Să luăm pe puncte, ultimele 48 de ore:
– mi-a căzut ușa de la garaj peste mașină în timp ce ieșeam din subteran.
– am făcut o criză de bilă ca la carte, habar n-am de ce.
– in seara asta un domn cu un tir era să mă zdrobească, pur și simplu, în giratoriul de la 2 cocoși
– un taximetrist mi-a spus cu URĂ că sunt cea mai dificilă clientă pentru că la întrebarea: Pe unde vrei să o luăm? eu am zis un traseu, lui nu i-a convenit.
– ajung la muncă găsesc cu greu un loc de parcare, mă chinui 10 minute să parchez ( f complicat pentru unii dintre noi). Constat că nu am portofelul, sun acasă și aparținătorul îmi spune că nu e acolo. Mă urc în mașină plină de nervi ( în fond, făcusem parcarea perfectă) și plec înapoi spre domiciliul conjugal ferm convinsă fiind că am aruncat averea la gunoi. din greșeală.. La jumătatea drumului, mă sună : ” L-am găsit…era pe masă…” Ahhhh, viața mea! Întorc repede și gonesc să recuperez locul de parcare, cine stă sau lucrează în Băneasa, în zona Antenei 1, știe ce dramă e cu găsitul unui loc unde să îți lași mașina. Ajung, găsesc loc și gata! Atât pentru o zi.
Colega mea Andreea îmi zice:
„Auzi, fifi? Tu dacă vrei să scrii o carte trebuie doar să spui ce pățești tu. Zi de zi. „
Corect, ce sa mai spun?