Multa lume ma intreaba ce planuri avem cu scoala? N-avem planuri. Traim clipa. As vrea sa avem o relatie stabila, bazata pe incredere si respect cu scoala romaneasca, dar e greu pentru ca datele fixe si clare sunt infime. Variabilele sunt infinite.

Tot ce stiu e ca Fifimica merge din septembrie la scoala, in clasa zero. La o scoala de stat.

Mai departe, ma uit pe ziare si agentiile de stiri sa vad ce se schimba. A fost o dezbatere daca incepe scoala pe 5 sau pe 14 septembrie. Un scandal. A ramas pe 14 anul asta, n-au mai avut timp sa faca modificari. Cica au insistat in repetate randuri parintii si copiii sa inceapa scoala mai devreme. Zambesc. Am un gust amar cand ma gandesc la etapa de inscriere in clasa zero cu toata povestea aia in care parintii sunt capiati sa isi faca mutatii ca sa poata da copilul la scoala dorita. Unii nu inteleg de ce oamenii fac asta. Eu cred ca orice om normal vrea pentru copilul lui cei mai bun. Punct.

Legile cind vine vorba despre invatamant, se schimba mai ceva ca moda. Capacitatea cu 5 sau 8 examene, cu treapta, fara treapta, cu manuale, fara manuale, cu profesorii si invatatatorii care au salarii demne de nementionat.

De 2 ani ma pregatesc sufleteste, refuzand sa ascult povesti cu dascali dementi sau clase inghetate sau programe aberante.

E complicat sa faci planuri in siuatia data. Te rogi la Dumnezeu ca invatatoarea sa fie OM, in clasa sa nu bata crivatul si copilul sa iubeasca scoala.

In rest, traiesti clipa ca nu prea ai ce face.

Te pregatesti mental de parca il trimiti la razboi, nu la scoala.

Doamne ajuta!

sursa: Pinterest.