#17 Florența Mihăilă: Primii 5 ani am fost doar eu cu mine: eu făceam prăjiturile, eu le vindeam, eu închideam

15 ianuarie 2026, 10:45

Nume:
Mihailă

Prenume:
Florenta

Vârstă:
41 de ani

***Fotografii realizate de Adrian Popa, exclusiv pe film în studioul Brand Tube, Interviu din proiectul Interviurile vieții

Ocupația actuală:
Cofetar și antreprenor. De 15 ani creez prăjituri de casă, iar azi coordonez 3 cofetării artizanale, construite pas cu pas, cu multă muncă și dedicare.

Este meseria la care visai când erai copil?
Nu o numeam meserie atunci. Am început la 7 ani cu un chec cu vișine. Era joacă, era bucurie. Eram copilul care stătea lângă cuptor, care gusta creme și visa la mirosul de vanilie. Eram copilul care s-a bucurat maxim când a primit cadou un mixer în loc de o jucărie. Adunam rețete în caietelul meu mic de la vecini, rude. Făcusem deja Facultatea de drept dar am simțit mereu și abia mai târziu am înțeles că acea joacă de copil era, de fapt, drumul meu.

Cât ai căutat până ai ajuns aici?
Cincisprezece ani. Și încă mai caut. Primii 5 ani am fost doar eu cu mine: eu făceam prăjiturile, eu le vindeam, eu închideam seara. Zile lungi, nopți scurte, dar o dorință uriașă de a merge mai departe, de a nu renunța.

Cine ţi-a fost sprijin cel mai mult pe acest drum?
Soțul meu. Ne cunoaștem de 24 de ani, a fost acolo în fiecare etapă, în momentele grele și în cele frumoase. A crezut în mine chiar și când eram obosită, speriată sau la un pas de renunțare. Mi-a construit și amenajat cele mai frumoase cofetării, exact după sufletul meu, ca să mă simt ca acasă.

Cine a încercat să-ţi pună frână? Cum ai accelerat?
Au fost voci care spuneau „nu se poate”, că „sunt prea mică”, că „nu am nicio șansă lângă cofetării consacrate”. Nu le-am combătut cu vorbe, ci cu muncă. Am accelerat tăcând și făcând.

Ce sfat ai da cuiva care vrea să urmeze același drum ca tine?
Să fie pregătit să muncească mai mult decât credea posibil. Să nu caute scurtături și să nu uite niciodată de ce a început.

Care crezi că este secretul reușitei în viață?
Răbdarea, constanța și, cel mai important, să faci lucrurile cu suflet chiar și atunci când nimeni nu te vede, să le faci tot timpul ca pentru tine.

Care este cel mai mare regret al tău?
Că uneori am fost prea dură cu mine, că nu am avut suficientă încredere în mine.

Ce-ţi bucură sufletul cel mai tare?
Să văd oameni care se întorc. Oameni care recunosc emoția, povestea dintr-o prăjitură, oameni care îmi spun că le-am adus aminte de copilărie, de bunica lor, de mama lor.

Ce te supără cel mai tare la oameni?
Graba de a judeca fără să știe câtă muncă și câtă renunțare stau în spatele acestor prăjituri.

Ce înseamnă pentru tine să ai încredere în cineva?
Să știu că pot fi eu însămi lângă acea persoană, fără măști și fără frică.

Cum te simți când ești fotografiat fără să știi rezultatul imediat?
Ca în viață: emoționată, dar sinceră. Cele mai frumoase lucruri se întâmplă când nu le controlezi.

Trei cuvinte care te reprezintă:
Muncă, pasiune, răbdare.

Un secret pe care nu l-ai mai spus nimănui și poate fi spus:
De fiecare dată când pornesc cuptorul dimineața simt aceeași emoție ca acum 15 ani. Și sper să nu dispară niciodată. E ca și cum aș face prima prăjitură din viața mea.