Cui îi e frică de Beach Please

14 iulie 2026, 17:10

S-a terminat festivalul vieții, Beach Please 2026. Și da, îi spun festivalul vieții pentru că e fix despre viață, partea aceea a vieții în care trăiești liber, în care te bucuri de toți și de toate, în anii de dinainte de creditul la bancă, datorii, relații complicate, scandaluri personale și drame la corporație. E acea parte a vieții în care să te bucuri vine de la sine și simți doar libertatea de a lua timp liber și de a trăi momente wow cu prietenii tăi.

Am pus acest titlu pentru că eu am fost a doua oară anul ăsta. Doar că de data asta cu tot curajul, pentru că avusesem deja experiența de anul trecut. Cui îi e frică de Beach Please? Părinților care citesc ce scriu oameni ce au rămas acasă, tinerilor sau ne-tinerilor care preferă liniștea și mai degrabă stau în zona victimelor veșnice.

De afară, Beach Please e o nebunie greu de priceput. Când intri însă, când stai zile și nopți acolo, înțelegi. Vă las aici articolul de anul trecut, unde scriam pe entuziasm că am descoperit că sunt o fraieră care a pus botul la impresiile altora. Și m-am bucurat tare să văd că anul ăsta voci importante din online, voci de părinți ca Andreea Perju sau echipa Totul despre mame sau Andra Pitican, au susținut ce spuneam anul trecut.

Anul ăsta însă a fost diferit. Festivalul a crescut enorm, oamenii se pregătesc de Nibiru, așa că totul s-a extins. E uriaș și atât de frumos.

Cea mai mare bucurie a mea a fost să stau să mă uit la acești tineri de la Beach Please. Să văd cum forța entuziasmului, prieteniile adevărate, iubirea la prima vedere, râsetele, dorința nebună de distracție, toate astea fac un mix care practic crește nivelul energetic al locului cu 500 la sută.

Mi se pare absolut notabil cum, în atâtea zile, totul a rămas liniștit, fără vreun incident grav. Oameni buni, 120 de mii de oameni pe zi și atâta liniște, fără scandal și bătaie? Și mai e ceva. Pe alei sunt flori frumoase ca în Grecia, copaci, tot felul de elemente care s-ar putea distruge atât de ușor în mulțime. Și totuși totul a rămas intact. Zi de zi, când festivalul o lua de la capăt, totul arăta ca la început. Păi, mai Selly, io chiar cred că generația asta chiar ne va plăti pensiile.

Acest articol e despre oamenii care au venit, mai degrabă decât despre artiști, deși mi-a plăcut enorm de Tyla sau BUG sau Oscar (atenție aici, un băiat special, a luat-o lumea razna ca aparut, anuntat pe neasteptate).

Acest articol este despre public. Tinerii care au îndurat ploaia torențială și au plâns la anunțul ca Playboi Carti u mai ajunge în noaptea aia și apoi au zis „Bine, mă, Selly!” când totuși Playboi Carti a venit a doua zi.

Vă imaginați greu ce eforturi uriașe organizatorice sunt în spatele acestei povești.

În ultima seară, aproape de finalul concertului Tylei, eram în apropierea scenei, puțin în spate, și l-am văzut pe Selly coborând de la tribună și mergând spre scenă. L-au văzut și ei și au sărit să facă poze cu el. A stat la poze, iar două fete erau copleșite: „Bă, avem poză cu Selly!” Acest băiat e idol pentru o generație și ce a construit el rămâne greu de priceput pentru mulți. Comentariile sunt clasice: Da, sigur, în spatele lui e altcineva, da, sigur cineva îi scrie si el doar citeste si ia banii, da, sigur intră în politică. Știți ceva, eu, dacă mâine ar candida, l-aș vota. Să faci, în ciuda vicisitudinilor românești, ce a făcut el cu echipa lui la Costinești, da, sunt de acord să faca o franciza care sa ridice turismul epste tot in Romania. Sunt sigură că nivelul pe litoral va crește după povestea asta, altfel decât până acum.

Vreau să pun aici tot respectul meu pentru părinții și bunicii care și-au însoțit copiii la festival. A fost extrem de emoționant pe scenă momentul dedicat bunicuței Beach Please de anul trecut, o bunicuță care a plecat dintre noi între timp, dar rămâne în memoria tuturor ca femeia care a venit cu nepotul ei la festival. Am niște prieteni la care băiatul lor și-a dorit enorm anul ăsta să îl vadă pe Future. A fost visul lui. Așa că au venit cu toții, iar părinții au stat ore în parcare, doar ca băiatul să-și vadă visul cu ochii lui, și în aceeași noapte s-au întors la București.

