RĂBDAREA. Merită să aştepţi sau nu?

octombrie 21, 2016octombrie 21, 2016Scrie un comentariu

Daca fructul interzis s-ar gasi in orice aprozar cu sau fara aer conditionat, n-ar mai fi interzis si lumea nu l-ar mai cauta innebunita.

Daca perechea de Louboutoni nu ar costa 1000 de euro si nu ar trebui sa strangi din dinti 6 luni, un an, poate ca nu ti i-ai dori atat . Te-ai duce drept la Obor si ti-ai lua slapi. 10 perechi. Toate culorile.

Daca o insula cu palmieri ca aia pe care ii ai la tine pe balcon …dar in ghiveci, nu ar fi la mii de kilometri distanta, ci la bulgari, ai spune…. ceva mai sexy de atat chiar nu ai gasit?

Daca apare cineva si iti place si in 3 zile arzi toata povestea, pleci mai departe fara sa intorci capul.

Tot ce e perfect, la indemana, fara vreo mica zbatere, ne trece rapid.

Uite asa, alergam de nebuni dupa un fruct, pe care nu l-a vazut nimeni in realitate, nu ne cumparam nimic cu lunile ca sa facem basici de la papucii vietii, ne hranim cu poze color din raiuri indepartate si plangem dupa aventura aia care sa ne faca sa tremure carnea pe noi.

Merita? Cam da. Pentru secunda in care pui mana pe fructul interzis, iti admiri tocurile cu talpa rosie, ajungi in sfarsit pe plaja mult visata. Pentru prima atingere pe care ai asteptat-o o luna sau chiar trei. Amarul il uiti instant, nervii se transforma in placere pura, iar timpul nu mai e timp.

Problema e ca nimeni nu iti da garantii. Trebuie sa iti educi rabdarea si sa risti. Pur si simplu.

Good things come to those who wait.

Ostara Wave, bijuterii cu amprenta vocii tale

octombrie 17, 2016octombrie 17, 20163 comentarii

Pe Alina Popa am indragit-o din prima. Are ceva aparte. E frumoasa si foarte creativa si a venit pe piata bijuteriilor fine cu un concept care a atras toate privirile.

Mesaje de dragoste si prietenie, de incurajare si respect. Colectia Ostara strange bijuterii personalizate cu amprente vocale. Mi-a placut ideea de a purta cu mine vocile celor dragi.

Eu una m-am indragostit la prima vedere de ideea ta. As vrea sa stie toata lumea cum ti-a venit aceasta idee?

Ostara a fost o chemare pentru mine, a fost continuarea fireasca a vietii mele dupa ce am renuntat la cariera de succes intr-un domeniu tehnic. Acum mai bine de un an, cautam o forma speciala prin care sa impartasesc sentimentele cu de om drag din viata mea. Voiam ceva care sa ramana autentic si valoros pentru totdeauna, asa ca mi-am inregistrat vocea si am gravat amprenta vocala a mesajului meu de iubire pe o placuta de aur, pe care am prins-o apoi intr-o bratara.

Pasul de la a transforma micul meu experiment intr-un business a fost chiar reactia plina de entuziasm a destinatarului. Mi-am dat seama atunci ca bijuteria pe care tocmai o facusem avea puterea de a transmite emotie pura, de a da o parte din sufletul meu celor dragi.

Cum a fost primita Ostara de public?

Reactiile au fost rapide si mi-au depasit orice asteptare. Cand cineva intra in contact cu Ostara si afla secretul din spatele bijuteriilor mele, reactia este plina de entuziasm. Cel mai des aud “Wooow” – ideea de a purta vocea cuiva in permanenta cu tine este cea care cred ca ii fascineaza.

Cui te adresezi, care e publicul tau?

Ostara este un brand cu suflet; pentru mine, pasiunea de a face asta este mai presus de orice, iar cand am gandit business-ul acesta a fost, in primul rand, pentru a oferi si altora ocazia de a darui emotie pura. Deci publicul Ostara sunt acei oamenii care pun pret pe conexiunea lor cu cei dragi si vor sa le arate iubirea printr-o bijuterie personalizata cu emotie. Ostara poate fi si un talisman pe care sa ni-l daruim noua insine si care sa poarte un motto de viata sau un mesaj pe care il vrem aproape de suflet.

Clientul tau cel mai drag, o sa spui ca toti sunt dar sun sigura ca ai o amintire mai puternica cu unul dintre ei?

Fiecare comanda este speciala, fiecare mesaj de iubire ma inspira sa adaug noi dimensiunii povestii Ostara. Se intalmpla in fiecare saptamana sa livrez o bijuterie si sa plec inlacrimata, iar vestea minunata este ca toate lacrimile sunt de bucurie. Sunt atat de multe povesti de iubire in spatele bijuteriilor Ostara, incat e greu sa aleg una, dar cred ca una dintre cele mai puternice momente a fost atunci cand am primit o comanda de la o tanara insarcinata, care a inregistrat pulsul bebelusului ei inca nenascut si a vrut sa graveze amprenta sonora pe bratara.

Cat a durat de la idee pina la implementare?

Au fost multe luni de documentare, de schite, de idei, de razgandeli, de ajustari, insa am reusit in mai putin de un an sa pun pe roate Ostara. Acum, cei care vor sa descopere bijuteriile cu suflet, ne pot gasi la www.ostarawave.com.

Care a fost cea mai frumoasa voce pe care ai imprimat-o?

Bijuteriile Ostara isi dubleaza valoarea atunci cand e imprimata cu vocea unui om drag celui care o poarta. Iar pentru mine, vocile cele mai frumoase au fost ale tatalui si fratelui meu, pe care le-am inregistrat si asezat pe o bijuterie pentru mama.

Si daca vorbim de voci frumoase, sunt mandra ca vocea inconfundabila a Loredanei Groza se afla acum pe una dintre bijuteriile Ostara.

Dar cel mai frumos mesaj?

Pe langa pulsul bebelusului, am primit o comanda aparte de la una dintre prietenele Ostara, Andreea, care a inregistrat sunetele naturii dintr-o zi splendida de vara. O simfonie de fosnete, ciripituri si mumur de apa, care acum sta asezata pe un pandantiv din argint.

Cat dureaza de la comanda pina cand cel care comanda primeste?

Cel mult 10 zile, de cele mai multe ma straduiesc sa aduc comenzile cat mai rapid clientilor pentru ca sunt nerabdatoare sa le livrez emotie si sa le vad reactiile.

Cum ai ales aces nume?

Bijuteriile mele poarta o semnificatia puternica, astfel ca si numele trebuia sa fie unul la fel de sugestiv. Ostara este un alt nume al primaverii, este zeita fertilitatii care, odata cu Echinoctiul de primavara, aduce lumina, dragostea si viata, aduce renasterea si fertilitatea primaverii, aduce bucuria reinventarii si emotia trezirii la viata.

Ce crezi ca mi s-ar potrivi mie cel mai bine? Aur sau argint? rosu sau negru? inima sau triunghi? Si ce mesaj ai scrie?

Eu as alege un colier din aur galben cu mesajul #pasiune, asezat pe o forma din inima rotunda, alaturi de 2 forme goale, patrat si triunghi. Cred ca pasiunea si caldura ne leaga, la fel si rigoarea si seriozitatea cu care facem lucrurile, de aceea am ales sa asez mesajul pe un element rotund si sa il completez cu doua forme in colturi.

INTERVIU EXCLUSIV. Irina, fiica lui Dem Rădulescu: „TATA A FOST stâlpul casei şi al sufletelor noastre”

octombrie 12, 2016octombrie 12, 20162 comentarii

Femeia care a cuprins marea in ochi si poartă lumina calda de toamna in suflet. O cheamă Irina. Irina Rădulescu. E actrita la Teatrul Mic. E toata suflet, sensibilitate si talent. Si nici nu putea fi altfel pentru ca este fiica a doi mari actori: Adriana Șchiopu si Dem Rădulescu.

Un interviu realizat de Cristina Sava si ilustrat de fotograful meu preferat, Adi Popa.

Cum ai decis să te faci actriță?
A existat un moment anume, ca o revelaţie sau a venit ca un firesc?

A venit destul de firesc. Deşi, de-a lungul timpului am vrut să fac mai multe lucruri, având diverse pasiuni. Dar, am simţit-o ca pe o întoarcere acasă în momentul în care am decis asta. Am spus „Da”!
Fiind într-un liceu teoretic se vorbea ce e bine să faci în epoca asta. Şi atunci m-au bătut mai multe gânduri, dar în momentul în care mi-am pus problema serios a fost ca o întoarcere acasă.

Câţi ani aveai?

Aveam deja 18 ani, eram clasa a 12 a când lumea deja se pregătea… a fost destul de târziu?

Pe scenă când ai urcat prima dată?

Am jucat prima oară când aveam 6 ani, chiar la Teatrul Mic. Era în piesa ”Sfârșitul Troiei”, în regia lui Vlad Mugur. Şi eram copilul Andromacăi. Aia a fost prima oară. Și mi-a rămas… eram extrem de fericită. Nu aveam text, nu aveam nimic, dar eram fericită că jucam!

Şi apoi primul rol mare, ca actriţă?

În 2008, când doamna Cătălina (n.r. Cătălina Buzoianu) a antamat proiectul pentru „Furtuna” la Teatrul Mic şi m-a ales să joc Miranda. Premiera a ieşit în 2009 şi a fost ocazia cu care am participat la concurs şi m-au şi angajat. Deci, practic, cu debutul în teatru m-au şi angajat.

Ce calitate trebuie să aibă un om care vrea să devină actor? E o profesie care cumva te transpune şi fizic şi psihic….

Cred că în primul rând e o nevoie de a te exprima. Scriitorul se exprimă prin scris, dansatorul prin dans, cântăreţul prin voce. Trebuie să ai o imperioasă nevoie de a dărui celui de lângă tine. Până la urmă te dăruieşti pe tine. Şi acel feedback pe care îl primeşti e recompensa, bucuria, hrana şi ceea ce te face să mergi mai departe. Asta e, trebuie să îţi doreşti să dăruieşti!

Care rol dintre cele jucate până acum ţi-a fost cel mai drag şi de ce?

