Am o obsesie cu bărbații care conduc mașini extrem de scumpe.
De fapt, în mintea mea, bărbații de genul ăsta ar trebui să aibă maniere impecabile și un anume
rafinament care să se asorteze cu materialele fine si super scumpe din care e făcută mașina.
Trebuie să fie puternici, nu figuranți. Low profile, nu papițoi. Slim fit, nu cu burta perfectă
conturată de tricoul roz. Cu sofer neapărat dacă mașina trece de o anumită valoare. Înțelegeți
ideea.
Acu nu știu cum să vă zic: socotelile din mintea mea de fifi, nu se potrivesc cu alea din trafic.
Zi de zi, lotul gherțoilor care conduc bolizi de sute de mii crește. Pentru că zi de zi ma lovesc în
trafic de nesimțirea lor. Pentru ei nu există linie de tramvai, prioritate, semnal. Și nu, nu există
culoarea roșie. Poate doar în lenjeria amantei. Semaforul e perfect opțional.
Acum două zile, noaptea tarziu, veneam spre casă după o întâlnire cu prietenii mei. Eram cu
zâmbetul pe buze, ca după o seară cu multe râsete.
Și-l văd pe EL în intersecție la Băneasa in timp ce stăteam cuminte la roșu. Domnul cu cel mai
sclipitor și frumos Mercedes ever a intrat în intersecție și a tras pe dreapta, după care imediat a
pus mașina pe avarii. A sărit din mașină. Îmbrăcat în costum, a luat-o la fugă pe marginea
pasajului. Logic, am zis se duce să se bată cu vreunul în trafic. In timp ce alerga se scotocea prin
buzunare. Si-l văd cum se îndreaptă spre un taximetrist. S-a făcut verde și am trecut, dar cu
zece la oră pentru că voiam să văd ce face. Și atunci s-a întâmplat ceva minunat: acolo, pe
marginea drumului paralel cu taxiul, stătea un bunic cu părul alb ca Mos Craciun. Tinea ziare
intr-o mana si in cealalta avea o plasa. Nelipsita plasă. Si tremura. Domnul cu Mercedes i-a dat
bani și l-a mangaiat usor pe umar. Batranul i-a intins toate ziarele, surprins de ce primise.
Tânărul bărbat a luat-o înapoi la fugă, s-a urcat în bolid și dus a fost.
Aceasta nu este o poveste.
E o întâmplare reală. Cu un domn, mașina lui scumpă și un bâtrân aproape mort de frig.
Aș vrea să îl găsim pe domnul ăsta și să îl arătăm cu degetul în cel mai frumos mod cu putință.
sursa foto: http://www.royalfashionist.com/
Offf,frumoasa poveste…domnul tau superb descris,n-as vrea s-o stric dar batranul cu parul alb este un bunic perfect normal,care nu tremura deloc in timpul liber si care joaca banii la jocuri de noroc.stau in zona si il vad zilnic…
Aurelia, tot ce e posibil. Dar nu despre asta e vorba:) Iti multumesc pentru comentariu 🙂
Un DOMN….cum rar mai exista in aceste timpuri.Daca era si tanar ….chiar raritate.
Ce frumos. Daca Mercedesul era alb, domnul inalt, par grizonat si costum gri, imi suna cunoscut 🙂
Ai găsit bre, Merțanu’? pardon, apropitarul?
(cu bre mă molipsii de la Virginia, că io de-obicei vorbesc frumos, nu ca la Brăila! 😉 )