Aveam la Brasov o prietena care parea cea mai inaccesibila fiinta de pe Pamant. Rece, artagoasa,mereu ofensiva. Lumea o judeca fix dupa atitudinea afisata. Ne-am imprietenit greu, pentru ca pe mine aroganta ma supara. Nu o inteleg. Exceptie fac anumiti barbati semiaroganti, dar asta e alta poveste 🙂

Revenind la prietena mea, am constat cu uimire ca de fapt era super timida si salbatica. Ca sa nu para nu stiu cum, si-a pus masca agresivitatii.

Pornind de la ea, va provoc sa va ganditi cum judecam noi oamenii si cum sunt ei de fapt.

–    Daca un om rade foarte mult chiar la toate prostiile noi ne gandim vaiii ce vesel e , ce
pozitiv. Un psiholog ne-ar spune insa ca omul asta e de fapt foarte singur…
–    Un om care doarme foarte mult si nu isi gaseste bucuria si linistea decat in somn asta nu
inseamana neaparat ca e lenes sau ca somnul e pasiunea vietii lui. Poate fi de fapt o mare
tristete chiar o depresie. De multe ori la suparare ne gandim ca dormim si trece…
–    Nu l-am vazut niciodata plangand! Asta nu inseamna neaparat ca e puternic…
–    Daca maninca mult si porcarii si noaptea mai ales, astea nu-s semne de nesimtire. Mai
degraba de tensiune si depresie.
–    Daca un om vorbeste foarte putin, dar cind o face vorbeste foarte repede poate ascunde un
secret
–    Daca plange la lucruri marunte, e inocent sau super sensibil
–    Daca se enerveaza din orice. Te-ai gandit ca poate are nevoie doar de dragoste? 

Asta spun psihologii.

Exemplele pot continua. Poate ar trebui sa fim mai atenti. Si sa nu mai judecam oamenii dupa primul comportament. Si sa nu le mai raspundem la gesturile directe.  Asa apar cele mai mari neintelegeri si certuri. Daca ne gandim de doua ori inainte de a raspunde unui gest si aflam ce e de fapt in spatele gestului….o sa fim uimiti ce descoperim.

sursa foto, aici.