Toate. Dar în „Furtuna” a fost deosebit pentru că a fost primul. Când mă loveam prima oară de lucruri ca un om independent. Dar fiecare are un loc special în inima mea.

A existat un rol pe care să îl simţi greu?

Nu prea le judec aşa… greutatea nu am perceput-o. Cred că şi de asta ai nevoie, să îţi dai seama la un moment dat nu că ți-e greu. În momentul în care simţi că îţi e greu, apar frustrări. Ştiu că am mai simţit oboseala, nervii specifici. Dar să spun „vai, mi-e greu” nu mi s-a întâmplat.

Povesteşte-mi un moment amuzant din cariera ta. Ai fost vreodată tu cea surprinsă fiind pe scenă?

La spectacolul „Visul unei nopţi de vară” era un cuplu de tineri care văzuseră spectacolul şi acum se întorseseră să îl revadă. Fără ca ea să ştie, el ne-a rugat ca după aplauze să îi permitem să o aducă pe scenă şi să o ceară de nevastă. Vă daţi seama cum am făcut pe maeştri de ceremonii!? Era delir în sală. Şi noi am devenit din actori spectatorii acestui eveniment. A fost minunat că am fost părtaşi la un moment special în viaţa unor oameni.

Eşti o femeie extrem de frumoasă. Te-a ajutat asta în carieră sau ai avut momente când ai simţit că ai fost dezavantajată?

La treaba asta nu prea m-am gândit pentru că eu cred că frumuseţea e relativă şi că e bine să ai atâta frumuseţe cât să ai o stare de bine. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu şi părinţilor că sunt şi mă simt frumoasă. Perfecţiunea nu există şi eu îmi ştiu neajunsurile. Cred că e o armonie între interior şi exterior pentru care eu spun „Mulțumesc”.
Ne operăm, ne injectăm, dar e o mare diferenţă între a fi frumoasă şi a te simţi frumoasă.

De unde vine frumuseţea pentru tine?

Asta vine din multe lucruri. Şi iubirea te face frumoasă, dar până la urmă şi armonia ta cu tine te face să te simţi frumoasă. Cred că la asta trebuie să lucrăm mai mult. Ne tot aranjăm exteriorul, dar trebuie să lucrăm la interior mai mult.

Ai amintit mai devreme despre părinţi… ai vorbit vreodată cu tata că ai vrea să fii actriţă? El ți-a spus vreodată că îşi doreşte asta pentru tine?

Tata a murit în 2000. În vara respectivă i-am spus mamei în trecere: „Mă gândeam, ce ar fi să mă fac actriţă?!”. Şi mama a apucat să îi spună lui. Atunci, cu câteva zile înainte să moară, mi-a dat câteva sfaturi.

Ce ţi-a spus?

Discuţia a fost… el a vorbit foarte mult. Mi-a spus: „Întotdeauna să cauţi adevărul şi simplitatea. Să nu cauţi să fii într-un fel anume, să cauţi adevărul.”

A avut dreptate tata? Ţi-a fost folositor sfatul lui?

Sigur că a avut dreptate! Dar ştii cum e, trebuie să cauţi atât de multe alte lucruri până ajungi la adevăr şi simplitate. Cu toţii suntem fermecaţi de forme. Dar, de fapt, trebuie să căutăm conţinutul. Marii artişti au în primul rând conţinut şi abia apoi o formă fermecătoare.

Eu şi noi toţi ni-l amintim pe tatăl tău doar râzând. Dar artiştii sunt şi ei oameni, au tristeţi, dezamăgiri, unii sunt introvertiţi sau extrem de sensibili. Cum era tata dincolo de camerele de luat vederi?

El avea această bucurie extraordinară şi un râs ca de copil. Şi, de fapt, bucuria în relaţia cu noi îi venea din simplul fapt că era cu noi. De asta spun că iubirea a fost cea mai importantă lecţie pe care mi-au dat-o părinţii mei. Avea această bucurie fantastică a copilului care se bucură din orice. Dar sigur că el, în fond, era un om extraordinar de responsabil şi serios. Sigur că glumea şi o făcea cu mult farmec, dar cu noi a fost stâlpul casei şi al sufletelor noastre.

Spune-mi o amintire foarte dragă ţie cu tata, un moment deosebit alături de el.

Cele mai dragi îmi erau plimbările cu tata. Ziua, el fiind şi foarte cunoscut, lumea îl recunoștea, se opreau… era mai dificil. Şi era şi foarte ocupat. Dar noaptea, pe întuneric, găseam răgazul să ieşim să povestim. Ieşeam la prima ninsoare, primul viscol, ne bucuram de fulgi. Am şi acum senzaţia de vânt care îmi intra prin căciulă. Eram în mâna tatei şi nimic rău nu mi se putea întâmpla. Bucuria noastră cea mai mare erau plimbările.

Mama ta este şi ea actriţă, lucraţi amândouă în acelaşi teatru. Aţi jucat vreodată împreună?

Nu, am lucrat împreună doar la radio: „O noapte furtunoasă”. Ea Veta, eu Ziţa. Şi am mai jucat la Pro Tv într-un serial. Aşa s-a nimerit. Nu şi la teatru. Oricum, mama a fost de principiu că la început e bine să mă dumiresc singură, nu să fie alături de mine pe scenă.

Există un rol pe care ţi-l doreşti, la care te tot gândeşti şi aştepţi oportunitatea?

Ştii cum e în meseria asta? De cele mai multe ori, mai ales când eşti angajat în teatru, joci ce ţi se dă. Poate că m-a iubit Dumnezeu în sensul în care nu mi-am dorit cu voce tare, dar rolurile au venit dincolo de aşteptare. Privind către viitor nu spun: „Mi-aş dori!”. Chiar aştept să fiu surprinsă de viaţă.

Îţi doreşti să faci film?

Da! Am filmat ceva filme documentare, dar până acum nu am avut un rol într-un film. Aştept momentul.

Ce faci după o piesă? Bănuiesc că este un efort să fii pe scenă câteva ore. Ai un tabiet, ceva care simţi să faci şi să te deconectezi?

În general mă văd cu prietenii. Imediat după ce termin un spectacol mă bucur de starea de bine pe care mi-o dă publicul. Încerc să mă bucur de momentul ăla de magie.

Ştiu că eşti extrem de apropiată de mama ta, că aveţi o relaţie specială…

Suntem un întreg. Am rămas un întreg în ciuda faptului că după 9 luni eu am ieşit. Am vorbit mai devreme despre formă şi conţinut. Pot să spun că ea mi-a dat nu doar formă, ci şi conţinut. Suntem prietene, surori…. e foarte greu să vorbeşti de cineva care înseamnă atât de mult.

Dintre toate rolurile tatei care a fost preferatul tău?

Din păcate eu nu am reuşit să îl văd pe teatru foarte mult. Au rămas doar filmele. E o bucurie în orice îl văd. Sigur, mă bucur de comediile la care râd şi râde toată lumea chiar şi după atâta timp. Regret că nu a fost să fie… majoritatea rolurilor le-a făcut când eu nu existam sau eram mică. Rolul lui de tată rămâne primul şi preferatul meu!

Spune-mi ce îţi bucură sufletul?

Arta. În toate formele ei. Muzica, ascult multă muzică.

Ce muzică asculţi?

Îmi place opera foarte mult. Puccini e preferatul meu. În primul rând pentru potenţialul dramatic, e foarte aproape de teatru. Pentru sensibilitate, pentru personajele lui feminine. A scris foarte aproape de sufletul feminin. Îmi place foarte mult să dansez. Eu sunt înnebunită după dans. Am fost în vara asta la 2 nunţi şi m-am întors cu răni la picioare. Am fost extraordinar de fericită! Am făcut câțiva ani de balet şi îmi plăcea foarte mult. Am atâta dans în mine!

Dacă tot vorbim despre dans, să vorbim despre partenerul de dans. Care e primul lucru pe care îl vezi la un bărbat?

Tata avea nişte mâini superbe. O mână frumoasă, dar foarte masculină şi puternică. Şi am rămas sensibilă la asta. Sigur că până să ajungi să vezi mâna contează atitudinea. E o chimie care poate să apară. Chiar şi de departe, cineva poate să îţi atragă atenţia. Bărbaţii în general încearcă să impresioneze, să pozeze. Eu apreciez naturaleţea, chiar şi stângăciile. Faptul că e el însuşi.

Peste doar câteva zile va fi ziua ta de naştere… cum e femeia la 30 de ani?

Habar nu am pentru că nu conştientizez. Dar ştiu că mă simt mai tânără ca la 18 ani. Eram o fiinţă mai teoretică la 18. Acum şi prin natura meseriei am devenit mai practică. Ca actor faci, eşti în poziţia de a face, de a te ridica în picioare şi de a întruchipa. Am întinerit. Cu cât avansez, cu atât mă simt mai tânără, mă joc mai mult.

Te-ai gândit vreodată să pleci din ţară?

Da, dar niciodată nu a fost un gând serios. E greu ca străin în altă ţară din punct de vedere al actoriei. Nu am avut un gând concret şi nu am vrut să plec şi să o iau de la zero când aici aveam totuşi ceva. Sigur că nu aş spune „nu” să fac ceva în afară, dacă s-ar ivi oportunitatea.

Dacă ai putea să alegi un loc, unde ai te-ai vedea trăind?

M-aş muta ori la Paris, ori undeva în Italia. De Franţa sunt legată pentru că vorbesc de mică franceza. Iubesc Parisul, e o anumită energie pe care mi-o dă. Şi să te simţi ca acasă într-un oraş e ceva. Iar în Italia m-aş vedea trăind pentru că e ţara frumuseţii. M-aş putea trezi în fiecare dimineaţă în Roma!

Ai un loc preferat în Paris?
Da, Montmartre.

Un anotimp preferat?

Toamna. Mi-e dragă şi vine cu nostalgiile ei. Tata, eu şi mama suntem născuţi în suită, toamna. E o lumină anume toamna. O lumină caldă.

Toţi ne dorim lucruri şi ni le dorim repede. Oamenii par să nu mai aibă răbdare. Caută reţete să primească totul mai uşor şi mai repede. Există o reţetă a fericirii, ce te face pe tine fericită?

