Copiii din Glodeanu

Sunt la pat de duminică seară. Am răcit când am fost la Glodeanu. Cred că de fapt, sufletul i-a ordonat trupului să se îmbolnăvească. Ce am văzut acolo, m-a făcut să repet în minte la nesfârşit: Ce probleme avem noi?
3 copii care stau în genunchi pe jos şi scriu pe o băncuţă, doi băieţi sălbatici care nu ştiu să ţină un pufulete în mână, o mamă care are pe un pat sărac ,dar scrobit, un copil născut acum o săptămână. A ajutat-o o vecină să nască, pentru că n-a mai fost vreme de Salvare. În casa ei e plin de icoane şi miroase a mir, dar şi a sărăcie. Un preot desprins parcă din basmul românesc, genul de părinte pentru care m-aş duce în fiecare zi la biserică. O fetiţă paralizată care ţipă de bucurie. Nu poate să vorbească. 5-6 oameni trăiesc în camere mici, mai mici decât bucătăria mea pe care o văd mereu meschină. Doi părinţi disperaţi pentru că cineva le furase vaca şi nu mai au ce pune pe masă. 7 copii într-o casă mizeră. E gălăgie şi miroase sinistru. Pe pat e un bebeluş. Năpădit de muşte.

Repet întrebarea: Ce probleme avem noi?

Am fost cu Nicoleta, sufletul operaţiunii, să le ducem mâncare şi haine. Şi o să mai mergem. Dacă vreţi să îi ajutati intrati pe blogul lor şi aflaţi ce e de făcut: http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/

Povesti intregi despre acesti copii gasiti pe Blogurile Mariei şi Nicoletei.

Mai multe fotografii am pus pe blogul lui Adi.

Share

share

COMENTARII (1)