#14 Maria Jardă: Am sfidat realitatea și mi-am urmat visul

19 octombrie 2025, 10:45

Nume: Jardă

Prenume: Maria

Vârstă: 44 de ani (născută pe 18 iunie 1981, Pașcani)

Ocupația actuală: Artist plastic – pictor

Este meseria la care visai când erai copil?
Da! Visam, dar nici nu îndrăzneam să cred că va deveni real. În copilărie nu existau perspective, iar realitatea mea era una, iar cea din vis era alta. Eu pictam în imaginație, făceam toate lucrurile ca și când ar fi reale, îmi compuneam culorile cu ochii minții: pe stradă, pe câmp, în pădure și chiar la biserică mă uitam la volumele hainelor sfinților pictați pe pereți și învățam din priviri. Nu voiam să-mi stric visele cu gânduri negative, așa că le hrăneam și mă bucuram în tăcere. Mai târziu, lucram într-o brutărie – nu îmi plăcea ce făceam, dar visam în continuare la pictură și îmi construiam paletele cu ochii minții. După aceea am lucrat o perioadă lungă ca make-up artist – o activitate care mi-a permis să îmi plătesc studiile, să termin Facultatea de Arte și masterul. Astăzi sunt membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, am lucrări în muzee și participări la expoziții și târguri internaționale – de la Coreea de Sud la UNESCO, Paris. Acum pictez copilăria, tradițiile și lucrurile pe care le-am trăit atunci.

Cât ai căutat până ai ajuns aici?
Nu am căutat în mod special. Am visat și am urmat lucrurile firesc, pas cu pas. Prin muncă și efort, lucrurile au venit de la sine și m-au adus aici.

Cine ţi-a fost sprijin cel mai mult pe acest drum?
Cel mai mare sprijin al meu a fost Dumnezeu și bucuria dorinței de a face ceea ce îmi place. În copilărie știam că nu există posibilitatea reală să fac Universitatea de Arte, dar nici nu voiam să gândesc negativ. Îmi conturam în imaginație o viață și un drum și nu voiam să-mi stric visul cu îndoieli. Cred că Dumnezeu a văzut acest lucru și m-a ajutat pas cu pas până când visul din copilărie a devenit realitate.

Cine a încercat să-ţi pună frână? Cum ai accelerat?
Am fost foarte hotărâtă. Poate că ar fi existat o frână dacă m-aș fi îndoit de mine sau dacă aș fi privit realitatea așa cum era. Dar eu am ales să nu o privesc așa, am sfidat realitatea și mi-am urmat visul.

Ce sfat ai da cuiva care vrea să urmeze același drum ca tine?
Pictura nu este un drum ușor și nu e o cale prin care să te îmbogățești peste noapte. Nu trebuie să o faci pentru a deveni un nume, ci să o faci cu atâta bucurie și dedicare încât să îți creezi un nume din ceea ce faci. Cel mai important este să pictezi pentru că te face fericit; dacă vin recunoașterea și rezultatele, cu atât mai bine, dacă nu, rămâne împlinirea de a-ți trăi pasiunea.

Care crezi că este secretul reușitei în viață?
Să nu te atașezi de rezultat.

Care este cel mai mare regret al tău?
Nu pot spune că am mari regrete. Poate doar că nu am avut curajul sau posibilitatea să încep mai devreme să pictez și să îmi urmez visul. Totuși cred că toate s-au întâmplat la momentul potrivit și m-au format așa cum sunt azi.

Ce-ţi bucură sufletul cel mai tare?
Mă bucură răsăritul de soare, trezitul de dimineață – cu condiția să dorm bine noaptea – și să beau cafeaua devreme.

Ce te supără cel mai tare la oameni?
Nu cred că cineva m-a supărat vreodată atât de tare încât să țin minte sau să port supărare.

Ce înseamnă pentru tine să ai încredere în cineva?
Pentru mine, să am încredere în cineva înseamnă să pot fi așa cum sunt, cu calități și defecte, fără frică și fără măști, și să pot spune lucruri importante știind că sunt în siguranță.

Cum te simți când ești fotografiată fără să știi rezultatul imediat?
Nu m-am gândit niciodată la asta. Îmi place să fac poze și în unele cred că ies chiar frumos. Îmi place să văd mereu rezultatul.

Trei cuvinte care te reprezintă:
Creativă, curajoasă, sensibilă.

Un secret pe care nu l-ai mai spus nimănui și poate fi spus:
Momentan nu am secrete.