M-am împrietenit cu oamenii de la Villa Vinèa cu mult timp înainte de pandemie. Și am devenit fan înfocat când am văzut ce frumos și curat au știut să gestioneze o perioadă care pe mulți i-a dărâmat. Îmi plac vinurile lor, îmi plac evenimentele pe care le organizează și abia aștept ca la anul  să mă duc să-i vizitez. Dar până atunci am stat de vorbă cu Mircea Matei, Director General Villa Vinèa, un manager cu experiență îndrăgostit de businessul pe care îl conduce. Care este povestea Villa Vinèa? Povestea Villa Vinèa a început în anii 2000, cu italianul Heiner Oberrauch, proprietarul grupului Salewa, ce produce și comercializează articole dedicate iubitorilor de activități în aer liber și montanierilor și care include branduri precum Oberalp, Salewa Sport, Pomoca, Wild Country. În timpul unei vizite în România, acesta a descoperit Valea Târnavelor și s-a îndrăgostit de frumusețea sa. Pentru că avea viticultura în sânge - bunicul său deținând o mică vie, în Italia -, a luat în considerare opțiunea de a fonda o cramă aici. Astfel, primul pas a fost să testeze mostre de sol în cadrul institutului de cercetare agricolă din Laimburg, în Tirolul de Sud. Rezultatele au fost fantastice, confirmând conținutul ridicat de substanțe minerale, ceea ce îl făcea ideal mai ales pentru cultivarea soiurilor de struguri albe, aromatice. În plus, întrucât și condițiile climatice ale zonei erau extrem bune, Heiner a hotărât să investească aici și a fondat, în 2004, Villa Vinèa. Care este relația lui Heiner Oberrauch cu crama și cu regiunea acum? Pentru Heiner, Villa Vinèa este un business pornit din entuziasm și pasiune, din dorința de a transforma un pământ, care, pe atunci, era nefolosit, în ceva productiv, frumos. Ca orice antreprenor bun, a avut nevoie de confirmarea potențialului regiunii și de acea analiză de sol, dar, inițial, Heiner Oberrauch a fost atras în Transilvania de frumusețea locului și de oameni. De aceea, el revine de câteva ori pe an la Villa Vinèa, pentru afaceri, dar și pentru relaxare, tururi cu bicicleta etc. Când e aici, Heiner caută să se bucure de frumusețea peisajelor și să interacționeze cu membrii echipei, ne gătește, organizează cine și prânzuri și își face timp să discute cu fiecare dintre noi. A fost un an greu pentru foarte multă lume, pentru foarte multe bussinessuri, dar am văzut că oamenii de la Villa Vinèa s-au adaptat rapid. Pachete pentru acasă, degustări în cerc restrâns, vizite în vie. Ce alte idei ați avut pentru a va adapta la acest an atât de greu? Din punctul de vedere al businessului, a fost extrem de important pentru noi să susținem industria HoReCa, ajutându-ne clienții cu condiții comerciale bune și cu extinderea termenelor de plată. Ulterior, am mers foarte mult pe extinderea canalelor de distribuție, un proces pe care îl începuserăm în 2018-2019 și ale cărui roade au fost simțite anul acesta. Același lucru s-a întâmplat și cu e-shopul propriu care a fost lansat anul acesta, în luna februarie. Turismul la cramă este o activitate foarte dragă nouă, pe care o practicăm de câțiva ani și care crește tot mai mult, dar, anul acesta, în iulie, am realizat primul nostru eveniment propriu, la care am vândut bilete. A fost o seară de jazz live, în cadrul căreia am avut tururi de cramă, degustări ale vinurilor noastre premiate în cadrul IWCB, concerte de rock, folk și jazz. Bineînțeles, seara a venit și cu surprizele sale neașteptate, o ploaie, care, însă, nu a tăiat din entuziasmul participanților. Ne propunem să reluăm astfel de inițiative și anul viitor. Acum, de sărbători, am lansat pachetele Villa Vinèa, prin care propunem clienților o serie de opțiuni: fie cutii de lemn elegante, ce includ  sticle de vin și tirbușon, fie serii a câte 6, pachete mai ample, care au rolul de a aduce experiența de la cramă acasă. Vorbind despre vinuri premiate, ce medalii ați reușit să strângeți până acum? Experiența noastră cu concursurile de profil este una bună, întrucât avem o serie de medalii cu care ne mândrim. În 2019, am fost cea mai premiată cramă românească, în cadrul International Wine Contest Bucharest, una dintre cele mai prestigioase competiții de profil din sud-estul Europei, iar, în 2020, în cadrul aceluiași concurs, am câștigat  medalii de aur pentru Contessa, 2016, Diamant Selection, 2018, Rose Premium 2019, Rubin Selection, 2016, Kerner Selection, 2018) și  de argint Cuvée Celést, 2015 și Gewürztraminer Selection, 2018). În plus, în 2018, Diamant Selection 2016 a fost selectat drept cel mai bun vin realizat din soiuri locale, de către Gault & Millau. Vin sărbătorile și e anul în care stăm la propriu mai mult pe acasă. Masă de Crăciun  în familie restrânsă. Ce vinuri Villa Vinèa punem pe masă? Si cum le asociem? Îți propun să începem cu un spumant realizat după metoda tradițională, Cuvée Celést, pe care îl putem degusta pe cont propriu, la început, sau asocia cu câteva aperitive, cum sunt, de exemplu, salata de boeuf cu maioneză sau ouăle umplute. Pentru tradiționalele sarmale cu varză, nelipsite de pe masa de Crăciun, aș recomanda un vin alb, complex, cu arome fructate și cu o aciditate excelentă, cum este Kerner Premium. Când trecem la friptura de porc, fie că vorbim de un ciolan gătit lent, de friptură sau coaste la tavă, merg pe un cupaj din Merlot, Zweigelt şi Fetească Neagră, celebrul nostru Rubin. Acest vin roșu baricat, ușor condimentat se potrivește cu preparate mai grele, bogate în sosuri, pentru că le echilibrează. Pe lângă toate acestea, ți-aș recomanda să continuăm masa cu un pahar de Contessa, un vin dulce, realizat din struguri de Muscat Ottonel, Kerner şi Gewürztraminer, culeşi devreme şi deshidrataţi, mai apoi, până la stafidire. Rezultatul este unul plin de arome, în care se simt miere, citrice, peltea de gutui și piersici confiate. De aceea, el merge asociat excelent cu o felie de cozonac cu stafide și nucă. Pentru final, aș recomanda să încheiem masa cu o pălincă Villa Vinèa, realizată din struguri Pinot Noir, maturată în butoaiele de stejar folosite, în prealabil, la crearea unuia dintre cele mai premiate vinuri ale noastre, Diamant Selection. Care e ordinea corectă în care consumăm vinurile la masa de Crăciun? Eu cred foarte mult că, dacă ceva îți aduce plăcere, ar trebui să lași acel lucru să te ghideze, fără a urma, neapărat, o “ordine corectă”. Tehnic, însă, specialiștii recomandă să începem de la alb și să mergem spre roșu sau să pornim de la cel mai lejer și să evoluăm spre cel mai corpolent. Depindem, însă, și de tipul de meniul mesei de Crăciun, care este, adesea, bogat în produse de porc, ce se potrivesc mai bine vinurilor roșii, seci. Mi-a plăcut ideea pachetului de degustare. 6 vinuri, pe gustul fiecăruia, n-ai cum să greșești. Cum degustăm acasă departe de experiența unui profesionist? Vinurile bune merită o companie pe măsură, așa că e important să le degustăm în cadrul unei întâlniri plăcute, alături de membri ai familiei restrânsă sau vreun prieten apropiat. Ca exerciții de degustare, este extrem de important să lăsăm vinul să ne vorbească, să îi acordăm atenție. Începem prin a-i admira culoarea, preferabil îndreptând paharul spre un fundal alb, și a-i ghici nuanțele, după care îl mirosim și încercăm să identificăm ce amintiri ne trezește, ce senzații olfactive activează în noi. Abia după aceea îl gustăm, savurându-l, pentru a-i percepe aromele. Pe măsură ce ne obișnuim, îndeplinim acești 3 pași în armonie, trecând elegant de la unul la celălalt. Degustând conștient vinul, vom începe să remarcăm diferențele și ne va fi mai ușor să identificăm care sunt soiurile de struguri sau cupajele care ne plac cel mai mult. Ca sfaturi practice. Deschidem sticlă de vin și lăsăm puțin să respire sau turnam imediat? E întotdeauna bine ca, mai ales, vinurile liniștite, roșii, complexe să respire. E interesant să guști un vin imediat ce a fost desfăcut și să vezi cum evoluează, pe parcursul degustării, pe măsură ce e expus la aer. Dacă poți percepe cum i se schimbă nasul și gustul, experiența devine foarte plăcută. În cazul vinurilor roșii, complexe, vechi, aerarea este importantă, deoarece eliberează aromele în stare latentă să iasă la iveală și să respire. De aceea, paharele largi, care oferă o mai mare suprafață de contact cu aerul sunt recomandate. Din clipă în care am deschis o sticlă de vin și nu am băut o pe toată, cum păstrăm? Frigider, dulap, câte zile, la ce temperatura? Niciodată în dulap, pe dulap sau la temperatura camerei, mai ales că aceasta oscilează semnificativ de la un moment al zilei la altul, ceea ce afectează profund calitatea vinului. În general, este bine să le ținem la frigider, la temperatură constantă, de 12 grade Celsius. Este important să nu confundăm temperatura de păstrare cu cea de servire, care diferă pentru fiecare tip de vin, fiind de 4-6 grade Celsius pentru spumante, 9-12 pentru albe și rozeuri, 15-16 grade pentru cele roșii, ușoare și 18-20 de grade Celsius pentru cele roșii, maturate. Spumantul se bea la începutul mesei să ciocnim pentru noroc sau la final dacă avem un tort pe masă? După cum spuneam, eu l-aș recomanda oricând ne face plăcere. Alegerea mea este, însă, la început, pentru deschiderea papilelor și pentru a seta tonul festiv al ocaziei. Care sunt vinurile vedetă de la Villa Vinèa? Care e preferatul dumneavoastra? Există o serie de vinuri extrem de apreciate de cumpărători, Diamant Selection, cupaj de Fetească Regală și Fetească Albă, Rubin Selection, din Merlot, Zweigelt şi Fetească Neagră, un vin roșu, sec, extrem de bun, Cuvée Celést, spumantul nostru realizat prin metoda tradițională, Contessa, vinul dulce, care merge foarte bine atât cu deserturi, cât și cu brânzeturi maturate sau foie gras. În plus, există câteva soiuri, precum Kerner, care sunt specifice cramei noastre și care nu sunt cultivate de către alți producători locali, ceea ce le face căutate de cunoscători și pasionați. Vinul pe care îl consum cel mai des este Pinot Noir. Îmi place, pentru că e un soi delicat, elegant, cu arome subtile, dar ferme și, în plus, extrem de versatil. La Villa Vinèa, avem o pasiune pentru acest strugure, îl folosim atât pe cont propriu, în gamele Classic, Premium, Selection, cât și în cupaje și în spumant. Îl prefer, mai ales, în serile călduroase de vară, pe terasă, servit ușor rece, alături de un platou de brânzeturi locale. Dacă vorbim despre preparate mai elaborate, din rață, curcan sau chiar de un steak de ton medium-rare, atunci recunosc că desfac cu drag o sticlă de Pinot Noir Selection, un vin mai complex, în care aromele de fructe roșii coapte, specifice soiului, se îmbină armonios cu notele aduse de maturarea în butoaie de stejar și de învechirea în sticlp - cacao, vanilie, fructe de pădure. Un vin bun o idee buna și de cadou.  Ce ne recomandati? Din ce am observat în magazine, doamnele preferă spumant sau vinurile aromate. Pentru bărbați, aș recomanda cutia cadou, de lemn, care include Rubin Selection și Diamant Selection, deoarece sunt două dintre cele mai apreciate vinuri ale noastre și sunt o adevărată experiență enologică. Care sunt particularitățile Villa Vinèa? Villa Vinèa este o cramă în care oamenii, de la proprietarul Heiner Oberrauch, până la fiecare membru al echipei, pun foarte multă pasiune în ceea ce fac și se mândresc cu rolul lor în dezvoltarea și promovarea vinurilor de calitate. Ne bucurăm de asocierea a doi vinificatori extrem de talentați, Misi Denes, localnicul care coordonează activitățile de producție ale cramei, și Celestino Lucin, italianul declarat, în 2009, Oenologul Anului, de către publicația Gambero Rosso. În plus, beneficiem de un sol excepțional - singurul clasa B, din România, conform regulamentelor europene -, propice cultivării viței-de-vie și de condiții meteorologice extrem de bune. Ce planuri are Villa Vinèa pentru anul care vine? Planul este să creștem constant nivelul de calitate al vinurilor noastre, de aceea, normăm constant producția și reducem cantitatea de struguri / hectar. Ne dorim, de asemenea, să rămânem alături de industria de HoReCa și să dezvoltăm tot mai mult pasiunea consumatorilor români pentru vinuri. Bineînțeles, vom face acest lucru prin intermediul degustărilor și evenimentelor organizate la crama, extrem de dragi nouă. Pe termen lung, dorim să devenim una dintre casele de vinuri recunoscute internațional și să contribuim la poziționarea României drept una dintre țările prestigioase, care produc vinuri de calitate. Vinurile Villa Vinèa pot fi comandate aici.      