Fericirea trebuie cultivată în tine prin armonie. Să îţi creezi predispoziţia de a vedea lucruri care să îţi creeze o stare de bine. De multe ori ne trezim că ne închidem singuri portiţele. Suntem principalii noştri dușmani. Sunt oameni care aşa sunt croiţi şi îi admir, se bucură şi de o rază de soare. Şi asta e o cheie către fericire. Din afară vin lucruri şi noi trebuie să ne alimentăm. Pentru că altfel viaţa şi greutăţile ei ne umbresc, ne întristează. Resursa e în noi. Îţi povestesc un episod. Eram într-un aeroport, aşteptam pe cineva. Eram tristă… nu îmi amintesc din ce motiv. Eram la terasa unei cafenele, în aer liber. Plecaseră cei de la masa de lângă mine şi rămăsese o bucăţică de tort în farfurie. A venit o rândunică şi a început să ciugulească din ea. M-am surprins zâmbind. Dar eu eram tristă. Şi mi-am dat seama că de asta trebuie să ne bucurăm. De lucruri mici.

Fericirea are şi un magnetism. Dacă te bucuri de lucrurile astea, vin cele mai mari.

Admiri pe cineva în mod special? Există un personaj feminin care te inspiră dincolo de cuvinte?

Da! Pe mama! Pe linie maternă şi pe bunica. Mama e un om de lume, îi place să primească, să dăruiască. Viaţa i-a dat multe motive să fie tristă şi, totuși, în fiecare zi găseşte un motiv să meargă mai departe. Mi-ar plăcea să fiu ca ea. Ea spune că nu am încă vârsta ei. Pe mine ce mă fascinează la mama e că atunci când intră la un eveniment de teatru, lumea când o vede zâmbeşte. A fost un om drept, cinstit, cu talent şi credinţă. Lumea se bucură că o vede! Şi o admir pt asta! Pentru felul în care îi e recunoscătoare lui Dumnezeu.

Admirăm oamenii pentru anumite calităţi, trăsături. Dar există și trăsături care ne distanţează total de unii dintre ei. Ce nu poţi accepta la cei din jur sau ce te face să mergi mai departe fără să te uiţi înapoi?

Revin la acea naturaleţe. Sunt persoane care efectiv îţi prezintă o poză şi simţi că mai departe nu poţi continua cu ele. Cu cât epatează, cu atât mă depărtez mai mult. Deja, când se intră în zona de falsitate, atunci eu chiar te las. Există oameni care îşi creează o imagine în care ajung să creadă şi ei. Dar dacă ăsta e un resort de a răzbi, e ok. Dar nu e pentru mine. Mie îmi plac punţile autentice între oameni.

Te-am auzit recitând de multe ori. Ai o poezie preferată, un poet? Un vers în care te regăseşti….

Poezia mea de suflet, care m-a marcat de când am auzit-o în şcoală, este „De-a V-aţi Ascuns”, Tudor Arghezi. Mai târziu am ajuns să mă regăsesc în ea. Eminescu îmi place cu totul. Ca atmosferă, ca univers şi sunt convinsă că dacă ar fi scris într-o limbă de circulaţie internaţională ar fi ajuns un simbol mondial al poeziei.

Un joc din copilărie?

Teatrul! Am şi scris o piesă cu o prietenă şi am pus-o în scenă la ea acasă, în sufragerie. Se chema „Testamentul”. Era un subiect pe care-l luasem din filme, o comedie. Eram 3 fete, 3 paţachine. Tatăl prietenei mele era avocat şi şi-a adus stagiarii ca public iar mama a bătut cu o lingură de lemn într-o tigaie ca un gong. Eram în clasa a IV-a.

Apropo de improvizaţie, ţi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să improvizezi pe scenă?

Da. Când unul dintre noi mai uită un cuvânt… ne ajutăm.

Se creează o legătură între voi pe scenă. E o legătură bazată pe încredere, depindeţi unii de ceilalţi…

E o relaţie vie. Deşi totul e repetat şi prestabilit, relaţia este vie. Există acea componentă de real şi dacă un coleg de scenă are nevoie de tine, sari, prinzi mingea, i-o pasezi. Asta e frumuseţea!
Asta spun întotdeauna despre meseria asta. Mi s-a spus de multe ori: „Tu eşti actriţă, îţi e foarte uşor să minţi, cu asta te ocupi”. Din afară asta pare. Dar paradoxul meseriei e că în momentele alea pe scenă, chiar ajungi să te contopeşti cu personajul. Asta e minunat. În momentele alea să te laşi dus. Nu minţi, eşti real!

Mi-ai rămas datoare cu un vers… cine e Irina Rădulescu, tradusă într-un vers?

„Tu es le printemps, moi l’automne… Ton coeur se prend, le mien se donne”
Charles Aznavour. Din piesa „Mourir d’aimer”. Eu sunt toamna!

interviu de Cristina Sava

fotografii Adi Popa

****

Pentru cei interesati de preluare, se pot prelua maximum 500 de semne de interviu cu citarea sursei si link complet

Primele imagini de la Forest School Brasov, cea mai frumoasă grădiniță pe care am văzut-o vreodată

octombrie 6, 2016octombrie 7, 2016Scrie un comentariu

Va povesteam acum cateva luni ca la Brasov se deschide prima gradinita din padure din Romania. Articolul initial il gasiti aici.

Gradinita s-a deschis, are un succes imens. Au fost 56 de cereri pentru 18 locuri. Deja sunt rezervari pentru anul urmator.

Iata ca multi parinti inteleg ca educatia poate sa aiba alte rezultate daca nu se face intre patru pereti.

Mancarea e super sanatoasa, educatori scoliti in strainatate si super deschisi la minte, lenjerii de pat organice, ore de yoga si creativitate, perete de catarare si luuungi drumuri prin padure. Toate sunt ingredientele unei povesti de succes.

Mai multe detalii despre Forest School gasit aici

CONCURS VUNK! Du-mă mai departe

octombrie 4, 2016octombrie 13, 201618 comentarii

UPDATE! DELIA GANESCU ESTE CASTIGATOAREA PREMIULUI! FELICITARIIII!

Stiu oameni care de mici si-au pus in cap ce vor sa faca in viata si si-au urmat visul pas cu pas. Nimic nu le-a stat in cale. Si am multe exemple asa de oameni puternici care au muncit pe branci si au privit fiecare obstacol ca pe o simpla provocare si au reusit BIG TIME.

Eu am mers pe drumul meu desi am schimbat directia de multe ori, am atins de fiecare data ce mi-am propus. Au fost si sunt cativa oameni care m-au sustinut mereu. Spectatorii mei fideli. Cine ma cunoaste putin are senzatia ca nu am nevoie de niciun sprijin, ca daram muntii, dar nu e chiar asa. Oricat de puternica am fost pe parcurs, umerii ”publicului” meu m-au ajutat enorm.

Am intors asta inzecit altora, incurajez si sustin oameni talentati si muncitori care de oboseala nici ei nu mai cred in visul lor. Nu e usor sa reusesti organic in Romania. Cand nu esti al cuiva sau nu ai conturi cu multe zerouri, cand nu esti om de lume, drumul nu e simplu si lin, ca la campie. Vezi dealuri in fata, uneori chiar munti, dar si cind ajungi sus, sus senzatia e incredibila. Iar fanii tai, cei care te-au aplaudat mereu, sunt acolo, se uita la tine si iti spun: ”Vezi, am avut dreptate sa iti spunem sa mergi mai departe”.

Trupa Vunk a pregatit o serie de 3 concerte, o trilogie pornind de la acest concept: Increderea pe care fanii o acorda unui artist, sportiv, performer.

Trilogia va debuta pe 15 octombrie cu un concert la Beraria H, care va capata cu aceasta ocazie o noua infatisare, si se va incheia pe 21 aprilie 2017.

Asa ca, dragii mei va provoc la concurs.

Astept aici la comentarii povestile voastre, cine a fost sustinatorul vostru nr.1 si cum v-a facut sa mergeti mai departe.

Autorul celei mai emotionante marturisiri primeste o invitatie dubla la concertul VUNK de pe 15 octombrie siiiii, siiiii dupa concert ii poate intalni pe baietii de la VUNK ( da, da asta inseamna doamnelor ca puteti sa va faceti selfie cu Cornel Ilie 🙂

Concursul se incheie marti 11 octombrie, iar castigatorul il anunt aici miercuri 12 octombrie.

Succes!

Concurs! Spune-mi cum a fost examenul tău de admitere la facultate

septembrie 27, 2016octombrie 3, 201625 comentarii

Update!!!

Delia Burca este castigatoarea concursului! Felicitari, Delia! Multumesc tuturor participantilor!

N-am intrat din prima la facultate si asta a produs un mic cutremur la acea vreme. Acum vad lucrurile diferit, desigur ca nu m-as mai stresa pentru un esec de moment. Luasem 10 la economie la BAC asa ca nu am mai citit nimic, desigur ca pina la admitere am uitat….Ma rog, am intrat cu brio anul urmator si restul e istorie.

Pentru ca pe 1 octombrie incep cursurile in universitatile din toata Romania m-am gandit sa te provoc la un concurs.

Intrebarea e simpla:

Cum fost pentru tine examentul de admitere? Spune aici printr-un comentariu ce iti amintesti, emotiile, momentele funny, esecul sau reusita.

Premiul e minunat!

Un voucher de cumparaturi la Zip Up. Poti sa iti iei cu el cel mai cool rucsac pentru facultate.

Durata:

Concursul se incheie vineri seara la ora 24.00. Anunt castigatorul sambata dimineata la prima ora aici pe blog si pe facebook.

Si ca sa iti faci o idee si mai clara, iata cateva din Minunatiile de la Zip Up.

Concurs! Hai cu mine la FEST(IN) pe BULEVARD

septembrie 26, 20169 comentarii

Toamna mea incepe cu teatru. Am vazut zilele trecute O poveste simpla, o super piesa la Nottara. Actorii s-au intors in spatiul de pe Magheru, acolo unde le e locul, acolo de unde ii stie toata lumea.

