Dr. Ada, mituri și realități legate de implanturile dentare

17039401_1329209087166684_5511859503568455129_o

Azi vorbim despre implanturi. Am auzit atâtea discuții în jurul acestui subiect, atâtea informații care se bat cap în cap, că nu mai știu ce să cred. Așa că am luat-o la întrebări pe Dr.Ada ca să nu mai bâjbâi printre bârfe medicale și să aflu răspunsuri corecte direct de la sursă.

Dr. Ada Epistatu este doctor în științe medicale, medic primar specialist în stomatologie, specialist în estetică dentară și facială, competență în implantologie.

Acum câţiva ani implantologia era un subiect aproape tabu. Părea o mare şmecherie pe care puţini oameni şi-o permit. De ce implant şi când?

De ce implant? În primul rând pentru că se reduce sacrificiul dentar. De exemplu, când pierzi un dinte, în loc să şlefuieşti doi dinţi pentru o punte pui un implant şi rămâi cu ceilalţi dinţi neatinşi. Un alt motiv este că implantul menţine înălţimea osului. Puţin ştiu că osul se hrăneşte, ca să zic aşa, prin presiunile care se transmit prin dinţi la ligamentele dentare. Atunci când dinții lipsesc, osul nu mai este stimulat şi începe să se retragă.

Iar un motiv foarte important este pentru cei care pierd dinţi foarte mulţi sau toţi şi sunt obligaţi să poarte o proteză dentară. Aici nici nu cred că se mai poate pune problema “de ce implant?”. Între o proteză pusă în pahar, care clămpăne, unde îţi dispare gustul pentru că acoperă tot cerul gurii, unde strănuţi şi te poţi trezi cu proteza pe masă, este evident că oricine ar vrea implant. Protezarea totală pe implanturi înlătură toate aceste disconforturi şi, aşa cum îmi place să zic, te face să te simţi om.

Acum tehnicile moderne şi tehnologiile de ultima generaţie, implantologia digitală, îţi permit să pleci într-o singură şedinţă şi cu implanturi şi cu lucrarea fixă în gură. Dinţi şi implanturi într-o singură şedinţă: One day implant concept. Şi să nu uităm că trauma cea mai mare în cazul pierderii dinţilor şi a purtării unei proteze mobile este trauma psihologică. Cu acest nou concept digital eliminăm ceea ce ne doare cel mai tare: depresia!
În concluzie, implanturile oferă o forţă de masticaţie mai mare, conservarea dinţilor naturali rămaşi, confort sporit şi îmbunătăţirea respectului de sine. Arată şi funcţionează ca un dinte natural.

Cât durează viaţa unui implant?

În primul şi în primul rând, durata de viaţă a unui implant ţine de cum avem grijă de el. Igiena aici joacă rolul principal – periuţa de dinţi şi airfloss-ul nu trebuie să lipsească din programul de igienă. Apa de gură şi spălatul pe dinţi după fiecare masă principală sunt reguli de bază. Eliminarea ticurilor vicioase precum scosul dopurilor cu dinții, rosul oaselor, trebuie să dispară din obiceiurile noastre. Este important ca toată lumea să ştie că ceea ce scoate sau distruge un dinte natural distruge şi un implant!

Să se respecte recomandările şi programul de controale pe care le stabileşte medicul. Din păcate, mulţi pacienţi se simt minunat şi dispar cu anii, nu mai vin la controalele anuale. Şi uite aşa apar ei , pacienţii cu probleme după 5-6 ani şi îşi aduc aminte de dentist. Sfatul meu este că dacă vor ca implanturile să dureze mai mult de 10 ani este ca dentistul să le devină prieten şi să-l viziteze de cel puţin 2 ori pe an.

Un alt factor care influenţează viaţa unui implant este bineînţeles alegerea pe care o facem când vine vorba de “ce implant să-mi pun?” Pacienţii fac un tur al cabinetelor medicale fie pe jos, fie online şi aleg. Ei aleg. Şi aleg implanturi ieftine pentru că tot implant se cheamă. Nu, categoric nu. Vreţi o durată lungă da viaţă a implantului aflaţi că nu toate implanturile îndeplinesc condiţiile necesare longevităţii!

La ce ar trebui să fie atent un pacient?

În primul rând pacientul trebuie să fie atent la toate sfaturile pre şi post implantare pe care i le dă medicul pentru această procedura. Să nu alerge după ce este mai ieftin. Aşa cum spuneam, nu toate implanturile sunt la fel chiar dacă le spunem implant. După 3, 4 sau 6 luni implanturile se protezează definitiv adică se pun dinții pe implanturi cum spun unii. Se pun coroanele pe implanturi. La ora actuală această etapă vine cu tehnici din ce în ce mai evoluate şi sofistificate având că scop tot lungirea vieţii implantului. De aceea şi în această etapă, sfatul medicului este foarte important pentru că el ştie cel mai bine pentru situaţia dată ce să aleagă pentru protezarea implantului. Oricât de mult s-ar informa pacientul pe internet aceste tehnologii noi de protezare nu pot fi înţelese şi departajate uşor fără a avea explicaţiile clare ale medicului în decizia finală de protezare. Deci, este foarte important cu ce protezăm la final implantul!

Să fie atent la igienă! Controalele anuale la stomatolog trebuie să nu lipsească!

18238215_1398184583602467_4133780705217108208_o

Ce înseamnă implantologia digitală şi cu ce diferă ea faţă de cea clasică?

Diferă în primul rând prin precizie scăzând astfel rată eşecurilor şi crescând durata de viaţă a implanturilor. Implantologia digitală foloseşte un program care, pe baza analizei imaginilor tomografice şi plecând de la prefigurarea rezultatului final (a coroanelor sau punţilor finale) alege poziţia cea mai optimă de implantare în funcţie de dimensiunile şi densităţile osoase şi în funcţie de poziţia finală a restaurărilor dentare. Astfel, implantul va fi cuprins de os cât mai gros, dens şi sănătos. De asemenea,forţele ce vor acţiona în timpul masticatiei nu vor afecta negativ implantul. Este o tehnică completă şi complexă, de precizie şi siguranţă.

Toată programarea digitală se transferă în gură cu ajutorul unui ghid chirurgical. Această tehnologie ne permite protezarea imediată a implanturilor cu lucrări provizorii ce vor rămâne în gură 6-8 luni de zile. Pacientul pleacă cu implanturi şi dinţi în aceeaşi şedinţa! La această tehnică nu stai nici măcar o oră fără dinţi după ce s-a terminat intervenţia.

Există ieftin şi bun?

Unde există ieftin şi bun? Şi dacă există îţi pui întrebarea cât durează? Implanturile pe care le folosim noi au un raport calitate preţ corect şi le garantăm că produs autorizat. Noi avem încredere în produsele noastre şi ăsta este primul lucru care le garantează.

Cum afectează fumatul durata de viaţă a unui implant?

Fumatul nu numai că scade perioada de viaţă a unui implant, dar creşte rata eşecului la fumători. Nicotina produce vasoconstricție afectând fluxul sangvin în zona implantată. Practic ţesuturile nu se mai irigă cum trebuie şi pot apare complicaţii în vindecarea zonei implantate. În timp, la fumătorii înrăiţi fumatul duce la pierderea densităţii osoase, retracții osoase. Şi astfel scade viaţa implantului.
Se recomandă să se întrerupă fumatul cu o săptămână, două înainte de implantare şi după aceea să nu se fumeze cel puţin trei săptămâni pentru a se produce vindecarea osoasă în jurul implantului.

