De ce oare cântecele cultivă ideea că dragostea, iubirea și mai ales îndrăgosteala vin la pachet cu reciprocitatea? Sau că trebuie să ai acordul persoanei iubite? Mii de cântece pe ideea: „Te iubesc, dacă mă iubești și tu înapoi”. Nu e ca în cărți și nici măcar ca în melodii.

„Nu vreau să mă îndrăgostesc, dacă tu nu vrei să încerci”… pe bune? Frumos cântec, o ador pe Jessie Ware, dar mesajul e greșit total.

Trebuie să îți spună neapărat că te iubește, ca să te îndrăgostești și mai mult? Zi de zi? Să îți spună, să îți dea, tu vrei dovada! Că fără dovezi cum poate amorul tău să se împlinească?

Iubirea e despre a da. PUNCT. Nu contează dacă și primești. Dacă stai la contorizarea cuvintelor, faptelor, cadourilor aia nu mai e dragoste, e un inventar al egoismului tău. E vorba despre ego-ul tău, nu despre emoția ce ți-o trezește omul ales.

Să cauți confirmări zilnice e ciudat. Să pui în tabele scrise de mână sau în Excel cât dai tu și cât îți dă el înapoi, poate te ajută dacă ești o persoană obsedată de ordine și control.

Amorul nu e despre control.Ține minte asta când îi spui data viitoare „te iubesc” și aștepți să îți spună: „Și eu!” Sau „mi-e dor de tine” și el ar trebui să sară cu: ”Și mie!”

Ce e important cu adevărat nu se spune, nu se scrie, se simte. Sunt oameni care nu își fac declarații dar trăiesc povești de iubire demne de romane de specialitate.

Poate vă gândiți la mitul lui Sisif. Poate vă gândiți că munca fără finalitate e în zadar. Doar că iubirea nu e muncă. Îndrăgostirea nici atât.

Iubirea adevărată nu cere feedback. Și nimeni nu îți dă vreo garanție.

Iubirea e pe dat, nu pe luat.
Fifi știe 🙂

PS. Dacă ți-e frică de: „Eu îl iubesc și el nu mă iubește înapoi” poate ar trebui să știi că uneori amorul poate să fie o luptă din care poți ieși în sânge. Ce zici, te mai bagi?

sursa foto: Pinterest.