNAT.
Albumul îl puteţi pe elefant.ro.
Se întâmpla în Londra anilor 30. Apartamentele inghesuite din capitala Angliei sunt renumite pentru lipsa de spatiu. Asa ca londonezii au proiectat custi. Custi pentru copiii celor care stau la bloc si nu au terasa si gradina.
Din imagini reiese ca mamele erau incantate. Copiii nu prea aveau drept de vot si nici asociatiile pentru protectia drepturilor copilului nu prea vociferau in vremurile alea.
Imaginati-va custile astea acum. Ce scandal mondial ar iesi.
sursa foto, aici.
“ Imi pare rau dar trebuie sa renuntam la tine. Esti ultima venita si patronatul considera ca nici nu ai voce… “ – mi-a spus directorul postului, evitandu-mi privirea.
“ Cum adica nu am voce? “ – am intrebat desi aveam deja un nod in gat care ma impiedica sa spun prea multe.
A ridicat din umeri. Am iesit pe usa cu sentimental ca viata mea s-a sfarsit, desi aveam doar 18 ani.
Am suferit ca un caine. Simteam ca nu sunt buna de nimic. Stiam ca scuza cu vocea e o prostie, dar eram prea mica sa gasesc explicatii logice pentru situatia in care eram.
La scurt timp, am fost chemată sa dau o proba de voce la o televiziune care urma sa se deschida in oras. Era un proiect de care vorbea toata lumea, ca o sa fie ceva big, oamenii aveau echipa formata. Le lipsea doar un voiceover. Si m-au angajat. La PRO TV. Pentru vocea mea. Pe un salariu de 5 ori mai mare ca la radio.
A fost prima data in viata mea cind am simtit pe propria piele ca orice sut in fund e un pas inainte. Ironia sortii a facut ca peste 3 ani sa fiu premiata fix de postul respectiv, pentru o productie in tv. M-am urcat pe scena si le-am multumit. Le-am multumit cu subiect si predicat ca m-au dat afara, ca daca ei nu ar fi facut asta eu nu ajungeam sa fac cariera in televiziune.
A fost prima lectie. De atunci ma gandesc ca orice bine, incepe de multe ori cu un rau.
Mi-am intrebat prietenii daca ei au trecut prin asta, daca povestea concedierii i-a ingropat sau i-a motivate. Iata raspunsurile.
Am rămas fără diverse locuri de muncă. Fie au renunțat ei la mine fie eu la ei. Fiecare astfel de moment a fost de fapt trambulina pentru următorul salt. Am acceptat schimbarea pur și simplu și am mers mai departe. Consider că îți consumi prea multă energie ca să te accepte un mediu care nu ți se potrivește. Mai bine construiești ceva nou decât să te pierzi într un mediu ostil.
Am fost data afara mai frumos ambalat. S-a terminat proiectul in care eram implicata. Pentru mine a fost un sut in fund dar de fapt au fost 100 pasi inainte. Am stat cu mine la o cafea m-am intrebat ce vreau cum vreau si am luat-o de la capat in alt domeniu, unde fac super performanta si ironia a facut ca dupa 6 luni sa primesc o oferta din domeniul de care a trebuit sa ma despart iar acum am doua job-uri in doua domeni diferite. Din povestea cu acel sfarsit am inteles ca trebuie sa am tot timpul un plan B.
Da, am fost concediata, o data. Si m-am bucurat pentru ca mediul era neplacut si eu muncisem enorm ca sa fiu data afara! :))) Pe bune, am lucrat intens ca sa ma concedieze aia. Cand s-a intamplat mi-am zis: in sfarsit, nene, cat v-a luat! Cam ca atunci cand ti-e tarsa sa dai papucii cuiva si te comporti infect, doar doar ti-o da celalalt papucii inainte! :))))
Nu m-a dat nimeni afara. Tot timpl am plecat eu cand simțeau a numai vibrez cu locul si stăpânul :))))) Deși am plecat din 3 locuri in total :)))) Acum am firma mea, unde sunt constant de 14 ani J))
Hmm.. Sincer, nu am trecut printr-o astfel de experienta insa, intotdeauna am functionat pe principiul: ce nu te omoara, te intareste. Si, cum cred cu tarie cu nimic nu este intamplator, intr-o astfel de situatie, as sti ca atat a fost sa fie in acel loc. Insa, recunosc, in primele clipe, as trece prin ceva stari. Agonie, teama si, un pic de dezamagire. Dar mi-as reveni repede.
Niciodata nu am fost concediata. Intotdeauna eu am fost cea care si-a dat demisia sau a cerut amiabil eliberarea din functie sau incheierea contractului. Si daca as fi fost data afara, sigur ajungeau cu mine in justitie.