Ce le spuneţi celor care se tem de dureri? Cât durează o operaţie de one day implant şi cât durează recuperarea?

Celor care se tem de dureri le spun că nu au de ce. Foarte mulţi, după implantare, regretă că nu şi-au făcut implanturile mai din timp, că au amânat că s-au luat după nu ştiu cine. Aplicarea unui implant este o procedura foarte simplă şi netraumatică. Mai ales în sistemul One Day Implant unde nu se face niciun fel de tăietură, nu se pun fire. Pleci cu implantul, cu dintele, fără durere, fără umflături postoperatorii. Şi asta nu este reclamă este realitate. În cazul în care avem operaţii mai ample, cu adiții osoase cu implantări, care durează mai mult timp se pot face sedări cu anestezist în care pacientul poate dormi pe tot parcursul intervenţiei. Sedarea se poate folosi şi în intervenţii mai mici, dacă pacientului îi este foarte frică. O operaţie cu un implant durează între 30-60 min. Nici nu se poate folosi termenul de refacere pentru că pacientul nu suferă de nimic.

18556442_1412098898877702_542535224455288237_o

Cum decurge o asemenea operaţie?

Se face anestezia, se adaptează ghidul chirurgical, prin ghid se inserează implantul, iar la final se pune coroniţă provizorie pe implant. Foarte simplă este metoda One Day Implant.

Există tot feluri de mituri legate de implant. Ce le spuneți celor care se tem de “îmi respinge copul implantul”?

Numai în boli grave unde tratamentele duc la scăderea mare a imunităţii putem vorbi de o aşa zisă respingere. Adică, vindecarea post-implantară este afectată. Implanturile nu sunt respinse de organism. Oricum, pentru mine această afirmaţie nu există. Pentru mine implantul pe care îl aleg, tehnica de lucru şi respectarea regulilor postimplantare de către pacient scad rata de eşec foarte mult. Un implant nu se pune aşa orişicum… ai venit, te-am aşezat pe scaun şi ţi-am pus implanul. Există nişte paşi ce trebuie respectaţi. Se studiază cazul clinic pe radiografie şi pe computer tomograf, se face o apreciere cât mai corectă a situaţie, care este oferta de os şi mucoasă şi gradul de sănătate al lor, se face un istoric medical al pacientului, ce tratamente ia şi apoi se oferă soluţia de implantare. Pot spune că atunci când hotărâm implantarea mergem pe 99,99% succes!

Am pus implantul? Care sunt pașii care urmează dacă vorbim de igienă şi controalele la medic?

Aşa cum am mai spus igiena are un rol important în durata de viaţă a implantului. Periajul după fiecare masă, duşul bucal pentru curăţenia spaţiilor interdentare şi a gingiei, apa de gură, dental floss-ul nu trebuie să lipsească din obiceiul nostru de zi cu zi. Controalele la medic trebuiesc respectate. Medicul este cel care stabileşte numărul de controale pe an în funcţie de situaţia existentă. Dar, general valabil sunt minim două controale pe an. De asemenea şi parodontologul are un rol foarte important în viaţă implanturilor. Sigur unul din controale trebuie să fie la el. Implanturile se comportă ca dinții naturali şi vor fi afectate de boli ca şi ei şi dacă asta se cheamă parodontopatie în cazul dinţilor, la implanturi se cheamă implantită (afectarea ţesuturilor din jurul implantului).

Trebuie să avem grijă de implanturi ca şi de dinții naturali!

17212260_1340512116036381_7375905531818789013_o

Cum lucrează echipa dumneavoastar ştiu că aveţi un chirurg excepţional şi lucraţi cu medic anestezist ATI?

Suntem o echipa de chirurgi şi implantologi excepţionalişi modeşti! 🙂 Şi când spun echipă, înseamnă că lucrăm în echipă! Există un coordonator medical care stabileşte împreună cu specialiştii planul de tratament urmând ca fiecare medic să lucreze pe specialitatea lui! Da, chirurgul este excepţional, iar anestezistul minunat, doar el ne face fericiţi şi pe noi medicii că lucrăm fără probleme şi pe el pacientul că se trezeşte rezolvat. Dar şi parodontologul, endodontul, ortodontul, proteticianul, odontologul şi eu suntem excepţionali! Pacienţii nu ştiu ce muncă de colaborare este în spatele oricărui tratament muncă ce duce la alegerea celui mai bun tratament pentru fiecare pacient în parte.

Un interviu sincer. Maticiuc, omul, nu legenda urbană

Nu e deloc cum mi-l imaginam. E timid. Pute de bun simț. Unde e dobitocul ăla de care scriau ziarele? Eram timorată de posibilele viitoare reacții ale oamenilor care or să creadă că încerc să îl “spăl”. Nu am ce să spăl. E un super băiat, iar acesta e un interviu sincer. De fapt, e o conversație între doi oameni care nu se urăsc, nu au nimic de împărțit, decât poate doar în sensul bun. Maticiuc, un burlac deloc convins, și-a deschis puțin sufletul pentru Fifi. Lectură plăcută!

maticiuc-6

  • Ăsta al câtelea interviu este pe care îl dai?

Nu le-am numărat. Stai să (îmi aprinde o țigară), dă-mi voie. Așa. Deci nu le-am numărat. Am dat un număr de interviuri la Tv, am dat un singur interviu pentru o revistă și anume pentru “Ok”. Așa, cu reportofonul pe masă, în rest nu. Am dat multe pentru emisiuni TV.

  • Dar ți-aduci aminte când te-a chemat prima dată cineva la televizor?

Normal. CHEMAT?! Doamne ferește! Deci eu… sunt personaj monden penibil din 2003… ‘4, ’5. Cam așa ceva. Șii.. ăă, de-atunci au început să curgă invitațiile. Deci eu am devenit personajul acesta penibilo monden, ți-am zis, prin 2003, 2004, în orice caz în perioada Gina. Și de-atunci au început să curgă invitațiile. Din ce în ce mai agresiv. Nu le-am acceptat niciodată. Primul pe care l-am acceptat a fost în 23 septembrie 2014, ziua lansării cărții. Ăla a fost primul acceptat. Că după aia m-am gândit la întrebarea ta. Că tu ai zis când…

  • Da’ te sunau și-ți ziceau, ce?

Mă sunau și-mi ziceau că și-ar dori să vin la ei în emisiune, și-ar dori să nu știu ce. Și eu le explicam că mi se pare un pic penibilă prezența mea acolo, pentru că nu stăpâneam nici un domeniu… M-a chemat și Tatulici, de exemplu. La emisiunea pe care o făcea pe B1, parcă. Adică mă chemau și la emisiuni mai serioase. Fiecare milita și fiecare… discursul era cam același: “Hai să-ți schimbăm imaginea.” Eu le ziceam: “Băi, uite care-i treaba, nu-mi doresc să-mi fie schimbată imaginea, pentru că nu-mi doresc o percepție publică.”

  • Dar prima fotografie într-un ziar de scandal ți-o amintești?