Update: Gata, am ales.  Madalina e invitata mea la pranz sau cina. Felicitari! Astept datele tale la fifistie@gmail.com! Multumesc tuturor, I love you all! Xoxo, Fifi 🙂 Gata, am decis să întâmpin toamna ca la carte. Cu mai multe ieșiri în oraș, mai multe seri de teatru și de film, cu cine târzii și dimineți agitate. Pentru că viața, chiar dacă ne-am mutat la țară, e minunată în marele oraș, mai ales în unele locuri. Și acum mă opresc la un loc anume: Restaurantul Corto Maltese. Genul meu de loc, cu poveste, cu atmosfera și cu un meniu mediteranean sofisticat (am mâncat niște creveți la cuptor cu brânză feta și ardei iute... ceva de film). Aperitive și feluri principale și deserturi și vinuri și toate-s bune și atent alese. Am fost 2 zile la rând și că să fiu sigură că mă întorc curând fac repede un concurs simpatic a la Fifi. Hai cu mine la un prânz sau la o cină la Corto Maltese! Mâncăm ceva fin, bem un prosecco, îți povestesc de Cuba și alte locuri wow pe care le-am văzut anul asta. Îți promit că o să râdem mult și dacă ții neapărat facem și un selfie, deși nu sunt amatoare a genului. Promit să fiu deschisă la toate întrebările mai ales, la cele legate de televiziune ( da, e cool să fii producător și da, Andreea Berecleanu e la fel de frumoasă și în realitate ) Ca să intri în concurs trebuie să îmi răspunzi aici pe blog, la o întrebare simplă : De ce vrei să mergi la masă cu mine? ( hai că e ușoară intrebarea la cât sunt eu de făină și modestă, răspunsurile ar trebui să fie easy atât pentru cei care nu mă cunosc, dar mai ales pentru cei care mă cunosc). Aștept răspunsurile voastre pînă luni 1 octombrie,  dimineață la ora 8.00 Aleg câștigătorul pe la prânz, după pofta inimii mele și îl anunț aici pe blog. Imediat după fac și rezervarea la Corto Maltese. Mi-e foame deja! Las’ aici fotografii de poftă.  