Conducerea de la Nottara pune la cale un super festival ajuns deja la a IV a editie. FEST(IN) PE BULEVARD o sa ridice nivelul cultural in octombrie cu 31 de reprezentatii. Sunt 13 zile de festival si 600 de oameni implicati.

Am acceptat cu bucurie sa fac parte din echipa blogerilor care sustine acest frumos eveniment si a trebuit sa aleg o tara, de fapt un teatru din strainatate care vine la FEST(IN) PE BULEVARD.

Si am ales Bulgaria pentru 2 motive:

Sunt fan Bulgaria de cand ma stiu . Imi plac bulgarii cu umorul lor. Sunt mucaliti
Mi-a placut piesa din festival care se va juca la Nottara

Nora (sau O casă de păpuşi) este una dintre piesele de referinţă ale lui Ibsen, care, ca multe dintre scrierile sale, au fost considerate scandaloase pentru că puneau la îndoială rolul tradiţionale din societate. Nora, protagonista piesei, îşi părăseşte soţul şi copiii în încercarea de a se descoperi pe sine, lucru de neconceput în 1879, când a avut loc premiera. O casă de păpuşi a avut parte de numeroase montări în întreaga lume, precum şi se ecranizări la Hollywood, cum ar fi cea din 1973, cu Jane Fonda în rolul Norei. Participarea Teatrului Dramatic şi de Păpuşi din Vraţa face parte dintr-un parteneriat de lungă durată dintre Teatrul Nottara şi cel bulgar. Trupa bulgară a fost prezentă în toate cele trei ediţii anterioare ale FEST(IN) pe Bulevard, unde a prezentat Liselotte şi luna mai de Pozsgai Zsolt în 2013, Fasole de Elin Rahnev în 2014, şi Tatăl de August Stindberg în 2015.

Acum ca v-am dat toate detaliile despre piesa pe care o sustin va provoc la concurs. Trebuie sa faceti 2 lucruri

Lasati aici pe site la comentarii prima voastra amintire legata de teatru, primul spectacol pe care la-ti vazut

Descărcaţi cover-ul de mai jos, puneţi-l pe pagina voastră de facebook

Am 3 premii pentru voi:

1.      O invitaţie dublă la spectacolul Nora

2.      Cartea Nora de Henrik Ibsen, audiobook

3.      Un pack de bere Staropramen

Concursul incepe azi si se incheie pe 9 octombrie. Pe 10 dimineata aleg castigatorul. Succes!!!

Prima zi de școală. Cele mai mari emoții din lume

septembrie 13, 2016septembrie 13, 2016Scrie un comentariu

Ciorapi albi probaţi de N ori, la fel şi pantofiorii de lac albaştri.

Sarafanul cusut de Mia, bunica ei şi o cămaşă albă perfect apretată. Codiţe ca în filmele cu şcolăriţe.

Si nerăbdarea. Nerăbdarea să-şi revadă colegii şi să se întâlnească cu Doamna. Doamna cu D mare pentru că e o învăţătoare minunată, pe care copiii o adoră. Ce emotie puternica si frumoasa când în curtea şcolii a apărut învăţătoarea şi copiii au ţâşnit fericiţi spre ea.

Am intrat în clasa cu nodul în gât. Lacrimile mele isi fac mereu datoria cand e vorba de Maria.

Ea n-are nicio treaba, e veselă şi pozează fericită că tatăl ei are aparatul după el. Se simte Mihai Viteazul 🙂

E mândră că e şcolăriţă deşi e uşor îngrijorată că nu o să fie ea cea mai bună.

A răsfoit cărţile şi tot spunea ce mă fac dacă nu ştiu? Am liniştit-o. I-am spus că de aia merge la şcoală că să afle, să ştie mai apoi. În mintea mea de mama aş fi vrut să o dau la şcoală la 15 ani, să o las să copilărească mult şi bine printre păpuşile ei roz şi lumea de basm din poveştile bunicilor.

Dar, asta e viaţă, şcoală a început şi Maria face primii paşi. Şi simt că şi noi deodată cu ea…

Concursul internațional George Enescu te provoacă : Trăiește-ți visul!

august 31, 2016august 31, 2016Un comentariu

Să vă spun un secret: Când eram mică visam să fiu cântăreață de operă. Ai mei m-au dat la cor dar s-a dovedit că nu-s vreun super star. Aveam voce, am si acum, dar nu de primadonă. Prin clasa a 3 a am realizat că nu e de mine și mi-am văzut de scoala si jucatul in fata blocului cu cheia de gat, ca orice copil normal al epocii de aur. Prin clasa a 10 a am vazut filmul Stiri de televiziune si atunci am stiut ca vreau sa ma fac producator tv.

Mi-am urmat visul si am muncit enorm pentru asta. Si-am reusit. Am credinta ca viata este despre alegeri. Sa ai curajul sa alegi si sa mergi drept pe drumul tau ca sa iti atingi visul.

In cateva zile incepe Concursul International George Enescu. E genul de eveniment pentru care am lasat Brasovul si m-am mutat in Bucuresti.

196 de concurenti din toata lumea se lupta. Fiecare pentru VISUL lui.

Tema Concursului din 2016 este puterea a da viață visurilor noastre, putere care îi animă și pe tinerii concurenți să se pregătească, să muncească și să performeze pe scenă, în fața juriului și a publicului.

Mi-am amintit de visul din copilarie cand am descoperit aplicatia prin care publicul e invitat să descopere cele patru secțiuni de Concurs, Vioară, Violoncel, Pian și Compoziție dintr-o perspectivă inedită.

Intri în aplicație, îți faci testul și afli dacă visezi ca un violonist, ca un violoncelist, ca un pianist sau ca un compozitor! Descoperi cu ce fragment muzical semnat de Enescu rezonezi și ce citat din George Enescu se potrivește cel mai bine personalității tale, precum și care sunt recitalurile și concertele din cadrul Concursului Enescu pe care ți le recomandăm.

Ideea mi s-a parut geniala, mi-am facut testul si rezultatul m-a facut sa zambesc.

Am aflat si ce citat mi se potriveste dar si ce eveniment:

„Perfecțiunea, care este pasiunea atâtor oameni, nu mă interesează. Ceea ce contează în artă este să vibrezi tu însuți și să îi faci pe ceilalți să vibreze.” – George Enescu

Evenimentul care ți se potrivește cel mai bine din cadrul Concursului Enescu 2016:
Concertul de Deschidere, 3 septembrie

Apliacația e foarte faină, testul usor de facut, te invit sa incerci si tu:

http://concurs.festivalenescu.ro/impartaseste-ti-visul-2/

M-as bucura daca mi-ai lasa si rezultatul tau aici pe blog la comentarii.

Concursul International George Enescu incepe sambata. Aveti tot programul, aici.

LANIDOR, cel mai mare producător portughez de haine pentru femei vine în România

august 30, 2016august 30, 2016Scrie un comentariu

Toamna vine cu o veste super buna pentru mine. Se deschide pe 1 septembrie in Bucuresti in cadrul centrului comercial ParkLake, primul magazin LANIDOR din Romania.

LANIDOR este un brand de haine foarte vesele pentru femei si copii. Este cel mai mare producator de haine pentru femei din Portugalia, are 100 de magazine in toata lumea. E un brand care s-a dezvoltat spectaculos in 50 de ani.

In vacantele mele din Portugalia am descoperit hainele astea super bine facute, din materiale foarte, foarte faine ( am o mare problema cu asta cand cumpar ceva care nu e ieftin si dupa 3 spalari arata ca de la second hand de acu 20 de ani ). Si culorile imi plac. Nu prea port eu imprimeuri dar in magazinul LANIDOR din Vilamoura mi-am gasit vara asta o super bluza. Nu m-am putut abtine si am plecat cu ea acasa. Desigur, dupa ce am platit-o :)) Si dupa ce am facut si selfie pentru posteritate.

Am comparat pozele facute de mine in vacanta in magazinele din Vilamoura si Faro si pozele de prezentare LANIDOR Romania, marfa e aceeasi. Stiu ca multa lume are senzatia ca brandurile mari aduc in Romania marfa mai putina sau mai proasta calitativ. Nu e cazul aici.

Mai multe detalii si noutati despre aflati de pe pagina de facebook LANIDOR Romania.

Fiesa Algarve. Cel mai mare festival din lume de sculptură în nisip

august 30, 2016august 30, 2016Scrie un comentariu

Din 2003, in micutul orasel Pera din Algarve, Portugalia isi dau intalnire cei mai priceputi artisti in scultarea in nisip. Se intrec an de an pe o tema data si fac adevarate minuni dintr-un material care pentru noi, necunoscatorii pare foarte complicat de modelat.

Datele tehnice sunt impresionante:

40.000 tone de nisip
15.000 mp suprafata pe care sunt expuse lucrarile
12 m inaltime cea mai inalta lucrare
50 de artisti
20 de tehnicieniIn fiecare an, magicienii nisipului ridica un mini oras plin de figurine impresionante. Anul acesta tema este LUMEA MUZICII asa ca turistii se inghesuie sa isi faca fotografii cu Bono, Adele sau de ce nu chiar cu Beethoven.

Copiii sunt fascinati, pentru ca gasesc acolo un colt destinat muzicii din desenele animate dar si pentru ca sunt artisti care le explica exact cum au construit din nisip asemenea sculpturi. Fiesa e un punct de atractie de neratata daca ajungeti in Algarve.

prețul biletelor

Pînă la 5 ani: Gratuit
De la 6 la 12 ani: € 4.50.
Adulți: € 9.

La Fiesa ca sa ajungeti aveti 3 posibilitati de transport

transportul public , dar e ceva de mers din oras pina la expozitie
masina inchiriata
excursie organizata

Expozitia este deschisa in fiecare an din martie pina la sfarsitul lui octombrie.

Mai multe detalii despre FIESA gasiti pe site-ul oficial.

Eu am calatorit in Algarve cu Cocktail Holidays, compania care a introdus pentru prima data un charter catre aceasta faimoasa destinatie. Daca va grabiti, mai prindeti un loc in septembrie.

