Prof. CFM dr. Elena Căciulan: „Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți”

Pe doamna prof CFM dr. Elena Căciulan ar trebui să o cunoască  lumea toată. O femeie extraordinară, un super profesionist, un om rar care a ales să rămână în România să se bată cu sistemul, să faca lucruri extraordinare pentru micuții ei pacienți pe care îi tratează la  Elena Caciulan Fizioclinique.

Elena Căciulan este Președintele Colegiului Național al Fizioterapeuților din România.

Am vrut să aflu de ce a ales această meserie, care sunt satisfacțiile pe care i le aduce, ce greutăți întâmpinâ și mai ales ce îi sfătuiește pe tinerii care vor să o ia pe drumul frumos al fizioterapiei.

Cum v-ați hotărât să alegeți meseria asta?

Când eram copil îmi doream sa fiu doctor, profesor, prezentator tv, apoi totul a venit așa,”pe nepusă masă“ din dorința mea de a ajuta oamenii și pentru că am iubit și iubesc copilul, în special. Am avut o copilărie frumoasă cu mulți prieteni, cu care mă jucam de dimineață și până seara și cu care visam să schimbăm lumea!

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice

V-a inspirat cineva?

Nimeni nu m-a inspirat. Nu știu cum am păstruns în lumea recuperării medicale. Poate că am visat, poate că steaua mea norocoasă, care a venit odată cu nașterea mea, cred că m-a îndreptat către partea cea mai frumoasă a de recuperării medicale – recuperareea copilului cu dizabilități neuro=motorie.. Cred că așa a fost. Eram la liceu, mă gândeam dacă am să dau la geografie, mă gândeam dacă să mă duc către partea asta de recuperare pentru că atunci, pe vremea aceea, se făcea doar la Facultatea de Educație Fizică, era o secție specială de recuperare medicală, de cultură fizică medicală, cum se numea în acea vreme și nu foarte mulți puteau să intre acolo, adică trebuia să ai medii bune ca să poți să intri la specializarea aceasta cu locurile limitate. Am avut noroc că am avut profesori foarte buni. Profesoara mea de anatomie, doamna doctor Portărăscu, a fost cea care m-a susținut și apoi am cunoscut-o pe doamna doctor Cristina Foza, care a fost asistenta profesorului Adrian Ionescu, care este părintele gimnasticii medicale românești și a fost profesoara care m-a susținut, care m-a îndrumat și care a văzut în mine un posibil specialist în recuperarea copilului.

După ce am terminat facultatea, am început să lucrez la Institutul de Ocrotire a mamei și copilului și acolo am avut-o ca și șefă pe profesoara mea din facultate. Și așa am început eu acest lung drum al recuperării medicale cu copilul cu dizbilități neuro-locomotii și cu scolioză.

Este zona cea mai apropiată sufletului meu și este partea de recuperarea pe care o iubesc foarte tare.

De ce iubesc partea asta de recuperare a copilului? Pentru că lumea copilului este o lume mirifică. Atunci când începi să lucrezi cu un bebeluș care poate să aibă opt zile, zece zile, o lună, două și poți să-i smulgi un zâmbet, să te privească cu ochișorii lui și să se întindă cu mânuțele lui să-ți prindă fața totul se transformă, nimic nu mai este real.

Nu mai ai griji, nu mai ai probleme, nu mai ai supărări, nu mai vezi invidiile oamenilor, pentru că acel copil îți dăruiește o energie care este unică.

Mâinile unui specialist care lucrează cu copilul în general și care are această lungă experiență în recuperare sunt mâini mirifice, sunt mâini care pot să simtă ce este cu acel copil, ce se întâmplă cu mușchii lui, ce se întâmplă cu articulațiile lui. Este greu de descris în cuvinte ce simți, dar de fiecare dată îți apar flash-uri că este un caz mai special, că o să fie de o perioadă mai lungă de recuperare sau sunt copii care îți dau un răspuns imediat și știi că ei au venit ca să le dai așa, un pic de… impuls. Este ca și când ai pune un pic de apă la rădăcina unei plante, a unei flori ca să îți apară floarea aia mai repede. Cam așa se întâmplă cu copilașii aceștia.