  Mă dau în vânt după prăjituri și cocktailuri. Mai mult după prăjituri. Îmi plac prăjiturile fine, spectaculoase, dar prăjiturile de casă o să rămână mereu pe primul loc. Mama avea un caiet de rețete stufos, o invidiau toate prietenele și vecinele când eram eu copil. Dar copilăria s-a dus si am ramas cu amintirile. Și fără pic de talent în această zonă. Dar eu o am pe Lucia! Lucia prietena mea de la DeliCake șefa dulciurilor absolute! Azi un macaron, mâine puțin mousse, răspoimâine o brioșă. Despre Pavlova nu mai zic. E ceva ce merită un articol separat. Azi vă arăt ceva din ce face  Lucia care mi-a atras atenția în mod deosebit și m-a trimis direct cu gândul la perioada când învățam din Abecedar. Un candy bar românesc. Cu prăjituri de casă, cozonac, salam de biscuiți și alte splendori. Vă las aici fotografiile, pe Lucia cu creațiile ei o găsiți pe pagina de Facebook Delicake.

M-am îndrăgostit cu adevărat de Braşov după ce l-am părăsit, acum 14 ani. Recunosc, cu mâna pe inimă și regret fapta. Pe vremea aia oraşul era mai degrabă plictisitor, ca să nu zic mort din punct de vedere al atracţiilor. Nu tu restaurante cu ştaif, nu tu magazine deschise până târziu, nu tu terase. Dar lucrurile s-au schimbat dramatic. Dramatic în bine, iertată îmi fie limba română. Acum Braşovul e un oraş ca afară, se bate lejer cu tot ce am văzut prin Europa. Descopăr mereu locuri noi, prietenoase, cafenele, bistrouri, mici librării, magazine cochete. Și pentru că inima mea a rămas în Braşov, m-am gândit să încep pe blog o serie de recomandări din oraşul vieţii. Vă spun astăzi despre HOME COCKTAIL BAR. Pe o străduţă cunoscută din centru, Sfântul Ioan, la numărul 26, am găsit această cafenea care e prezentată ca bar de cocktail, dar eu aş zice că e mai degrabă un bistro cu reţete sănătoase. Eram în drum spre coafor, cu copilul după mine şi am intrat să iau o cafea. Am fost vrăjită pe loc de atmosferă, localul era gol, sâmbătă dimineaţă la 10 fix oamenii de abia deschiseseră. Am primit rapid cea mai bună cafea din lume cu o inimioară desenată şi nu m-am putut abţine şi am făcut rapido, rapido câteva fotografii. Mai târziu am intrat pe site şi pe pagina de Facebook şi am leşinat când am văzut meniul: cremă de brânză cu seminţe, supă cremă de dovleac, unt aromat, granola homemade, pate de fasole roşie, hummus cu roşii deshidratate... Mai zic? Mai zic că nu v-am zis deserturile: cremă de ciocolată şi alune, dulceaţă de casă cu dovleac şi ghimbir, cheescake cu sos de fructe proaspăt.   Mamma mia, cum sună toate astea şi dacă mă mai iau şi după review-urile de pe Facebook locul e un MUST dacă ajungeţi în Braşov. Mi-a plăcut tare şi sloganul lor: “Staying home is the new going out!” Vă recomand HOME COCKTAIL BAR, nu ştiu al cui e, dar oamenii chiar fac super treabă. Dacă vă opriţi pe acolo să îmi lăsaţi şi mie aici o impresie. Vă pup frumos şi apăsat, aşa, ca de marţi!

