Villa Vinèa, povestea vinurilor de Crăciun

M-am împrietenit cu oamenii de la Villa Vinèa cu mult timp înainte de pandemie. Și am devenit fan înfocat când am văzut ce frumos și curat au știut să gestioneze o perioadă care pe mulți i-a dărâmat. Îmi plac vinurile lor, îmi plac evenimentele pe care le organizează și abia aștept ca la anul  să mă duc să-i vizitez. Dar până atunci am stat de vorbă cu Mircea Matei, Director General Villa Vinèa, un manager cu experiență îndrăgostit de businessul pe care îl conduce.

Care este povestea Villa Vinèa?

Povestea Villa Vinèa a început în anii 2000, cu italianul Heiner Oberrauch, proprietarul grupului Salewa, ce produce și comercializează articole dedicate iubitorilor de activități în aer liber și montanierilor și care include branduri precum Oberalp, Salewa Sport, Pomoca, Wild Country. În timpul unei vizite în România, acesta a descoperit Valea Târnavelor și s-a îndrăgostit de frumusețea sa. Pentru că avea viticultura în sânge – bunicul său deținând o mică vie, în Italia -, a luat în considerare opțiunea de a fonda o cramă aici. Astfel, primul pas a fost să testeze mostre de sol în cadrul institutului de cercetare agricolă din Laimburg, în Tirolul de Sud. Rezultatele au fost fantastice, confirmând conținutul ridicat de substanțe minerale, ceea ce îl făcea ideal mai ales pentru cultivarea soiurilor de struguri albe, aromatice. În plus, întrucât și condițiile climatice ale zonei erau extrem bune, Heiner a hotărât să investească aici și a fondat, în 2004, Villa Vinèa.

Care este relația lui Heiner Oberrauch cu crama și cu regiunea acum?

Pentru Heiner, Villa Vinèa este un business pornit din entuziasm și pasiune, din dorința de a transforma un pământ, care, pe atunci, era nefolosit, în ceva productiv, frumos. Ca orice antreprenor bun, a avut nevoie de confirmarea potențialului regiunii și de acea analiză de sol, dar, inițial, Heiner Oberrauch a fost atras în Transilvania de frumusețea locului și de oameni.

De aceea, el revine de câteva ori pe an la Villa Vinèa, pentru afaceri, dar și pentru relaxare, tururi cu bicicleta etc. Când e aici, Heiner caută să se bucure de frumusețea peisajelor și să interacționeze cu membrii echipei, ne gătește, organizează cine și prânzuri și își face timp să discute cu fiecare dintre noi.

A fost un an greu pentru foarte multă lume, pentru foarte multe bussinessuri, dar am văzut că oamenii de la Villa Vinèa s-au adaptat rapid. Pachete pentru acasă, degustări în cerc restrâns, vizite în vie. Ce alte idei ați avut pentru a va adapta la acest an atât de greu?

Din punctul de vedere al businessului, a fost extrem de important pentru noi să susținem industria HoReCa, ajutându-ne clienții cu condiții comerciale bune și cu extinderea termenelor de plată. Ulterior, am mers foarte mult pe extinderea canalelor de distribuție, un proces pe care îl începuserăm în 2018-2019 și ale cărui roade au fost simțite anul acesta. Același lucru s-a întâmplat și cu e-shopul propriu care a fost lansat anul acesta, în luna februarie.

Turismul la cramă este o activitate foarte dragă nouă, pe care o practicăm de câțiva ani și care crește tot mai mult, dar, anul acesta, în iulie, am realizat primul nostru eveniment propriu, la care am vândut bilete. A fost o seară de jazz live, în cadrul căreia am avut tururi de cramă, degustări ale vinurilor noastre premiate în cadrul IWCB, concerte de rock, folk și jazz. Bineînțeles, seara a venit și cu surprizele sale neașteptate, o ploaie, care, însă, nu a tăiat din entuziasmul participanților. Ne propunem să reluăm astfel de inițiative și anul viitor.

Acum, de sărbători, am lansat pachetele Villa Vinèa, prin care propunem clienților o serie de opțiuni: fie cutii de lemn elegante, ce includ  sticle de vin și tirbușon, fie serii a câte 6, pachete mai ample, care au rolul de a aduce experiența de la cramă acasă.

