Nu-s vreo timidă, nu mă sperii cu una cu două, am văzut atâtea grozăvii în 20 de ani de lucrat la știri.

Nu-s nici vreo mamă nebună, obsedant de protectoare cu copilul ei. Dimpotrivă, sunt relaxată și nu mă gândesc la pericole non stop.

Dar azi…azi când am aflat că pedofilul e polițist, mi s-a pus un nod în stomac. Creierul meu s-a blocat. Nu digera informația că omul ăla e polițist, că ai lui colegi polițiști îi spuneau mai în glumă, mai în serios…Violatorul.

Am stat toată ziua cu nodul în stomac, am încercat să mă calmez. Degeaba. E nodul ală pe care îl ai înainte de o operație sau de un examen foarte important. Am avut senzația aia pe care o ai când mergi singur în noapte și ți se pare că te urmărește cineva.

Mi-au trecut azi prin cap mii de gânduri. Și mi-am dat seama deodată că îmi e frică.

Mi-e frică să nu mă prindă o boală pe mine sau pe ai mei și să ajung la un spital mizer fără aparatură sau fără medicamente, unde un medic prea obosit și prost plătit să mă lase să mor.

Mi-e frică să deschid cutia poștală că cine știe ce scrisoare mi-a mai trimis ANAF-ul pentru ceva de acu vreo 15 ani, care lui ANAF i-a dat cu virgule.

Mi-e frică să îmi cumpăr o casă pentru ca am cumpărat una din care am fugit la propriu de frica vecinilor maneliști și violenți, în timp ce polițiștii mi-au spus că nu îi ajută legea și “ ce să facem doamnă, unii se liniștesc doar când mor”

Mi-e frică să plătesc chestii prin internet că apoi îmi vine amendă că n-am plătit.

Mi-e frică de ce va urma la școala copilului când va termina clasa a 4 a și pleacă de lângă învățătoarea pe care o iubește și e o chestiune de noroc ce profesori o să fie la catedră.

Mi-e frică în trafic să nu supăr pe cineva, am fost învățată să nu mă cert că poate scoate vreunul cuțitul și mă taie.

Fiecare zi în România e o luptă de supraviețuire. De când ieșim în casă și ajungem pe stradă, începe bătălia. Și vă rog să nu vă supărați pe mine dar nu, nu pot să trăiesc doar între ai mei. Viața mă obligă zi de zi să ies din bula mea. Mă întorc seara, fericită că am scăpat cu bine.

A mai trecut o zi.