UPDATE: Avem trei norocoase (merituoase) câștigătoare ale premiilor: Maria Chetran, Cornelia Mosoianu și Dina Aura. Felicitări! De azi, viața o să vă fie puțin mai dulce și mai sănătoasă! Laureatele, vă rog să îmi dați mail la fifistie@gmail.com   Am și eu o problemă. Zahărul și copiii obezi. Un sfert din copii români sunt obezi. WOW! Un sfert! Copiii sunt cucu după dulciuri, e normal, și noi eram, da’ noi nu aveam acces la atâtea dulciuri și atât de des. Și tare mi-e frică să nu fie din ce în ce mai rău. Și din începutul ăsta de disperare al meu, apar raze de speranță. Una din ele e educația alimentară. Da’ cât să îl educi pe săracul copil? Cât timp să îi refuzi bucuria? Așa că am așteptat următoarea tură de speranță și uite că a apărut: dulcele sănătos. Există, există. Îi zice GREEN SUGAR. Cine și ce e Green Sugar? Păi vă zic eu mai jos, că le-am cerut un comunicat oficial, ca să n-avem discuții la divorț:

“Este înregistrat în Uniunea Europeană că fiind un produs 100% natural, cu 0 calorii şi 0 indice glicemic, obţinut din doar două ingrediente: extractul din frunze de Stevia Rebaudiana (obţinut prin opărire) şi eritritol (obţinut din porumb, prin fermentaţie cu drojdia Moniella pollinis). Spre deosebire de alţi îndulcitori de pe piaţă, Green Sugar este singurul dulce natural cu gust stabilizat, care nu schimbă gustul alimentelor sau al băuturilor pe care le îndulceşte şi poate fi folosit inclusiv la prăjituri ce necesită preparare termică.”

Care sunt beneficiile consumului de Green Sugar? -  menţine echilibrul glucozei în sânge; ·       stimulează secreţia de insulină; ·       reglează mecanismul gastro intestinal; ·       stimuleză activitatea cerebrală; ·       scade poftă de dulce şi poftă de mâncare; ·       reglează tensiunea arterială; ·       scade nevoia de fumat; ·       are acţiune anitibacteriana şi antifungica ; ·       nu produce carii; ·       nu prezintă riscul cancerigen al îndulcitorilor sintetici.”

- O să avem o fată, a spus el. - Nu, o să avem un băiat şi o să îl cheme Rafael. - Te înşeli, o să avem o fată şi o să o cheme Maria. S-a luptat cu toată lumea înainte măcar ca ea să fi apărut pe lumea asta. A fost din prima clipă sensul lui. L-a schimbat pînă în ultima celulă. Între ei doi e o dragoste atât de mare încât simţi că o poţi atinge. Sunt identici. Mă rog, aproape identici. El e puțin mai înalt. Se supără la fel, râd la fel, dorm la fel. Tac la fel. Felul în care se uită unul la altul cu acea complicitate, ca în manualele de complicităţi, îmi pune un zâmbet mare pe faţă. Pentru că întotdeauna am crezut că relaţia tată-fiică are ceva ce bate orice. Da, mă iubeşte și pe mine cel mai mult. Da, ar sta cu mine non-stop. Dar el e o altă lume. Şi cînd sunt ei doi împreună, simt că nu mai e loc. În cel mai frumos fel posibil. Sunt femei care-s geloase pe taţii fetelor lor. Pe relaţia dintre ei. Doamne, ce prostie. Eu mă bucur că Maria are cu Popa acea legătură pe care o vezi în filme. Mă bucur că într-o lume razna ea a avut norocul să aibă un tată atât de asumat ca el. Popa e un om low-profile. În cel mai adevărat sens al cuvântului. E poate cel mai discret om pe care l-am întâlnit în viaţa mea. Nu degeaba zice Bazavan că e fratele ei. Şi-a făcut Facebook de gura mea, dar el să îşi pună poze, de la muncă măcar…. a fost o luptă să îl conving. Sunt reguli de viaţă de la care nu se abate: nu îl interesează ce fac alţii, nu-şi pierde timpul în conversaţii inutile şi mai ales nu se trufeşte. Într-o seară de miercuri l-a anunţat fie-sa că face şedinţă foto. Surpriză de ziua lui, cică. “Cu ce mă îmbrac?” a întrebat el? “Nu ştiu, cu ceva, eu am 4 ţinute”, l-a anunţat ea râzând. Popa nu stă la poze, dar de data asta nu a scos niciun sunet. Pentru că ştia că pe ea asta o face fericită. N-a comentat nici când i-am spus că o să pun fotografiile pe blog. Cine îl cunoaşte, ştie că asta înseamnă abatere de la orice regulă.   Şi ca articolul ăsta să fie complet, i-am pus Mariei nişte întrebări. Multe răspunsuri le ştiam. Dar unele….

Ce îţi place cel mai mult la el? Că dintre toţi oamenii din lume are cea mai multă răbdare cu mine. Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu tati? Când am fost noi doi la Bran şi am făcut numai ce n-am vrut Ce nu îţi place la el? Mmmm (se codeşte să răspundă). Nu îmi place când mă ceartă. Urmează o tăcere scurtă apoi spune repede: Asta poate totuşi nu vrei să scriem. (Râdem amândouă) Dacă ar fi să plecaţi amândoi undeva, unde te-ai duce cu el? La mare Hmmm, nu cred, că la mare că e alergic Cu mine nu o să fie. Ba da, Maria, e alergic la soare sigur, sigur Bine, atunci să mergem la Paris Ce crezi că se va întâmpla când o să vii acasă cu primul tău iubit? Cred că o să se supere De ce? Că o să creadă că dacă petrec mai mult timp cu băiatul ăla decât cu el, el nu o să mai fie pe primul loc, dar o să îi explic că nu e aşa Ce ai schimba la el în relaţia cu tine. Cum ai vrea să se poarte? Nimic, el e perfect. Dar la tine ai schimbă ceva? Aş vrea să îl iubesc mai mult. De fapt, nu cred mami că pot mai mult. Îl iubesc din tot sufletul meu.

