Niciodată n-am simţit până acum febra musculară. Stiu ce e epuizarea fizică, de la stat ore în sir la redactie sau după multe nopţi nedormite. N-am făcut niciodată sport cu adevărat. Nu se pun alintăturile când mi-am făcut abonament la sală şi mă duceam de 3-4 ori.

Sâmbătă am făcut primul meu antrenament adevărat. Cu Florin Neby (#mynewpersonalmaster). Foarte greu pentru mine, banal pentru oamenii care merg măcar 10-15 minute pe jos zilnic. Abia mă mişcam şi îmi era o jenă cumplită de neputinţa mea.  Cred ca e util pentru cei care se tem de sport si de schimbarea adevarate sa va spun prin ce am trecut.

În primul rînd mi-a fost frică. O frică pe care nu ştiu să o explic.

Am depăşit frica şi dupa primele 3 minute am zis vai Fifi ce uşor e, banal, ce tare eşti!

După 10 minute am simţit că leşin. N-am leşinat.

După 15 min am zis că vomit şi Neby mi-a zambit si mi-a spus: ” E normal si sa iti vina sa lesini si sa iti vina sa vomiti. Esti un om care nu a mai facut miscare de multa vreme. ( #nuamfacutniciodataprietene ).

La minutul 25 (ca ma uitam pe ceas, poate poate scap ) am cedat. M-am asezat si am zis: ” Gata, nu mai pot. Nu mai pot. ” Imi era o rusine de omul ala de nedescris. „Ridica-te, nu sta, te plimbi prin sala, nu sta. Dar nu mai pot. Ba poti. Bea putina apa si te plimbi un pic, uite ia un plic de zahar, ti-a scazut glicemia. „( Eu tot asteptam sa apara o camera ascunsa, n-a apărut ). Mi se pusese un nod în gât şi simţeam că mă buşeşte plânsul. ” Nu pot sa te mint, o sa te simti asa in primele 2-3 saptamani, e o bariera dar o sa treci de ea. Si iti promit ca dupa ce o sa pleci de aici o sa te simti alt om. ( m-am gandit oooook, eu sunt pe moarte si tu nu intelegi, cum naibii sa ma simt bine după acest măcel )

Nu va inchipuiti ca m-a pus sa stau in maini cu cadere in pod! sau sa fac flotari sau sa sar coarda 10 minute. NU, m-a luat incet m-a pus sa urc si sa cobor, atentie in ritmul meu, pe un step ( din acela care se foloseste la stepaerobic ). De 15 ori. Serie de 3. Sau sa ma asez si sa ma ridic de pe el. Genul acesta de exercitii.

Dupa 30 de minute ne-am mutat in sala de fitness unde a trebuit sa pedalez timp de 10 minute pe bicicleta. Neby mi-a setat bicicleta la grad de dificultate 3 ( nu radeti!!! ). Mi s-a parut usor, de vara, dar dupa 3 minute desigur ca nu mai puteam. Ce sa vezi eu, Fifi, apăsasem din greseala pe butonul din maner si am ajuns la nivelul 19 :)))))). Noroc că a văzut omul şi a corectat imediat. Asta e din seria mai avem si elevi la sala care se saboteaza singuri.

După 40 de minute s-a terminat povestea. Tragi comedie pentru mine.

El, politicos:

– Hai sa te conduc la vestiar ( vestiarul e la etajul 2, sala e la etajul 3 )

Eu fericită că am scăpat:

– Nu, lasă. Mă descurc.

Nu m-a lăsat şi a venit cu mine. Când să cobor scările, el o luase înainte, şoc şi groază! Nu mai puteam să cobor. ” Vezi de ce am vrut sa vin cu tine? ” Am coborât ca aia micii de nu ştiu ce sunt alea trepte.

Am ajuns in vestiar unde am stat lipita de dulapul rece pe ceas 15 minute. Nu am fost in stare nici sa ma schimb, am plecat cu hainele de pe mine. Femeia de serviciu venita sa faca curat a deschis geamurile si mi-a dat apa. A zambit intelegatoare: ” Asa e prima data dar o sa vedeti ce rezultate o sa aveti daca veniti constant. „

Am plecat. Ma rog, n-am plecat imediat ca am mai stat 10 minute in masina ca nu reuseam sa apas pedalele :))))

Ce e senzational desi simteam ca muschii mei toti plang, ma dureau si sprancenele, aveam o senzaţie de bine extraordinară. Ceva ce n-am mai experimentat pina acum. Oamenii care fac sport probabil ca inteleg foarte bine despre ce vorbesc.

Sambata toată ziua si duminica abia mergeam. Simteam ca s-a prabusit un avion peste mine si au mai trecut si vreo 2 trenuri. Ceva de neimaginat, dar starea de bine si euforia erau si ele acolo. Duminica eram la Mega image si m-am aplecat sa iau ceva din cos si am cazut. In genunchi. La propriu. Pur si simplu, au cedat. Am râs. Eu de mine si de necazul meu :))))

I-am scris lui Neby ca nu prea ma misc si ca am căzut şi nu stiu dacă să vin a doua zi la clasa de pilates.

M-a incurajat, mi-a spus că o să vină vremea când o să-l întreb de ce nu mai fac febră. Si ca au patit si altii, barbatii in toata firea sa le cada portofelul pe jos si sa nu poata sa il ridice. Si da, ar fi bine sa vin la pilates. Si m-am dus desi ma simteam praf si pulbere. Si bine am facut. Ciudat (pentru necunoscatori ca mine), dar febra tot cu miscare trece.

Despre pilates  va povestesc data viitoare, tot atunci si despre planul alimentar.

Pe Florin Neby il gasiti la sala lui nou nouta Neby Fitness.