Oferta intreaga o gasiti aici

Vilamoura. Diamantul din ALGARVE

august 21, 2016august 23, 2016Un comentariu

Am calatorit in Algarve 8 zile si calatorit e bine spus, pentru ca nu am stat deloc locului dupa modelul all day long la plaja sau la piscina. Statiunea in care am stat, Vilamoura e considerata „cea mai cea” din Algarve. Iti taie respiratia din prima clipa.

Am ajuns la apus, ne-am cazat si am iesit la plimbare. In Marina din Vilamoura iti cam pierzi cuvintele cand iti apar in fata ochilor yahturile de milioane de euro.

De 8 ori mai mare ca cea din Monaco, „parcarea” de lux gazduieste sute de ambarcatiuni, cele mai mari avand si 5-6 dormitoare si punand la dispozitie valet, bucatar si menajera.

De aici, iti poti inchiria un yaht in functie de ce buget ai. Unul mic porneste de la cateva sute de euro, cele mari costa mii. Pe zi. Dar, e al tau toata ziua. Si experienta e de povestit toata viata.

Tot din Marina Vilamoura pleaca zilnic sute de pasageri in minicroaziere pe ocean, pentru vizitarea grotelor sau observarea rechinilor. Sau pur si simplu, pentru un yaht brunch in largul oceanului.

Dar, ca sa revin la yahturile scumpe, ele sunt pentru turisti principalul punct de atractie cand vine vorba de fotografii.

In statiunea construita de olandezi si ocupata acum de turistii englezi in majoritate, e forfota tot timpul. Vialmoura e destinatia perfecta daca vrei sa te distrezi, sa mananci foarte bine si sa dansezi la orice ora din zi si din noapte.

Am calatorit cu Cocktail Holidays si hotelul ales a fost Pedro Marina, un hotel de 4 stele dintr-un lant care are hoteluri in toata lumea si e faimos pentru ca in locatiile sale vedete ca Ronaldo, familia Clinton, Ben Kingsley sau Susan Sarandon aleg sa isi petreaca vacantele.

Hotelul e foarte aproape de plaja, e „imbracat” in verdeata, camerele sunt spatioase si luminoase, au terase toate, iar la cele superioare sau apartamentele au terase uriase. La mic dejun, mancarea e pentru toate gusturile, o masa cu fructe la alegere, diferite feluri de paine, nelipsitele pasteis de nata si bineinteles si mancarea cu specific englezesc : fasole, carnati, bacon. O mare bila alba pentru personalul extrem de amabil. Chiar daca este un lant international am remarcat peste tot mici detalii de decoratiuni locale. Plus merele verzi, perfecte din bolul de la receptie 🙂

In oferta Cocktail Holidays mai gasiti locuri la Dom Pedro Marina pentru septembrie. Oferta, aici.

https://www.youtube.com/watch?v=h8jUilbZnFU

Chiar daca vrei sa stai in pat sa te odihnesti, Vilamoura nu te lasa. E prea mare forfota pe strada, magazinele sunt multe, la fel si barurile si terasele.

De la 10 dimineata si pana dupa miezul noptii poti face cumparaturi sau poti sa lenevesti pe o terasa cu un caffe late in fata.

Daca vrei o experienta exclusivista, te duci pe terasa Celebrului fotbalist Figo. Si uite asa la 11 dimineata, bei o sampanie. Nu, nu e prea devreme, ai voie orice, ca doar e vacanta, nu? In medie in Villamoura la orice terasa un latte costa 1.5-2 euro, o apa plată tot cam atât iar o bere e 2-2, 5 euro. Asta explică poate de ce englezii sunt fani infocati ai acestei destinatii.

Semnele celebritatilor sunt peste tot, toata lumea vorbeste ca e posibil sa dai nas in nas cu Ronaldo care se stie ca isi aduce iubitele aici. Dovada stau fotografiile din tabloide. Si daca nu-l intalnesti si esti mare fan, nu-i bai! Te poti duce la magazinul lui si pleci acasa cu un suvenir marca CR7.

Vilamoura sclipeste de curatenie, chiar daca zeci de mii de turisti trec pe aici in fiecare vara. Pe strazi miroase a parfum si pina si cosurile de gunoi arata ca nicaieri lume. Bile colorate, perfect alineate pe trotuare.

Atentia pentru curatenie o simti si pe plaja unde la intrare sunt locuri special amenajate de unde poti sa iti iei o scrumiera daca esti fumator.

Si daca a venit vorba de plaje in Vilamoura ai kilometri intregi de nisip fin. Oceanul e limpede si curat. Sunt locuri intregi unde nu exista baruri si lumea vine pentru liniste dar sunt si plaje unde se petrece cu muzica la maxim zi si noapte. Plajele fiind foarte late nu simtit ca e foarte multa lume, oamenii sunt extrem de civilizati, nimeni nu deranjeaza pe nimeni.

Cea mai frumoasa plaja e Falesia care leaga atat de frumos Vilamoura de Albufeira. Aici lumea nu pleaca de pe nisip pina dupa apus.

Oamenii sunt veseli si prietenosi iar pescarusii sunt cei mai buni parteneri de joaca pentru copii. In Portugalia plajele sunt publice, nu prea dai de fițe si figuri. Mi-a ramas in cap ca turistii si localnicii ca nicaieri din locurile prin care am umblat, prefera sa isi puna cearceaful pe nisip nu sa stea in baldachine sofisticate. E drept, nisipul e foarte fin si e curat peste tot.

Vilamoura e o statiune MUST SEE in vaiata asta pentru ca serviciile sunt excelente, portughezii amabili, peisajele cu oceanul sunt fabuloase, plajele sunt cele mai bune din Europa. Bonus: Gasesti prosecco peste tot 🙂

Daca acum 9 ani cand am calatorit eu prima data in Portugalia era complicat sa ajungi acolo, chiar si pina la Lisabona nu exista zbor direct, acum exista un charter organizat de Cocktail Hoildays care te duce direct in Faro. De acolo, exista transferuri rapide organizate tot de agentie catre toate statiunile din Algarve.

Charterul Cocktail Holidays opereaza si in septembrie asa ca daca va grabiti, puteti sa vizitati aceasta superba regiune in prag de toamna. Aveti ofertele, aici. Si nu, nu va ganditi ca e frig, in Portugalia se face plaja si la mijlocul lui octombrie.

The Marine Rope. Bijuterii cu iz de mare

august 20, 2016august 20, 2016Scrie un comentariu

E plin facebookul de tot felul de bijuterii handmade. Mie insa mi-au sarit in ochi cele de la The Marine Rope.

Mi-am dat seama ca nu sunt facute din ata obisnuita si am vrut sa aflu mai multe.

Am stat de vorba cu Dana Iordache, personajul din spatele proiectului TheMarineRope. Are o poveste care iti arata ca orice e posibil, daca ai incredere in tine si te opresti putin din goana de zi cu zi, ideile bune vin repede.

Ideea de a prezenta publicului larg acest proiect a venit in 2015 dar primele mele modele de bratari si lanticuri au aparut in urma cu trei ani in 2013.

Trei lucruri ador in viata, trei lucruri simple, calatoriile de orice fel (in natura,sa vizitez orase, sa admir arhitectura), filmele si mancarea buna.

Tot ce creez practic isi are inspiratie in una din aceste pasiuni.

In 2013 il insoteam pe sotul meu in Danemarca unde fusese transferat pentru o perioada cu jobul. Nu stiam limba, eram singura pe parcursul zilei, nu cunosteam pe nimeni. Dupa o perioada am avut sansa de a fi invitata intr-un grup de socializare organizat de reprezentanti din firma sotului. Am descoperit noi prieteni in acest grup. Aveam colegi din toata continentele lumii. Eram toti asa de diferiti, o diversitate culturala, lingvistica, traditii si obiceiuri pe care nu le intalnisem niciodata. Socializam, organizam evenimente, faceam voluntariat si ma simteam apreciata si implinita. In fiecare saptamana una dintre noi gazduiam o masa festiva cu mancaruri traditionale din tara fiecaruia. Acolo mi-am perfectat abilitatile culinare si sincer am degustat cele mai exotice arome din viata mea.

Odata am avut un proiect prin care trebuia sa daruim un mic cadou celorlalti colegi, ceva creat de fiecare dintre noi.

Intr-o zi am iesit cu sotul meu la plimbare pe plaja. Danemarca este tara bicicletelor. Ca faci 2 km pana la supermarket sau 100km tot aia e. Eu pedalam zilnic, cu rucsacul in spate si nici nu am simtit lipsa masinii care practic nu isi gasea utilitatea pentru mine.

Am ajuns pe plaja si m-am asezat intr-un hamac. Si ma gandeam. Rucsacul era pus pe nisip si fara sa imi dau seama nivelul apei crescuse si jumatate eram practic in mare. Eu vazusem hamacul construit din sfoara marina groasa cat 3 degete si ma uitam cat de frumos e impletit, cat de util si cat de trainic e. Sa reziste la umezeala, vant si atata sare mi se parea fantastic.

Atunci mi-a venit ideea poate as putea sa fac niste lanticuri si bratari, tinand cont ca oamenii erau foarte deschisi la accesorii inedite. Mi-am luat telefonul si cautam daca gasesc sfoara de cumparat. Sotul meu mi-a facut atunci poza pe care ti-o atasez aici. Nu mai are nici calitatea necesara dar e o amintire memorabila pentru mine.

Am reusit intr-o saptamana sa procur si sa realizez primele mele lanticuri care au avut un succes neimaginat. Toti au fost uimiti de simplitatea materialului, designul revolutionar, utilitatea dar si factorul de WOW.

Cu cat m-am mai perfectionat, si am avut acces la materiale mai bune am reusit prin intermediul localnicilor chiar sa organizam in cadrul proiectelor sociale evenimente prin care donam creatile in scopuri caritabile.

Revenind in Romania am decis sa reiau activitatea de creatie, sa vin cu modele potrivite anului 2016 si de ce nu, sa ma axez pe produse care intruchipeaza esenta traditiilor romanesti. Intr-o perioada in care IA romaneasca a devenit un accesoriu fashion popular de care suntem mandri, este normal ca TheMarineRope sa isi exprime respectul pentru tara noastra si sa ofer clientilor mei niste accesorii de care sa fie mandri si care ii vor scoate in evidenta.