Vrei să terminăm aşa, cu declarația asta? Da. Tati, te iubesc din tot sufletul meu.

Cu fii-mea la “Frumoasa și Bestia”, scene și replici de la copiii care ne înconjurau.

“Poate cineva sa iubeasca o bestie?”

- Da, eu! (o fetiță țipând tare din sală)

****

 Cand prostul satului insista pe langa Belle:

- Dacă nu mai insistă și o să fie nepăsător, Belle o să îl iubească

****

“Ce carte groasă ai, Belle, ai citit-o?”

“Nu, dar am citit alta. Vrei sa luăm cina?”

O fetiță din sală: NUU! Ești frumos, dar ești foarte prost!

****

Când tatăl Frumoasei lucra la un ceas în atelierul lui:

-  Cum sa lucreze la lumina aia atat de slaba?

- O să își strice ochii!

- (Soră sa) La cât a costat filmul ăsta, puteau să mai pună un bec.

****

- Crezi ca îl iubește?

- Da, dar încă nu își dă seama.

****

Când ceasul și candelabrul vorbesc între ele, gemenele de lângă mine speriate:

- Ce bine că nu avem mobila veche. Cum ar fi să vorbească ceasul de la noi din cameră?

- Mi-ar fi foarte frică!

- Bine că mi-am luat perna să o strâng în brațe!

****

- Nu o să mai calc în viața mea într-un castel!

- De ce?

- Nu vezi ce praf și ce mizerie?

***

" Gata, acum îl iubește că a dus-o la bibliotecă!

 ****

- Nu ți se pare că e prea mică pe lângă Bestie?

- Nu, pentru că o să o ia în brațe și o să valseze până îi dă inelul și după aia gata.

****

- Dacă o să mergem la engleză și la dansuri o să jucăm și noi în filme din astea.

****

- Ce bine că nu trăim în trecut să ne oblige să purtăm peruci.

***

La final dupa ce s-a aprins lumina o intreb pe Maria:

- Ce ți-a plăcut cel mai mult?

- Că în orice bestie se ascunde un prinț!

- Nu cred că e chiar asa, Maria…

- Da, mami. Sunt unii care noi credem că sunt prinți și e invers, sunt de fapt bestii…

Update: Cristina Bărbosanu este câştigătoarea! Felicitări!

Când eram însărcinată cu Maria aveam o singură temere : să nu fiu o mamă nebună. Știam din auzite, de la prietenele mele deja mame, că e ceva ce nu poți controla și mă temeam că o sa devin și eu isterica ce face cu capul pe toată lumea la fiecare strănut al copilului.

Din fericire nu a fost așa. E drept că primii ani au fost ușori, ne-a ferit Dumnezeu de boli. Dar când a început grădinița a început și Festivalul Internațional al gripelor, virozelor, traheitelor, laringitelor și faringitelor, cu Maria mea în rol principal. Părea că răcește la fiecare adiere de vânt. Nu rata niciun virus și niciun streptococ. Eu, vitează: “Lasă, dragă, că se călește” le spuneam lu’ bărbată-miu și mamei mele, mult mai sensibili și mai îngrijorați ca mine.

N-am facut niciodată nimic după ureche în ceea ce privește sănătatea Mariei. Nimic din ce am aflat de la o vecină sau de la prietenii de pe Facebook. Doctorii sunt sfinți în mintea mea, că de aia sunt doctori și știu ei mai bine decât vracii virtuali cum să îmi pună copilul pe picioare.

Am citit și citesc mult, sunt la curent cu toate noutățile. Medicina a progresat enorm, iar cuvântul prevenție e în mintea mea clar întipărit. Pentru că am înțeles că mai bine cresc imunitatea copilului decât să trag apoi cu tot felul de medicamente, gen antibiotice. Și pentru că și doctorii mi-au confirmat de un miliard de ori, sistemul imunitar trebuie ajutat cu orice prilej. Pe cale de consecință, îl ajut și eu cu tot ce pot, în mod constant.

Și din toate căutările mele, din toate părerile doctorilor cu care am interacționat, am ajuns la niște concluzii personale, la niște alegeri, niște soluții de tratament. Vă las mai jos câteva informații despre Loroblis de la Innergy,  un tratament excelent  pentru ajutarea sistemului imunitar.

Conform studiului, dupa tratamentul de 90 de zile si o monitorizare atenta timp de 9 luni de la incheierea administrarii, s-a constatat o reducere cu 90% a episoadelor de faringita streptococica la copiii cu varste cuprinse intre 3 si 10 ani. De asemenea, micutii carora li s-a administrat Blis K12 au inregistrat un numar mai mic de traheite (95%), faringite virale (90%), rinite (89%), gripe (87%), laringite (98%), otite acute medii (100%) si stomatite (75%).

• un tricou fetite creat de catre Kinga Varga pentru Innergy. ( ca cel pe care îl poartă Maria în imagine )

•  doua tratamente de 90 de zile, pentru tine si copilul tau, pentru a va asigura ca va bucurati de timpul petrecut impreuna.

  Intrebarea este simplă:

Când ai conştientizat cât de importantă e prevenţia pentru  starea de sănătate a copilui tău ?

Astept raspunsurile voastre aici la comentarii până pe 15 martie la ora 24.00.  Aleg răspunsul câștigător și îl anunț aici și pe facebook pe 16 martie. Succes!

Ciorapi albi probaţi de N ori, la fel şi pantofiorii de lac albaştri. Sarafanul cusut de Mia, bunica ei şi o cămaşă albă perfect apretată. Codiţe ca în filmele cu şcolăriţe. Si nerăbdarea. Nerăbdarea să-şi revadă colegii şi să se întâlnească cu Doamna. Doamna cu D mare pentru că e o învăţătoare minunată, pe care copiii o adoră. Ce emotie puternica si frumoasa când în curtea şcolii a apărut învăţătoarea şi copiii au ţâşnit fericiţi spre ea. Am intrat în clasa cu nodul în gât. Lacrimile mele isi fac mereu datoria cand e  vorba de Maria. Ea n-are nicio treaba, e veselă şi pozează fericită că tatăl ei are aparatul după el. Se simte Mihai Viteazul 🙂 E mândră că e şcolăriţă deşi e uşor îngrijorată că nu o să fie ea cea mai bună. A răsfoit cărţile şi tot spunea ce mă fac dacă nu ştiu? Am liniştit-o. I-am spus că de aia merge la şcoală că să afle, să ştie mai apoi. În mintea mea de mama aş fi vrut să o dau la şcoală la 15 ani, să o las să copilărească mult şi bine printre păpuşile ei roz şi lumea de basm din poveştile bunicilor. Dar, asta e viaţă, şcoală a început şi Maria face primii paşi. Şi simt că şi noi deodată cu ea...  