Credeți că în meseria asta poți să faci ceva dacă nu iubești copiii? 

Îmi este greu să vorbesc în numele celorlalți. Poți să faci meserie dacă nu iubești copiii, dar rezultatele nu sunt cele pe care le aștepți. Pentru că, să știți, de-a lungul timpului, am avut familii care au venit cu copiii la evaluare, am discutat în ce constă programul de recuperare neuro-motorie și am văzut pe chipul părinților o rezervă. I-am rugat să meargă acasă, să stea de vorbă, să se mai gândească, să stabilească de comun acord dacă vor să urmeze programul de recuperare. Dacă un părinte nu îmi oferă încredere maximă că sunt terapeutul de care are nevoie, eu nu am rezultate cu copilul pentru că programul de recuperare al unui copil pentru un terapeut să știți că se continuă și acasă. În sensul că tu poți să gătești, poți să te speli și să-ți vină o idee magică, să spui: Ah, copilului aceluia trebui să-i mai fac ceva. Asta înseamnă să faci profesia cu iubire și cu pasiune și cu dragoste. Pentru că lucrurile acestea vin încet și cresc în tine, ca și specialist.

Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților

Care a fost cazul la care ați lucrat cel mai mult?

Nici nu mai știu. Mi-este greu să spun. Fiecare caz este special în felul lui. Am avut pacienți cu care am lucrat ani de zile, acum sunt adulți. Am pacienți care au terminat Facultatea de Kineto, care au terminat Psihologia, care au terminat Universitatea, cu care păstrez legătura și mă felicită de sărbători. Dar au fost pacienți care, într-adevăr, au înțeles că trebuie, trebuie să facă recuperare.

Ce le spuneți celor care vor să se apuce de această meserie. În primul rând, sunt mulți cei care vor să facă asta acum?

 Să faci această profesie trebuie să conștientizezi că ești mânuitorul care, prin arta de a conduce mișcare, ești cel care aduce normalitatea în viața pacienților. Și acest lucru îl faci doar TU –fizioterapeutul. Da, sunt mulți specialiști pe piața muncii în Romania, poate prea mulți pentru sistemul românesc de sănătate.

 Și credeți că generația aceasta care vine acum nu are această abilitate?

Eu nu mai predau la facultate și-mi este greu să spun ce se întâmplă în sistemul de învățământ, dar profesia aceasta este bine să o înveți lângă un mentor sau lângă un tutore care face lucrul acesta de o viață. Trebuie să ținem cont că în România stagiile sunt deficitare. Consider că partea practică este încă deficitară în sistemul de învățământ românesc. Eu sunt convinsă că în România sunt mulți tineri care iubesc copilul, care iubesc recuperarea neuro-motorie și care încearcă să se specializeze în dezvoltarea copilui. Ei fac eforturi, ei fac investiții pentru a putea fi specialiși responsabili ca să-și ajute pacienții în acest lung drum al reeducărării neuro-motorii.

Pacientul este deasupra noastră

După facultate, ce cursuri trebuie să mai facă?

Reglementarea profesiei de fizioterapeut, prin existența legii fizioterapeutului 229/2016 reprezinta munca mea de peste 20 de ani , obținută cu multă muncă, tenacitate și credința că poate deveni realitate ! NIMENI NU A CREZUT că se va obține reglementatea profesiei ! Va veni o vreme când fizioterapetul va trebui să obțină 30 de credite, adică el trebuie să facă cursuri de formare profesională, să-și updateze cunoștințele pentru a furniza servicii de calitate în favoarea pacientului.

Noi, dincolo de toate, trebuie să înțelegem că ne pregătim pentru îngrijiri de sănătate pentru și în favoarea pacientului, fie că este din România sau din străinătate. Pacientul este deasupra noastră.

Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă

Sunt mulți cei care pleacă?

Sunt foarte mulți care pleacă, în primul rând, din punct de vedere financiar. Cel mai rău este că în România fizioterapetul nu-și găsește loc de muncă. Poate că este un noroc că există cabinetele de liberă practică, acolo unde acești fizioterapeuți se pot angaja. Salariile sunt mici, locuri de muncă nu sunt, pe piața muncii ies foarte mulți fizioterapeuți care nu întodeauna își găsesc locuri de muncă. Și foarte mulți pleacă. Aleg să plece în țări din Europa.