Vorbind despre vinuri premiate, ce medalii ați reușit să strângeți până acum?

Experiența noastră cu concursurile de profil este una bună, întrucât avem o serie de medalii cu care ne mândrim. În 2019, am fost cea mai premiată cramă românească, în cadrul International Wine Contest Bucharest, una dintre cele mai prestigioase competiții de profil din sud-estul Europei, iar, în 2020, în cadrul aceluiași concurs, am câștigat  medalii de aur pentru Contessa, 2016, Diamant Selection, 2018, Rose Premium 2019, Rubin Selection, 2016, Kerner Selection, 2018) și  de argint Cuvée Celést, 2015 și Gewürztraminer Selection, 2018). În plus, în 2018, Diamant Selection 2016 a fost selectat drept cel mai bun vin realizat din soiuri locale, de către Gault & Millau.

Vin sărbătorile și e anul în care stăm la propriu mai mult pe acasă. Masă de Crăciun  în familie restrânsă. Ce vinuri Villa Vinèa punem pe masă? Si cum le asociem?

Îți propun să începem cu un spumant realizat după metoda tradițională, Cuvée Celést, pe care îl putem degusta pe cont propriu, la început, sau asocia cu câteva aperitive, cum sunt, de exemplu, salata de boeuf cu maioneză sau ouăle umplute.

Pentru tradiționalele sarmale cu varză, nelipsite de pe masa de Crăciun, aș recomanda un vin alb, complex, cu arome fructate și cu o aciditate excelentă, cum este Kerner Premium.

Când trecem la friptura de porc, fie că vorbim de un ciolan gătit lent, de friptură sau coaste la tavă, merg pe un cupaj din Merlot, Zweigelt şi Fetească Neagră, celebrul nostru Rubin. Acest vin roșu baricat, ușor condimentat se potrivește cu preparate mai grele, bogate în sosuri, pentru că le echilibrează.

Pe lângă toate acestea, ți-aș recomanda să continuăm masa cu un pahar de Contessa, un vin dulce, realizat din struguri de Muscat Ottonel, Kerner şi Gewürztraminer, culeşi devreme şi deshidrataţi, mai apoi, până la stafidire. Rezultatul este unul plin de arome, în care se simt miere, citrice, peltea de gutui și piersici confiate. De aceea, el merge asociat excelent cu o felie de cozonac cu stafide și nucă.

Pentru final, aș recomanda să încheiem masa cu o pălincă Villa Vinèa, realizată din struguri Pinot Noir, maturată în butoaiele de stejar folosite, în prealabil, la crearea unuia dintre cele mai premiate vinuri ale noastre, Diamant Selection.

Care e ordinea corectă în care consumăm vinurile la masa de Crăciun?

Eu cred foarte mult că, dacă ceva îți aduce plăcere, ar trebui să lași acel lucru să te ghideze, fără a urma, neapărat, o “ordine corectă”. Tehnic, însă, specialiștii recomandă să începem de la alb și să mergem spre roșu sau să pornim de la cel mai lejer și să evoluăm spre cel mai corpolent. Depindem, însă, și de tipul de meniul mesei de Crăciun, care este, adesea, bogat în produse de porc, ce se potrivesc mai bine vinurilor roșii, seci.

Mi-a plăcut ideea pachetului de degustare. 6 vinuri, pe gustul fiecăruia, n-ai cum să greșești. Cum degustăm acasă departe de experiența unui profesionist?

Vinurile bune merită o companie pe măsură, așa că e important să le degustăm în cadrul unei întâlniri plăcute, alături de membri ai familiei restrânsă sau vreun prieten apropiat.

Ca exerciții de degustare, este extrem de important să lăsăm vinul să ne vorbească, să îi acordăm atenție. Începem prin a-i admira culoarea, preferabil îndreptând paharul spre un fundal alb, și a-i ghici nuanțele, după care îl mirosim și încercăm să identificăm ce amintiri ne trezește, ce senzații olfactive activează în noi. Abia după aceea îl gustăm, savurându-l, pentru a-i percepe aromele. Pe măsură ce ne obișnuim, îndeplinim acești 3 pași în armonie, trecând elegant de la unul la celălalt. Degustând conștient vinul, vom începe să remarcăm diferențele și ne va fi mai ușor să identificăm care sunt soiurile de struguri sau cupajele care ne plac cel mai mult.