Aceasta este o poveste adevărată. O lecție de viață pentru mine. În ultimele zile de vacanță în Bulgaria, la mare, mi-au căzut ochii pe niște fotografii. Copii fericiți într-o tabără de dezvoltare personală. “Măi să fie... la vârsta asta?” E drept, așa am gândit. M-am uitat la poze și am văzut numai zâmbete, am cerut apoi detalii și m-am gândit că ar fi o idee bună să o trimitem pe Maria în tabără o săptămână, mai ales că locația era aproape de casă, în Corbeanca. Tabăra era și cu cazare dar cei mai mulți copii plecau acasă la ora 6 și se întorceau a doua zi. Mă consult cu Popa. El zice: "Da, imediat." Și o întrebăm pe Maria:

- Vrei în tabără? - Daaaaa!

- Daa, se doarme acolo??? - Doar dacă vrei, dacă nu la 6 vin și te iau acasă, zi de zi. - NU VREAU!

- Da nu dorm acolo, nu? - NU. - Dar dacă vreau să rămân peste noapte mă lași? - Normal. I-am spus-o cu vehemența omului care știe ce are la ușă. Fie-mea și dormitul în altă parte… hahaha.

- Alo, da! - Bună mamiiii! Cu acea voce mieroasă de #vreaucevadelaMegaImage. - Bună puiule, totul bine? - Da da. Dar te-am sunat să îți spun că eu rămân aici. - Poftim?! - Da, rămân aici peste noapte. Mă lași? - Desigur… Vin să îți aduc pijamaua și eventual un sac de dormit. - Nu e nevoie mami, că am și plapumă și cearceaf și pernă… să vii să vezi că dormim în copac. - Bine iubito, ne vedem la 6, am zis frumos și ferm.

- Fie-ta vrea să rămână în tabără. - Bineeeee. - Stai că abia e ora 4. Vedem mai încolo…

- Măh Popa, cum doarme măh ea în copac? Dacă femeia aia nu stă cu ei, dacă își rupe gâtul? Dacă se trezește, se sperie și fuge?

- Încetează, nu are ce să pățească.

- Măi Gabi, de ce îi culcă în copac? Că sunt suficiente camere în care să îi culce! - Păi, pentru experiență, e o aventură. Este o tabără de dezvoltare personală și sunt puși în situații neprevăzute. Calmează-te, o să fie bine, nu pățește nimic.

"Hai, liniștește-te că e ok! Dacă nu era ok ne suna cineva." În momentul ăla am început să plâng: "Daaaaa, că noi ne lăfăim în patul ăsta mare și copilul nostru doarme într-un copac. Ție ți se pare normal????"

"Măăăh, e un nor negru fix peste Corbeanca. Un nor mare, mare! Dacă vine furtuna și îi trăznește acolo în copac?"

"Hai, lasă, treci la culcare. Norul ăla mare și negru e noaptea. Fie-ta sforăie la ora asta."

- Bună dimineața mamii!!! M-am treziiiit! A fost super în copac!!

" În aceste tabere, încercăm în primul rând să stimulăm capacitatea de adaptare a copilului la situații noi, oferind suportul psihologic necesar, prin încurajare, motivare, emoții pozitive. De aceea ne place să spunem că este locul ideal pentru prima tabără a copilului. Am fost plăcut surprinși să constatăm cum, unii copii nu au mai vrut să plece seara, dorind să rămână cazați peste noapte alături de noi, punându-și pe jar părinții. Un moment greu pentru aceștia desigur, mai ales dacă se află la prima experiență a desprinderii de copil. Dar cine să înțeleagă că nu-i deloc ușor? Doar ceilalți părinți aflați în această situație!   Copilul își vede în continuare de experiența lui, testându-și propriile limite, iar părinții se perpelesc toată noaptea cu gândul la cel mic aflat departe. 🙂 Desprinderea copilului de părinte, așa-numita tăiere a "cordonului ombilical", presupune un efort comun - a copilului și a părintelui. Nu de puține ori, mamei îi este mai greu să facă acest pas decât copilului, iar anxietatea de separare este amplificată de trăirile părinților sau de ceea ce aceștia îi transmit copilului subliminal. Hiperprotecția copilului se poate explica prin nevoia de a ne proteja "puiul", nevoie puternic ancorată genetic, asigurându-ne astfel de perpetuarea și transmiterea propriilor gene. Nevoia de control asupra propriei vieți, acum iată și asupra vieții celui mic, ne adună în desaga amintirilor nopți albe de grija copilului, dar, mai ales, de dragul lui!" 🙂 Concluzii: Nu lăsați frica voastră să strice bucuria copiilor. Maria mea de abia așteaptă să se întoarcă în tabără și eu nu mai am nicio teamă legată de această ideea. Vă recomand cu tot dragul tabăra Mihaelei Tone.  Următoarea serie incepe pe 22 august. Iată programul si detaliile oferite de Mihaela:

Am fost ieri la Social Media for Parents şi în panelul specialiştilor prima care a cuvântat a fost Mihaela Bilic, faimoasa nutriţionista. Pornind de la cartea ei proaspăt lansată, ABC de nutriţie, Mihaela Bilic ne-a explicat ce greşeli facem ca părinţi în alimentaţia copiilor noştri. Ca să nu mai existe probleme, trebuie să ne răspundem corect la  5 întrebări simple De ce mănânci?

Copilul trebuie să mănânce de foame şi să se oprească atunci când se satură. De aia insistenţa noastră " hai mai ia o lingură de ciorbiţă " nu e bună. Copilul ştie mai bine că noi când se satură. El trebuie să mănânce pentru că îi e foame , nu de plicitiseală şi nici de nervi. Aşadar, NU încerca să impuni din exterior cantitatea, mâncarea nu trebuie să fie nici recompensă, nici pedeapsă.

