O noapte la Conacul Benke din Ținutul Conacelor

Conacul Benke mi-a fost adăpost de lux în turul pus la cale în Țara Conacelor de Asociația Travel Focus. Covasna e surpriza anului pentru mine, sincer nu mă așteptam să văd atâtea locuri frumoase și să întâlnesc atâția oameni faini.

La Conacul Benke am ajuns la un prânzișor, după o zi de plimbări. Văzut din stradă mi s-a părut o clădire nouă, nu un conac. Chiar m-am gândit: care o fi procedura de botez, cum iei titlul de conac? De ce nu hotel, de ce nu pensiune? M-am lămurit repede că trebuie să fie construit încă din vremurile în care se scriau primele file ale nostalgiei. Conacul Benke a fost restaurat. E construit la începutul secolului al XIX-lea, iar procesul de renovare și reamenajare a început în 2008.

 

Poza cu el cum arata in paragină și cum arată acum m-a lămurit definitiv.

Conacul Benke nu e pentru tine dacă îți place agitația marilor hoteluri, dacă vrei muzică dată la maximum și restaurante afumate cu arsură de mici.

Conacul Benke e pentru cei care iubesc liniștea, luxul, mâncarea fină, atenția. Răsfățul adică.

Iată și atuurile lui:

– 12 camere duble
– 2 suite
– 1 apartament cu 2 dormitoare
– un restaurant unde un tânăr Chef (ținut departe de ochii oaspeților) gătește ca în filmele cu fețe regale. În prima seară am primit o prăjiturică învelită în mac, acoperită de frișcă naturală și așezată pe un pat de dulceață de caise. Deasupra, stătea moț o floare de lavandă. Am întrebat-o pe doamna care ne servea ce prăjitura e, dacă are un nume. “Da, cozonac cu mac.” Și da, cozonac era, ușor reinterpretat. Mmm, aș interpreta toată ziua niște cozonac
– piscina si spa-ul. Masaje, tratamente, saună sau poți să zaci în jacuzzi
– liniștea. Tone de liniște
– loc ideal pentru teambuliding-uri și nunți de poveste

Mai multe informații despre Conacul Benke găsiți aici.


Jamie Italian. La restaurant ca la bunica acasă


Am fost fascinată de Jamie Oliver de prima dată de când l-am văzut la televizor, acum 20 de ani. Mă uitam la el cum gătește acolo, în grădina din spatele casei, cu câtă ușurință face bucatele alea și mă gândeam că nimic nu e mai simplu decât să stai la cratiță. I-am cumpărat cărțile, am gătit după rețetele lui, m-am îndrăgostit pe vecie de el, acest bărbat simplu cu o droaie de copii acasă care ne arată că în bucătărie nu trebuie să ai nu știu ce vase complicate sau sosuri scumpe ca să îți dai gata musafirii.

Prima dată am mâncat într-un restaurant “Jamie Oliver” acum câțiva ani, la Londra. La “Jamie Italian”. Mese simple, scaune de tablă, o atmosferă firească. În mijlocul restaurantului, mese de lucru unde se ținea un curs la care londonezii învățau să prepare rețete italienești. Am nimerit lângă un grup de prieteni care își făcuseră cadou experiența asta și hohotele lor de râs mi-au rămas în minte, așa că mi-am promis să mai ajung.

Și uite așa, acum câteva săptămâni în Scoția am ajuns iar la “Jamie Italian”. De două ori. O dată în Glasgow și o dată în Edinburgh.

Eram cu Mirela și cu Moni și ne-am comandat ca niște fete libere aflate în vacanță. Am început cu un platouaș, ceva ușor, de vară, pentru toate trei. Eu am cerut și extra supă de mazăre și friptură, Mirela a mai cutezat o extra salată. Am cerut și desert, dar chelnerul, băiat galant, a zis să vedem mai târziu dacă mai putem și desert.

Și cum venea platouașul, lipa-lipa, băiatul care ne servea pune pe masă și niște conserve mari de bulion, genul ăla pe care îl știam din cămara bunicii din Zărnești. Ma gândeam că ne dă conservele și ne trimite acasă sau ceva. Ne-a liniștit Moni. Erau suport pentru platouaș.

Platouașul fiind mai exact compus din brânzeturi, salamuri, măsline marinate în sosuri magice, prosciutto, legume pudrate cu mirodenii numai de Jamie știute. Și o pâine care n-avea legatură cu vreun regim dietetic.

După toate nenorocirile astea, m-am apucat de supa de mazăre. Cu mentă. Dementă. Ce să vă spun? Neam de neamul meu nu a mâncat ceva mai bun. Era mică, dar extrem de sățioasă.

Băiatul gentil care se ocupa de noi m-a întrebat dacă mai vreau și friptură. Sau cum ar veni, dacă mai am loc. Am acceptat. Din amabilitate, da’ și de curiozitate, că foamea trecuse de multă vreme. Și n-am regretat, pentru că a fost delicioasă, chiar dacă nu am putut să o mănânc pe toată. D’aia avem poșete. Glumesc. Totuși, mi-a plăcut foarte tare că omul m-a întrebat dacă mai vreau friptura, nu am mai întâlnit asta nicăieri, de obicei ce comanzi aia primești, nu merge să spui după primul fel “domne, nu mai vreau, că m-am săturat.”

Desert n-am mai vrut, că simțeam că nu ne mai ridicăm, dar am mâncat din priviri platoul de brownies îmbibate în ciocolată și acoperite de nuci caramelizate. Sunt sigură că erau groaznice.

Concluzii. Ce mi-a plăcut cel mai mult?

– e totul simplu, nu te simți stingher că nu ai habar cu ce să mănânci
– ospătarii sunt aleși după gradul de cumsecădenie
– farfuriile arată fix ca pe vremea bunicii
– te așezi la masă și primești imediat o sticlă de apă și pahare din partea casei. Curate.
– pizza nu are forma aia perfect rotundă, e pusă pe talere de lemn, te uiți la ea și te gândești “asa imperfectă pot să fac și eu acasă“
– gustul e gust și mâncarea e super sățioasă. Obsesia domnului Jamie pentru ingrediente a meritat
– colțul de suveniruri. Poți să cumperi vase, cărți, tacâmuri, sosuri. De la Jamie de acasă

Nu e ieftin, dar e o experiență pe care o ții minte o viață. Plus că poți alege unul din meniurile de prânz la un preț mai mult decat ok.

Jamie Oliver e Chef-ul pe care îl iubește toată lumea. Simplitatea lui dusă la extrem l-a făcut unul din cei mai bogați bucătărași din lume (are o avere de peste 240 de milioane de lire sterline). Acest bărbat ciufulit, îmbrăcat în cămașă cu mâneci mereu suflecate, pe mine m-a cucerit. Și nu e vorba de bani, chiar nu e. E licărirea aia din ochi și felul în care știe să te cucerească fără măcar să încerci să te împotrivești. E Jamie.

 

 \

Castelul Stirling. Acasă la Braveheart în inima Scoţiei

De fiecare dată când mă gândesc la o țară de destinație am niste cuvinte cheie în minte. De exemplu: Italia, paste, espresso și prosecco. Portugalia, vânt, ocean, fado și vin. Dacă mă gândesc la Scoția, zic automat scotch whisky și castel. Așa sunt eu, prințesă. (Despre respectul și tradiția pentru licoarea magică am scris chiar aici.)

E, și când zici castel scoțian, nu poți să nu zici Castelul Stirling. Am ajuns la el într-o zi, pe la un prânzișor. Cu vântul în plete, la propriu. Și cu puțină ploaie, da’ mai ales cu mult vânt. Clima perfectă pentru mine, cred că Scoția e țara unde aș putea să traiesc fără niciun fel de problemă. Poate chiar și să mor.

Castelul se vedea de la șosea. Era și greu să nu se vadă, e destul de măricel. Este unul din cele mai populare castele din Scoția, îl găsiți de obicei între Glasgow și Edinburgh, e zona lui preferată. Părerea mea sinceră e că merită să îi faceți o vizită, mai ales dacă aveți copii. Da’ și dacă nu aveți, tot merită.

E construit pe o stâncă destul de vulcanică, în total contrast cu linistea care o să vă cuprindă când intrați în el. În acest minunat castel este îngropat William Wallace, eroul interpretat de Mel Gibson, motivul pentru care fanii Braveheart trec castelul pe primul loc în topul atracțiilor din Scoția.

Stirling, orașul, îți taie respirația. Are toate ingredientele scoțiene: verde, arhitectură, curățenie, istorie și castel. Iar castelul este perla orașului. Aici a copilărit Maria, Regina Scoției, aici s-au scris marile povești cu prinți și prințese adevărate. Da’ prea multă istorie strică, trec la ce mi-a plăcut cel mai mult și cel mai mult:

este un loc gândit cu mare atenție pentru turiști:
– panouri explicative peste tot, ghizi îmbrăcati în tot felul de personaje faimoase, informații la tot pasul
– curățenie impecabilă
– adaptarea istoriei la vremurile moderne. În castel se organizează nunți și petreceri corporate. Fără manele, totuși.
– există o cafenea unde poți sta liniștit să admiri orasul Stirling de sus, de la înălțime princiară grădina Reginei Maria a Scotiei, unde copii se joacă nestingheriți de-a ce vor ei
– tururile special create pentru copii, căci nu-i așa, cum mai bine să îi învețe istoria decât prin joacă.
– sunt săli întregi cu tot felul de jocuri și joculețe
– umorul personalului. Pe relaxare.