Ca sfaturi practice. Deschidem sticlă de vin și lăsăm puțin să respire sau turnam imediat?

E întotdeauna bine ca, mai ales, vinurile liniștite, roșii, complexe să respire.

E interesant să guști un vin imediat ce a fost desfăcut și să vezi cum evoluează, pe parcursul degustării, pe măsură ce e expus la aer. Dacă poți percepe cum i se schimbă nasul și gustul, experiența devine foarte plăcută.

În cazul vinurilor roșii, complexe, vechi, aerarea este importantă, deoarece eliberează aromele în stare latentă să iasă la iveală și să respire. De aceea, paharele largi, care oferă o mai mare suprafață de contact cu aerul sunt recomandate.

Din clipă în care am deschis o sticlă de vin și nu am băut o pe toată, cum păstrăm? Frigider, dulap, câte zile, la ce temperatura?

Niciodată în dulap, pe dulap sau la temperatura camerei, mai ales că aceasta oscilează semnificativ de la un moment al zilei la altul, ceea ce afectează profund calitatea vinului. În general, este bine să le ținem la frigider, la temperatură constantă, de 12 grade Celsius. Este important să nu confundăm temperatura de păstrare cu cea de servire, care diferă pentru fiecare tip de vin, fiind de 4-6 grade Celsius pentru spumante, 9-12 pentru albe și rozeuri, 15-16 grade pentru cele roșii, ușoare și 18-20 de grade Celsius pentru cele roșii, maturate.

Spumantul se bea la începutul mesei să ciocnim pentru noroc sau la final dacă avem un tort pe masă?

După cum spuneam, eu l-aș recomanda oricând ne face plăcere. Alegerea mea este, însă, la început, pentru deschiderea papilelor și pentru a seta tonul festiv al ocaziei.

Care sunt vinurile vedetă de la Villa Vinèa? Care e preferatul dumneavoastra?

Există o serie de vinuri extrem de apreciate de cumpărători, Diamant Selection, cupaj de Fetească Regală și Fetească Albă, Rubin Selection, din Merlot, Zweigelt şi Fetească Neagră, un vin roșu, sec, extrem de bun, Cuvée Celést, spumantul nostru realizat prin metoda tradițională, Contessa, vinul dulce, care merge foarte bine atât cu deserturi, cât și cu brânzeturi maturate sau foie gras. În plus, există câteva soiuri, precum Kerner, care sunt specifice cramei noastre și care nu sunt cultivate de către alți producători locali, ceea ce le face căutate de cunoscători și pasionați.

Vinul pe care îl consum cel mai des este Pinot Noir. Îmi place, pentru că e un soi delicat, elegant, cu arome subtile, dar ferme și, în plus, extrem de versatil. La Villa Vinèa, avem o pasiune pentru acest strugure, îl folosim atât pe cont propriu, în gamele Classic, Premium, Selection, cât și în cupaje și în spumant. Îl prefer, mai ales, în serile călduroase de vară, pe terasă, servit ușor rece, alături de un platou de brânzeturi locale. Dacă vorbim despre preparate mai elaborate, din rață, curcan sau chiar de un steak de ton medium-rare, atunci recunosc că desfac cu drag o sticlă de Pinot Noir Selection, un vin mai complex, în care aromele de fructe roșii coapte, specifice soiului, se îmbină armonios cu notele aduse de maturarea în butoaie de stejar și de învechirea în sticlp – cacao, vanilie, fructe de pădure.

Un vin bun o idee buna și de cadou.  Ce ne recomandati?

Din ce am observat în magazine, doamnele preferă spumant sau vinurile aromate. Pentru bărbați, aș recomanda cutia cadou, de lemn, care include Rubin Selection și Diamant Selection, deoarece sunt două dintre cele mai apreciate vinuri ale noastre și sunt o adevărată experiență enologică.

Care sunt particularitățile Villa Vinèa?

