În calitate de Fifi, primesc tot felul de cadouri, după sufletul și înfățișarea omului, care cum îl lasă inima îmi mai trimite una alta.
Ieri să fi fost pe la un noonish când mi-a aterizat pe birou și mai târziu în frigider o cutiuță care arăta foarte suspect. Suspect de bine. Ambalaj prețios, grafică cu fir de aur, am zis inel de logodnă n-are cum să fie, că-s măritată, da’ sigur e ceva de bine.
Și “ierea”. Căci înăuntru mi s-a arătat un ditamai foie gras-ul sau cum ar zice un poporean, pateul. Nu sunt genul care să suspin după brand-uri, mărci, prețuri și impresii. În schimb mă impresionează calitatea. Eram deja topită de la ambalaj. Putea să fie și gol înăuntru, tot îi dădeam notă de trecere. Nu era gol, evident, în cutia magică era un ficat făcut pastă, frecat cu ceva minunății de mă dor măselele de poftă doar la amintirea gustului. Îmi sare saliva din măsele ca soldatul român la Mărășești în baioneta turcilor, cu pieptul dezgolit.
Mă scuzați, m-a luat puțin valul. Revenind la materialul didactic, așa ceva nu se mănâncă pe burta goală. Nu se mănâncă de foame. Nu se mănâncă după ciorbă. Știu, sunt foarte mulți “nu se mănâncă”.
Da, dar e foarte important să îi acordați atenția specială pe care o merită. Eu am uns puțin pe niște pâine prăjită și am luat cu o gură de demi-sec, că e vineri și e dezlegare. Iartă-mă, Doamne.
Concluzionez.
Să trăiască și domnii de la Comtesse du Barry, să le dea Dumnezeu sănătate, că m-au răsfăţat și azi. Cât despre voi, dragile mele, vă urez weekend plăcut și să mâncați bine, nu mult. Că minunate erați deja.