De afara pare usor sa faci o bratara, chiar si un colier. De fapt, sunt zeci de minute de munca:

Sunt modele care se fac in zeci de minute. Sunt modele care se fac si in doua ore jumatate. Astept feedback de la potentialii clienti, personalizam impreuna, este un continuu proces creativ si de imbunatatire.

Ca orice produs facut manual autentic e vorba de multa rabdare, atentie la detalii, si multa munca. Eu sprijin activitatea creativa a romanilor care investesc timp, pasiune si bani in aceste proiecte si in acelasi timp regret ca multe businessuri care se recomanda ca handmade autentic sunt de fapt produse in masa in general in Asia.

Mi-a placut povestea Danei, imi plac oamenii care au o idee si au curaj sa plece la drum pentru visul lor. Jos palaria!

Minunatiile create de Dana le gasiti pe pagina de Facebook, The Marine Rope. Le puteti admira si comanda direct acolo.

De ce m-am înscris în Campionatul National de joacă organizat de Mirela Retegan

august 16, 2016Scrie un comentariu

O cunosc pe Mirela Retegan de 2 ani.

De 1 an si jumatate lucram impreuna. Tot de atunci, ea e antrenorul meu oficial in relatia cu Maria.

Cand am un impas, o situatie cu Fifi mica, o problema de abordare sau chiar un blocaj o sun pe Retegan.

Sfaturile ei au facut pentru mine diferenta ca mama, m-am relaxat, iar relatia cu fie-mea e VIS.

Nu sunt o mama buna, nu am răbdare. i-am spus intr-o zi Mirelei.

A facut ochii mari si mi-a zis:

Termina Fifi cu prostiile, esti o mama foarte buna. Trebuie doar sa te relaxezi putin. Si au urmat discutii lungi intre noi doua. Discutii e mult spus, ea vorbea, eu ascultam:))

Am inteles in primul rand ca ma luam mult prea in serios. Eu sunt MAMA si aici ma cam blocam. Ok, ne jucam, ne jucam dar cu anumite bariere. Si nu intelegeam de ce copilul nu reactioneaza cum vreau eu. Si il prefera pe tatal ei cand e vorba de joaca ( omul meu are o rabdare infinita si o dragoste pentru copil ca la manualele despre cum isi iubesc tatii fetele ). Copilul simtea ca am o jena. O jena stupida de om mare in fata ei, ea cu sinceritatea la nivel 100%.

De la Retegan am invatat ca timpul cu Maria impreuna toti trei e super valoros, dar e extrem de important ca ea sa aiba si timp doar cu mine si momente separate doar cu tatal ei. Si am inceput sa ne impartim rolurile atata de frumos. Plecăm in calatorii toti trei, dar si separat. Daca o intrebi pe Maria care e cea mai frumoasa amintire cu mama ei de anul asta o sa iti spuna scurt Sibiu. Noi doua, singurele la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Mi-a fost frica sa plec cu ea dar Retegan mi-a zis: Mi-a zis, du-te! Cum sa iti fie frica, o sa fie cea mai tare experienta pentru amandoua! Si asa a fost :). Am învățat de la ea că Joaca este limbajul iubirii între părinți și copii. Pentru mine, asta a schimbat totul.

Astea sunt motivele mele. O parte din ele. Mai sunt si altele pentru care e musai sa va inscrieti in Campionatul National de Joaca.

Iată ce știe Mirela să facă:

poate să transforme haosul în distracţie
poate să te învețe să gestionezi o criză prin joacă
poate să te învețe să-i explici copilului tău cele mai importante lucruri despre viaţă – jucându-vă
poate să te ajute să câştigi timp fără că el să simtă că l-ai abandonat în favoarea altor activităţi
ştie cum să-l determine pe copilul tău să facă singur treburile casnice şi să îi facă şi plăcere
te învață cum să faci mâncare în timp ce el se joacă pe lângă tine
te învață cum să-i dai copilului tău sentimentul că eşti în spatele lui în fiecare clipă şi el poate să fie curajos să mergă mai departe

Workshopurile sunt organizate in 7 orase din Romania ( urmeaza Chisinau si Londra):

BUCUREŞTI, 2 OCTOMBRIE
BACĂU, 8 OCTOMBRIE
CONSTANŢA, 9 OCTOMBRIE
IAŞI, 16 OCTOMBRIE
BRAŞOV, 28 OCTOMBRIE
TIMIŞOARA, 5 NOIEMBRIE
CLUJ-NAPOCA, 8 NOIEMBRIE

Intra pe siteul Mirelei aici:

http://antrenorulparintilor.mirelaretegan.ro/

Gasesti program, detalii, ore, orase, fotografii de la workshopurile organizate pana acum. Si testimoniale emotionante de la parinti.

Biletele pentru Campionatul National de Joaca s-au pus in vanzare pe eventim.ro

Povești din Algarve. Ilha Deserta, insula unde timpul nu e timp

august 14, 2016iulie 4, 20172 comentarii

A fost dragoste la prima vedere. Am pus ochii pe Ilha Deserta din avion. Nici macar nu stiam cum o cheama. Nu-mi putea lua ochii de la ea, dar mintea mea ma cenzura: ” Oricum, Fifi nu ai cum sa ajungi acolo tu cu raul tau de mare”

Am trecut cu gandul peste asta si am descoperit Algarve in vacanta organizata de Cocktail Holidays. Litoralul Portugaliei Fantastice, cu plaje spectaculoase, cu oceanul ca in reclamele scumpe, cu viata de noapte si mancarea extraordinara iti da sute de motive sa il vizitezi.Eu am ales zece despre care am scris aici.

Unul din motivele mele este Ilha Deserta. Imi scosesem din cap ideea ca as putea ajunge, cand intr-o zi vizitam Faro si m-a abordat o domnisoara care impartea pliante. Fix cu insula vietii. Cand am vazut fotografia am zis poate e totusi un semn, daca totusi mi-as lua inima in dinti si as merge? Ea m-a asigurat ca daca merg cu feribotul nu o sa imi fie deloc rau. Cumva m-a convins si iata-ma in port. Am ajuns la 11 jumate decisa sa iau feribotul de 12 dar ghinion. E plin. Primul loc liber la 1 jumatate. Cel mai bine ca sa nu asteptati e sa va cumparati biletele de pe net.

Si am urcat pe feribot. Drumul e de 45 de minute dar canalele pe care mergi sunt atat de frumoase ca nu iti dai seama cum trece timpul. Am fost atata de bucuroasa ca nu imi e rau, incat imi venea sa topai pe acolo :)). Din cand in cand, pe un petic de pamant cate o familie venita pentru o zi la plaja. Trec barci de viteza care fac mult zgomot si pe langa care feribotul pare un melc pe apa. In larg, yachturile de lux sunt oprite pentru brunch, propietarii stau pe punte la un pahar cu sampanie.

Ajuns[ pe insula, am vrut sa stau 15 min , doar sa fac fotografii. Am stat doua ore care au trecut parca intr-o clipa. Plaja se intinde pe 11 kilometri, e lata si are un nisip foarte fin. Apa e curata, fara alge si ca bonus, pe plaja , gasesti scoici mari la tot pasul.

Am prins o zi cu valuri asa ca m-am bucurat de un spectacol unic. Spre deosebire de statiunile din Algarve care sunt invadate practic de englezi veniti la distractie, pe Ilha Deserta turistii erau majoritate francezi si americani, dornici de liniste dar si de valuri inalte, perfecte pentru surfing.

Oamenii se bucura de calmul locului, nu exista terase, nici muzica data tare. Un singur restaurant in mijlocul insulei cu preturi mari ( dar e normal avand in vedere ca esti pe o insula ) si in cadrul restaurantului exista un snack bar de unde iti pot lua o cafea si un croisant sau o tarta.

Insula Deserta face parte din parcul natural Ria Formosa asa ca aici se organizeaza tot felul de tururi de vizitat insulitele sau asa numitele bird watch tour.

Daca stati in oricare din statiunile din Algarve ca sa ajungeti pe aceasta insula, trebuie sa luati autobuzul pina in Faro. Aveti programul aici. Va recomand sa mergeti in timpul saptamanii pentru ca in weekend circula mai rar. Din statia de autobuz in 10 minute ajungeti in port. Acolo sunt afise peste tot cu tururile printre care si acest transport care Ilha Deserta. O sa va sara repede in ochi chioscurile unde se vand biletele. Puteti ajunge pe Ilha Deserta cu feribot, barca rapida sau cataraman. Cel mai ieftin si mai linistit e sa mergeti cu feribotul costa 10 euro-dus intors. Aveti toate detaliile de tururi si aici.

Ilha Deserta e un locul perfect pentru un apus ca in filme, o cerere de casatorie sau de ce nu, chiar o nunta romantica pe plaja.

Octavia Geamănu, muza Oanei Săvescu pentru o colecție specială de rochii

august 11, 2016august 11, 2016Scrie un comentariu

Octavia Geamănu e însărcinată. O cunosc pe fata asta de vreo 9 ani si e genul ZEN. Ei si acum inchipuiti-va că e însărcinata. Așa că zenul e exponential 🙂

Si din relaxarea asta uneori vin super ideile ( sa nu va povestesc câte imi treceau mie prin cap cand eram gravida :))

Octavia a lansat cu prietena ei, creatoarea de modă Oana Săvescu o colecție de haine pentru viitoarele mămici.

Octavia povesteste cum a inceput totul:

Sunt intr-o perioada in care imi vin tot felul de idei, culmea, care de care mai practice. Nu doar corpul trece prin transformari, ci chiar si eu simt cum pasesc spre urmatorea etapa a dezvoltarii mele. Am energie creativa, inspiratie de care trebuie sa profit ca sa pot materializa ideile. E o perioada faina… Asa ca ideea acestei colectii de rochii dedicata in special viitoarelor mamici, a venit in aceasta perioada.

Intr—o dimineata, pe la 4, cand faceam planton, cautam pe diverse site-uri haine de gravide. Mi se pareau toate triste, horror, deprimante chiar. Mi-am zis ca nu pot purta in veci asa ceva, deci trebuie sa imi fac eu cateva rochii. I-am scris pe facebook chiar atunci prietenei mele, designerul Oana Savescu.