Villa Vinèa este o cramă în care oamenii, de la proprietarul Heiner Oberrauch, până la fiecare membru al echipei, pun foarte multă pasiune în ceea ce fac și se mândresc cu rolul lor în dezvoltarea și promovarea vinurilor de calitate. Ne bucurăm de asocierea a doi vinificatori extrem de talentați, Misi Denes, localnicul care coordonează activitățile de producție ale cramei, și Celestino Lucin, italianul declarat, în 2009, Oenologul Anului, de către publicația Gambero Rosso. În plus, beneficiem de un sol excepțional – singurul clasa B, din România, conform regulamentelor europene -, propice cultivării viței-de-vie și de condiții meteorologice extrem de bune.

Ce planuri are Villa Vinèa pentru anul care vine?

Planul este să creștem constant nivelul de calitate al vinurilor noastre, de aceea, normăm constant producția și reducem cantitatea de struguri / hectar. Ne dorim, de asemenea, să rămânem alături de industria de HoReCa și să dezvoltăm tot mai mult pasiunea consumatorilor români pentru vinuri. Bineînțeles, vom face acest lucru prin intermediul degustărilor și evenimentelor organizate la crama, extrem de dragi nouă.

Pe termen lung, dorim să devenim una dintre casele de vinuri recunoscute internațional și să contribuim la poziționarea României drept una dintre țările prestigioase, care produc vinuri de calitate.

Vinurile Villa Vinèa pot fi comandate aici.

 

 

 

Salt peste zidul prejudecăților legate de carieră. Interviu cu Valentin Butnaru, prezentatorul The Wall

În vremurile dinamice pe care le trăim, alcătuirea planului de viață perfect este o utopie care poate ajunge să fie distructivă. Așteptări nerealiste, speranțe false, resurse materiale, psihice și fizice irosite în urmărirea unor obiective ce se dovedesc de neatins în cele din urmă, frustrări ce se acumulează din incapacitatea sau refuzul de a ne adapta la realitățile mereu schimbătoare. Sunt capcanele planului de viață minuțios alcătuit.

Vali Butnaru este demonstrația vie a faptului că o minte deschisă la oportunități și capacitatea de a reacționa la provocările imediate sunt de departe mult mai eficiente în alegerea unui traseu de succes, decât un plan pe termen lung. Cu o privire senină, Vali ne-a dezvăluit secretele sale deloc secrete, mindset-urile complicate și totuși atât de simple care l-au adus în poziția în care este acum.

Doamnelor şi domnilor, prezentatorul celui mai important show de divertisment din grila de toamna Antena 1:  The Wall.

 

Ai studiat actoria la modul serios…

Karma mea este total dată peste cap şi mereu cînd eram deraiat un prieten mă convingea să fac ceva. Aşa a fost şi cu Şcoala de artă. Un prieten m-a convins, am aflat cu puţin timp înainte de ziua de examen, nu eram pregătit, am avut noroc că directoarea şcolii cu care am dat examenul m-a plăcut, m-a pus să dau nişte replici pe tonalităţi diferite şi uite aşa am intrat. Bine, eu am făcut actorie de la 12 ani din şcoala generală şi apoi liceu.

Cum au fost anii de liceu?

Eram pasionat de teatru, am făcut liceul la Cuza şi acolo a făcut şi Bendeac. El avea o trupă de teatru, era vedeta liceului. Apoi am făcut şi eu cu prietenii mei din liceu o trupă. Eram mai mici, mai aiuriţi şi ne băteam cu trupa lui Bendeac în teatru. Repetam în acelaşi loc şi au ieşit discuţii că noi mai dezorganizaţi, lăsam mizerie, am rupt şi o draperie. În trupa lui Bendeac se muncea mai mult, erau mai organizati, mai disciplinaţi. Bendeac era foarte bun de pe atunci. Cu timpul am înţeles şi noi că trebuie să fim mai serioşi, ne uitam la ei ca la nişte profesionişti, asta ne-a ajutat, ne-am disciplinat şi am crescut încet, încet. Directorul şcolii a remarcat asta şi ne-a luat în serios, ne-a făcut o sală de spectacole în liceu, am fost foarte mândri şi sunt bucuros că Liceul Cuza, poate şi datorită nouă, are acum o trupa de teatru, poate cea mai puternică din liceele din România. Au resurse alocate, se duc la festivaluri. Sunt foarte bucuros că se întâmplă asta.

Nu te-ai gândit să dai la actorie, la UNATC?