Așa că începeți să faceți bagajele. Castelul Stirling e de neratat, dacă ajungeți sau nu în țara verdelui perfect. Cateva ore perfecte pentru sufletul vostru n-o să vă strice niciodată. Freeedoooom!

 

Excursii de vis cu Paradis Tours la Marea Neagra

Puhoi de lume la Marea Neagră românească. Am tot mai mulți prieteni care aleg să își petreacă vacanța pe litoralul nostru, în ciuda cârcotașilor care spun că nu prea ai ce face în afară de plajă și baie. Eu spun că ai ce face, numai dacă mă gândesc la ce terase și restaurante wow s-au deschis în ultimii ani, dar și tot felul de locuri unde poți să pierzi ore bune cu scopul clar al relaxării. Agenția Paradis Tour vine cu idei de a petrece clipe memorabile în vacanță, pe litoralul românesc sau foarte aproape de el.

1. Croazieră în Delta Dunării

Iată o vacanță în vacanță. O zi în minunata noastră Deltă după care tânjesc străinii și unde orice iubitor de natură se îndrăgostește pe loc de atmosferă și priveliști. O excursie de o zi cu plimbări printre canale și un prânz tradițional pescăresc. Detalii aici.

2. Vizită în Balchik și sudul litoralului românesc

Litoralul românesc nu înseamnă doar Mamaia, cu agitația și cluburile ei. Personal, prefer stațiunile din Sud, unde e mult mai multă liniște. Și dacă n-ai fost niciodată în Vama Veche, acum e momentul să te oprești puțin. Sunt suficiente câteva minute ca să înțelegi de ce e poate cea mai nostalgică stațiune de la noi. Apoi, treci granița la vecinii bulgari și ajungi în stațiunea cu iz regal Balcik. Și ca să te simți fix ca în filmele cu prinți și prințese, gazdele te așteaptă cu o degustare de vinuri regale. Programul întreg îl găsiți aici.

3. Distracție în Paradis Land

Ei bine, da! Avem și noi un parc de aventură la Marea Neagră. Am scris despre el aici. Așa că dacă aveți copii, e o super idee să vă luați o zi de distractie la Paradis Land.

4. Seară Grecească

Și dacă totuși râvnești la Grecia, o seară tradițională grecească îți poate alina dorul. Organizatorii te iau cu autocarul și te și duc înapoi după ospăț, ca să bei ouzo fără să te gândești la consecințe. Detalii aici.

5. Seară Românească

Dacă te duci la mare fără sa ai parte de o seară românească, cu mici, cu bere, cu formație și dans, e ca și cum te-ai dus degeaba. Așa că cei de la Paradis Tour s-au gândit și la o seară specială românească.

BONUS!

Daca nu ești din București și nu ai vizitat niciodată Capitala, te poți înscrie la o excursie de o zi, ca să vezi și tu de ce i se spune Micul Paris. Mai multe detalii găsești aici.

Vacanţe cu avionul la Marea Neagră românească

Cea mai mare fiță e să nu ai fițe. Totuși, când vine vorba de vacanțe parcă nu aș face rabat de la nimic. Recunosc cu mâna pe inimă că sunt comodă (ca să nu zic leneșă) și că de fiecare dată când plănuiesc o vacanță, fie ea scurtă sau lungă, mă gândesc prima oară la drum. Aleg de oricâte ori am ocazia avionul, gândul că aș putea să fac ore întregi cu mașina până la destinație îmi taie orice chef.

Mă uitam în anii trecuți cu invidie la cursele scurte interne din Spania, Italia și Portugalia, unde oamenii pot ajunge în jumătate de oră pe malul oceanului, direct din marile orase și mă gândeam că la noi, deși avem aeroporturi în unele orașe, nu s-a gândit nimeni să facă niște curse care să ne ducă direct la plajă, la Marea Neagră.

Da’ uite că cineva, cumva, mi-a prins gândul din zbor. În premieră în România, de anul ăsta, Agenția “Paradis Vacanțe de Vis” a introdus pachete de cazare cu zbor inclus din Timișoara, Oradea și Iași. Bravo, nota 10

Sincer, nu m-a mirat că a fost ideea lui Aurelian Marin, șeful agenției, cel mai mare touroperator de pe litoralul românesc. L-am cunoscut pe acest stimat domn acum doi ani, într-un infotrip la mare și mi s-a părut un om deștept, dintr-o bucată, care știe exact ce vrea să facă: să aducă românii la Marea Neagră. Aia românească. Și mi-am permis să îl iau la trei păzește, cu câteva întrebări despre ideea minune, cum m-am priceput și eu:

Cum v-a venit ideea?

Ne-am dorit să atragem atenţia către zborurile interne introduse de o companie privată din România şi să aducem mai mulţi turişti pe litoral, dintre cei aflaţi în zonele îndepărtate de Constanţa. De vara aceasta, pot să vină cu avionul pe litoralul românesc aşa cum merg, vară de vară, într-o destinaţie externă. E chiar mai ieftin decât transportul cu maşina, pe lângă faptul că ajung rapid. Am reuşit nu numai să le scurtăm drumul până la destinaţie, ci şi să arătăm că litoralul este capabil astăzi de servicii complete şi integrate.

Din ce oraș ați avut cele mai multe cereri pentru aceste pachete?

Cea mai mare cerere de vacanţe cu avionul la mare vine dinspre Timişoara şi oraşele adiacente. Drumul cu maşina de la Timişoara la Constanţa e de 13 ore, cu avionul, de o oră. În maximum trei ore de când ai plecat de acasă ajungi în camera de hotel. Vă daţi seama cât de simplu le este acum timişorenilor să ajungă la Mamaia, Olimp sau Venus până la începutul lunii septembrie.

Care sunt planurile pentru 2018?

Startul a fost dat şi sezoanele următoare cine a venit sau vine acum cu avionul la mare nu va vrea să mai vină cu maşina. Ne dorim ca în următorii ani să ajungem să avem zilnic aterizări la Constanţa din toate oraşele mai îndepărtate de litoral ale României.

Așadar, dragi prieteni și prietene, veștile sunt din ce în ce mai bune. M-ați convins. Vă las aici detalii despre superofertele “Paradis Vacante de Vis”.  Click chiar aici. Zbor plăcut vă dorește Fifi!

Vis la Paris. CHRISTIAN DIOR, COUTURIER DU RÊVE

Prima zi la Paris, prima călătorie cu metroul, îmi sare în ochi un afiș: “Expoziție temporară Dior”. Hmm… planul era să simt Parisul pe străduțele nesufocate de turiști. Să mă pierd ore bune prin Cartierul Latin, prin Montparnase sau Marais. Nu plănuiam deloc să stau la cozile imense de la muzee. Eram dispusă să ratez toate checkin-urile pe care și le dă orice om normal care merge la Paris, dar Dior e Dior și gândul că o să văd rochiile perfecte a învins în mintea mea de Fifi Fashionista.

A doua zi, pe la 11, ajung la Muzeul Artelor Decorative. Prima imagine șocantă: coadă de 200 de oameni. Nu îmi venea sa cred și primul impuls a fost să renunț. Coada mergea încet și în mintea mea bâzâia un gând că nici măcar Dior nu merită atâta dragoste. Dar cum e ea soarta, a venit de undeva din cer ideea salvatoare, bilet online, intri fără să stai la coadă, ceea ce am și făcut. 11 euro.

Și am intrat.

E cea mai frumoasă expoziție pe care am văzut-o vreodată. Un Rai al rochiilor, mai în glumă, mai în serios, un Disney al femeilor.

 

Rochiile desenate de Christian Dior, Yves Saint Laurent, Gianfranco Ferré, John Galliano sau Maria Grazia Chiuri sunt perfect puse în valoare de decor. Fiecare încăpere e gândită ca o poveste.
Pătrunzi la început în camera care ilustreaza copilăria lui Dior cu primele lui fotografii și schițe, urmată de galerie după galerie, după galerie, unde sunt expuse minunatele creații.

300 de rochii, toate parfumurile Dior, schițe, materiale, pantofi, bijuterii. Unele piese sunt expuse publicului larg în premieră. Istoria frumosului desfășurată pe 3.000 de mp se încheie într-o galerie imensă, transformată în sală de bal, unde ochii îți rămân pe rochiile purtate de Prințesa Diana, Prințesa Grace de Monaco, Rihanna,  Charlize Theron, Jennifer Lawrence și alte prințese mai mici.

E genul de expoziție de unde nu mai vrei să pleci, ai rămâne peste noapte să ațipești puțin acolo, între toate minunățiile. Publicul în extaz, femei cu ochii în lacrimi înnodate în bărbie și bărbați care înțelegeau că răbdarea e obligatorie la fața locului.