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România

Dacă ar fi să dați acum timpul înapoi, ce ați schimba? 

Eu aș schimba sistemul de învățământ din România. Mi-aș dori să existe o curriculă universitară care să ofere competențe fizioterapeuților.. Să știți că la început exista o curriculă foarte bună, când s-au înființat cele trei departamente de kinetoterapie și motricitate specială care au fost la București, Bacău și Oradea. Era o curriculă universitară care avea modelul școlii franceze.

Aș schimba în sistemul de sănătate prezența fizioterapeutului în toate compartimentele sistemului de sănătate, adică el să fie umăr la umăr alături de ceilalți specialiști din echipa interdisciplinară și să ajungem să învățăm populația României că mișcarea face parte integrantă din sănătatea noastră, că nu pastila minune ne readuce o funcție pierdută.

Noi trebuie să fim portavocea fizioterapeuților în care să spunem: AVEȚI NEVOIE DE NOI!

Pentru că terapia prin mișcate este neinvazivă, este cea mai ieftină formă de terapie. Fzioterapeutul poate să ajute sistemul sanitar într-un mod cu totul și cu totul aparte. Îmi pare rău că fizioterapia nu are un rol important în sistemul de sănătate din România. Poate că și aceasta rămâne o dorință a mea neîmplinită.

Și un mesaj de final, optimist totuși?

Consider că sunt un om atât de fericit, că am o profesie atât de frumoasă… Dacă aș lua viața de la capăt, aș face din nou această profesie, este unică, este aparte , noi suntem cei care aducem speranța când toți și-au pierdut-o , noi aducem normalitatea când nimeni nu dădea vreo șansă pacientului să atingă normalitatea, noix suntem mecanicii ai corpului cu totul și cu totul aparte.

 

 

Mădălin Măncilă: În România soția alege vacanța și soțul dă ok-ul pe buget

prima

Mădălin Măncilă e un nume cunoscut în turismul românesc. Vine pe valul plin de idei non conformiste și e un marketer respectat   în piață deși are doar 33 de ani.

A fost surprins cand a auzit ca vreau sa il intervievez.

L-am lamurit rapid ca nu e un interviu business si nici unul despre doruri sau amor.

Am decis sa va prezint in interviurile mele oameni speciali, pozitivi care fac diferenta in mediul lor dar care nu sunt cunoscuți publicului. Oameni cu povești frumoase, care au reușit în meseriile lor. Madalin este un astfel de personaj.

Are un optimism molipsitor, pare că pentru el a fost inventată expresia: sky is the limit.

A  fost complicat să îl scoatem din zona de confort, să îl transformăm în “durul” Măncilă. Până la urmă a acceptat să pozeze în costum ( desinuegenullui) și mi-a răspuns la toate întrebările.

Cu zâmbet, desigur 🙂

madalin5

 

 

De ce turism? De ce nu inginerie sau medicina?

Turismul a aparut in viata mea profesionala printr-o conjunctura fericita. Colegii si prietenii mei de apartament din momentul respectiv lucrau in aceasta industrie si iata-ma si pe mine cu deja 10 ani de experienta si experiente frumoase. In alta ordine de idei, daca nu era turism, era drept, pentru ca asta am studiat. 🙂

Care a fost cel mai dificil moment al carierei?

Ma concentrez atat de mult pe fiecare moment fericit, pe fiecare realizare, pe fiecare oportunitate, incat nu am resimtit niciodata asa zisul “cel mai dificil moment al carierei”. Sunt atat de convins ca experientele neplacute imi arata calea spre succes, incat privesc fiecare provocare extrem de relaxat. Pentru ca am lucrat in foarte multe domenii inainte sa ajung in turism, iti pot spune ca schimbarea, in general, reprezinta un moment dificil destul de greu de gestionat. Eu cred ca am gestionat destul de bine pana acum si sunt sigur ca asa se va intampla si de acum inainte.

madalin1

La ce moment al carierei tale ai zis: da, sunt pe drumul cel bun!