Copilul trebuie încurajat să îşi cunoaca simţurile. Trebuie lăsat să se murdărească la masă cu mâncare, trebuie lăsat să guste şi să bucătărească. Primul instinct al copilului este să refuse o mâncare nouă, el e tentat să aibă o monotonie alimentară. ( Asta apropo de cei disperaţi ca mine că mănîncă doar ciorbă, şniţel cu piure, salată, peşte şi pizza )

Masa trebuie să fie masă. Dacă se poate în familie măcar la mic dejun şi cină. Trebuie acordată atenţie mâncării, trebuie stârnită curiozitatea copilului, lăsat să ajute la pregătirea mesei. Atenţie: fără ecrane, fără alte activităţi!

Mâncarea trebuie să fie bazată pe plăcere, echilibru, socializare. Copilul trebuie să aibă 3 mese, mic dejun, prânz, cină plus o gustare. Atenţie: Gustare, nu ronţăială! Un sandvici cu şuncă şi caşcaval, pe care şi-l prepară singur eventual e mai bun decât orice produs ambalat.

Alimentaţia trebuie să fie diversă, dar moderat cantitativ. Puţin din tot. Porţia copilului nu trebuie să fie egală cu a ta. Noi suntem tentaţi să le punem în farfurie aproape cât ne punem nouă. " Uitaţi-vă la palmele lor, asta e porţia! " ne-a spus Mihaela Bilic.

Pentru fiecare părinte ceea ce face copilul lui este unic. Mulți dintre noi am păstrat sau înrâmat un desen de-al lui. Pentru ca dincolo de hârtia în sine sau de culori, în desenul unui copil părintele lui vede dragostea 🙂 Asta a văzut și Ioana Nestorescu Bălcești. Un artist plastic din București. Ea face ceva unic în România: transformă desenele copiilor în mici opere de artă. Mecanismul este simplu. Dai un desen al copilului și ea îl transformă în orice îți dorești, pandantiv, cercei, ac de cravată, cam orice.   Am stat de vorbă cu Ioana să mi spună cum i-a venit ideea asta.

- Ioana, îți mărturisesc că nu am mai văzut niciodată astfel de bijuterii....specialiștii i-ar spune artă naivă, eu am văzut o bijuterie care râde :))) -  Mă bucur că spui asta. Înseamnă ca am reușit sa transmit ceea ce voiam. - Cum ți-a venit ideea să faci bijuterii din desenele copiilor? - De la fiul meu, Vlad. Acum are 17 ani și este ajutorul meu în proiectul asta. Când era mic îmi doream să păstrez fiecare lucru pe care îl desena, făcea. Și am păstrat, dar mi-ar fi plăcut să am tot timpul cu mine ceva făcut de el :)) Și acum ceva timp mi-a venit ideea să deschid Laboratorul de Imaginație. - Cum "prind viața" desenele? Mă contactezi, îmi dai desenul preferat și îmi spui ce îți dorești 🙂 ne sfătuim asupra materialului și în scurt timp primești "bijuteria". - Să zicem ca vin cu un....dragon și vreau un ac de păr :))) Ce ne facem? -  Îl facem! - Din ce material? -  Majoritatea bijuteriilor pe care le-am făcut au fost din argint, dar dacă cineva vrea din aur, spre exemplu, facem din aur. Vezi... multe desene făcute de copii, trebuie cumva sa le înțelegi sau interpretezi....de multe ori imaginația lor depășește puterea de înțelegere a adultului. - Cum e să transpui asta? - Motto-ul site-ului meu este " Copiii dansează înainte să afle că există muzică pe lumea asta" William Stafford. Copiii au mod minunat de a percepe tot ce îi înconjoară 🙂 pentru ei totul e mai simplu și frumos. Ar trebui cumva să împrumutăm asta de la ei. Și să le oferim aripi de iubire!  

Vacanta noastra de fete de la Sibiu in timpul Festivalului International de Teatru a avut mai multe momente foarte frumoase. Unul dintre ele a fost chiar  in ultima dimineata cand Cristina Bazavan si Adrian Tibu, directorul Teatrului Gong  i-au pregatit Mariei o frumoasa surpriza. Teatrul era inchis. Recuziterii pregateau cele doua sali pentru spectacolele de seara. Am intrat in cladire si imediat a aparut  Adrian Tibu impreuna cu Mircea Corcoveanu, sef productie si actor. Mircea ( care am aflat ca are doi copii 🙂 a luat-o de mana pe Maria si i-a prezentat teatrul: salile, cabinele de sunet, expozitia de afise si desene. Copilul coplesit de atentie si uimire a ramas mut.   Punctul culminant a fost vizita in biroul lui Adrian Tibu. Surpriza!!!! Era plin cu baloane 🙂 Seara la hotel am intrebat-o ce i-a placut mai mult. Mi-a spus razand : biroul cu baloane, mami cum sa lucrezi intr-un birou plin cu baloane? Eu m-as juca toata ziua. Si ce ti-a mai placut? Papusile...ai vazut ce fine erau?      

  Fiecare dintre noi are o jucarie din copilarie care i-a fost foarte draga. In cazul meu era un porcusor  alb de plus pe care il purtam peste tot. I-a ramas mostenire Mariei.  Dar Maria il prefera Pe Noapte Buna un ursulet de care nu se desparte niciodata. Fiecare dintre noi are o slăbiciune pentru una dintre jucăriile lui şi o păstrează acolo, în cufărul cu amintiri. Foloseşte mai târziu, când vine cu iubita/iubitul acasă îi arăţi  pluşul scămoşat sau poze cu odrasla, goală puşcă, ţinând în braţe o maimuţă, pe plajă la Eforie :)) Personalizarea e cheia succesului si producatorii de jucarii au inteles foarte repede asta. Nişte domni care au o companie  Crayola Imaginables au inventat o chestie foarte draguţă.  Le trimiţi un desen făcut de cel mic, cu un personaj, monstruleţ, prinţesă , orice şi ei îl transformă într-o jucărie reală. Totul se face online. Incarci poza, dai cu cardul şi în câteva săptămâni primeşti pluşul acasă! Cum ar spune americanul: a memory for a lifetime 🙂 Puteti comanda pluşul personalizat aici imaginables.crayola.com

Cred cu tărie că trebuie să muncești pentru amintirile copiulului tău. Intră însarcinile cele mai importante ale unui părinte. Sunt şi momente întâmplătoare care se transformă în clipe de neuitat dar de cele mai multe ori ce pregătesc cu atenție rămâne în mintea copilului meu pentru toată viaţa.