M-a suprins că în marea de turiste și localnice erau și copii. Da, erau și copii pentru că la Paris moda e obiect de studiu obligatoriu, din generație în generație, din tată în fiu, din mamă în fiică. La Expoziția Dior copiii au workshop-uri dedicate lor, cea mai mica grupă fiind cea de la 4 ani.

Mi-a placut tare expozitia, v-am zis? Nu vă mai recomand să nu o ratați dacă ajungeți la Paris până pe 7 ianuarie, e inutil. Dar vă las mai jos câteva fotografii. Știu că o să alegeți corect. Chiar știu.

 

 

sursa foto: Facebook Dior

Vizită în Ținutul Conacelor. Prima oprire: Muzeul Pal Haszmann

Unul din primele locuri în care am fost după ce m-am mutat în Bucuresti a fost Muzeul Satului. Cred că e locul în care am revenit de cele mai multe ori, pentru că e o liniște acolo cum nu găsești în altă parte.

Și uite-așa, cum e ea viața simpatică, am ajuns iar într-un fel de Muzeul Satului, doar că la Cernat. Asociația Travel Focus m-a invitat în turul de descoperire a Ținutului Conacelor. Mai exact, la Covasna.

Orice călătorie serioasă începe cu un plan. Iar eu, ca orice turist liniuță blogger serios, mai întâi mă consult cu programul. Și ce zicea programul? Zicea că printre altele, o să vizităm un muzeu. Ok, nu sunt șefa la muzee, da’ hai să încerc, ce-aș putea să pățesc? Zic.

Și am pățit. Că nu mă așteptam să găsesc un loc atât de frumos. Așa cum nu mă așteptam nici să găsesc gazdele scoase din manualul de turism, care ne-au întâmpinat cu cele mai frumoase și mai sincere zâmbete.

 

Locul poate fi descris în două cuvinte: șoc și bucurie. Într-o grădina imensă, copleșită de liniște și de soare, am dat ochi în ochi cu frumusețea absolută: un conac în care se afla expoziția principală, înconjurat de case secuiești de la 1800, stupi de albine și un grânar. Și porți superbe, porți peste tot. Am avut senzația că e un imens platou de filmare unde urma să se filmeze “Amintiri din Copilărie”. Iar pentru copii e Rai, ei rămân cu gura căscată de când intră în curtea plină de tot felul de utilaje de altădată. De la tractoare și tot felul de mașini agricole, trăsuri, până la colecția de sobe sau de radiouri vechi, toate sunt aranjate într-o ordine perfectă.

 

Povestea e simplă și frumoasă: învățătorul Pal Haszmann și soția lui au strâns acum 100 de ani aceste minunății, le-au lăsat moștenire din generație în generație (comuniștii au contribuit și ei, că au transformat locul în muzeu, nu au distrus nimic) și uite așa, acum urmașii învățătorului se ocupă de moștenirea lui. Mi s-a părut ca în povești că nepoții și strănepoții acestui domn locuiesc chiar acolo, au casele în spatele muzeului.

Muzeul din Cernat e locul unde să te oprești în vacanță măcar pentru o zi. Gazdele sunt primitoare și atente cu toți copiii, chiar și cu ăștia puțin mai maturi, ca mine. Se fac ateliere de pictat pe lemn (recunosc, nu m-am încumetat, că la cât de talentată sunt eu la desen mă dădeau afară nu din muzeu, ci din județul Covasna) sau de pâslit. La universitatea populară din Cernat (pe care o gasim tot în muzeu) vin tineri din toată țara în tabere de pictură și sculptură. Adevărul e că e locul ideal să îți lași talentul să își facă de cap.

Mi-au atras atenția și niște fotografii imense alb-negru, lipite de câțiva copaci. Am întrebat ce e cu ele și am aflat că tocmai fusese o petrecere pentru copiii satului și oamenii s-au gândit să îi învețe niște istorie. În poze erau moșii și strămoșii lor.

 

Muzeul din Cernat e cunoscut în toată zona și cred că merită să fie cunoscut în toată România. Dacă ajungeți prin Covasna, e musai să vă opriți și să stați acolo măcar câteva ore. Vă garantez că nu o să vă mai vină să plecați. Prețurile sunt mici, intrarea pentru copii costă 5 lei, iar pentru adulți 10. Sat Cernat, foarte aproape de Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Acum că aveți toate datele, vă urez succes la liniște și la poze. Cine știe, poate totuși îmi fac curaj și ne întâlnim la atelierul de pictură.

 

 

S-a întors Portugalia în România. Tap Portugalia

Eu nu mă las până nu molipsesc tot poporul român de Portugalia. Țara vieții trebuie să fie descoperită de toată suflarea românească. Eu m-am bucurat tare când am auzit că Tap Portugalia se întoarce în România și că iar o să avem cursă directă spre Lisabona. O, ce veste MINUNATĂ!
Așa că m-am dus vineri pe la Aeroportul Otopeni ca să văd minunea cu ochii mei. Spiritul portughez era peste tot la “Plecări”, aveam chiar și un flash-mob pe muzică portugheză.

Apoi, mi-am împlinit un vis. Visul. Am mers direct pe pistă, dar nu în goana aia clasică și nebună când sari din autobuz în avion de te ia vântul. Nu, frățică. Am avut onoarea să stau pe pistă o oră întreagă. Foarte tare senzația asta de onoare. Atât de aproape de toată forfota aia de avioane care vin și pleacă, te simți cel puțin Sophia Loren cu părul în vânt, dar coafura rezistă și tu ai filme cu tine în cap. După care s-a petrecut tradiționalul botez cu apă al cursei TAP și magaoaia aia de avionul vieții era la doar 5 metri de mine. Știu. Sunt o norocoasă 🙂 Invidiați-mă pe rând.

Așadar, TAP PORTUGALIA a revenit in Romania. Ce înseamnă asta:
1. Zburăm direct București-Lisabona, fără escală, cu una din cele mai puternice companii din lume.
2. Vor fi 5 zboruri pe săptămână spre Lisabona. Aeronavele Airbus, de tip A319 și A320, dedicate operării rutei, vor pleca de pe  Aeroportul Internațional Henri Coandă în zilele de luni, miercuri, joi, sâmbătă și duminică, la ora 7:00. În zilele de vineri, zborurile București – Lisabona au loc la ora 17:30.
3. Avem legături mai bune către Madeira și Azore (tot portugheze și ele)
Planurile sunt mari, pentru la anul portughezii și-au propus ca aceste zboruri să fie zilnice. Asta ca să nu mai am vreo scuză să nu ajung în țara vieții an de an.
Și ca să vă mai dau o extra bonus cado veste bună, până pe 17 iulie TAP oferă o reducere de 15% pentru toți cei care își cumpără bilete de avion. Vă las aici linkul de unde puteți să vă luați direct tichetele spre fericire:

Cel mai frumos muzeu. The Scotch Whisky Experience

Nu poţi să mergi în Scoţia şi să nu trăieşti experienţa “Whisky”.

E ca și cum te-ai duce în Laponia și să nu îl vezi pe Moş Crăciun. Cine eram eu să fac altfel? Așa că m-am conformat și m-am dus să mă încarc de povestea asta.

În drum spre castelul din Edinburgh, undeva pe stânga, e o casă frumoasă cu o siglă și mai frumoasă: “The Scotch Whisky Experience”. Restaurant de fiţe la intrare, puțin mai încolo, muzeu. 15 lire sterline intrarea pentru un adult, turul durează 50 de minute. Dai un ban, da’ știi că face, scoțienii știu să facă marketing mai bine chiar și decât grecii.

Paranteză. Până să mă duc, aveam și eu o problemă: întotdeauna m-am întrebat dacă se scrie “whisky” sau “whiskey”; cică sunt corecte ambele forme. Scoţienii spun whisky, irlandezii au mai pus ei un “e”, că aşa sunt ei, mai cu moţ.

Închid paranteza. Revenind la cultură, muzeul nu e foarte mare, da’ spaţiul e folosit perfect. La intrare te aşezi pe nişte scaune cu care pleci într-o plimbare pe șine.

Prin nişte tunele întunecate, o iei cu scaunul la plimbare, iar pe pereți vezi proiectate filme cu istoria whisky-ului în Scoţia. Scaunul care te plimbă mi se pare o idee deșteaptă. Poate nu ești la primul tur și ai degustat deja destul cât să nu mai stai bine pe picioare.

După turul cu scaunele plimbătoare ajungi într-o cameră de proiecție. Pe un ecran curbat vezi Scoţia împărţită pe regiuni, în funcție de tipul de whisky produs. Primeşti și un carton, un fel de loz de răzuit de-al nostru, cu aroma fiecărei specialități de whisky. Răzuiești și miroși. Altă idee bună.

Ajungi după aia în altă încăpere, unde începe adevăratul tur: camera de degustare.

Aici m-am mai calmat, inițial credeam că am dat 15 lire ca să miros niște lozuri și să mă dau cu scaunul. Ca la vinuri e și la whisky, degustarea e un mic ritual. Miroşi, agiţi şi apoi, când ai părut suficient de intelectual(ă), deguști puțin. Dacă vezi că degustă toată lumea, treci la subiect. Bei de-adevăratelea. Eu am ales un whisky cu un gust afumat. Minune mare! (Recunosc că mi-a plăcut și ideea că pot să mă afum cu un whisky afumat.)