A fost ingrozitor, dar ușor, ușor mi-am revenit. Cel mai rau este ca pe moment ai senzația ca se termina lumea. Dar după ani mi-am dat seama ca a fost bine ca s-a întâmplat asa. Rămâneam intr-o groapa. Asa am ajuns foarte sus. Am făcut multă școala și am ajuns top în meseria mea și acum ce sa iti spun? Ca de fostul meu loc de munca s-a ales praful și cei care m-au săpat n-ai făcut nimic notabil.
Da, am fost data afara si pentru ca am considerat ca e nedrept mi-am dorit foarte tare sa ma intorc si sa dovedesc acest lucru. M-am intors dupa 6 luni timp in care am continuat sa lucrez pentru ei dar din postura de colaborator. Nu m-a demoralizat pentru ca, cumva, am stiut ca ma voi intoarce. A fost interesant sa vad reactii la intoarcere pentru ca foarte putine persoane stiau de acest lucru. Cred ca cel mai important lucru in astfel de situatii este sa nu te panichezi indiferent cat de neagra pare situatia. Sa ti dai voie sa fii dezamagita si sa te bucuri de oamenii noi care-ti ies in cale si de cei care-ti raman alaturi.
Nu am fost niciodată dată afara De fiecare data am plecat eu. Si dacă ar fi vrut cineva sa ma dea afara din motive personale (ca nu ma înghițea, de exemplu) nu a gasit niciodată un motiv plauzibil pentru ca mi-am făcut de fiecare data treaba si nu au avut ce sa-mi reproseze. In fiecare loc din care am plecat mi-am lăsat o usa deschisă si pot sa ma intorc si acum daca vreau. De cele mai multe ori am plecat pentru ca am vrut sa evoluez. Daaar, cum niciodată nu e bine sa spui „niciodată” , in cazul in care s-ar intampla asta, evident ca m-ar motiva. Exact asa cum se întâmplă in viata personala, dacă cineva imi da papucii. O sa ma motiveze să merg mai departe, sa fiu mai bună, sa găsesc altceva mai bun si sa vada fraierul ce a pierdut
articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro
sursa foto, aici.
Dacă e să ne gândim la ce ne scoate cel mai tare din minți, MINCIUNA intră clar în
top. Cumva, de mici, am fost învățați să ne ferim de mincinoși. Suntem din start
alergici.
În timp, învățăm că sunt minciuni și minciuni. Mai mici, mai mari, mai grave, mai
serioase și de ce nu mai urâte sau mai frumoase.
Dar să vă dau un exemplu. Ești femeie și cineva îți spune: “ Ce bine arăți, cât de tare
ai slăbit! “ Să ridice mâna cine se supără când aude vorbele astea, chiar de-s
mincinoase și tu știi că ai avut o zi proastă, arăți ca naiba si vizitele de la covrigărie s-
au depus sub formă de colăcei pe mijlocul tău. Dar, cumva, fix pe minciuna asta nu te
poți supăra. Pentru că e una frumoasă.
Cercetătorii britanici spun că bărbații mint mai mult. Aplauze, domnilor! Ei spun în
medie 6 minciuni pe zi, de 2 ori mai mai multe față de media doamnelor.
Vorbeam cu o prietenă pe tema asta și o întrebam de ce crede ea că bărbații mint mai
mult:
“
– Eu n-am inteles de ce, dar e adevarat, barbatii mint mult mai mult. Și gratis, asa,
adica si cand nici macar nu e cazul, sa zicem. Din obisnuinta, poate, din nesiguranta,
poate, habar n am. Dar mi-ar plăcea să aflu răspunsul. Eu i-am mai intrebat și pe ei
de ce o fac, n-au fost capabili de un răspuns.
– Da ai observat că dacă îi intrebi, ei tac?
– Da :)))
– Crezi că tac că nu știu ce sa răspundă sau tac pentru că le e rusine?
– Mah in virtutea ultimelor mele descoperiri, eu cred că ei tac pentru că nici nu își
dau seama că mint. “
Minunată scuză. Cum minunate au fost și răspunsurile prietenilor mei de pe
facebook.: “ Bărbații adevărați sunt cei care recunosc când mint ! “,Eu cred că
femeile mint/prefac mai mult ca bărbații”. “ Bărbații mint mai mult dar recunosc
mai putin! “. “ Bărbații mint MAI MULT, femeile mint MAI BINE !!!” “ Eu cred
că barbații OMIT mai mult, dar nu mint mai mult”. “Eu nu-mi mai pun întrebarea
asta, știu sigur ca mint mai mult!”.
Nu stiu daca barbatii mint mai mult, dar sunt de accord cu prietena mea ca recunosc
mai putin. Teama organică de consecințe, de scandal în cuplu, de confruntare cred că
i-a adus aici.
editorial publicat pe euforia.tv