Da. Prima fotografie a fost… cred că în… nu mai țin minte… Era într-o revistă și era din perioada Gina Pistol și era cu Gina, la un eveniment în clubul Office. Mi-o amintesc. Și de-atunci a început toată tevatura asta.

A fost această avalanșă de emisiuni care mă voiau acolo că eram un personaj și sunt un personaj, asta e. Și cărora le-am spus că nu vin, mă rog, că nu știu în ce calitate vin și până la urmă am găsit o nouă variantă în care refuzam cel mai elegant, le spuneam: “Bă, uite, pe mine nu m-ajută. Cred că pe voi vă ajută. Cred că voi faceți rating dacă vin. Dacă mă ajutați și pe mine cu ceva la orfelinat, nu imi dați mie bani, susțineti un copil din orfelinat timp de un an, costul pe lună e 650 de euro, veniți, verificați ce am făcut cu banii. Un an îl ții tu pe banii tăi și după aia mă descurc eu.”

  • N-a vrut nimeni?

Nu. N-a vrut nimeni niciodată și atunci, prima mea apariție tv a fost, de aia știu data, 23 septembrie 2014, ziua lansării cărții. Pentru că era prima oară când aveam și eu ceva de spus. Eu eram în calitatea de: acel băiat care a reușit să publice o carte. O carte scrisă, cu coperțile cartonate și cu… înțelegi? Cartea aia fizică, pe care am reușit să o scriu… aveam ceva de spus. Bine, a fost și într-un mediu foarte ok. Mediu fiind ok, a fost cu atât mai apăsător pentru mine și anume a fost la Observatorul orei 16:00. Aveau cu invitat în studio și ăla a fost primul meu interviu, ever. Deci, îți dai seama. Eram live, nu un interviu înregistrat în care să zic, bă, dacă m-oi bâlbâi rău mă taie… nu. Era live, eram în studio la Observator, deci ceva super serios, nu eram la, nu știu, să-ncep și eu cu Capatos, cu Măruță, care, de bine de rău, e mai pe golănie, mai pe zona mea, știi?

  • Erai cu Mihaela Călin care e… super serioasă.

Da. Da. Era la ora 4, era acolo, eram pentru o emisiune serioasă, în live și era primul meu interviu ever. Am fost mort. Deci mort am fost, paralizat de groază. Știu că l-am sunat pe Chilian și i-am zis: “Băi Florine, ce dracu să fac?” Vroiam să beau ceva. Zic, bă, beau ceva, mă duc un pic băut să nu mai… am inima în gât și n-o să-mi iasă cuvintele, o să par cretinul de care s-a zis că sunt. Adică e evident asta. Adică o să fiu oligofren. De emoție. Și zic, beau sau iau o pastilă. Un Xanax sau ceva. Am auzit că te mai calmează. Zic să-mi mai calmeze din emoții. Și mi-a zis ceva foarte mișto și l-am ascultat. Mi-a zis: “Băi nebunule, sunt oameni în viața asta care se aruncă de pe clădiri, din avioane sau joacă toată averea într-o mână de poker, să mai simtă adrenalina care-o simți tu astăzi. O să-ți pară rău. E o adrenalină incredibilă pe care mulți o vânează. Se aruncă între rechini, se aruncă de pe clădiri, se duc, fac chestii doar ca să-și mai dea drogul, să și-l mai dea la nivelul acesta de doză. E o doză pe care… du-te, ia-o pe piept.”

maticiuc-8

  • Tu ai o relație specială cu mama ta și eu tot timpul m-am gândit. Am chestia asta știi, tot timpul mă gândesc, când citesc tot felul de nenorociri, mă gândesc că oamenii ăștia despre care se scrie au o mamă. Și mama vede, că multe chestii care apar în tabloide, se pornește de la un 1% și se face așa o poveste de-aia…

Corect. La mine, într-adevăr, chiar au fost exagerări mari. Pentru că atâția ani, nu știu, din 2013 până-n 2014, 11, poate 10 ani, 10 ani de scris și de păreri unilaterale. Adică niciodată nu a venit cu o contracarare din partea mea. Adică nu au vorbit unii și eu să mă duc în altă emisiune și să contracarez…

  • Dar ți-au cerut un punct de vedere?

Da.

  • Și n-ai dat? Ai zis, nu comentez…

Nu. N-am comentat pentru că dacă ar fi fost doar un punct de vedere ar fi fost unul scurt din care lumea… Eu ca să fi putut schimba o percepție ar fi trebuit să mă duc la televizor și să vorbesc liber. Cam cum vorbim noi acum, cât să vadă lumea, bă, uite, ok, e un băiat de bani gata. Că sunt. Sunt frate, sunt. Părinții mei au făcut bani. Am făcut si eu niște bani, dar am cheltuit mai mulți bani decât am făcut și atât timp cât cheltui mai mulți decât ai făcut, pentru că-i ai din familie înseamnă că ești… nu știu, cum vrei să-i zici, băiat de bani gata.

  • Mama ta ce-a zis în perioada aia? Aia de boom, în care erai peste tot.

Foarte, foarte afectată. Extrem. Extrem și, n-a reușit niciodată să treacă peste chestia asta. Adică, n-a reușit… spre exemplu, eu am reușit, ăă, aveam anumite emisiuni care mă tocau permanent. Adică erau emisiuni la care eram abonat. Erau câteva emsiuni de-astea care știam, adică puteam să zic, bă, nu trebuia să zic: “Bă o fi fost cu mine sau nu.” Puteam să dau pe emisiune și sigur era cu mine un pic. 5 minute, 3 minute, ceva. Eu am reușit să mă setez să nu mă mai uit. Adică, bă, ok, vorbesc în fiecare zi de mine, asta e. Eu o să mă duc undeva în timpul ăsta. Mama, nu. Mama se uita la tot. Și o întrebam la un moment dat: „Băi, știi ce o să zică, de ce te mai uiți?” și ea zicea: “Nu pot. Trebuie să văd ce spune de tine.” Da’ zic, știi ce-o să zică. Nu e ca și cum or să zică altceva.

  • Zi-mi cum a apărut cartea ta?

Au fost etape. Prima etapă a fost așa: Cu cartea asta m-am dus la unchiul meu. Unchiul meu este (nu știu dacă ți-am zis) scriitor. Și a scris, nu mai știu câte a scris. Cred că el nu mai știe dacă îl întrebi, 11, 12 cărți. Adică, la nivelul ăsta. Toată viața lui a scris la Dilema, la Cațavencu, la nu știu ce… A scris, împreună cu Radu Gabriel, începuturile grupului Vouă. Le scriau ei.

  • Și te-ai dus la el și i-ai zis… te-ai dus cu cartea scrisă sau că vrei să scrii?

M-am dus la el. Îl cheamă Tudor Călin Zărojanu și a lucrat la Tv și așa mai departe. Și eu m-am dus cu cartea la el, cartea am printat-o, era pe foi și am zis: “Băi, uite, asta am scris eu, ce părere ai?” Deci, au fost etape. Prima părere a fost a lui. Mi-a zis: “E bună. E ok, îmi place. Poate fi publicată, nu te faci de râs. Dar, zice, sunt un pic subiectiv…” Căutam persoane cât mai obiective.