Ca amintirea să fie amintire, la final primeşti paharul din care ai băut, ca să îți aduci aminte acasă cum era să te faci de râs în Scoția.  Exagerez, nici măcar nu m-am amețit, dar eu sunt mai specială.

Finalul turului te duce în camera tezaurului. O cameră care face să crape de invidie orice mare colecționar de whisky din lumea asta: Diageo Claive Vidiz Whisky Collection. 3384 de whisky strânse într-o viaţă şi adăpostite în Scoţia.  Acu’ sincer, sper că au grijă de ele. Eu sunt pentru prezervarea minunilor lumii.

Am făcut turul simplu, sunt și altele mai complexe care durează mai mult, poţi să faci chiar şi şcoală că să devii degustător cu acte în regulă. Fire mai modestă, am ales varianta Basic, rămân amator/consumator, îi las pe alții să fie profesori.

La ieşire m-am rătăcit puțin prin magazinul de suveniruri. Greu să te hotărăşti ce să alegi pentru cei dragi. Am luat balsam de buze cu whisky pentru toate prietenele mele. Să îmbine utilul cu plăcutul. E adevărat, n-am mai ajuns cu el acasă, că dragii mei scoţieni mi-au pierdut bagajul, dar sper că în câteva zile să mi-l găsească și să mi le cadorisesc.

So, într-un final apoteotic, vă dau și părerea mea sinceră.

Dacă ajungeți în Edinburgh, faceţi o vizită casei lu’ mama şi tata lu’ whisky. E de bifat în galeria muzeelor de văzut o dată în viaţă. Căci, nu-i așa, toți vrem să fim plini de cultură în cap. Pam pam.

 

CONCURS. Hai cu mine în Zurlandia!

unnamed (1)
La Zurli e forfotă mare pentru că Mirela pregăteşte ceva nemaivăzut în România:
Zurlandia, cel mai mare teren de joacă pentru părinţi şi copii! 
UPDATE:
Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri, ce emoții frumoase. Am ales câștigătoarea, AnaMaria Panti. Felicitări! Aștept datele, adresa și numărul de telefon pe adresa fifistie@gmail.com.

 

Pe 17 şi 18 Iunie, pe Domeniul Ştirbey, lângă Bucureşti. 80.000 de metri pătraţi se vor transforma în cel mai frumos loc din România.
Părinţi şi copii, deopotrivă, vor trăi împreună cele mai pline de joacă două zile din 2017. De dimineaţă până seara, de la 10.00 la 22.00, zeci de spectacole, sute de personaje, nenumărate provocări, ateliere şi activităţi organizate de o echipă care şi-a propus să organizeze cel mai mare festival dedicat familiei până acum, în România. 
Marian Râlea, magicianul părinţilor de astăzi, vine în Zurlandia împreună cu Fundaţia Abracadabra.
Abonamentele s-au pus deja în vânzare şi sunt disponibile în reţelele Eventim, Bilete.ro şi Iabilet.ro. 
Iată câteva din suprizele care te aşteaptă:
Campionatul de Joacă – Campionatul de Joacă se bazează pe activităţi sportive. Pe terenul campionatului se vor putea desfăşura concursuri pentru bebeluşi, de triciclete, trotinete, alergarea în saci sau cu copiii în cârcă, de-a căţăratul în copaci, ştafeta, crosul familiei, câte şi mai câte. În Zurlandia, absolut toţi copiii şi părinţii sunt CAMPIONI, pentru că noi vom premia participarea.
Academia Zurli – E locul în care copiii primesc paşaport pentru viitor. Toate cursurile şi activităţile iubite de cei mici sunt adunate într-un singur loc. Te poţi înscrie la zeci de cursuri gratuite: cursuri de îndemânare, pictură, teatru, hand-made, dans, mişcare, foto, cursuri de televiziune etc.
Şcoala de joacă pentru părinţi – Locul unde cei mari reînvaţă să se joace. Este zona destinată seminariilor şi workshop-urilor pentru părinţi. În două zile, părinţii vor învaţa să se joace împreună cu copiii lor în în masină, în casă, în baie, pe plajă, la munte, în drumeţie, la petreceri, jocuri de noapte, de prânz, jocuri de trezit şi jocuri de culcare. Părinţii şi bunicii descoperă cum poate fi transformat haosul în distracţie.
Casa Zurli – Locul unde copiii descoperă povestea Găştii Zurli. „O căsuţa mică” nu e doar un cântecel. Ea chiar EXISTĂ. Este o ocazie unică de-a intră în lumea Zurli, acasă la ei.
Guinness World Records – Vrem să intrăm în Cartea Recordurilor cu cel mai mare joc jucat de părinţi şi copii.
Spune-mi într-un comentariu Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu copilul tău?
Poţi câştiga o invitaţie pentru 4 persoane la Zurlandia.
Concursul se încheie pe 21 mai la ora 24, aleg câştigătorul şi îl anunţ aici şi pe facebook pe 22 mai.
SUCCES!

Români, hai să fugim în România! Acum!

Sunt Fifi, o fată simplă. Mi se mai spune și Șefa la Plecări Internaționale. Da, cine nu mă cunoaste ar putea crede ca nu îmi iubesc țărișoara. Total greșit. Cine mai zice așa, îl spintec. Sau nu. Am colindat și prin România și am găsit locuri frumoase despre care am tot scris. Mi-a plăcut cel mai mult la Hadar Chalet, da’ mi-a mai plăcut și la Inspire View în Bran sau la Atra Doftana. Mi-au rămas la inimioară și Vila Monitori din Sinaia și Vilele Lucia, tot din Sinaia. Locații mișto, cu proprietari deștepți care știu să te facă să te simți oaspetule anului oricând te-ai duce.

O parte din alegerile mele de top le-am găsit și pe acuș lansata platformă  localescapes.ro. Super ideea celor de la Vola. Oamenii s-au gândit să promoveze fix turismul românesc. Punct ochit, punct lovit. Am intrat pe site și am găsit Spa-uri de care nu avem habar și niște pensiuni care arată bestial. Ca să nu mai zic că m-au și deșteptat: undeva pe lângă Cluj se fac zboruri cu balonul cald. Fifi în balon. Now, that’s a story.

Ideea de la care pornește echipa Vola e relativ simplă: oamenii stresați (fără discriminare aș spune bucureștenii corporatiști) îsi doresc 2-3 zile departe de marele oraș.

escape 2

Și uite așa, a apărut site-ul vieții. Al vieții mele cel puțin. Intrați de vă rezervați. Luați. Luați.

ecsape 5

ecsape 4

escape 3

ecsape 5

Portugalia. Cu P de la Porto. Vinul de Porto

fine-tawny_bottle_4

 

 

Când am băut prima sticlă de Vin de Porto, habar n-aveam că NU se bea cu sticla. Pentru că încă nu fusesem în Portugalia. Când am ajuns prima dată acolo, m-am îndrăgostit. E țara vieții. Vă spun doar că merg în fiecare an acolo, de șapte ani. Iarna trecută am ajuns prima dată în Porto. Și peste tot scria Porto, Porto, Porto. E poate cel mai cunoscut simbol al portughezilor. Faimoasele case de vin sunt peste tot. Și am gustat, și iar am gustat și până la urmă am hotărât: țara vieții are și vinul vieții! Vinul care o să îmi bucure mie papilele gustative în acest weekend e produs de familia Symington. O amestecătură de neam portughezo-scoțian care face vinuri de la 1882. Ne-am dat naibii! Neam de neamul meu n-a băut ceva mai bun! Cine a mai poftit, cine a mai gustat? Aud?