Ba da, m-am şi pregătit, dar apoi m-a convins mama să fac ceva cu viaţa mea (râde) şi am dat la Drept unde am intrat la stat, la buget. Am intrat şi la Sorbona – facultatea de drept are o secţie în limba franceză acreditată Sorbona – şi, cum sunt foarte bun la franceză, am intrat şi acolo. Poate o să razi că am făcut o mie de lucuri. Nu ştiu altfel. Tot timpul vreau să fac ceva nou. Nu sunt prost deloc. Poate asta e problema. Am dat şi la jurnalism trimis de profesorul Ferenc Vasas. Era cel mai iubit dintre profesori, aş spune cel mai iubit dintre oameni. El a văzut ceva în mine, m-a plăcut foarte tare şi era uimit că luam 10 la toate testele lui şi asta cred că îl enerva şi mi-a zis “Băi, Gloabă! Trebuie să dai la jurnalism. ”Nu, domn profesor. “Ba da, mă, gloabă! ascultă ce spun eu aici.”

Şi m-am dus ferm convins că nu o să intru. Când s-au afişat rezultatele, era un tabel, fără funcţie de search, o mie şi ceva de oameni, m-am căutat de la poziţia 30 în jos şi nu m-am găsit. M-am enervat mă gândeam: Băi, nu pot să fiu totuşi atât de prost să fi făcut o greşeală atât de mare, să mă fi scos de tot, să mă descalifice. Pur şi simplu, nu mă găseam. M-am găsit după 2 zile, eram pe poziţia a 15-a cu o notă foarte mare. Am rămas şocat. Am făcut foarte multe cursuri, vreau să merg în foarte multe direcţii. Sunt Vărsător şi vreau mereu să ştiu tot despre cât mai multe lucruri.

După Şcoala de artă?

Am fost nevoit să muncesc de la 15 ani, m-au atras teatrul şi televiziunea, primii bani i-am câştigat mergând în public la diverse emisiuni tv. Prima emisiune la care am fost, culmea, am fost în public la o emisiune concurs: Vreau să fiu miliardar. Am făcut foarte multe lucruri ca să ajung aici, dar au fost întâmplări minunate, nu mi-am pus eu în cap cu liniuţă ce am de făcut ca să ajung aici. Pur şi simplu, am avut noroc.

De ce a trebuit să munceşti de la 15 ani?

Nu e o poveste tristă. În familia mea, părinţii mei m-au crescut într-un fel, câştigau bine amândoi şi m-au învăţat să respect munca. Am fost nevoit în sensul că a fost ceva natural să fac asta, moral nu se putea să stau cu mâinile în san, m-aş fi simţit prost.

Ai rămas prieten cu profesorii tăi?

Da, am fost un copil bun deşi nu îmi făceam temele. Uite, sunt prieten pe facebook cu profesorul meu de română. Am luat 10 la capacitate şi la BAC, deşi nu învăţam foarte mult, reţineam rapid şi mă bucur că am şi rămas cu tot ce am acumulat. Prindeam din clasă, n-am tocit niciodată.

Cum a fost la casting la The Wall?

A fost genial. Îmi doream dintotdeauna divertisment, asta am făcut cel mai mult. Era un vis. Dar cumva, pentru că am descoperit ştirile şi îmi place foarte mult ce fac la Observator, aproape că uitasem de visul DIVERTISMENT. Într-o bună zi m-a sunat Diana (nr. Diana Zamfirescu PR manager Antena Group ) să mă cheme la acest casting. M-am blocat. Total. Nu înţelegeam ce, cum, de obicei discuţiile cu Diana erau despre promo, şedinţe foto. Nu ştiam ce se întâmplă, despre ce e vorba, nu mai fusesem la un casting de 10 ani. M-am dus mai mult de gură Dianei, de ruşinea ei. Nu ştiam cine mai vine, aveam să aflu că au fost nume mari. Nu mi-a fost frică pentru că nu aveam nicio aşteptare. Mă gândeam că sunt de la ştiri, că sunt prea serios. Nu primisem desfăşurătorul, am aflat acolo despre ce e vorba şi, cumva, am fost nevoit să improvizez foarte mult. Şi cred că asta m-a ajutat foarte tare pentru că nimeni nu se aştepta să mă descurc bine fără prompter. (râde)

Tot ce ai făcut ai făcut la insistenţele altora parcă ţi-a fost frică de succes. Te-ai gândit vreodată la asta?