Nu cred ca a existat acel moment si asta pentru ca sunt focusat in fiecare zi sa “asfaltez” drumul pe care ma aflu. In acest moment marketingul touristic este drumul pe care eu il consider potrivit pentru mine.

Te-ai gandit vreodata sa renunti?

Glumesti? Abia am decolat! 🙂

Destinatia cea mai frumoasa din Romania este…

In Maramures am simtit o energie extraordinara chiar daca si Bucovina mi-a oferit experiente frumoase.

Destinatia cea mai frumoasa din lume este…

Muncim atat de mult pe parcursul unui an incat atunci cand ajungem in vacanta, fiecare destinatie in care ne relaxam si uitam de presiunea zilnica, reprezinta “cea mai frumoasa destinatie din lume”  . Daaar, ca sa-ti raspund la intrebare, pana acum pentru mine cea mai frumoasa destinatie din lume este Cinque Terre. Daca se va schimba ceva, promit sa iti fac un update. 🙂

Cel mai potrivit loc de pe pamant unde sa te duci in vacanta cu copiii…

Cand te duci in vacanta cu copiii o faci in special pentru ei astfel ca pentru copilul meu, anul acesta nimic nu este mai important decat sa isi intalneasca printesele la Disney 🙂

Daca Madalin Mancila ar fugi in lume si-ar lua bilet de avion pentru…

Depinde de ce fug . Unii au fugit prin Siria si degeaba.  Eu as da o fuga in New York. Mi-a fost starnita curiozitatea 🙂

madalin4

Ce visai tu cind erai copil?

Sa devin inginer electronist :). Probabil pentru ca atunci cand am ales cele 3 obiectele de pe tava la varsta un an, unul dintre ele a fost o surubelnita. Culmea, acum mi-e teama si sa schimb un bec 🙂

Care este cea mai urata experienta pe care ai trait-o in calitate de calator?

Cand vizitez o destinatie ii privesc intotdeauna partile frumoase chiar daca de exemplu pe aeroportul din Florenta am fost luat la intrebari de politisti in civil stiind ca vin de la Bucuresti. Una peste alta, amintirile frumoase sunt cele cu care trebuie sa ramanem si care dau culoare vietii.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit in viata?

Sa fiu recunoscator pentru tot ce mi se intampla frumos in fiecare zi.

Un barbat adevarat ce calitati trebuie sa aiba?

Habar n-am ce inseamna “barbat adevarat” insa cred ca decenta nu ar trebui sa lipseasca nimanui.

Care crezi ca e cel mai mare defect al femeii?

As fi tentat sa spun “curiozitatea” 🙂 insa nu cred ca e specific doar femeilor.

madalin3

Multi isi muta bussinessurile in online. Ce crezi despre agentiile care functioneaza doar asa?

Online-ul reprezinta prezentul intr-o oarecare masura si viitorul intr-o foarte mare masura. Consider ca generatiile de astazi, nascute in era tehnologiei, reprezinta consumatorii de maine. Astfel, ei nu vor sti sa cumpere altfel decat cu ajutorul tehnologiei. Agentiile de turism clasice trebuie sa inceapa incet incet sa se adapteze schimbarilor de consum. In mod cert, agentiile 100% online au deja un mare avantaj chiar daca poate pentru unii sunt inca mici la nivel de business.

Madalin Mancila este in 3 cuvinte…

Optimist, Profesionist, Pasionat

Care este cea mai mare greseala pe care o fac vanzatorii in romania?

Nu construiesc relatia cu potentialul client. Isi doresc conversie rapida, ofera putine optiuni si de cele mai multe ori clientul reprezinta doar un obiectiv de atins. Satisfactia lui ulterioara conteaza mai putin.

Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit din gura unui strain despre Romania?

Nu stiu daca cel mai frumos insa cu siguranta surprinzator. Anume, Bucurestiul este una dintre cele mai sigure capitale europene. Pragmatic vorbind, daca ne uitam la ce se intampla acum si ce s-a intamplat de-a lungul timpului in marile capitale, omul are dreptatea lui…

Tu esti mereu asa vesel si optimist?