  • De-alea cu creierul rece care să gândească și să…

Da. Pentru că, automat există niște probleme. Ăia din familie sau apropiați, automat sunt un pic subiectivi, dar în ideea de a fi mai iertători. Publicul are două direcții: cei care au o părere foarte clar definită despre tine, că ești un nenorocit, pot ori să rămână în zona aia, ori din cauză că așteptările lor erau atât de joase să li se pară cartea extraordinară doar pentru că e cât de cât ok. Și atunci… mă rog. Și el a trimis-o… mi-a zis: “Măi, am doi prieteni critici literari – el cunoscând pe toată lumea – un tip mai în vârstă și un tip mai tânăr, eu le trimit amândurora. Nu le spun că este cartea nepotului meu. Nu le spun nimic. Le spun că mi-a trimis-o cineva și vreau și o părere de la voi. Ăla a fost iar un moment când a răspuns dl Alex Ștefănescu și a fost ceva senzațional, că mi-a arătat Călin mailul. A trimis-o pe mail, a citit-o și i-a scris: “Căline, îmi pare rău să te dezamăgesc, mie îmi place.” Credea că lui Călin nu-i place. Fiind cu un pic de obscenități, un pic de nu știu ce…

  • Da, e destul de explicită.

…un pic de sex, un pic de așa… el credea că lui Călin nu-i place și că nu știe cum să mi-o dea. Și așa i-a și zis. I-a dat un mail scurt. “Bă, îmi pare rău să te dezamăgesc, mie îmi place. Are un pic de dinamism…”, nu știu ce, cam scurt. Nu-ți imagina că i-a dat un răspuns de 20 de pagini despre cartea mea. Nu. 2 cuvinte. “Bă, îmi pare rau să te dezamăgesc, nu prea pot să spun că nu-mi place, că îmi place.” Deci ăla a fost iar un moment care a contat enorm. M-a sunat Călin și mi-a zis Alex Ștefănescu, acesta e răspunsul lui. Și atunci, l-am căutat și i-am spus… el i-a spus: “Ce mă bucur, e nepotul meu.” Eu l-am căutat și l-am rugat să… dacă e de acord și dacă chiar i-a plăcut cartea să-mi scrie prefața.

El mi-a zis: “Mai mult decât atât. Alcătuiesc o colecție la editura All, mă ocup de o colecție a mea personal, te pot băga în ea.” Și s-a dovedit de mare folos pentru că alte edituri m-au refuzat. Deci, Alex a fost iar un moment. A fost unchimiu, Alex Ștefănescu și următorul a fost, care iar m-a impresionat așa și mi-a dat încredere și-așa, a fost Chinezu. Cristian China Birta, când a scris o chestie… De ce? Pentru că era un blogger care a scris ceva bine de cartea mea, fără să mă cunoască, fără să se fi intersectat vreodată, fără nimic efectiv. Deci am citit un review foarte mișto. Am mai citit review-uri mișto. Dar ăștia erau oameni cu care mă cunoșteam și atunci…

  • De la cineva total obiectiv.

Total obiectiv, un foarte mare blogger, adică…

  • Da, e Chinezu.

…oricum ai zice, oricum l-ai lua, e top 5 din orice unghi te-ai uita. Deci e top 5 în România și să vezi un review bun de la el care, mă rog, m-a făcut șobolan da’, lăsând la o parte asta, a zis că sunt un Ratatouille al scriiturii românești, că sunt ăla care, de fapt știe să nu știu ce, deși șobolanul știe să gătească, să pună ingredientele. Cum era ăsta, Ratatouille.

  • În cât timp ai scris-o?

Mi-e foarte greu să spun pentru că… cred că în vreo 2 ani. Pentru că eu scriam fără să știu că scriu. Dacă m-ai pune acum să mai scriu o carte, ceea ce îmi doresc să mai scriu, mi-e foarte greu. Nu știu când să-ncep, sunt un tip leneș. Nu fac de-astea, să scriu măcar o pagină pe zi. Plus că nu prea cred în astea. Adică, cum? În orice zi poți scrie o pagină bună? Cum? Adică nu știu cum, cum ar funcționa să scriu o carte. Și-atunci, eu 2 ani de zile scriam chestii în telefon, ceea ce fac și acum pe blog, numai că scriu și le dau drumul undeva. Le dau drumul în online. Era un fel de jurnal al meu pe care-l țineam și-l trimiteam prietenilor ca să se amuze. Adică, eu făceam ceva într-o seară, trăiam o seară, ajungeam acasă, pe canapea, întâmplător pe asta, scriam ce s-a întâmplat, cu chestii funny, cu nu știu ce și dădeam send la 3, 4 prieteni și dimineața când mă trezeam ăia aveau răspunsurile: “Bă ești nebun; Nu pot să cred…” și când s-a strâns destul de mult material, de-aia zic că nu știu în cât timp s-a strâns…

  • Da, te-ai gândit, hai să le strâng și să le pun…

Da. Prietenii mei mi-au zis: “Bă, ai făcut treaba asta, s-a strâns destul de mult de când citim de la tine, de ce nu faci ceva cu ele. Fă ceva cu ele.”

maticiuc-7

  • Eu mă regăsesc așa puțin în stilul tău pentru că și eu sunt timidă și cu foarte frică de penibil și tot timpul când scriu ceva pe blog…

Da, pentru că ne luptăm, pentru că tocmai ca să ascundem asta, știi, ai două variante: ori te lași în asta și nu știu ce… Da timidul acela adevărat, ăla ascunde tot. Îi va fi rușine și de faptul că-i timid. Și atunci o va ascunde printr-o mega extrovertire dacă vrei. Știi, adică… bă, cum ascunzi timiditatea? Exact invers. Da tu de fapt… N-am agățat nici o femeie în viața mea.

  • Au venit ele toate?

Ee, au venit pe dracu’.  Am muncit pentru fiecare de mi-a dat sângele pe nas. N-a venit nici una. Dar n-am agățat la modul ăla. Adică să mă duc la o fată în discotecă, să spun: “Săru’mâna, ce faci? Bei ceva?” nici nu știu ce se zice.

  • Și-atunci, cum?

Prin interpuși. Adică, nu știu… Și-acum, e același lucru. Adică, nu s-a întâmplat nimic între timp. Deci, 36 de ani au trecut, nu s-a schimbat nimic.

  • Deci, nu te-ai dus niciodată să zici: “Bună, ce faci?”

Niciodată. Da. “Bună, eu sunt Codin, cum te numești?” sau „Bună, vrei să bei ceva?” sau “Bună, vrei să stai cu noi la masă?” sau “Bună, unde mergi, în ce direcție?” sau chestii de-astea. Depinde unde o vezi, pe stradă, în club, la bibliotecă… mă rog, la bibliotecă nu prea merg dar, înțelegi tu ce zic.

  • Mi se pare foarte tare asta.

Adică…

  • Adică, imaginea despre care vorbeam este alta…

NICIODATĂ în viața mea! Și adică, am avut multe ocazii în care multe mi-au zis: “Bă, ești nesimțit. Adică, stăteam, tot dădeam semne, tot… “

  • Și le-ai lăsat pe ele să facă primul pas?