Îmi venea să sparg telefonul trecute zilele când citeam tot felul de tâmpenii scrise de oameni străini de acești tineri. În ultima seară am plecat singură din festival, după concertul Tylei, tineretul a mai stat la Don Toliver. Ploua iar foarte tare, și pe faleza din Costinești, până la hotel, am mers prin marea de festivalieri. Frânturi de discuții: „Da, mă, și eu știu clar, vreau inginerie”, „Eu vreau să dau la construcții”, „M-a lăsat mama, are încredere”, „Ce tare a fost Playboi, cel mai tare m-a luat plansul cand a venit”, „Eram convinsă că se anulează”, și ei în cor: „Da, și noi la fel”, „Auzi, dar pe Selly l-ai văzut ce a slăbit? De la muncă”, Rad tare:„Bă, așa o să fim și noi când o să fim oameni de afaceri”, „Ce tare, să mergem prin ploaie așa”, „Dacă era maică-mea aici, precis zicea să-mi cumpăr umbrelă”; râsete; trec trei fete ținându-se de gât și cântând „Put Me in Chanel”…

Un drum de 30 de minute. Totul liniștit, merg frumos prin ploaie, ca niște oameni la început de viață, care simt cu adevărat bucuria, senini la ce cred unii sau alții.

Astea sunt cifrele oficiale date de organizatori, cifre care spun totul despre dimensiunea poveștii:

BEACH, PLEASE! 2026 în cifre

  • Peste 600.000 de participări pe parcursul celor cinci zile de festival
  • 000 de participanți într-o singură zi, noul record de audiență din istoria BEACH, PLEASE!
  • Aproape 30.000 de turiști internaționali, de aproape două ori mai mulți decât la ediția precedentă
  • 22 de hectare dedicate festivalului și încă 15 hectare pentru zonele conexe și parcări
  • Peste 30 de restaurante și cafenele în cadrul NIBIRU
  • Sute de artiști români și internaționali pe scenele festivalului
  • Zeci de concerte, show-uri și experiențe desfășurate pe parcursul celor cinci zile
  • Peste 2.000 de voluntari, alături de mii de membri ai echipelor de producție, securitate, intervenție, medicale și organizare implicați în desfășurarea evenimentului
  • Peste 100 de milioane de euro impact economic estimat pentru economia locală și națională

Dacă mai merg și la anul la Beach Please? Da, cu toată bucuria și curiozitatea să văd ce le-a mai născocit mintea.

COMENTARII (0)

Nu există comentarii încă.

Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie

Am întrebat un medic despre 7 mituri legate de vaccinuri, antibiotice, apa cu lămîie

Mituri despre apa cu lămîie, vaccinuri,  antibiotice circulă tot timpul pe marele internet. Am rugat-o pe  doamna doctor Mela Stanculete…

Citește mai mult
Dieta Oloproteică. Ce mănânc, ce beau, cum dorm, cât am slăbit

Dieta Oloproteică. Ce mănânc, ce beau, cum dorm, cât am slăbit

Au trecut aproape 3 luni de dietă.  Am slăbit doar 12 kilograme. Observați nerușinarea, da? DOAR 12 KILOGRAME 🙂  În…

Citește mai mult
Dieta Oloproteică de la Cronos Med. Prima lună

Dieta Oloproteică de la Cronos Med. Prima lună

Povestea a început cu adevărat acum câteva luni. Andreea Berecleanu mi-a vorbit despre profesorul Italian Castaldo care vine în România,…

Citește mai mult
#ONoapteLa Grădina Vlahiia. Tihnă. Roade. Omenie

#ONoapteLa Grădina Vlahiia. Tihnă. Roade. Omenie

Toata viața am visat să trăiesc la țară. Când eram în școală generală eram invidioasă pe colegii mei care își…

Citește mai mult
Eu nu vreau nimic de ziua mea

Eu nu vreau nimic de ziua mea

A fost declarația Mariei înainte de ziua ei. În martie anul ăsta a împlinit 10 ani așa că am insistat….

Citește mai mult
#Onoapte la Shagy și Ioana în Sibiu

#Onoapte la Shagy și Ioana în Sibiu

Într-o zi cred că o să scriu o carte în care o să pun cele mai frumoase locuri în care…

Citește mai mult
Oamenii simpli fac diferența

Oamenii simpli fac diferența

Mi-a murit mașina într-o intersecție, pe Șoseaua Fabrica de Glucoză, un drum sufocat zi de zi, dar mai ales la…

Citește mai mult
Arhiva articole
Toate articolele din iulie 2026