Stii cum se spune. Daca nu e, facem sa fie 🙂 Incerc in fiecare zi sa-mi iau energie pozitiva din ceva si astfel sa raman vesel si optimist 🙂

Daca ai da timpul inapoi 10 ani ce ai schimba?

Nimic. Prezentul este cel care conteaza.

Ce parere ai despre tursimul individual? Sunt foarte multi cei care aleg sa se cazaze in partamente in regim hotelier.

Asa este, sunt foarte multi insa eu intotdeauna am fost de parere ca profesionistii exista ca sa ne faca viata mai usoara. Eu apelez la profesionisti atunci cand trebuie sa iau o decizie in general vorbind iar daca ne rezumam la turism, desi am vazut si am invatat multe in 10 ani de cand sunt in industrie, apelez si acum la colegii mei specialisti care sa imi ofere consultanta si solutii pentru vacanta mea.

Care este cea mai mare frica a ta?

Sa nu imi pierd optimismul.

madalin2

De ce serviciile romanesti parca nu se mai fac bine niciodata?

Cred ca este vorba de cultura ospitalitatii pe care de exemplu turcii o au foarte bine dezvoltata. La noi din pacate, am observant ca pentru unii din front desk, ar fi mai usor sa iti spuna Luceafarul cap coada decat sa iti zambeasca frumos.

Care este cea mai traznita cerere de oferta pe care ai primit-o vreodata?

Transfer cu elicopterul aeroport-hotel-aeroport. Nu stiu daca e traznita dar e cel putin interesanta. 🙂

Cine alege vacanta in Romania? Sotia sau Sotul?

Cu siguranta sotia alege si sotul da ok-ul pe buget :)) si nu sunt absolut deloc un misogin.

Daca ai avea 1 milion de dolari in cont unde ti-ai cumpara o proprietate?

Cu banii astia abia daca iti cumperi o proprietate draguta in Bucuresti pe Kisseleff . Nu m-am gandit, da-mi putin timp sa-I fac :))

Daca ai avea pe mana bugetul pentru a promova turismul romanesc ce ai face?

E foarte greu sa ajungi sa ai pe mana un buget insa e si mai greu sa ai capacitatea de a cheltui correct acei bani. Cu siguranta as incerca sa fiu efficient.

 

madalin6

Ce le spui celor care vor sa isi fac o agentie de turism? De afara biznisul pare simplu, plin de vacante prin lume. Stiu ca nu-i chiar asa…

Business-ul e business dincolo de frumusetea industriei sau a vacantelor. Le spun sa trateze o agentie de turism ca pe un business serios, adica cu pragmatism, apoi sa adauge pasiune si muuuulta perseverenta. Nu se vor imbogati din asta insa cu siguranta vor avea parte de experiente inedite.

Cate ore muncesti in fiecare zi?

Eu sunt de principiu ca nu conteaza cat muncesti ci cum muncesti. Cu toate acestea, nu reusesc sa ma opresc mai devreme de 10-12 ore in fiecare zi. In weekend in schimb o fac foarte foarte rar si asta pentru ca sambata si duminica sunt zilele in care ma incarc cu energie pentru saptamana ce urmeaza.

Cine te sprijina cel mai mult in tot ce faci?

In mod cert familia este cea care imi ofera echilibrul de care am nevoie in fiecare zi. In acelasi timp insa, trebuie sa recunosc ca sunt un norocos pentru ca am in jurul meu oameni extraordinari, oameni in care cred, care au incredere in mine si care ma insipira in fiecare zi.

Ai timp tu cu tine, doar pentru tine?

Imi este foarte greu sa-l gasesc insa ma ambitionez ca in fiecare weekend sa petrec 3 ore la Orhideea Spa , un loc unde inot putin, ma relaxez citind si unde imi pun ordine in ganduri. Recunosc ca nu reusesc sa leg doua sau trei weekend-uri la rand insa perseverez. Ma ajuta foarte mult . 🙂

 

foto: Adi Popa

makeup : Alexandra Stoica make up

Locatie Readers Cafe