Banii n-aduc fericirea

Aseară intru la bancă să scot niște bani. Înăuntru, agitație de parcă se dădea ceva gratis. La unul dintre bancomate, o familie în toată splendoarea ei.

Părinții, amândoi înalți: el cu pălărie mare pe cap, de zici că venea dintr-un film. Ea, frumoasă și mândră, cu salbă la gât și fuste colorate. La picioarele lor, trei copii mici, parcă băgați în priză.

De cum am intrat, mama strigă la ei:

„Lăsați-o pe doamna! Lăsați-o pe doamna să treacă!”

Erau două bancomate, așa că mă duc la cel liber. În timpul ăsta, femeia retrage 10 lei. Da, 10 lei — o singură bancnotă. O flutură în aer, triumfătoare.

Copiii reacționează ca la câștigul cel mare la loto:

„Avem bani! Avem bani!”

Fix în momentul în care îmi bag eu cardul, mama începe să cânte cu o voce demnă de trendurile You tube:

„Banii n-aduc fericirea…”

Mă întorc spre ea:

— „Eiii, nu aduc fericirea???”

— „Nu, doamnă!”, îmi zice cu atâta siguranță, de parcă era președinta Comisiei Mondiale a Fericirii.

Și continuă şi mai hotărâtă:

„Mai presus este iubirea…”

Am început să râdem toți. Apoi au ieșit din bancă, cântând și râzând, ca o familie cu buget redus, dar cu bucurie cât zece filme.

O întâmplare simplă, dar care îmi va rămâne în minte mult timp.

Share

share

COMENTARII (0)