Fifi la hotel. Dureri în cot și apă caldă

Povestire adevărată, la un hotel de fiţe din România

Hotel. Am adormit, m-am trezit, iar am adormit. La 6 m-am trezit cuțite frățieur, mâna înțepenită și am mai luat un Advil Forte. Restul mi-a fost frică să le mai iau, ca sa nu fie prea multe și să cedeze el Ficato. Mi-am revenit relativ rapid. La 7 fără 10 fix m-a părăsit Retegan, a coborat la masă și am ațipit.
Bai, și la 7 și-un minut începe un ciocănit din ăla tare în ușă. Am ignorat. Nimic, insista. În ușă, mare femeie de serviciu cu hainele lu’ Retegan aduse de la spălătorie:
„La cat eliberați camera?”„Poftim?”„Ca să știm la cât putem să facem curățenie!”Zic: „nu știu, la cât pot maxim, maxim, să o eliberez?”„La 12.”„Atunci la 12.”
Am închis și m-am băgat în pat, ca să mă chinui să adorm. Și ele, doamnele, că era echipaj complet, una la camera din stânga, una la aia din dreapta, au început să dea cu aspiratorul și să trântească diverse chestii. Foarte prost antifonat. Practic stai în cameră cu tot hotelul. Și am ieșit pe hol și le am scos pe rând aspiratoarele din priză. Pac, pac. După care am făcut o criză de nervi la propriu. M-am dus la recepție „decât” în pijama și i-am zis ăleia:
„Bunicu’ si tăticu’ lu’ hotelu’ vostru cred că se zvârcolesc.”„Doamnă, păi nu va suparati, nu și-au dat seama.”„Doamnă, păi ba și-au dat seama, că mă trezise colega înainte.”
Și-au cerut scuze. Băi! Mi se pare SF ca la 7 dimineața să dai cu aspiratorul într-un hotel de fițe, de-ăla de nu poți nici să mergi cu liftul dacă nu ai cartele și nu poți să cobori tu la ce etaj ai chef, dacă stai la 3 nu poți să te duci la 4. Mi se pare aiurea, când eu dorm atât de puțin și sunt ruptă de somn și de durere, să mă trezească niște femei de serviciu, cu toată dragostea și considerația pentru ele și pentru aportul lor adus societății.

După vreo două ore cobor la bar să mă întâlnesc cu Bob. Unicul. Întârzie, aşa că cer o apă plată caldă. Și-a adus ospătăriţa apă caldă frate, caldă, caldăăăăă, as puteam să fac duș cu ea. Asta înseamnă servicii de calitate: noi nu gândim, executăm. În fine. N-o să le fac reclamă. Nici nu vă las să ghiciți despre cine e vorba. Vă zic doar atât: să nu mergeți la pomul lăudat cu sacoșa goală. Luați un sandviș la voi, că e posibil să vă fie fomică.
Vă pupă Fifi. Adică eu.
COMENTARII (4)
Sanda 2017-03-15 08:23:34
Fifi draga,
ma faci sa vad viata in roz cand iti citesc postarile !!!!
Sa te tina Dumnezeu, sau cine vrei tu, fara dureri !
Simina 2017-03-14 16:11:42
Cand mai ajungeti pe la noi, cu minunata Mirela, sau fara, va abordez cu siguranta. Chiar si pentru o imbratisare?. Pana atunci, va citesc drag in continuarea, nu de alta, dar:"va urmaresc" ar suna cam ciudat?Multumesc.
fifistie 2017-03-14 11:22:26
Vaiii, Simina! Cum sa iti fie rusine? Te pup de nu te vezi! Data viitoare sa vii sa ma tragi de maneca :)

Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie
Mituri despre apa cu lămîie, vaccinuri, antibiotice circulă tot timpul pe marele internet.
Am rugat-o pe

Dieta Oloproteică. Ce mănânc, ce beau, cum dorm, cât am slăbit
Au trecut aproape 3 luni de
dietă.
Am slăbit doar 12 kilograme.

Dieta Oloproteică de la Cronos Med. Prima lună
Povestea a început cu adevărat acum câteva luni.
Andreea Berecleanu mi-a vorbit despre profesorul Italian

#ONoapteLa Grădina Vlahiia. Tihnă. Roade. Omenie
Toata viața am visat să trăiesc la țară. Când eram în școală generală eram invidioasă pe colegii mei care

Eu nu vreau nimic de ziua mea
A fost declarația
Mariei înainte de ziua ei.
În martie anul ăsta

#Onoapte la Shagy și Ioana în Sibiu
Într-o zi cred că o să scriu o carte în care o să pun cele mai frumoase locuri în

Forest Valley Chalet. Am fost, am respirat și am vrut să rămân
Goana după liniște e sportul meu preferat.
Dacă mă întreabă cineva ce îmi doresc, spun că vreau puțină liniște.