Nu. N-au făcut primul pas. Pentru că nu sunt eu genul ăla. N-am genul ăla de corp ca să faci primul pas către mine, înțelegi ce spun? Adică, pur și simplu n-au făcut primul pas. Pur și simplu am căutat eu. În primul rând, mai în scris aveam tupeu. Da, de când a apărut Facebook-ul. Aflam cum o cheamă… lumea-i mică. Întrebam: “Cum o cheamă pe fata aia?” Alina Ionescu. Ok. Ajungeam acasă, o căutam, scriam: “Bună, te-am văzut aseară… “ nu știu ce, nu știu cum. Dar cea mai obișnuită era chestia: găseam un prieten comun, o cunoștință comună și ceream telefonul ei, dar cu acordul ei. Adică nu-i ceream lu’ ăla. Adică îi spuneam, aș vrea s-o întrebi pe dra cutare dacă mi-ar da și mie numărul ei de telefon. Moment în care ea mi-l dădea… treceam peste emoțiile de-a suna. Știi? Da, mă rog. Deci, n-am așa, nu m-am dus niciodată.

  • Te-au refuzat multe?

Ohoo. Îți dai seama că m-au refuzat multe. Da. M-au refuzat destul de multe. În schimb am, nu știu cum să zic, dacă mi-a plăcut cineva îndeajuns de mult și-am făcut destul de multe eforturi, am reușit. Așa, refuz, îți dai seama. Refuz îmi iau în fiecare zi cumva. Dar, apoi perseverez în direcția aia și, depinde, dacă la final, finalul e tot refuz sau nu. De câte ori am scris cuiva pe care nu cunoșteam și așa mai departe, oricum, m-am ferit de tot ce e clișeu. Îmi amintesc că, la un moment dat, i-am scris unei tipe de care-mi plăcea, i-am scris că… zic, ceva în genul: “Avem toți 10 cifre în numărul de telefon. Dacă pornim de la premiza pe care o știm că prima cifră a ta, ca și a mea, e zero, dă-mi șansa să le câștig pe celelalte nouă.” Și am făcut 9 chestii pentru care ea îmi dădea câte-o cifră.

  • Ce mișto.

Da.

  • Asta-ți zic. Adică…

Adică, da așa am început. N-am început cu “bună”. I-am zis, pornind de la premiza asta, eu vreau să scriu 9 chestii și dacă te conving că… așa. Prima dată i-am scris un text. A doua oară i-am scris o poezie, a treia oară l-am pus pe Chilian, la mine în casă, să-i cânte “10”, dar i-am modificat textul și cânta “10 cifre dacă i-ai da”, nu știu cum…

  • Asta cu “10”, cu Chilian, merge în orice situație…

Merge.

  • …adică, nu dai greș.

Da. Dar asta se potrivea foarte bine că erau cele 10 cifre de care aveam eu nevoie. Astea de la numărul de mobil. Deci i-a cântat așa… Odată, când eram beat și plecam din Vintage l-am rugat pe Bendeac, l-am filmat când explica el… Bun, nu știu ce, trebuie să-i mai dai una și el spunea (atunci mai aveam 3 de obținut) că: “Bă, dacă-i mai dai una, boul ăsta e atât de tâmpit încât o să sune la toate numerele, adică o să facă toate combinațiile și permutările de cifre, celelalte ultimele două…” asta a zis Bendeac. I-am zis, băi, spune-i ceva că nu mai știu ce să mai fac. Am scris text, am scris poezie, Chilian a cântat, fă ceva. Și a zis: “Dă-ncoace.” Și i-a făcut Bendeac o chestie foarte mișto în care zicea, băi, dă-i astea…

  • Și până la urmă ai obținut.

Numărul de telefon, da.

maticiuc-4

  • Te îndrăgostești repede?

Da. Acum depinde cum definim… îndrăgosteala, da.

  • Știi că e chestia aia. Se zice că de multe ori noi suntem într-o fază din aia de pre-îndrăgosteală. Suntem în dispoziția de a ne îndrăgosti și trece fix cineva și ai găsit obiectul îndrăgostelii.

De îndrăgostit, nu vorbim de iubit, vorbim strict de îndrăgostit, mă îndrăgostesc repede. Pentru că mă îndrăgostesc relativ ușor, pentru că mă îndrăgostesc de câte un atribut al unei femei, nu neapărat același. Adică nu am un stil de femeie cum arată, nu am o vârstă, am iubit fete și de 15 ani și de 45, 50. Adică, înțelegi? N-am o vârstă, n-am un fel de a arăta. Doar trebuie să excelezi în ceva. Trebuie să-mi placă foarte mult cum face ea nu știu ce. Actorie, să-ți dau un exemplu.

  • Deci, n-ai un…

Nu. Dar asta-i strict îndrăgosteala. După aia, ca să și iubești persoana respectivă, trebuie să te potrivești în mai multe privințe. Așa de îndrăgostit mă îndrăgostesc ușor.

  • Dar crezi că trebuie… adică, în relațiile tale au funcționat mai bine cele în care erați la fel? Sau cele în care ea era total diferită de tine?

Ăăm.. întrebare foarte bună. Și cred că pe long-term, și vorbim acum de relațiile mele de long-term, nu de când am încercat să am o relație și am stat o lună cu o tipă. Vorbim de relațiile long-term, de ani de zile și așa mai departe, au funcționat cele în care eram la fel ca și arie de interese. Nu neapărat ca fire. Adică, dacă eu eram vulcanic și ea era mai liniștită și invers, dar dacă nu aprecia că valorile nu erau aceleași, dacă nu aprecia aceleași lucruri, degeaba… Dacă unei tipe i-ar plăcea numai la concerte de-astea de house pe care le urăsc eu, cu bubuială și cu droguri și cu nu știu ce și eu aș fi un cinefil și ei nu i-ar plăcea filmele și nici teatrul… Adică, n-ai cum să reziști doar pe chestia de-asta gen e foarte mișto și nu știu cum dar… De fiecare dată când fac ceva, într-o zi de marți, într-o zi de duminică, într-o zi normală, când tu faci un efort să mergi la ea la, nu știu, ce-i place ei și ea în ziua următoare face un efort să meargă la ce-ți place ție și, de fapt, rezistăm fiecare orele alea doar să se termine, ca să-i facem plăcere celuilalt, nu poate să țină pe long-term.

maticiuc-109

  • Da, peste ce n-ai putea să treci într-o relație?
Sunt foarte mândru și orgolios și chestia cu înșelatul e… pentru mine e foarte așa… Dar, pentru că am citit cărți și…
  • Ești paranoic?

Nu.

  • În sensul ăsta. Adică te gândești, bă asta…

Nu.

  • Care-i semnalul care te blochează? Gen: “Băi, eu cu asta nu pot”.

A, bine, acum, dacă vorbim de defecte, sunt niște chestii peste care… fără de care nu pot. Nu știu… simțul umorului. Dacă n-are m-am nenorocit. Adică, nu. Și când spui simțul umorului, simțul umorului include inteligența. Dacă are un stil al umorului pe stilul meu, un pic mai rafinat, nu știu cum, sau măcar de nivelul meu, nu spun mai sus. Da măcar la același nivel. Dar dacă-l are pe-ăla include și-o inteligență apropiată de-a mea. C-altfel n-ar înțelege să râdă. Pe când reciproca nu-i valabilă. Poate să fie inteligentă, dar fără simțul umorului. Dar cu simțul umorului și să nu fie inteligentă nu se poate. Deci, chestia asta cu umorul, pentru mine este foarte importantă. Că include și inteligența și include multe chestii.