De la calculator în vacanță. Click, click

Unora le place jazz-ul. Nu zic că nu-mi place și mie, da’ dacă ar fi să aleg o singură extravaganță, aroganță, plăcere egoistă, aș zice mie îmi place să călătoresc. Așa sunt eu, suflet de țigan nomad, nu aș sta într-un loc nici dacă aș fi legată de picioare, ca animalele domnilor de care vorbeam mai sus.
Pe cale de consecință, mi-am disperat prietenii cu fanteziile mele, mai mult sau mai puțin realizabile sau realizate, dar pot să zic fără modestie (că nu mă caracterizează) că am călătorit destul de mult și sper să călătoresc și mai mult de aici încolo. Și din pasiunea asta, normal, s-au născut și tot felul de prietenii, pe principiul cine se aseamănă se adună sau sunt frați. Așa că sora mea, Ana zisă și Smădeanu, s-a gândit să-mi facă o surpriză și m-a invitat la o lansare, ceva cu turism, ceva pe gustul nostru, al lui Fifi. Tragedie de fatalitate, exact ieri eram super busy așa că l-am trimis pe Bogdan, editoru’ vietii, șefu de la titluri. Și el mi-a scris așa:
“ Fifi, iată-ma, dară, pe Plevnei, trecând de bariera cartierului Orhideea Residence, cu inima strânsă, că parcarea era cu plată și nu era ieftină. Parchez, mă dau jos din mașină, fac un pas și evit la milimetru să îl scot din meci prin accidentare pe domnul Helmuth Duckadam, probabil rezident al cartierului. Am început bine, zic, dacă o țin așa, până la evenimentul de la etajul 11 dau de Madonna. Madonna era puțin ocupată probabil, însă am avut o bucurie mult mai mare când am dat de Mădălin Măncilă, prietenul tău vechi, cu care te-ai mai ciocnit tu pe subiecte de turism. Salut, salut, ce faci aici, am venit că m-a trimis Fifi, dacă știam că ești nici nu mai veneam, glume ca între băieți. Până trec eu de primele sandvișuri și de paharul de șampanie, că eram istovit, se adună lumea, aproape cât la o nuntă, vreo 40 de oameni, fără ospătari. Hait, zic, am nimerit la adunare mare, să facem frumos. Și am făcut. Am făcut poze, am făcut urechile mari, ca să înțeleg unde am venit și să nu mă certe a mea că n-am înțeles nimic. Găsești pe mail toate notițele mele”
Și am deschis mail-ul. Vă zic eu mai întâi pe scurt despre ce e vorba, ca pentru oameni normali la cap și vă las mai jos și comunicatele pentru specialiști. Acum vorbim noi cu noi, profanii și profanele. So: băieții au făcut o platformă online, Concediu.com. Atenție, punct com. Pe platforma asta noi o să găsim tot ce ne-am putea dori de la o vacanță, dar în special pachete. Adică nu intrăm să luăm un bilet de avion. Oamenii ne vor tăia din durerile de cap și ne vor ajuta să facem o vacanță cap-coadă ca la carte.
madalin mancila
Asta mi-a zis colegu’. Acum, dacă mă întrebați pe mine, Fifi, asta e mană curată pentru toate stresatele care stăm la birou și când ajungem acasă numai de configurat vacanțe nu ne arde. Că știm cine alege vacanțele, oricum. Deci, în loc să ne târâim de la o agenție la alta, să vorbim cu o mie de oameni, cu o mie de prieteni, să căutăm o mie de site-uri, intrăm într-un singur loc, Concediu.com și ne facem de o vacanță de vis, comod, elegant, corespunzător, aferent. Capisco?
Acum vă las cu specialiștii. Citiți de vă luminați:

Agenția de turism Millennium Tour lansează proiectul turistic Concediu.com, un portal care permite rezervarea de pachete turistice integrale (cazare, transport, masă) de la mai mulți turoperatori care au oferte de vacanță în străinătate (pachete charter pe Grecia, Turcia, Spania, Portugalia etc) și în România. În primă fază, site-ul înglobează peste 3.000 de pachete turistice, în peste 40 de destinații, din care 80% sunt pentru destinații externe. Platforma Concediu.com a fost dezvoltată de compania TravelFuse, companie de soluții tehnologice pentru industria turismului, cu peste zece ani activitate pe piață și colaborare cu multe agenții de turism din România.

”Astăzi este foarte ușor să-ți achiziționezi online zboruri sau cazare, dar atunci când ești interesat de un pachet complex și vrei întreaga ofertă disponibilă pe piață trebuie să-ți faci documentarea pe fiecare turoperator în parte. Înseamnă foarte mult timp de documentare, de comparare a nenumaratelor oferte, ceea ce face alegerea și mai dificilă. Anual, sute de mii de turiști contractează un pachet charter în străinătate, în timp ce milioane aleg pachete turistice în România. Noi am identificat necesitatea unui astfel de proiect online care să personalizeze oferta turistului din multitudinea de pachete disponibile pe piața. ”, spune Mădălin Măncilă, managing director Concediu.com.

În prezent, sunt semnate parteneriate cu furnizori de servicii turistice, adunând zeci de mii de hoteluri, sute de sejururi și informații despre destinațiile alese. Oferta Concediu.com va fi permanent actualizată și suplimentată. Pentru prima lună de operare sunt estimați peste 100.000 de utilizatori unici, așteptându-se pentru un an întreg la un număr de 15 milioane utilizatori unici.

Pe termen mediu, investiția Millennium Tour se ridică la peste un milion de euro, bani ce vor fi utilizați în dezvoltarea platformei de rezervări și atingerea unei cote de piață care să-l plaseze drept lider de piață. Proiectul Concediu.com a fost dezvoltată în timp record, trei luni și a necesitat o investiție inițială de peste 100.000 de euro, tranșă din programul de investiții de un milion de euro în decurs de trei-cinci ani.

”Vrem să fim cei mai buni pe piața, mai ales că acest segment, cu siguranță, va genera concurență în următorii ani. Millennium Tour are know how în ceea ce privește dezvoltarea de business-uri online, de proiecte care inovează în această zonă. Planul nostru este să dezvoltăm Concediu.com și nu excludem un exit până în anul cinci”, spune Mădălin Măncilă.

Millennium Tour este o agenție de turism corporate travel, lansată pe piață în 1999. În 2005 a creat portalul de rezervări de bilete de avion, Paravion, care a fost cumpărat în 2006 de către agenția de turism Happy Tour, deținută de fondul spaniol de investiții GED. La finalul anului 2016, cifra de afaceri a Millennium Tour a fost de aproximativ două milioane de euro.

 

Am găsit cele mai bune și mai ieftine paste din Roma. Punct

 

 

Să te duci la Roma și să nu mănânci paste sau înghețată e blasfemie curată. Italienii fac de la zero cele mai bune “macaroane” din lume. Au ei secretele lor bine păzite, d’aia le fac pur si simplu perfecte. Nu sunt nici overcooked ca să fie fleașcă în farfurie, nu sunt nici prea tari, sunt fix ce trebuie. Roma nu e cel mai ieftin oras din lume, am mai zis asta, dar nici cel mai scump și ca oriunde, cu puțină documentare, găsești să mănânci la un preț absolut rezonabil.

16144677_1012503135562929_762226344_n (1)

Eu am descoperit întâmplător un restaurant mic, mic, Pastasciutta. 10 metri pătrați de magie italienească. Fabrică și restaurant.

16117846_1012503115562931_206896357_n

16144246_1012503092229600_206750781_n

 

Poți mânca pe loc sau să iei la pachet. Pastele sunt făcute sub ochii tăi și costă între 4 și 6 euro porția.

16117520_1012503075562935_1386568427_n

16117926_1012503108896265_1449552476_n

16144412_1012503112229598_446137597_n

16118752_1012503098896266_1521412832_n

 

16128205_1012503095562933_1647828039_n

16128963_1012503128896263_1259679974_n

16128733_1012503138896262_1209334777_n

Ce mi s-a părut mind-blowing e că micuțul laborator de lăsat gura apă e pe locul 34 din aproape 10.000 de restaurante din Roma. 10.000, da? Din Roma.

16118128_10208094882556004_343731168_n

 

16144467_1012503132229596_691748583_n

16117622_1012503068896269_1279822226_n

Micul Pastasciutta e la vreo 500 de metri de Piața San Pietro, în zona Pio Borgo și dacă vreți mai multe detalii, le găsiți chiar pe site-ul lor. Vă urez de acum poftă bună pe italienește.

16128863_1012503078896268_491183559_n

Am fugit singură la Roma. O poveste despre egoism și plăceri vinovate

Plec la Roma.

Cu cine?

Singură.

Cum adica singură?

Uite-asa.

Da’ ai pățit ceva?

Aproape fără excepție asta a fost reacția celor din jur. Da, singură. Și cumva, ca proasta, am simțit nevoia să mă justific: știți, e un vis pe care îl am de multă vreme ca la început de an să plec undeva singură pentru trei zile..

Egoismul nu e ceva ce am în mine de obicei, dar asta nu e o poveste despre egoism. E o poveste despre atenție. Trei zile fără compromisuri, am vrut să fac tot ce vrea îmi vrea sufletul, fără să îmi pese ce cred ceilalți, fără să îmi pese ce vor comenta ceilalți. Trei zile ale mele.

Și-am fugit la Roma. SINGURĂ.

IMG_2655

De ce ai vrea și tu să pleci singură într-o vacanță? Pai sunt atâtea și atâtea motive.

Vacanțele sunt despre libertate. Îmi îngheț mental grijile, deadline-urile, ratele la bancă și îmi pun creierul pe silent. De fiecare dată când sunt cu cineva, că e bărbatu-meu sau prietenele mele, cineva tot îmi aduce aminte de o grijă. Ai plătit gazul înainte să plecăm, nu? Vai Fifi, să îți povestesc ce prost s-a terminat cu proiectul ăla, etc, etc. Când călătorești singură îți setezi creierul, îi dai o comandă simplă: în weekendul ăsta mă lași în pace cu prostiile de zi cu zi, trăim frumos pe extaz.

16114480_10208086751352729_7332580210079715998_n

Sunt mereu în criză de timp. Am senzația că Dumnezeu s-a gândit că unii oameni așa trebuie să-și ducă viețile, alergând de colo colo. Mi-am propus sa îmi fac bagajele cu o săptămână înainte (hahahaha). Bineînțeles că avionul pleca la 6 și eu la 3 jumate dădeam jos geamantanul de pe dulap și aruncam în el niște haine, fardurile și două cărți. Când călătorești singură nu ai grija ca ai uitat ceva pentru copil sau colierul pentru selfie, ăla pe care te-a rugat Ana sa îl iei pentru ea. N-ai grija nimănui, decât a ta.