M-a incurajat si faptul ca zilnic primesc mesaje pe blog sau pe facebook in care sunt intrebata de unde am rochia X, camasa Y, etc…

Prin urmare i-am spus Oanei ca as vrea sa facem ceva frumos pentru femeile insarcinate care isi doresc sa arate asa cum spun toti cei din jurul lor ca arata: infloritoare, superbe, magnifice!

O colectie limitata, O.G. by Oana Savescu. Totusi, pentru ca sunt calculata atunci cand vine vorba de buget, i-am spus ca imi doresc niste modele care pot fi purtate si dupa sarcina. Sau chiar si inainte. 🙂 Si, foarte important, pretul sa fie acceptabil. Asa se face ca cea mai scumpa rochie costa doar 359 de lei.

Oana a imbratisat cu drag ideea si de aici…e meritul ei. Eu nu m-am transformat in designer peste noapte, chiar daca e la moda J. E meritul ei.

Cand am mers la atelier, peste o luna, avea deja toate modelele facute. Imi veneau manusa. Sa-ti mai spun ca nu mi-a luat masuri? 🙂

Colectia am lansat-o saptamana trecuta iar rochiile se fac la comanda.

Oana Săvescu explică de ce această colecție e specială:

Cand am primit mesajul Octaviei,am ramas placut impresionata si deja a doua zi am dat drumul la treaba. Am cules cateva informatii despre ce ar vrea Octavia, culori, rochii gen , ce cauta o femeie insarcinata de fapt- comoditate, naturalete si rochiile sa fie romantice, sa ii evidentieze cea mai frumoasa perioada din viata.

Am ales si culori simple, de baza fiind alb-usor de accesorizat si sa nu atraga caldura, dar si imprimeuri , prima pe lista fiind cea cu fluturi-pasiunea mea si cu flori. Am ales materiale usoare si astfel am creionat 12 tinute pe care le-ar purta si Octavia, care este insarcinata si eu, care nu sunt insarcinata , dar sunt foarte comode si usoare.

Octavia a fost muza colectiei, ea este o fire romantica, vrea sa se simta comod si sa ii dea o buna-dispozitie tinutele pe care le poarta. Cred ca am reusit , deoarece si eu si ea, purtam aceste modele cu mare drag. Ne bucuram ca desi, de curand lansata, aceasta colectie se bucura de success in randul doamnelor si domnisoarelor.

Oricine poate sa poarte o rochie din colectia O. G. by Oana Savescu.

Doamnelor si domnisoarelor, daca v-am facut pofta de rochii, aveti mai multe detalii despre modele, materiale si cum puteti comanda, pe siteul Octaviei.

Tabăra. Cum ne stresăm copiii cu fricile noastre

august 10, 2016august 10, 2016Scrie un comentariu

Aceasta este o poveste adevărată. O lecție de viață pentru mine.

În ultimele zile de vacanță în Bulgaria, la mare, mi-au căzut ochii pe niște fotografii. Copii fericiți într-o tabără de dezvoltare personală. “Măi să fie… la vârsta asta?” E drept, așa am gândit. M-am uitat la poze și am văzut numai zâmbete, am cerut apoi detalii și m-am gândit că ar fi o idee bună să o trimitem pe Maria în tabără o săptămână, mai ales că locația era aproape de casă, în Corbeanca. Tabăra era și cu cazare dar cei mai mulți copii plecau acasă la ora 6 și se întorceau a doua zi. Mă consult cu Popa. El zice: „Da, imediat.” Și o întrebăm pe Maria:

– Vrei în tabără?

– Daaaaa!

După ce vede pozele devine și mai încântată apoi, brusc, pe la ultimele fotografii din album mă întreabă:

– Daa, se doarme acolo???

– Doar dacă vrei, dacă nu la 6 vin și te iau acasă, zi de zi.

– NU VREAU!

După o întâlnire cu Mihaela Tone, psihologul care organizează tabăra, vine și prima zi. Plecăm voioase amândouă din casă. În mașină începe:

– Da nu dorm acolo, nu?
– NU.
– Dar dacă vreau să rămân peste noapte mă lași?
– Normal. I-am spus-o cu vehemența omului care știe ce are la ușă. Fie-mea și dormitul în altă parte… hahaha.

Ajungem în Paradisul Verde și plec zâmbind, lăsând-o și pe ea zâmbind că dăduse peste un păun care se plimba prin curte. Mi-am făcut programul ținând cont că trebuie să o ridic pe Miss Popa la ora 6 seara, să o aduc acasă.

La ora 16:00 sună telefonul. Văd scris pe ecran Mihaela psiholog. Îmi dau ochii peste cap și gândesc rapid: „Da, precis e vreo dramă, precis și-a pătat una din cele 7 rochii pe care și le-a luat la ea iar acum e botoasă ori a văzut vreun bondar imaginar.”

– Alo, da!
– Bună mamiiii! Cu acea voce mieroasă de #vreaucevadelaMegaImage.
– Bună puiule, totul bine?
– Da da. Dar te-am sunat să îți spun că eu rămân aici.
– Poftim?!
– Da, rămân aici peste noapte. Mă lași?
– Desigur… Vin să îți aduc pijamaua și eventual un sac de dormit.
– Nu e nevoie mami, că am și plapumă și cearceaf și pernă… să vii să vezi că dormim în copac.
– Bine iubito, ne vedem la 6, am zis frumos și ferm.

Am închis și l-am sunat pe Popa repede:

– Fie-ta vrea să rămână în tabără.
– Bineeeee.
– Stai că abia e ora 4. Vedem mai încolo…

Mergem să îi ducem pijamalele și o găsim desculță, pe iarbă, cu părul ud. Să ne înțelegem, copilul nostru nu vrea să își dea șosetele jos nici când sunt 40 de grade!

Mă uit la ea și văd cât de fericită e. Ne trage de mâini pe amândoi și ne arată unde o să doarmă.

Ajungem la căsuțele din copaci. Intru și mă uit la scară cât e de înaltă, îngustă și aproape verticală și primul gând care îmi vine în minte este: #cumosăîșirupăgâtulaici. Geamul nu se închidea prea bine, patul mi se părea prea mic, pătura prea groasă și cearceaful prea apretat. Plec cu inima îndoită dar bravând în fața lui Popa: „Ce tare, ce tare! Rămâne în tabără.”

Ajungem acasă, el își pune un pahar cu bere și dau să îmi fac un Aperol Spritz. În secunda următoare mi se instalează așa un nod în gât. Cam de dimensiunea unui măr ionatan. Decid să nu beau nimic că poate mă sună copilul să îl salvez.

– Măh Popa, cum doarme măh ea în copac? Dacă femeia aia nu stă cu ei, dacă își rupe gâtul? Dacă se trezește, se sperie și fuge?

Popa râdea:

– Încetează, nu are ce să pățească.

O sun pe prietena mea Gabi (psiholog) și ea cu copilul în aceeași tabără.

– Măi Gabi, de ce îi culcă în copac? Că sunt suficiente camere în care să îi culce!
– Păi, pentru experiență, e o aventură. Este o tabără de dezvoltare personală și sunt puși în situații neprevăzute. Calmează-te, o să fie bine, nu pățește nimic.

Aparent, m-am calmat. Atât de calmă eram încât nu am avut somn deloc. La 2:30 mă întrebam de ce mi-oi fi dezinstalat eu jocul ăla cu ferma de pe facebook. Croșetam în mintea mea scenarii halucinante cu ce se întâmplă în tabăra vieții. Așteptam să sune telefonul. Eram convinsă că o să sune fie-mea după ajutor. Pe la 3:00 m-am așezat în pat lângă Popa și m-am tot foit până l-am trezit. El:

„Hai, liniștește-te că e ok! Dacă nu era ok ne suna cineva.” În momentul ăla am început să plâng: „Daaaaa, că noi ne lăfăim în patul ăsta mare și copilul nostru doarme într-un copac. Ție ți se pare normal????”

M-am ridicat nervoasă că nu înțelegea gravitatea din gândurile mele și am ieșit pe balcon. Noi stăm în Mogoșoaia. Mă uit în zare spre Corbeanca și, desigur, suferind de scenaristă cronică îi strig lui Popa:

„Măăăh, e un nor negru fix peste Corbeanca. Un nor mare, mare! Dacă vine furtuna și îi trăznește acolo în copac?”

De data asta Popa a început să râdă:

„Hai, lasă, treci la culcare. Norul ăla mare și negru e noaptea. Fie-ta sforăie la ora asta.”

Am adormit pe la 4 jumătate, cu ochii înfipți în tavanul unde scriam mental toate fricile de pe pământ.

M-a trezit telefonul la 8 jumate. Maria:

– Bună dimineața mamii!!! M-am treziiiit! A fost super în copac!!

A doua zi a fost mai ușor. M-am calmat.

Tabăra s-a terminat cu bine și Maria a învățat o mulțime de lucruri dar a și scăpat de anumite frici. Mihaela si Paul, actorul cu care s-au jucat si au facut teatru i-au „dezghețat” pe copii.

Am întrebat-o pe Mihaela Tone, psihologul care a organizat tabăra, de ce am trecut eu ca mamă prin așa calvar. Răspunsul m-a lămurit și liniștit deopotrivă.

” În aceste tabere, încercăm în primul rând să stimulăm capacitatea de adaptare a copilului la situații noi, oferind suportul psihologic necesar, prin încurajare, motivare, emoții pozitive. De aceea ne place să spunem că este locul ideal pentru prima tabără a copilului.

Am fost plăcut surprinși să constatăm cum, unii copii nu au mai vrut să plece seara, dorind să rămână cazați peste noapte alături de noi, punându-și pe jar părinții. Un moment greu pentru aceștia desigur, mai ales dacă se află la prima experiență a desprinderii de copil.

Dar cine să înțeleagă că nu-i deloc ușor? Doar ceilalți părinți aflați în această situație!