Da, de multe ori cred că totul vine din timiditatea mea. Unii spun că sunt arogant. Nu sunt deloc, sunt timid. Eu nu mă uit la mine performând, nu am o părere extraordinară despre mine. Mi se pare că sunt un om normal şi, din perfecţionism, simt tot timpul că trebuie să mai învăţ, trebuie să mai citesc. Ţin să nu dezamăgesc. Uite, spre exemplu dacă am invitat în platou un economist, mă gândesc tot timpul că se uită proful meu de economie din liceu şi că o să fie atent la întrebările pe care le pun, dacă ştiu lucruri, dacă înţeleg ce spune invitatul meu. Nu vreau să îl dezamăgesc.

Cum a fost întâlnirea cu Mona Segall, producătoarea show-ului The Wall?

Pe femeia asta o vedeam ca pe un Dumnezeu, am respectat-o de la distanţă. Din colţişorul meu, mă gândeam cum să ajung să văd cum lucrează, visam. Când ne-am întâlnit faţă în faţă a fost foarte tare pentru că eu mă aşteptam să fie o tipă dură, rece, distantă şi am descoperit că e un om foarte bun, am avut chimie din prima clipă, parcă ne ştiam de o viaţă.

Când ai aflat că ai câştigat cum ai primit vestea?

Ştiam că sunt în cărţi, ştiam că sunt pe lista finală, dar nu credeam cum nu cred eu mereu (râde). Când m-au sunat să mă anunţe, am avut un blocaj de jumătate de ora. Total. Nu îmi venea să cred, nici acum nu îmi vine să cred că o să lucrez pentru echipa Monei Segall. Că eu aşa văd lucrurile: eu lucrez pentru echipa Observatorului, nu echipa lucrează pentru mine, eu lucrez pentru echipa Monei Segall, nu echipa Monei lucrează pentru mine. Nu e deloc doar un job. E o onoare. Şi un mare vis. Imediat cum am aflat, am sunat-o pe mama care are şi ea un stil e ca şi mine Vărsător, ştiam că îşi face scenarii şi griji, nu îi dădusem prea multe detalii. Am zis să îi curm suferinţa, să o liniştesc.

Şi ce-a zis?

A înnebunit îţi dai seama şi ea şi tata, Vărsători amândoi, s-au bucurat enorm. Erau şocaţi şi bucuroşi. A fost o perioadă în care nu am vrut să spun nimănui, mi-e era frică să nu mă sune să îmi spună că s-au răzgândit că nu sunt eu cel ales. Mi-era frică să le spun celor dragi ca să nu fie dezamăgiţi că nu am reuşit.

Ai fost vreodată nevoit la ştiri să joci teatru?

Oamenii au impresia că noi suntem bine merci, că suntem fresh orice ar fi, nu au idee la cât ne trezim. Adevărul e că nu e mereu aşa. Sunt zile în care, la 6 dimineaţa când toată lumea doarme, tu poate eşti la pământ, . Ori un lucru e clar: la ştiri la 6 dimineaţa trebuie să fiu foarte sus. Nu este actorie, dar trebuie să accesez un alterego al meu, care este cea mai bună variantă a mea de ieri după amiază şi mă duc acolo. Deci nu e un rol, sunt tot eu dar în cea mai bună varianta mea. Dau un reset şi treaba merge perfect.

În plan profesional ai făcut foarte mult, ai schimbat rolurile mereu. Cum e în viaţa personală?

E ok. Nu sunt căsătorit, nu am copii, sunt singur. Nu îmi fac proiecţii deloc în zona asta. Las lucrurile 100% să vină de la sine, nu agăţ, nu vrăjesc, nu fac nimic din toate astea ( râde ). Viaţa personală e foarte ok, foarte ok.

Ai o legătură puternică cu părinţii tăi…

Sunt foarte legat de ei, foarte legat. Mi-am jurat demult că o să fac tot ce pot să îi ajut. M-au făcut târziu, sunt în vârstă, sunt pensionari amândoi. Au avut probleme de sănătate amândoi. Acum, Slavă Domnului, sunt bine, suntem bine. Stau şi aproape de ei, vreau să îi ajut. Nu e o poveste dramatică aici. Pur şi simplu, asta simt că vreau să fac, să îi ajut pentru că ei au fost alături de mine în fiecare clipă grea; am făcut şi eu multe greşeli şi ei au fost acolo mereu să mă ajute.