 Și dacă tot vorbim despre timp și întârzieri, poți să îți începi vacanța cu un mic stres, că e doar al tău și îl depășești râzând. Avionul pleca la 6, la 4 eram în aeroport. La check-in aflu că avem întârziere o oră, așa că am găsit o cafenea și cu laptopul în față am început să scriu. Restanțe înainte de marea evadare. La un moment dat tot auzeam în difuzoare că strigă pe cineva și tot striga și mă gândeam cum sunt unii care întârzie mereu de îi înjură tot avionul. Și deodată, după al nu știu câtelea apel, îmi aud numele clar frumos. Mă strigau pe mine. Cum naibii? Uite că de fapt că avionul pleca la timp! Am strâns totul în mare grabă, am ajuns în ultima clipă, am suportat toate privirile alea care mă certau și gata, zbor către orașul vieții. Când călătorești singură se supără doar necunoscuții dacă întârzii, nu strici Feng-shuiul familiei sau al grupului de prietene.

 

Marco, șoferul care mă aștepta la aeroport cu cel mai larg zâmbet din lume, m-a dus ca vântul la hotel. A parcat, mi-a dat geamantanul și eu i-am dat bacsiș. A făcut o plecăciune ca-n povești și s-a uitat la mâna mea stângă.

  • Signora, married?
  • Yes!
  • ..married and alone in rome?
  • Yes!
Am răspuns ferm și am început să râd. A început și el să râdă în hohote:
  • Oooo, Signora!!! Welcome to Rome! Eat love love, no pray!

Am luat bagajul și m-am despărțit râzând de Marco. Putea să îmi ceară și numărul de telefon, că nu era un pericol. Marco avea vreo 60 de ani și 120 de kilograme. Când călătorești singură oamenii sunt mai atenți la tine. Mai ales italienii, care stăpânesc arta conversației de la prima oră din viață.

La recepție, mă aștepta o fată frumoasă, pisi, cum le zic eu fetelor frumoase.

  • Welcome to Hotel Della Conciliazione!”
Mă uit la ecuson, Ramona.
  • Bună dimineața, Ramona!
  • Bună dimineața! Ce bine că ați venit atât de repede, că am o cameră gata! (era 8 jumate)

IMG_2652

Și îl cheamă pisi a mea pe domnul Traian, tot român de-al nostru, să îmi ducă în cameră bagajul. Aflu că sunt zece români care muncesc acolo, o adevărată familie. Ajung în camera, extaz! La marginea patului, un espressor Segafredo! Am zis că nu e adevărat, nu tu fierbătoare obosite, nu tu pliculețe cu cafea solubilă, nimic din toate astea. Espresso, chiar lângă așternuturile perfect apretate. Viață, Fifi, să tot mergi la Roma! Dar ca tot românul care se respectă, aș fi vrut altceva, de exemplu un Caffe Latte. Noroc cu domnu’Traian, care m-a instruit să cobor în restaurant să cer. S-a oferit chiar să meargă cu mine în restaurant, i-a spus barmanului ceva de “signora Cristina, mi amica Romania” și uite așa am primit un Caffe Latte din partea casei. Când călătorești singură ai parte de surprize pe care nu le împarți cu nimeni. Dacă mergeam cu cineva, câte din momentele astea s-ar fi petrecut exact așa?

IMG_2666

Sunt oameni care își fac desfășurătoare adevărate pentru vacanță, mai ceva ca la știri. Fac și eu asta când nu merg singură. De obicei sunt chiar șef de grup, chit că suntem doi sau zece. Dar acum, fiind doar eu cu mine, mi-am permis să îmi încep vacanța într-un mare fel: m-am culcat, pentru că eram ruptă de oboseală. Am zis că dorm 45 de minute. M-am trezit după patru ore. Seara, am ajuns la 9 la hotel și am dormit 12 ore. Când călătorești singură în vacanță ai libertatea somnului. (desigur că de acasă, urmăritorii au comentat: cum să te duci la Roma sa dormi???)

Când te gândești la Roma, mintea îți derapează spre mâncare. Paste, pizza, înghețată. Mi-aduc aminte că acum patru ani am fost cu fetele și am umblat vreo trei ore căutând un restaurant pe care îl știa una dintre ele. Când călătorești singură mănânci și mai ales bei ce vrei, unde vrei, când vrei. Mi-am comandat pizza la room service și am încercat în loc de paste Aperol Spritz pe la toate terasele unde m-am oprit. N-a fost nimeni lângă mine să insiste să mănânc nu știu ce supă sau să mă bată la cap că nu e bine să bei Aperol la micul dejun.

16105844_10208086747032621_6718037194739671621_n

15940808_10208086751032721_2677946206020373766_n

15977345_10208086752552759_3902697583521034165_n

15966298_10208086756272852_8075888595402520486_n 15977291_10208086757472882_135930280195900416_n

Oricât de relaxată eram, gândurile tot treceau ca trenurile prin capul meu. Dar erau doar gândurile mele. În liniște, plimbându-mă pe străzi ore în șir, mi-am făcut ordine, am tras fiecare gand bun în față, iar pe alea rele le-am ucis cu o strâmbătură. Când călătorești singură poți să te gândești la toate planurile tale, poți să desenezi mental cai verzi pe pereți. Nu împărtășești cu nimeni ce îți trece prin cap și așa îți vin cele mai mari și mai frumoase idei de viitor.

15976948_10208086752232751_1783400890712381083_n

15966116_10208086751472732_5040900108986744616_n

 

Mai văzusem Roma de trei ori așa că n-am ținut să dau check-in cu selfie la toate marile obiective turistice ale orașului. Am ajuns însă la cafeneaua unde Fellini obișnuia să își bea cafeaua în fiecare zi. Trimisă de Bazavan, știam că acolo e un loc special. Am stat vreo două ore, am băut Latte și Aperol, desigur, și pretextând că vreau să merg la baie am intrat în spate și am făcut fotografii desenelor lui Fellini expuse pe pereți. Între timp, niște vrăbiuțe mi-au mancat aperitivul, dar pe mine asta m-a distrat și mai tare. Când călătorești singură îți permiți să stai trei ore pe o terasă, că nu te grabește nimeni să ajungi la nu știu ce muzeu sau la magazinele cu reduceri de 80%.

16114466_10208086754432806_1711170785898390756_n

15965488_10208086754392805_2173692466735369737_n

15977347_10208086753312778_6154271096988813988_n

Atenția pe care o dăm oamenilor, locurilor, întâmplărilor face o vacanță să fie reușită sau nu. Mi-am permis să mă dau jos seara târziu din pat pentru că auzeam că undeva lângă hotel cânta un cor. Dacă eram cu cineva ar fi zis “Unde să mergem la ora asta?” Când călătorești singură nu îți împarți atenția cu nimeni de acasă, asa că poți să observi mai bine tot ce se întâmplă în jur. Poți să faci tot ce îți trece prin cap, la orice oră.

IMG_2708

N-aș vrea să creadă cineva că sunt zeița singurătății sau a izolării. Îmi plac oamenii, sunt de gașcă și cred că în grup se râde cel mai bine. Recunosc, mi-a fost puțin frică de singurătate, m-am gândit “Băi Fifi, dacă te plictisești, cine îți face ție o poză, cine îți cară plasele de cumpărături?” Ei bine, a fost perfect. O vacanță singură a fost cel mai tare cadou pe care mi l-am făcut la început de an. Am citit, am scris, am râs cu oameni din toate țările Pământului și mi-am dat seama că mă pot descurca în orice situație.

Și aici ar trebui un final, dar las povestea deschisă pentru imaginația ta. Îți recomand să îți iei și tu lumea în cap. Meriți să afli cum e să trăiești doar pentru tine. Dacă nu o dată pe an, măcar o dată în viață.

 

Fiesa Algarve. Cel mai mare festival din lume de sculptură în nisip

fiesa

Din 2003, in micutul orasel Pera din Algarve, Portugalia isi dau intalnire cei mai priceputi artisti in scultarea in nisip. Se intrec an de an pe o tema data si fac adevarate minuni dintr-un material care pentru noi,  necunoscatorii pare foarte complicat de modelat.

fiesa-3

 

fiesa-2

 

fiesa-5

 

fiesa-4

Datele tehnice sunt impresionante:

  • 40.000 tone de nisip
  • 15.000 mp suprafata pe care sunt expuse lucrarile
  • 12 m inaltime cea mai inalta lucrare
  • 50 de artisti
  • 20 de tehnicieniIn fiecare an, magicienii nisipului ridica un mini oras plin de figurine impresionante. Anul acesta tema este LUMEA MUZICII asa ca turistii se inghesuie sa isi faca fotografii cu Bono, Adele sau de ce nu chiar cu Beethoven.

fiesa-7

fiesa-6

fiesa-10

fiesa-9

fiesa-12

fiesa-11

Copiii sunt fascinati, pentru ca gasesc acolo un colt destinat muzicii din desenele animate dar si pentru ca sunt artisti care le explica exact cum au construit din nisip asemenea sculpturi. Fiesa e un punct de atractie de neratata daca ajungeti in Algarve.

fiesa-15

fiesa-14

fiesa-13

fiesa-16

fiesa-19

prețul biletelor

Pînă la 5 ani: Gratuit
De la 6 la 12 ani: € 4.50.
Adulți: € 9.