  • Ai ieșit vreodată dintr-o relație ca să eviți părțile nasoale de pe final? Ai făcut vreodată asta?

Da, am făcut. Am făcut dar am și regretat. Pentru că am făcut-o chiar deseori cu niște fete pe care le iubeam dar, credeam eu, pe long-term nu sunt potrivite pentru mine, sau ca soție, ca mamă… nu le vedeam acolo, dar le iubeam cinstit. Și le-am părăsit într-o chestie de-asta, efectiv. Eram undeva sus, nu începusem poate nici coborârea asta deloc, o iubeam și, efectiv, strict cerebral îi spuneam: “Au trecut destule luni (chiar ani, adică vorbim de relații serioase), e timpul să mergem pe drumuri separate.” Mi-era greu. Adică, de multe ori, când lași să coboare nu mai suferi. Adică, în ziua în care o vezi cu altul ești… du.. du-te… bine că… Pe când dacă… când ești sus și zici: “Băi, știi ceva, cred că nu suntem făcuți unul pentru altul…” urmează un drum plin de suferințe la chestia aia. Și eu am trecut prin asta. Știu ce…

  • Ai suferit mult, după fiecare? Vorbim aici strict de femeile pe care le-ai iubit foarte tare.

Nu după fiecare. Dar am suferit mult după câteva pe care le-am iubit tare. Am suferit mult, da. Pentru că…

  • Și îți faci… te gândești că ai fi putut fi tu mai bun sau dai vina pe ea?

Îhm… Eu am o… am o problemă prin care trec, de câte ori nu sunt cu ea (și spun acum ea la modul general) mi-e dor de ea și de câte ori sunt cu ea, mi-e dor de mine. Adică, am o chestie de-asta, când sunt într-o relație îmi înfrânez anumite porniri care, într-un fel e normal, fiecare om într-un nivel sau altul își înfrânează anumite porniri când este într-o relație, nu? De-aia ești într-o relație. Să faci niște chestii, niște compromisuri, niște…

  • Pentru că eu cred că, de multe ori, cele mai multe relații se strică pentru că oamenii nu-și respectă exact ce spui tu, intimitatea aia, știi? E ca în cântecul ăla a lui Chirilă, știi? “Când ne-am cunoscut dansai pe masă la Vama Veche, după care te-ai transformat în…” și cred că de foarte multe ori, femeile greșesc aici foarte, foarte tare, pentru că ele au chestia asta de fixing, știi? Adică, bă, l-am luat pe-ăsta, îl vindec io, îl repar, îl fac io, au eșuat 100 înainte dar io, o să pot io.
Eu am o vorbă. “Aș vrea să fiu iubit în ciuda defectelor mele, nu pentru calitățile mele.” Cred că fiecare om are niște calități, știu asta. Sunt convins că fiecare dintre noi avem niște calități. Și cred că, pentru acele calități ale noastre, cred că ne poate iubi foarte multă lume. Adică, eu cred că pentru calitățile tale Fifi, te pot iubi 2000 de bărbați. Deci când spui sunt așa, sunt așa, sunt așa… Te iubesc! Mor! Vreau să mă iubești ÎN POFIDA defectelor mele. Adică eu aș vrea să-ți prezint întâi defectele, să-mi spui dacă mă poți iubi așa. Pentru că, cu calități… Da, am și eu câteva calități, nu știu, sunt… whatever. Pentru acele mici calități ale mele mă pot iubi foarte multe femei. Dar aș vrea, când mă iubesc, nu știu cum să zic, să afle destul de repede și părțile negative, defectele și să fie sigure că pot iubi cu tot cu alea.

maticiuc-3

  • Te cerți? Rău?

Depinde de parteneră. Am avut partenere care cumva, păreau că iubesc asta. Efectiv păreau că iubesc asta și altele care nu. Eu, personal, sunt tipul de om împăciuitor. Atât de des las de la mine încât pare că sunt sub papuc. Adică eu sunt genul care dacă acum vrei să-mi spui că avem o problemă c-am lăsat scrumierele astea și cafelele astea pe-aicea și nu știu ce, mă duc și le strâng. Și zic da, poate că trebuia să le strâng eu. Știi, eu sunt genul care peste conflictele mici încerc să trec ca să nu mă încarc energetic negativ. La al cincilea… am o limită când izbucnesc. În momentul ăla s-a terminat și de multe ori atunci se întorcea iar roata și încerca ea să mă împace…

  • Dar pe momentul de ceartă în care te superi foarte, foarte tare… Taci? Pe ideea că tăcerea e cea mai bună pedeapsă dacă ea a greșit sau îi faci scandal?

Ăăm… nu-ș dacă… adică, de tăcut nu tac. Nu știu dacă scandal, tocmai neplăcându-mi… Dar eu întotdeauna spun… eu n-am fost genul care… În general, cred că așa sunt bărbații. Bărbații spun mai pe față. Adică eu am spus întotdeauna: “Îmi doresc să faci asta, îmi doresc să nu faci asta, mi-aș dori să nu mă superi cu asta.” Eu încerc să prevăd unde… Nu sunt ca femeile care, în general… “Sper să ghicească ce-mi doresc, să știe că n-aș vrea să se ducă acolo fără mine.” Nu, eu îi spun: “Băi, uite…”

  • Da, ești gelos?

Ăăm.. da. Sunt gelos. Dar, iarăși e o chestie de… depinde cu cine te compari. Comparându-mă cu anumite persoane nu sunt gelos deloc, iar comparându-mă cu altele sunt foarte gelos. Adică, depinde și de experiențele pe care le-a avut partenera mea în trecut. Câteodată mi-au spus: “Băi nu, ești foarte ok, ești relaxat..” alteori mi-au spus: “Doamne, ești de o gelozie incredibilă.” Eu purtându-mă la fel cu toate, dar depinde ce-au cunoscut în urmă. Tot timpul depinde cu ce te compari. E ca întrebarea aia: “Ești bogat?” Cum răspunzi? Depinde cu cine te compari.

15595560_1598219193540077_1834267870_o

  • Dar ai încercat vreodată, adică, spre exemplu, ești cu cineva într-o relație și te desparți și ca să te vindeci te-ai vindecat cu altcineva sau ți-ai luat tu o perioadă în care să te pui pe linie?

Niciodată nu m-am vindecat cu altcineva. Că asta-ți spuneam. Nu mi s-a întâmplat ca după o relație să-mi fac altă relație.

  • Știi că sunt persoane care sunt absolut incapabile…

Știu asta. Oricum, în general, cred că se întâmplă și la băieți, dar în general la femei se întâmplă treaba asta. Eu am spus întotdeauna că, am și scris undeva, femeia e ca maimuța. Nu dă drumul la o cracă până n-a prins-o pe cealaltă. Și nu dă drumu’ la aia până n-o prinde pe următoarea. Și următoarea liană și următoarea cracă… așa e. Cumva are nevoie să fie tot timpul să simtă că are un sprijin undeva. Noi câteodată dăm drumul.