Copilul își vede în continuare de experiența lui, testându-și propriile limite, iar părinții se perpelesc toată noaptea cu gândul la cel mic aflat departe. 🙂 Desprinderea copilului de părinte, așa-numita tăiere a „cordonului ombilical”, presupune un efort comun – a copilului și a părintelui. Nu de puține ori, mamei îi este mai greu să facă acest pas decât copilului, iar anxietatea de separare este amplificată de trăirile părinților sau de ceea ce aceștia îi transmit copilului subliminal. Hiperprotecția copilului se poate explica prin nevoia de a ne proteja „puiul”, nevoie puternic ancorată genetic, asigurându-ne astfel de perpetuarea și transmiterea propriilor gene.

Nevoia de control asupra propriei vieți, acum iată și asupra vieții celui mic, ne adună în desaga amintirilor nopți albe de grija copilului, dar, mai ales, de dragul lui!” 🙂

Concluzii:

Nu lăsați frica voastră să strice bucuria copiilor. Maria mea de abia așteaptă să se întoarcă în tabără și eu nu mai am nicio teamă legată de această ideea.

Vă recomand cu tot dragul tabăra Mihaelei Tone. Următoarea serie incepe pe 22 august. Iată programul si detaliile oferite de Mihaela:

TABARA DE TEATRU SI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Distracție – Diversitate – Dezvoltare emotionala
(4 – 11 ani)

Punem accent pe calitatea relațiilor dintre copii
Dezvoltarea abilitaților de socializare
Dezvoltarea capacitatilor de comunicare si exprimare in public
Expresivitate
Incredere in sine
Dezvoltare emoțională
Surprize!!

Masa

Piscina

Activități în aer liber – biciclete, trotinete, pescuit, excursii in împrejurimi, hipodrom, lac, pădure, case in copaci etc
Teatru
Activități creative
Activități de dezvoltare emoțională
Program personalizat si adaptat pe categorii de vârsta

Având in vedere ca obiectivul nostru este dezvoltarea personală a copiilor, este necesar un interviu cu participanții pe care nu-i cunosc încă.
Deja pregătim cele mai frumoase activități pentru copii!!

Este locul ideal pentru prima Tabara a copilului.

Cost: 850 lei
(între orele 9 – 18, cu posibilitatea se cazare contracost, 150 lei)

La cerere, asigurăm transportul zilnic din București.

Unde: Paradisul Verde, Corbeanca – un loc de vis, poate cel mai frumos loc pe care il știu in apropierea Bucureștiului.

Traineri:
Psiholog Mihaela Tone
Actor Paul Diaconescu

Înscrieri / rezervari in mesaj privat pe facebook : https://www.facebook.com/Psiholog-Mihaela-Tone ( aici gasiti mai multe fotografii ) sau pe email:mihaela_tone@yahoo.com

10 motive să îți faci vacanța în Algarve

august 9, 2016august 10, 20162 comentarii

1. Plajele din Algarve sunt cele mai bune din Europa.

2. Peisajele. Sunt absolut spectaculoase. Apă, nisip fin şi stânci. Impreuna, într-un tablou care îţi taie respiraţia. Oceanul Atlantic face show în fiecare zi: valuri uriaşe şi apusuri ca in filme.

3. Cape St. Vincent. Cel mai sud vestic punct din Europa.

4. Cazarea. E o destinaţie perfectă pentru toate buzunarele. Poţi închiria o garsonieră sau un apartament în regim hotelier la un preţ rezonabil dar poţi să te cazezi şi în hoteluri de 5 stele cu meniuri bio. Preţurile încep de la 638 de euro de persoană.

5. Mâncarea. Tradiţionala mâncare portugheză, meniurile pline de oferte cu peste şi fructe de mare, îngheţată home made, patiserie fină şi fructe exotice

6. Distracţiile pentru copii. Zoomarine Algarve e locul unde poţi vedea super show-uri acvatice. Delphine emotions este cea mai tare experienta: inoti cu delfinii! Anual turistii se bucura de FIESA, cea mai mare expozitie din lume de sculptura in nisip

7. Ilha Deserta. O insuliţă în ocean unde ajungi cu feribotul şi poţi să stai o zi întreagă. Pe toată insula nu există decât un restaurant.

8. Marina din Villamoura. Cele mai frumoase ambarcaţiuni de lux din Europa se strâng aici în fiecare vara. Cu puţin noroc dai ochii cu Ronaldo. Dacă nu, bei o cafea de consolare la barul lui Figo

9. Tururile cu barca. Poţi să închiriezi o barcă pentru tine sau să faci un tur, poţi să faci parasailing sau să vizitezi grote spectaculoase.

10. Charterul cu avionul direct Bucureşti-Faro, organizat de Cocktail Holidays. Zbori direct, nu mai e cazul de ore lungi in aer si escale care iti manaca ziua toata.

Zilele următoare o să intru în detalii și o să vă explic cu lux de amănunte și multe, multe fotografii de ce Algarve e o destinație de neratat.

Cât cheltuie, în medie, femeile din România pe o pereche de pantofi

iulie 29, 2016iulie 29, 2016Un comentariu

Femeile iubesc pantofii. La nebunie! Nu am vreo prietena care sa nu fie indragostita de pantofi.

Cred ca cele mai multe poze care circulă în grupurile de fete/femei sunt cu pantofi iar cuvintele cele mai folosite sunt toc, calapod, frumoasă culoare! Exclamatia devenita cliseu e: Vaaaai, cat de frumosi suuunt! iar intrebarea care vine imediat e : De unde i-ai luaaaat???

Româncele sunt dispuse să cheltuiască, în medie, 400 de lei pe o pereche de pantofi. Un lucru e cert: doamnele preferă pantofii cu tocul înalt, spun reprezentanții lanțului de magazine Veronesse, care au prezentat ultima colecție, „Pași românești”. Colecția lansată la AFI Palace Cotroceni, în cadrul unei prezentări inedite, pe acordurile artistei Alexandra Violin, păstrează farmecul pantofilor lucraţi manual, cu atenţie la detalii. Modelele cele mai extravagante sunt inspirate de pe podiumurile marilor case de modă şi sunt accesorizate cu pene de struţ şi cusute cu cristale.

Iubesc brandurile romanesti, pentru ca am convingerea ca cei care s-au incapatanat sa ramana aici fac lucruri in care pun extra suflet. Asa ca am acceptat cu bucurie invitatia la aniversarea de 22 de ani. A fost o intalnire frumoasa. Mi-a placut emotia proprietarilor, mandria ca fac ceva care bucura atatea romance.

Povestea Veronesse a început în anul 1994 cu un mic magazin de încălțăminte deschis de familia Petrescu într-o galerie comercială din București. A crescut frumos, a adus an de an modele noi și și-a consolidat poziția pe piață. Acum exportă încălţăminte în Franţa, Marea Britanie, Italia, Republica Moldova şi Singapore.

În prezent, în rețeaua Veronesse sunt trei magazine în București (unul în AFI Palace Cotroceni și câte unul pe Calea Victoriei, respectiv în centrul comercial Obor) și unul la Cluj-Napoca (în Iulius Mall). In viitorul apropiat o sa mai apara un magazin in Bucuresti.

Pantofii Veronesse ii gasiti online, aici.

Reminder: nu exista toc prea inalt, cum nu exista femeie prea slaba 🙂

Mihaela Bilic cu 5 răspunsuri la întrebările cheie despre alimentația copilului

iulie 21, 2016iulie 21, 2016Scrie un comentariu

Am fost ieri la Social Media for Parents şi în panelul specialiştilor prima care a cuvântat a fost Mihaela Bilic, faimoasa nutriţionista.

Pornind de la cartea ei proaspăt lansată, ABC de nutriţie, Mihaela Bilic ne-a explicat ce greşeli facem ca părinţi în alimentaţia copiilor noştri. Ca să nu mai existe probleme, trebuie să ne răspundem corect la 5 întrebări simple

De ce mănânci?

Copilul trebuie să mănânce de foame şi să se oprească atunci când se satură. De aia insistenţa noastră ” hai mai ia o lingură de ciorbiţă ” nu e bună. Copilul ştie mai bine că noi când se satură. El trebuie să mănânce pentru că îi e foame , nu de plicitiseală şi nici de nervi. Aşadar, NU încerca să impuni din exterior cantitatea, mâncarea nu trebuie să fie nici recompensă, nici pedeapsă.

Cum mănânci?

Copilul trebuie încurajat să îşi cunoaca simţurile. Trebuie lăsat să se murdărească la masă cu mâncare, trebuie lăsat să guste şi să bucătărească. Primul instinct al copilului este să refuse o mâncare nouă, el e tentat să aibă o monotonie alimentară. ( Asta apropo de cei disperaţi ca mine că mănîncă doar ciorbă, şniţel cu piure, salată, peşte şi pizza )

Unde şi cu cine mănînci ?

Masa trebuie să fie masă. Dacă se poate în familie măcar la mic dejun şi cină. Trebuie acordată atenţie mâncării, trebuie stârnită curiozitatea copilului, lăsat să ajute la pregătirea mesei. Atenţie: fără ecrane, fără alte activităţi!

Când mănânci?

Mâncarea trebuie să fie bazată pe plăcere, echilibru, socializare. Copilul trebuie să aibă 3 mese, mic dejun, prânz, cină plus o gustare. Atenţie: Gustare, nu ronţăială! Un sandvici cu şuncă şi caşcaval, pe care şi-l prepară singur eventual e mai bun decât orice produs ambalat.

Ce şi cât mănânci?

Alimentaţia trebuie să fie diversă, dar moderat cantitativ. Puţin din tot. Porţia copilului nu trebuie să fie egală cu a ta. Noi suntem tentaţi să le punem în farfurie aproape cât ne punem nouă. ” Uitaţi-vă la palmele lor, asta e porţia! „ ne-a spus Mihaela Bilic.

Copiii sunt din ce în ce mai activi aşa că nu trebuie să ne speriem că sunt şi mai slăbănogi. Nu trebuie să îi forţăm să mănânce.

Şi încă ceva ce mi-a rămas în minte: Putem să dăm carne de porc celor mici. Bine, nu orice. Dar muşchiuleţul de porc are 4% grăsime, mai puţin decât orice carne de vită.

Fifi știe!

Vezi ce spui!