Am o relație de lungă durată cu entorsele. Printre cele mai lungi relații ale mele. Ne-am întâlnit prima dată în anii de liceu. M-am bucurat mereu de viață, dar am avut și partea mea de dansuri care au dus la câteva inimi frante, dar si la glezne rasucite. Ale mele, desigur. Unele entorse au fost mai mici, altele mai mari, dar, slavă Domnului, niciodată nu mi-am rupt piciorul. Cu toate astea, n-am tratat niciodată problema așa cum trebuia.
Acum zece ani, am întâlnit-o pe doamna profesoară Căciulan. A devenit nu doar un model pentru mine, ci și o prietenă apropiată. Îmi spunea mereu: „Doamnă, trebuie să veniți să faceți exerciții de kineto, ca să vă întăriți gleznele. Nu se poate să nu faceți nimic în sensul acesta!” Eu, bineînțeles, răspundeam mereu cu un „da, da, da”, dar în realitate nu făceam nimic. Mă gândeam: Lasă că nu se moare de la o entorsă!
Anul trecut, în octombrie, am comis-o iar. Am călcat strâmb și a doua zi m-am trezit cu glezna umflată. Nu m-am panicat prea tare, dar la scurt timp, după vreo trei săptămâni, am călcat iar strâmb și am și căzut. De data asta a fost cu adevărat nasol. Am ajuns la urgențe la Spitalul Floreasca, cu piciorul mega umflat și vânat.
Eram convinsă că e fractură. Acolo, medicii de la ortopedie (cei mai pricepuți și mai amabili) mi-au spus: „Nu, n-ați reușit să-l rupeți nici de data asta. Nu e rupt, doar un pic supărat pe viață. Trebuie să faceți recuperare!” Și din nou, nu am făcut nimic. Mintea mea spunea: „Dacă nu e fractură, nu ai de ce să pierzi timpul!”
Până în urmă cu câteva zile, când piciorul mi-a făcut o figură. Pur și simplu, mi-a fugit glezna când stăteam pe loc. Nu râdeți prea tare. A doua zi nu mai puteam să calc. În sfârșit, mi-am dat seama că poate, doar poate, doamna profesoară Căciulan avea dreptate. Am sunat-o aproape plângând și i-am spus: „Doamnă, nu pot să calc.” Ea mi-a răspuns ferm: „Veniți la cabinet acum.” Eu, încă sceptică: „Nu, dar stați, că poate-mi revin.” Dar ea a insistat: „Nu, veniți la cabinet acum să vă fac ceva.”
Și așa am făcut. Vineri, sâmbătă, duminică, am făcut exerciții de kineto, masaj și electroterapie.
Ce să vă spun? Dacă în prima zi înainte să ajung acolo nu puteam să pun piciorul pe jos, după trei zile de mers la cabinet, nu mai aveam nimic. Rețineți, NIMIC . Acum, mă simt prost, ca să nu zic proastă, că n-am ascultat din prima și abia aștept să primesc pachetul pe care profesoara mea iubită mi l-a pregătit cu exerciții, ca să îmi întăresc, în sfârșit, gleznele.
Lecția învățată
Ce am înțeles pe pielea mea, ca să nu zic pe gleznele mele? Entorsele netratate duc la și mai multe entorse, și mai nasoale, și pe termen lung, la probleme mari cu articulațiile gleznei.