La Fiesa ca sa ajungeti aveti 3 posibilitati de transport

  • transportul public , dar e ceva de mers din oras pina la expozitie
  • masina inchiriata
  • excursie organizata

Expozitia este deschisa in fiecare an din martie pina la sfarsitul lui octombrie.

fiesa-18

fiesa-23

fiesa-22

fiesa-25

fiesa-24

fiesa-27

fiesa-34

fiesa-31

fiesa-33

fiesa-36

fiesa-35

fiesa-40

fiesa-39

fiesa-42

fiesa-41

fiesa-44

fiesa-43

fiesa-45

Mai multe detalii despre FIESA gasiti pe site-ul oficial.

Eu am calatorit in Algarve cu Cocktail Holidays, compania care a introdus pentru prima data un charter catre aceasta faimoasa destinatie. Daca va grabiti, mai prindeti un loc in septembrie.

Oferta intreaga o gasiti aici

 

 

 

 

Vilamoura. Diamantul din ALGARVE

Am calatorit in Algarve 8 zile si calatorit e bine spus, pentru ca nu am stat deloc locului dupa modelul all day long la plaja sau la piscina. Statiunea in care am stat, Vilamoura e considerata „cea mai cea” din Algarve. Iti taie respiratia din prima clipa.

Am ajuns la apus, ne-am cazat si am iesit la plimbare. In Marina din Vilamoura iti cam pierzi cuvintele cand iti apar in fata ochilor yahturile de milioane de euro.

De 8 ori mai mare ca cea din Monaco, „parcarea” de lux gazduieste sute de ambarcatiuni, cele mai mari avand si 5-6 dormitoare si punand la dispozitie valet, bucatar si menajera.

De aici, iti poti inchiria un yaht in functie de ce buget ai. Unul mic porneste de la cateva sute de euro, cele mari costa mii. Pe zi. Dar, e al tau toata ziua. Si experienta e de povestit toata viata.

Tot din Marina Vilamoura pleaca zilnic sute de pasageri in minicroaziere pe ocean, pentru vizitarea grotelor sau observarea rechinilor. Sau pur si simplu, pentru un yaht brunch in largul oceanului.

Dar, ca sa revin la yahturile scumpe, ele sunt pentru turisti principalul punct de atractie cand vine vorba de fotografii.

vila-17

vila-16

vila-15

vila-14

vila-13

vila-12

vila-11

vila-10

vila-9

vila-8

vila-7

vila-5

In statiunea construita de olandezi si ocupata acum de turistii englezi in majoritate, e forfota tot timpul. Vialmoura e destinatia perfecta daca vrei sa te distrezi, sa mananci foarte bine si sa dansezi la orice ora din zi si din noapte.

Am calatorit cu Cocktail Holidays si hotelul ales a fost Pedro Marina, un hotel de 4 stele dintr-un lant care are hoteluri in toata lumea si e faimos pentru ca in locatiile sale vedete ca Ronaldo, familia Clinton, Ben Kingsley sau Susan Sarandon aleg sa isi petreaca vacantele.

Hotelul e foarte aproape de plaja, e „imbracat” in verdeata, camerele sunt spatioase si luminoase, au terase toate, iar la cele superioare sau apartamentele au terase uriase.  La mic dejun, mancarea e pentru toate gusturile, o masa cu fructe la alegere, diferite feluri de paine, nelipsitele pasteis de nata si bineinteles si mancarea cu specific englezesc : fasole, carnati, bacon. O mare bila alba pentru personalul extrem de amabil. Chiar daca este un lant international am remarcat peste tot mici detalii de decoratiuni locale. Plus merele verzi, perfecte din bolul de la receptie 🙂

In oferta Cocktail Holidays mai gasiti locuri la Dom Pedro Marina pentru septembrie. Oferta, aici.

vila

vila-34

13 Quarto Classic Vista MAR73357

 

vila-24

vila-21

vila-22

14055049_10206970150278400_5433646306176690375_n

14100444_10206970149998393_3086747368109435698_n

14022325_10206970149918391_6625061118220552929_n

14040143_10206970098877115_2380859692258628326_n

Chiar daca vrei sa stai in pat sa te odihnesti, Vilamoura nu te lasa. E prea mare forfota pe strada, magazinele sunt multe, la fel si barurile si terasele.

De la 10 dimineata si pana dupa miezul noptii poti face cumparaturi sau poti sa lenevesti pe o terasa cu un caffe late in fata.

Daca vrei o experienta exclusivista, te duci pe terasa Celebrului fotbalist Figo. Si uite asa la 11 dimineata, bei o sampanie. Nu, nu e prea devreme, ai voie orice, ca doar e vacanta, nu? In medie in Villamoura la orice terasa un latte costa 1.5-2 euro, o apa plată tot cam atât iar o bere e 2-2, 5 euro. Asta explică poate de ce englezii sunt fani infocati ai acestei destinatii.

vila-33

vila-32

vila-31

vila-30

 

14095870_10206970150238399_2866900297612265536_n

Semnele celebritatilor sunt peste tot, toata lumea vorbeste ca e posibil sa dai nas in nas cu Ronaldo care se stie ca isi aduce iubitele aici. Dovada stau fotografiile din tabloide. Si daca nu-l intalnesti si esti mare fan, nu-i bai! Te poti duce la magazinul lui si pleci acasa cu un suvenir marca CR7.

14021645_10206970150518406_8493364720560648546_n

Vilamoura sclipeste de curatenie, chiar daca zeci de mii de turisti trec pe aici in fiecare vara. Pe strazi miroase a parfum si pina si cosurile de gunoi arata ca nicaieri lume. Bile colorate, perfect alineate pe trotuare.

14054971_10206970581169172_3427963727081500939_n

Atentia pentru curatenie o simti si pe plaja unde la intrare sunt locuri special amenajate de unde poti sa iti iei o scrumiera daca esti fumator.

14068168_10206970581089170_320924222928534286_n

Si daca a venit vorba de plaje in Vilamoura ai kilometri intregi de nisip fin. Oceanul e limpede si curat. Sunt locuri intregi unde nu exista baruri si lumea vine pentru liniste dar sunt si plaje unde se petrece cu muzica la maxim zi si noapte. Plajele fiind foarte late nu simtit ca e foarte multa lume, oamenii sunt extrem de civilizati, nimeni nu deranjeaza pe nimeni.

vila-45

vila-44

vila-43

vila-42

vila-41

vila-40

vila-39

vila-38

vila-28

vila-27

vila-26

vila-25

Cea mai frumoasa plaja e Falesia care leaga atat de frumos Vilamoura de Albufeira. Aici lumea nu pleaca de pe nisip pina dupa apus.

Oamenii sunt veseli si prietenosi iar pescarusii sunt cei mai buni parteneri de joaca pentru copii. In Portugalia plajele sunt publice, nu prea dai de fițe si figuri. Mi-a ramas in cap ca turistii si localnicii ca nicaieri din locurile prin care am umblat, prefera sa isi puna cearceaful pe nisip nu sa stea in baldachine sofisticate. E drept, nisipul e foarte fin si e curat peste tot.

falaesia-5

falaesia

falaesia-9

falaesia-8

falaesia-7

falaesia-6

falaesia-4

falaesia-3

falaesia-2

Vilamoura e o statiune MUST SEE in vaiata asta pentru ca serviciile sunt excelente, portughezii amabili, peisajele cu oceanul sunt fabuloase, plajele sunt cele mai bune din Europa. Bonus: Gasesti prosecco peste tot 🙂

Daca acum 9 ani cand am calatorit eu prima data in Portugalia era complicat sa ajungi acolo, chiar si pina la Lisabona nu exista zbor direct, acum exista un charter organizat de Cocktail Hoildays care te duce direct in Faro. De acolo, exista transferuri rapide organizate tot de agentie catre toate statiunile din Algarve.

Charterul Cocktail Holidays opereaza si in septembrie asa ca daca va grabiti, puteti sa vizitati aceasta superba regiune in prag de toamna. Aveti ofertele, aici. Si nu, nu va ganditi ca e frig, in Portugalia se face plaja si la mijlocul lui octombrie.

 

 

Povești din Algarve. Ilha Deserta, insula unde timpul nu e timp

A fost dragoste la prima vedere. Am pus ochii pe Ilha Deserta din avion. Nici macar nu stiam cum o cheama. Nu-mi putea lua ochii de la ea, dar mintea mea ma cenzura: ” Oricum, Fifi nu ai cum sa ajungi acolo tu cu raul tau de mare”

insuladesus1

Am trecut cu gandul peste asta si am descoperit Algarve in vacanta organizata de Cocktail Holidays. Litoralul Portugaliei Fantastice, cu plaje spectaculoase, cu oceanul ca in reclamele scumpe, cu viata de noapte si mancarea extraordinara iti da sute de motive sa il vizitezi.Eu am ales zece despre care am scris aici.

