Am văzut fotografiile cu noul Papa sărutând picioarele copiilor bolnavi sau mergând cu autobuzul. Nu vreau să spun nimic despre catolici, nici publicitatea, 
nici organizarea, nici marketingul, nimic.
M-au frapat comentariile: „Domneee, ai noștri n-ar pupa așa, n-ar face așa”.

Vreau doar să întreb:

– De ce oare avem gena asta a comparației mereu? Și a generalizării? Prindem un preot care fură și spunem: preoții români fură. E doar un exemplu. Sau cum spunea un reporter candva: preotii nu te lasa sa intri in bisericile din Romania daca nu le dai bani. Hmm, am zambit amar atunci, m-am revoltat… Nu de alta, dar mie nu mi-a cerut NICIODATĂ un preot bani.

– Oare de ce, nimeni, niciodată nu a făcut o campanie, că doar sunt așa la modă campaniile, cu marii preoți și călugări ai României? Sunt oameni frumoși și curați cu harul lui Dumnezeu, pentru care multi credincioși străbat țara să stea de vorbă câteva minute. Sunt adevărați sfinți. Chiar dacă nu apar la televizor. Și nu o să apară pentru că nu fură, nu ghicesc în liturghie, nu fac nimic interesant ca să îi vadă publicul telespectator. Da, da. acel public care o mare parte tine post si merge la biserica duminica.  Cineva spunea de curând : „E un trend acum cu Dumnezeu. Ce mare chestie asta să fii cu Dumnezeu…” Păi, e o mare chestie, într-adevar!

– De ce nu vedem  poveștile sfinților de la Aiud, povestea Părintelui Iustin, vietile călugărilor din mănăstirile din toată țara asta?

As preciza aici efortul colegilor de la emisiunea „În Premieră”. Au realizat acest material care mi-a umplut sufletul de bucurie.

Da, impresionantă fotografia cu papa. Era și mai impresionant dacă nu poza toată lumea…E părerea mea personală.

Suntem în Postul Paștelui. Vă rog să mă iertaţi şi să nu mă judecați…