Foto: Dragoș Asaftei

- că am alergat pe stradă după artişti ( cred ca asta i-a placut cel mai tare daca e sa ma iau dupa hohotele de ras )

- că unii se jucau cu focul chiar în fața ei

- că o statuie s-a mişcat pentru ea

- că nu trebuia să aşteptăm să intrăm în vreo sala

- că au fost mai multe spectacole într-o zi

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Foto: Dragoș Asaftei

Veste buna cu 2 saptamani inainte de startul oficial al vacantei: Se deschide pentru sezonul de vara aceasta  Divertiland, cel mai mare parc acvatic de distracții din România. Sunt 35 de mii de mp si copii au la dispozitie:

- două piscine cu apă încălzită, o piscină olimpică pentru adulți și o piscină cu bandă antiderapantă pentru copii. Mi se pare important ca proprietarii se gandesc la siguranta. -  zonă lounge cu 3.000 de șezlonguri și 500 de locuri în cele două restaurante, LNKO și Divertiland Diner. Zona Super Paradise va putea fi accesată începând cu 17 iunie.

 22 de tobogane spectaculoase  2 piscine încălzite  11 restaurante  3 zone pentru copii

Fiecare fetiţă este o prinţesă! Fiecare băieţel este cavaler sau prinţ! Şi absolut fiecare mămică îşi doreşte pentru copilul ei ce e mai bun şi mai frumos. Dacă mămica mai e şi fashionistă....limita e doar pe card 🙂 Acum, mămicile care vor să îl îmbrace pe cel mic exact ca pe un royal baby au un loc special de unde pot alege. Se numeşte " The Diana Collection". Fundaţia caritabilă deschisă în memoria Prințesei Diana a angajat o creatoare de modă care să facă o colecţie inspirată de frumoasa Lady Di şi pasiunea ei pentru hainele tradiţional scoţiene. Şi a ieşit o colecţie de poveste, exclusivă şi demnă de prinţi şi prinţese. Absolut toate hăinuţele sunt realizate din materiale de cea mai bună calitate, lână şi caşmir din Scoţia. Şi pentru că Prinţesa Inimilor, aşa cum o numea o lume întreagă, era cunoscută pentru actele de caritate, cei de la Fundaţie au decis ca 12% din preţul fiecărei hainuţe să meargă către cazuri sociale. Întreaga colecţie o puteţi găsi şi comanda aici seraphine.com https://www.youtube.com/watch?v=F_00tXaZv4s&feature=youtu.be

  Pe 26 mai Gașca Zurli îți aduce împreună cu Gazeta Sporturilor cel mai așteptat cadou de Ziua Copilului – DVD-ul „Am o căsuță mică”! DVD-ul cuprinde spectacolul cu cântecele mult iubite de copii. Cei care au fost la spectacol știu deja, ceilalți vor descoperi pe DVD cum prietenii din Gașca Zurli, ajutați de Zâna Bună, vor învinge Vrăjitoarea. 60 de minute de jocuri și cântece cu cea mai iubită trupă de animație pentru copii din România. „Am o căsuță mică” este hitul copiilor de azi, un cântecel minunat care e știut pe de rost de milioane de copii, părinți și bunici. Acesta este primul cadou de 1 iunie gandit de Tanti Prezentatoarea. Dar...iata marea surpriza! Ziua de 1 iunie e sarbatorita de Gasca Zurli ca in povesti! “Ne bucurăm că putem să ne întâlnim cu prietenii nostri chiar de 1 Iunie într-un loc atât de frumos cum e Domeniul Știrbey. Sper să petreacă o zi minunată şi să se bucure de atât de mult verde. Este o întâlnire cadou, intrarea pe Domeniu e liberă. Ne vom strădui sa le oferim câteva surprize iar întâlnirea cu Gaşca Zurli cu siguranță va fi cireașa de pe tort. Aşteptăm prietenii să fie Zurli de 1 Iunie!“ declară Mirela Retegan, fondatoarea fenomenului Zurli.

FII ZURLI DE 1 IUNIE!

Am fost ieri cu Maria si David, prietenul ei la Cartea Junglei 4D la Mega Mall. O super experienta pentru copii dar si pentru adulti. E prima data cind merg la un desen animat in timpul saptamanii si e sala full. Bine, ca sa fiu Fifi pina la capat in primele 10 minute se vedea foarte, foarte prost. Nu intelgeam de ce. Ei bine, imi pusesem ochelarii de soare in loc de cei speciali. Au ras copiii de mine, de s-au tavalit...   Iata si motivele pentru care va  recomand sa vedeti acest film in varinata 4DX:

-  copiii sunt absoluti extaziat de experienta: bate vantul in timpul filmului, miroase a flori, cand ploua in film ploua si in sala, cand personajul principal alearga, pse zguduie scaunele, practic alergi si tu cu el. -  vocile actorilor romani care dubleaza sunt senzationale. De obicei, am o problema ca sunt aceleasi voci folosite mereu. In Cartea Junglei nu e cazul. -  mi-a fost teama ca Maria si David se vor speria de scaunele care se misca puternic. Nu a fost cazul, s-au amuzat foarte tare, au ras in hohote. -  jocul lui Neel Sethi, baiatul de 12 ani care il interpreteaza pe Mowgli. A fost ales din mii de candidati din toata lumea. O alegere perfecta mai ales ca e singurul actor din film in rest e plin de animatie. -  animatia in sine, sunt exceptional conturate si colorate animalele din film. -  invatamintele din ceasta poveste minunata: " O sa ajunga in satul de oameni si o sa il faca om,,,asta nu e bine " " Puterea haitei este lupul si puterea lupului e haita ". -  e o poveste atat de iubita de copii incat stiind personajele e foarte usor de urmarit pentru ei.

Ce inseamna 4dX ? Mișcarea scaunelor ca reacție a acțiunii de pe ecran. Un dispozitiv special pulverizează apă pentru o experiență realistă a secvențelor din film Sistemul ”Neck Air” este instalat în scaun și produce ventilație la nivelul gâtului Presupusele mirosuri acum vor deveni realitate Fulgere și trăsnete vor porni din tavanul sălii Iata si cateva avertismente de pe siteul http://www.cinemacity.ro/4dx