Daca fructul interzis s-ar gasi in orice aprozar cu sau fara aer conditionat, n-ar mai fi interzis si lumea nu l-ar mai cauta innebunita.

Daca perechea de Louboutoni nu ar costa 1000 de euro si nu ar trebui sa strangi din dinti 6 luni, un an, poate ca nu ti i-ai dori atat . Te-ai duce drept la Obor si ti-ai lua slapi. 10 perechi. Toate culorile.

Daca o insula cu palmieri ca aia pe care ii ai la tine pe balcon …dar in ghiveci, nu ar fi la mii de kilometri distanta, ci la bulgari, ai spune…. ceva mai sexy de atat chiar nu ai gasit?

Daca apare  cineva si iti place si in 3 zile arzi toata povestea, pleci mai departe fara sa intorci capul.

Tot ce e perfect, la indemana, fara vreo mica zbatere, ne trece rapid.

Uite asa, alergam de nebuni dupa un fruct, pe care nu l-a vazut nimeni in realitate, nu ne cumparam nimic cu lunile ca sa facem basici de la papucii vietii, ne hranim cu poze color din raiuri indepartate si plangem dupa aventura aia care sa ne faca sa tremure carnea pe noi.

Merita? Cam da. Pentru secunda in care pui mana pe fructul interzis, iti admiri tocurile cu talpa rosie, ajungi in sfarsit pe plaja mult visata. Pentru prima atingere pe care ai asteptat-o o luna sau chiar trei.  Amarul il uiti instant, nervii se transforma in placere pura, iar timpul nu mai e timp.

Problema e ca nimeni nu iti da garantii. Trebuie sa iti educi rabdarea si sa risti. Pur si simplu.

Good things come to those who wait.