Nu sunt casnică. Nu o sa fiu niciodată. NICIODATĂ!

13 decembrie 2016, 08:53

10367799_10202071534816075_7180811566032511082_n

“Niciodată să nu spui niciodată” e o vorbă care îmi place mult. Ei bine, sunt și excepții când niciodată chiar e niciodată.

De exemplu, știu sigur, dar foarte sigur că nu o să fiu niciodată casnică. Când aveam 18 ani mă gândeam că la 20 o să mă mărit. Îmi doream să fac 5 copii (da, da, nu am scris greșit), să stau acasă, să fac mâncare și să am grijă de casă. Râd acum de master planul meu de viață de pe atunci.

Știu să gătesc și gătesc într-un mare fel dar asta se întâmplă atât de rar încât, spre disperarea aparținătorului (asta fiind bărbată-miu), e sărbătoare în cartier când de la noi miroase a supiță.

Știu să fac și ciorbă de fasole cu ciolan și tocănițe complicate, chiar și prăjituri.

Toți bărbații care m-au iubit au fost înșelați de această latură pe care am expus-o mereu la începutul fiecărei relații. Rău am făcut. Trebuia să mă dau lebădă și să eșuez de la prima încercare de a fierbe apă pentru un ceai, ca să nu mai avem discuții la procesul de despărțire.

Știu, dragostea trece prin stomac, dar mai știu și că o salată se face în 5 minute sau se cumpără gata făcută. În plus, sunt atâtea restaurante minunate unde poți mânca, până la urmă de ce să nu susțin industria Horeca?

La curățenie este mai simplu. Există o zână pe nume Cristina care vine din când în când și transformă casa în showroom.

Și pentru că tot am trecut la capitolul curățenie, aș putea spune că știu să spăl rufe. Dar de ce sa vă mint pe blogul personal? Mereu uit o șosetă albă în tona de haine negre. Primele dăți, după ce am cumpărat mașina, am spălat fără detergent, apoi am pus detergent pentru spălare manuală și am umplut casa de spumă. Aseară, din neatenție am băgat un sul de hârtie igienică la spălat cu muuulte rufe. Am acum o garderoba perfectă, neagră cu picățele albe.

V-aș mai zice dar mai bine mă opresc. Nu e rolul meu, ăsta de femeie în casă.