  • Cât ai fost cel mai mult singur?

2 ani.

  • Și nu ți-a fost greu? Adică, ok, sexul…

Eu când spun singur mă refer la faptul că n-am avut pe nimeni în suflet.

  • Păi, da. ne referim la…

Mai am o vorbă: “Always single, never alone.” Adică, cumva, știi…

  • Dar relațiile astea pasagere pe care le ai în perioadele astea de singurătate, cât îți acoperă ele, afectiv…?

Foarte puțin. Foarte puțin. Dar, repet, nu am ce face. Nu e ca și cum: “Bă ar trebui și tu să..” n-am ce să fac. Când ies dintr-o relație în care am iubit rău, eu cumva, eu sunt în căutarea dragostei în fiecare zi. Adică, nu am un baraj din ăla, nu pun eu un blocaj sau un perete. Spun: “Nu. Ar trebui o perioadă să trăiesc viața, să mai…” Nuu. Eu m-aș putea îndrăgosti foarte tare a doua zi încât s-o văd pe cealaltă din urmă chiar și însoțită și să nu-mi pese, o, ce bine ar fi. N-am nici o problemă. Îmi doresc. Dar nu pot. Și mă…

  • Da a fost vreuna pentru care și acum dacă o vezi cu altcineva suferi?

Ăă..

  • Ai așa, o…

Îhm.. nu. Adică, eu m-am despărțit de iubita mea în vara asta, în iulie și doar de ea pot spune asta. Ea e totuși ultima. Adică, nu am una din trecutul trecut de care să zic, bă, dacă o văd mai am așa o strângere de inimă. Nu. Pur și simplu ce înseamnă trecut, trecut le văd ca pe niște bune prietene cu care am rămas…

  • Dar, dacă ar fi să te gândești, care crezi că e cea mai mare greșeală pe care o fac femeile din iubire?

A, cea mai mare greșeală. Asta e interesant. Păi, sunt… nu știu acum să le clasific. E chestia asta că, ăă, mergând așa din cracă-n cracă n-au această tărie. Foarte multe dintre ele. Nu au această tărie să spună, bă, tu nu ești ok ca băiat, te părăsesc și oi vedea eu ce-oi face. Ăă, tu m-ai înșelat, eu m-am supărat, te părăsesc și oi vedea eu ce-oi face. Ele cumva se încarcă și din momentul ăla, în interior, ele te-au părăsit (tu habar n-ai) și spun că te iartă și se combină ele și cumva, ajung să te facă să te simți (devenind cele care înșeală) aproape să-ți pară rău cumva. Că zici, bă, până la urmă ce s-a… Dar de fapt, ea în sufletul ei te părăsise deja, cumva. Asta mi se pare cumva o greșeală. Adică, băi, asumați-vă, că nu-i ok. Femeia știe în interiorul ei că nu-i ok, ea este deja în căutarea unui nou partener, dar pe tine nu te lasă.

  • Exact chestia cu craca pe care o spuneai tu.

Da. La noi, nu. Deci asta ar fi una. Un tip de greșeală. Pentru că ajunge, fiecare femeie să fie o tipă care la viața ei a înșelat și care va fi judecată în relațiile ei viitoare. Bă, stai puțin, pe-ăla l-ai înșelat? “Da. Dar știi că, de fapt, el de vreo 2 luni nu mai îmi dădea atenție…” Bun. Și de ce nu l-ai părăsit când nu-ți mai dădea atenție de 2 luni?! “C-am zis să caut și te-am găsit pe tine.” Bun și, înainte, pe-ăla l-ai înșelat? “Da, dar știi, mă înșelase el cu 1 an în urmă.” Și de ce nu l-ai părăsit câd te-a înșelat? “Nu. L-am iertat până mi-am găsit eu un iubit.” Păi stai mă puțin…

  • Femeile din ziua de azi crezi că mint prea mult?

Eu n-am zis… s-ar putea să fie adevărat că bărbații mint mai mult, nu contest. Singura chestie și poate de-aia și mint e că, nu cred că există bărbat care să nu înșele. Nu cred. Și pentru că am foarte mulți prieteni, unii dintre ei însurați de zeci de ani și par perfecți, chiar par perfecți, dar fiecare dintre ei au câte o mică refulare sau o mică chestie, undeva, ceva.

  • Deci în fiecare dulap e un schelet ?

Și-atunci, poate de-aia. Eu cred că e o chestie de-asta… e vorba de instinctul primar și de genă.

  • Adică tu crezi că bărbații înșală pentru că așa sunt ei ca genă, ca animal, că nu știu ce, pe când la femei este o alegere.

Femeia, dacă înșală, înșală din alte motive. Înșală de multe ori în speranța de-a prinde cealaltă victimă, nu de a… nu e un „hit and run”, ca la băieți. Noi putem înșela fără să sărutam. Ba chiar am prefera de multe ori. De multe ori, înșelatul nostru… sărutăm ca să putem înșela. Să ne lase cealaltă să ajungem… Dar noi putem înșela fără să sărutăm, fără să știm numele, fără să mai sunăm, fără nici o poveste…

maticiuc-5

  • Ai putea să fii vreodată cu o femeie care e mai proastă decât tine?
Nu pot fi cu o femeie mult mai proastă, nu pot fi nici cu o femeie mult mai inteligentă. Mi-ar plăcea să fiu cu o femeie un pic mai inteligentă, să mă tragă un pic în sus, dar dacă este mult mai inteligentă și asta ne desparte cumva drumurile și interesele… Eu nu pot în fiecare zi să citesc, nu știu, cei care ar vrea ea să… știi?
  • Da, da, da…

Adică, aș face niște eforturi care într-o bună zi m-ar obosi să fac ce vrea ea.

15608877_1598218353540161_154916553_o

  • Ai 36 de ani și nici un copil. Nu te gândești la asta?

Am 36 de copii la orfelinat. ( notă: Codin se ocupă împreună cu mama lui de un orfelinat în care au crescut până acum peste 8 mii de copii)

  • Dar copilul tău?
Îmi doresc foarte, foarte, foarte mult.
  • Știi, te gândești că, eu tot timpul zic, chestia asta mi se pare într-un fel nasol, depinde cum te poziționezi tu ca bărbat, eu tot timpul mă gândesc, băi (sunt filme și au fost situații și în viață), vine una la ușă și zice: „Pisi, îți mai aduci tu aminte noaptea aia? E, iată copilul.”

Ar fi cel mai fericit moment din viața mea.

  • Să te trezești așa cu…

Așa. Ar fi cel mai fericit moment din viața mea.

  • Da-ți dorești un copil foarte tare.

Foarte mult. Foarte, foarte, foarte mult îmi doresc.

  • Foarte, foarte mult dar nu ai găsit pe cineva care să vrea, sau aștepți mama copilului care trebuie să aibă niște calități și…

Am o problemă. Sunt într-un anumit fel. Trăiesc un anumit stil în viață, nu vreau să-l schimb total și nu prea cred în căsătorie. Statistic, după ultimul recensământ din România, rata divorțurilor este de 50%. Dacă rata divorțurilor este 50% în România, pe un calcul strict logic, probabil că în București e…

  • Mult mai mare, da.