Care este cel mai mare defect al tău?

Am o memorie foarte proastă, când uiţi numele, locuri situaţii nu e tocmai plăcut.

Ai mereu o atitudine relaxată…

Fac exerciţii de meditaţie. Să nu îţi închipui că sunt avansat, sunt la început, dar meditaţia mă ajută. Lucrez foarte mult cu mine, nu fac rău nimănui.

Dar cum reacţionezi când cineva îţi face rău?

Ignor şi fug. Noi ne influenţăm foarte mult unul pe altul, ştiu că dacă stai lângă cineva cu o atitudine negativă care se plânge non stop, invariabil preiei din stare. Eu nu am o problemă cu asta pentru că îmi place să ascult foarte mult oamenii dar, la un moment dat, pun o barieră, pun stop. Dacă mi se cere sa dau un sfat, il dau, dacă nu, nu mă bag. Ador oamenii care sunt mereu pozitivi. Eu sunt foarte empatic, dau mult mai mult pentru alţii decât pentru mine, nu sunt egoist deloc şi asta poate fi o problemă. Mă enervez greu şi îmi trece repede. Încerc să iau oamenii aşa cum sunt.

Şi în dragoste?

În dragoste e ca în dragoste. (râde)

E diferit?

Ador femeile. Am avut relaţii extraordinare cu femeile. Am două surori mai mari, o mama pe care o ador. N-am niciun fel de tipologie la femeile pe care le iubesc

Te îndrăgosteşti uşor?

Nu prea, deloc (râde). Toate femeile sunt la fel. Sunt nişte fetiţe de 12 ani care au nevoie de multă atenţie…

Şi bărbaţii?

Şi mai rău :))). Eu sunt pueril în multe momente, nimeni nu mă crede când spun asta.

Revenind la emisiune: Ai plecat în Polonia cu echipa condusă de Mona Segall. Acolo într-un super studio se înregistrează pentru toate formatele locale din Europa The Wall. Cum a fost?

Primul contact cu Wall ul a fost copleşitor… E imens şi îţi dă un sentiment incredibil de fascinaţie combinată cu nerăbdare. Totul e la superlativ acolo, totul e la puterea a 10 a. Echipa lor e de peste o sută de oameni, sunt 200 de oameni în public, zeci de camere, toţi sunt cei mai buni pe domeniul lor, iar eu am făcut parte din echipa Monei, cei mai buni oameni de divertisment. Nici nu aş fi putut visa la aşa ceva .

Ce te-a impresionat cel mai mult?

Cred că profesionalismul tuturor. Nu aş fi făcut faţă la 4 emisiuni pe zi, dacă nu eram înconjurat de oameni extremi de buni la ce fac. M-au îndrumat pas cu pas şi au avut o încredere oarbă în mine… Asta m-a motivat cel mai mult.

La ce să se aştepte oamenii de la The Wall?

Să se aştepte la cel mai captivant, emoţionant şi imprevizibil parcurs printr-o varietate de momente, generate de hazard, decizii de ultim moment şi poveşti de viaţă frumoase. Eu am fost în priză doar datorită acestor elemente. Sunt eu, nu e vreun rol, nu aveam cum să am asemenea reacţii decât dacă mă lăsăm dus de tsunami-ul asta emoţional.

Eşti fericit?

Da. Sunt extaziat, mai bine zis. Au trecut câteva zile, dar eu sunt tot acolo, dansând în pauze cu publicul, sau rămânând fără voce după câte o bilă verde căzută pe o suma colosală 🙂

Show-ul The Wall debutează la Antena 1 pe 13 septembrie.

stilist: Mircea Bărbulescu

make up: Daniela Barbur

asistent foto: Ovidiu Craiciu

fotografii:  Adi Popa

Fotografiile au fost realizate in apartmentul   Elite Presidential Suite,  Hotelul Radisson Blu

****

Pentru cei interesati de preluare, se pot  prelua maximum 1000 de semne de interviu cu citarea sursei si link complet