Unul din motivele mele este  Ilha Deserta. Imi scosesem din cap ideea ca as putea ajunge, cand intr-o zi vizitam Faro si m-a abordat o domnisoara care impartea pliante. Fix cu insula vietii. Cand am vazut fotografia am zis poate e totusi un semn, daca totusi mi-as lua inima in dinti si as merge? Ea m-a asigurat ca daca merg cu feribotul nu o sa imi fie deloc rau. Cumva m-a convins si iata-ma in port. Am ajuns la 11 jumate decisa sa iau feribotul de 12 dar ghinion. E plin. Primul loc liber la 1 jumatate. Cel mai bine ca sa nu asteptati e sa va cumparati biletele de pe net.

Si am urcat pe feribot. Drumul e de 45 de minute dar canalele pe care mergi sunt atat de frumoase ca nu iti dai seama cum trece timpul. Am fost atata de bucuroasa ca nu imi e rau, incat imi venea sa topai pe acolo :)). Din cand in cand, pe un petic de pamant cate o familie venita pentru o zi la plaja. Trec barci de viteza care fac mult zgomot si pe langa care feribotul pare un melc pe apa. In larg, yachturile de lux sunt oprite pentru brunch, propietarii stau pe punte la un pahar cu sampanie.

IMG_7973

IMG_7970

IMG_7914

Ajuns[ pe insula, am vrut sa stau 15 min , doar sa fac fotografii. Am stat doua ore care au trecut parca intr-o clipa. Plaja se intinde pe 11 kilometri, e lata si are un nisip foarte fin. Apa e curata, fara alge si ca bonus, pe plaja , gasesti scoici mari la tot pasul.

IMG_7974

IMG_7978

IMG_7985

IMG_7990

IMG_8026

IMG_8036

IMG_8037

IMG_8074

Am prins o zi cu valuri asa ca m-am bucurat de un spectacol unic. Spre deosebire de statiunile din Algarve care sunt invadate practic de englezi veniti la distractie, pe Ilha Deserta turistii erau majoritate francezi si americani, dornici de liniste dar si de valuri inalte, perfecte pentru surfing.

IMG_7992

IMG_7993

IMG_8013

IMG_8015

IMG_8057

IMG_8061

IMG_8074

IMG_8075

IMG_8076

Oamenii se bucura de calmul locului, nu exista terase, nici muzica data tare. Un singur restaurant in mijlocul insulei cu preturi mari ( dar e normal avand in vedere ca esti pe o insula ) si in cadrul restaurantului exista un snack bar de unde iti pot lua o cafea si un croisant sau o tarta.

IMG_7976

IMG_8079

1

IMG_8086

IMG_8087

IMG_8091

IMG_8085

IMG_8093

Insula Deserta face parte din parcul natural Ria Formosa asa ca aici se organizeaza tot felul de tururi de vizitat insulitele sau asa numitele bird watch tour.

IMG_8078

Daca stati in oricare din statiunile din Algarve ca sa ajungeti pe aceasta insula, trebuie sa luati autobuzul pina in Faro. Aveti programul aici. Va recomand sa mergeti in timpul saptamanii pentru ca in weekend circula mai rar. Din statia de autobuz in 10 minute ajungeti in port. Acolo sunt  afise peste tot cu tururile printre care si acest transport care Ilha Deserta.  O sa va sara repede in ochi chioscurile unde se vand biletele. Puteti ajunge pe Ilha Deserta cu feribot, barca rapida sau cataraman. Cel mai ieftin si mai linistit e sa mergeti cu feribotul costa 10 euro-dus intors.  Aveti toate detaliile de tururi si  aici.

Ilha Deserta e un locul perfect pentru un apus ca in filme, o cerere de casatorie sau de ce nu, chiar o nunta romantica pe plaja.

IMG_7993

10 motive să îți faci vacanța în Algarve

1. Plajele din Algarve sunt cele mai bune din Europa.

13987630_10206878875396585_3645945051843868052_o

13962989_10206878906157354_2528910563294429525_o

2. Peisajele. Sunt absolut spectaculoase. Apă, nisip fin şi stânci. Impreuna, într-un tablou care îţi taie respiraţia. Oceanul Atlantic face show în fiecare zi: valuri uriaşe şi apusuri ca in filme.

13925885_10206878937278132_6601539968074339307_o

13938089_10206878937158129_3582276190970311517_o

3. Cape St. Vincent. Cel mai sud vestic punct din Europa.

13958123_10206878905877347_6729289837756332231_o

13923685_10206878937718143_3932694492969136507_o

4. Cazarea. E o destinaţie perfectă pentru toate buzunarele. Poţi închiria o garsonieră sau un apartament în regim hotelier la un preţ rezonabil dar poţi să te cazezi şi în hoteluri de 5 stele cu meniuri bio. Preţurile încep de la 638 de euro de persoană.

13909371_10206878899077177_8333450066007542250_o

5. Mâncarea. Tradiţionala mâncare portugheză, meniurile pline de oferte cu peste şi fructe de mare, îngheţată home made, patiserie fină şi fructe exotice

13882218_10206865403499796_2452687381760416218_n

6. Distracţiile pentru copii. Zoomarine Algarve e locul unde poţi vedea super show-uri acvatice. Delphine emotions este cea mai tare experienta: inoti cu delfinii! Anual turistii se bucura de FIESA, cea mai mare expozitie din lume de sculptura in nisip

13906924_10206878892437011_7693990294233524775_n

13962989_10206878906397360_2424315844788265539_o

7. Ilha Deserta. O insuliţă în ocean unde ajungi cu feribotul şi poţi să stai o zi întreagă. Pe toată insula nu există decât un restaurant.

13987630_10206878875396585_3645945051843868052_o

IMG_8048

8. Marina din Villamoura. Cele mai frumoase ambarcaţiuni de lux din Europa se strâng aici în fiecare vara. Cu puţin noroc dai ochii cu Ronaldo. Dacă nu, bei o cafea de consolare la barul lui Figo

13958280_10206878883356784_7460393660227267203_o

13920155_10206878883316783_3230362763979202120_o

9. Tururile cu barca. Poţi să închiriezi o barcă pentru tine sau să faci un tur, poţi să faci parasailing sau să vizitezi grote spectaculoase.

13914000_10206878886556864_6313982229771179099_o

10. Charterul cu avionul direct Bucureşti-Faro, organizat de Cocktail Holidays. Zbori direct, nu mai  e cazul de ore lungi in aer si escale care iti manaca ziua toata.

13995616_10206878887676892_8979009664225159615_o

Zilele următoare o să intru în detalii și o să vă explic cu lux de amănunte și multe, multe fotografii de ce Algarve e o destinație de neratat.

Dictatura stresului și vinovăția somnului

13606471_10206650467846539_7144181113200734913_n

N-am știut niciodată cu somnul. De când mă știu dorm puțin. N-am jucat vreodată în filmul cu: “M-am trezit la 12:00!” Am mers așa ani în șir. Și corpul meu după mine.

În ultimul an însă cred că am zis de mii de ori: “Mor de oboseală!” O simplă constatare și atât. Am continuat să dorm puțin și prost.

De câteva zile, chiar înainte de a pleca în vacanță, am simțit că nu mai pot. Că fizic nu mai pot duce ce se întâmplă zi de zi. Din ce în ce mai obosită și mai nervoasă.

Sâmbătă pur și simplu am clacat fizic și am dormit 12 ore.
Duminică la fel.
Luni, după atâta odihnă, mi-am propus să rezolv tot ce era pe listă înainte de a pleca în vacanță. Dar corpul meu…nu și nu. M-am întins puțin pe pat la prânz. Puțin… în mintea mea. Am dormit 4 ore.

Pe drumul spre mare am dormit vreo 2 ore în mașină iar odată ajunși la hotel m-am mai întins puțin pe pat. 3 ore! M-am trezit cu un sentiment de vinovăție. Îmi scrisese Mirela:
– Cum e?
– Cum să fie, sunt praf! Aș dormi non stop.
– Păi dormi, dormi până te saturi.
– Sunt praf.  Mă simt vinovată.
– Ești paranoică, mi-a replicat ea.

Mi-am dat seama că e ceva greșit cu mine, că am ajuns în punctul în care trebuie să fac ce îmi dictează corpul, nu ce îi dictez eu lui. Și-am mai dormit vreo 10 ore. În viața mea nu am făcut cure de somn. Dar acum, încep să simt că îmi revin. Și s-a dus și vinovăția. 🙂 Încerc să mă obișnuiesc cu ideea că e ok doar să stau pur și simplu. Să mănânc, să dorm, să mă plimb. Fără muncă, fară telefoane, fără stres. Până la urmă, după cum bine spunea cineva cu umor, viitorul fiecăruia depinde de ce visează, așa că: GO TO SLEEP!

Vă las. Mă duc să mai dorm puțin. Cu geamul de la camera de hotel deschis, ca să aud marea. 🙂