Mă preocupă de o vreme, via sotzu, povestea cu trufia. Şi cu cât mă preocupă mai mult cu atât văd mai multe exemple. Oamenii sunt din ce în ce mai bolnavi să arate. Să arate că au şi că pot şi că sunt şmecheri. Şi dacă tu ai o mărgică, au şi ei una. Doar că e mai mare şi mai frumoasă şi mai colorată. Şi dacă tu te pricepi la ceva, ei se pricep mai bine. Şi dacă tu ai ceva ce el nu poate să aibă există 2 variante: ori a avut şi a aruncat, ori o să aibă în curând. Vă rog frumos…cei ce cititi acest text si va simtiti vizati( desi, cine e cu musca pe caciula, zice: uite invidioasa!!!), nu vă mai lăudaţi în faţa mea. Că nu mă interesează realitatea voastră tunată.
Pe cuvântul meu de onoare!

ps. praji sunt pentru oamenii modesti din jurul meu. Fac cinste la inceput de iulie, prietenii stiu de ce:)