…70%. Pentru că Bucureștiul trage adică, față de alte orășele mici și sătulețe unde totuși locurile, biserica și sărăcia… Dacă în București e 70% în lumea mea e 90. Adică în București are și el cartiere ca Drumul Taberei, Pantelimon în care sunt oameni ce plătesc pe un apartament de 2 camere toată viața lor cu două salarii un credit, adică ei nu se pot despărți și dacă se înșală, se prind, nu divorțează ca să termine creditul, să termine de plătit ratele și nu pleacă unul de acasă. Așa ajung să se și împace doi ani mai târziu. Sunt ca-n filmele alea…

maticiuc-2

  • Dar femeia care îți va face ție un copil trebuie să fie neapărat soția ta?

Ăăă…( râde)

  • Te-ai însura?

Nu. Asta spun. Că nu prea cred în căsătorie. Cred că voi ajunge să divorțez, statistic. Adică, strict statistic. Ok. Poate să se întâmple, să fii tu ăia 3% care-au mai rămas.

  • Da ai fost… ai avut vreun moment în care ai fost foarte aproape să faci asta? Să te căsătorești.

Nu. Să mă căsătoresc nu, dar cu ultimele iubite și mai ales cu ultima (vorbesc de asta cu care s-a terminat în iulie, care a fost de 3 ani, deci de la 33) am avut discuții. Adică mi-am dorit și-am tot pus problema. Îhm, da. Îmi doresc foarte mult și-am încercat mereu. Chestia cu copilul, îmi doresc foarte mult să avem un copil. 1, 2, 3 nu știu. Zic… Dar, e o problemă de siguranță. Femeile vor căsătoria pentru siguranță.

  • Ai zile în care ești foarte trist?

Normal. Că toată lumea. Am, dar…

  • Ce te întristează pe tine cel mai tare?
Eu, la bază, sunt un om fericit, știi? Adică, chiar și în zilele când am fost trist știu la ce să mă gândesc și știu la ce… Întotdeauna trebuie să privești în sus atunci când ai nevoie să-ți găsești forța de muncă, și-așa. Și zici: „Băi, pot mai mult. Uite ce face ăla, uite ce nu știu ce” și trebuie să privești în jos în zilele în care te simți trist și simți că ai niște probleme, te uiți un pic în jos, vezi care sunt adevăratele probleme ale acestei vieți, te scuturi și zici: „Doamne, îți mulțumesc! Am uitat că nu am nici o problemă. Uitasem că nu am nici o problemă. Mi se părea chestia asta că… soția mea e acum în pat cu doi negri, credeam că e o problemă. Prostia mea, o identificam ca pe o problemă. E nimic! Bag divorț, părăsesc, mă duc la film și încep să râd.” N-am de fapt nici o problemă. Când te uiți la adevărații oameni cu adevărate probleme.
  • Dar ai fost vreodată cu adevărat deprimat?

Nu. Nici deprimat și nici plictisit. Cred că oamenii care se plictisesc sunt niște oameni cu adevărat reduși. Ca și inteligență, ca și imaginație. Eu nu m-am plictisit niciodată. Nicăieri nu mă plictisesc. Sunt eu cu mine. Adică, poți să mă lași oriunde.

  • Te simți bine tu cu tine.

Da, da. Dar nu există să mă plictisesc. Tot timpul am ceva de făcut, de scris, de nu știu ce. Nu există gen: „Băi, am momente în care stau așa în casă și nu știu ce să fac.” Nu există. N-am avut 1 minut să zic, bă nu știu ce să fac. Mă sperie oamenii care nu știu ce să facă. Cum adică nu știu? Eu, când pleci tu acum o să mă culc. pentru că am fost dimineață la primărie și a trebuit să mă trezesc devreme. Mă culc o oră, două. Aia nu înseamnă plictiseală. După aia mă trezesc și fac nu știu ce. Mă duc la sală. Fac nu știu cum. Adică, nu există un moment în care să stau așa și să nu știu ce să fac.

  • Dar pe tine ca om. Ca om, nu ca bărbat, ce te face pe tine cel mai fericit? Adică, care a fost momentul în care tu, că sunt sigură că ai niște momente în care te gândești: „Băi, atunci am fost cel mai fericit.” Eu nu cred în asta cu suntem fericiți non stop. Nu cred. Că sunt niște momente, în care trăim niște lucruri.

Ai niște momente de excelare, dar eu cred, îți spun și momentele în care am excelat, în care fericirea a fost mai exagerată. Dar eu cred că chestia cu fericit tot timpul se poate și ți-o poți antrena. E o chestie de… un pic de yoghini. Dacă tu te gândești mereu că ești bine și de fapt noi suntem bine. Noi doi și nu numai. Și încă câțiva oameni de aici din jur, pentru că sunt niște chestii atât de basic să fii bine. Adică trebuie să fii sănătos, tu și ai tăi. Dacă deja ai asta, ai mult. Pentru că, într-o bună zi, Dumnezeu poate să-ți arate cum e să nu ai asta, să nu fii sănătos tu și ai tăi și-atunci să zici: „Băi, până ieri, până să aflu vestea asta, eram cel mai fericit om din lume doar că nu știam. Eram un cretin. Care mi se părea că m-am întristat că m-am îngrășat, mă-întristam că nu știu cine nu-mi răspunde la mesaj… ” adică niște chestii din astea… Băi și niște tristeți reale. M-am îngrășat, arăt ca un porc. Băi și se instala ceva așa, știi? De fapt aia nu era nimic. Adică, ești nebun. Nu e nimic. Deci, cred că se poate antrena asta cu fericirea, dar există și niște culmi de care o să-ți povestesc.

  • Dar te-ai gândit vreodată cum ar fi fost dacă nu ai fi avut bani?

Da, m-am gândit la ce se întâmpla dacă n-aveam bani și o să-ți povestesc acum, pe scurt, adică în două cuvinte. Face parte din normalitate, știi? Încă trăim sub acel… mai avem încă din umbra aceea a comunismului în care nu am avut. Încă, generația părinților mei, chiar și-a mea. Câțiva s-au desprins un pic din a mea și au înțeles că nu trebuie să aibă proprietăți. Adică au înțeles că proprietatea e altceva. Adică, părinții mei, dacă n-au o casă a lor o iau razna. Adică, cum, e casa mea. Eu știu că poți să ai 20 de spații comerciale pe cea mai bună stradă din București la închiriat și tu să trăiești în chirie toată viața. Și să te muți când apare un apartament mai interesant și ceva mai târziu să zici: „Nu mai vreau aici, vreau acolo.” Așa fac toți bogații lumii. La noi, bogații locuiesc în propriile lor case, unde au ei acte pe ele și unde vecina de sus merge în tocuri toată noaptea și n-au ce să facă, că și aia e proprietară. Pe când dacă era chiriaș spunea: „Hm, aia de sus mă enervează. Eu mă mut. ” Ei nu se pot muta. Ei acolo mor. Deci trăim niște chestii, niște reminiscențe ale comunismului unde nu s-a avut și acum trebuie să avem.

  • Care este cea mai puternică amintire pe care o ai tu, din copilăria ta?
Ăă… Din copilăria îndepărtată… am crescut până la 12 ani fără tată. Tata fiind diplomat de meserie, pleca câte 4 ani la câte-un post. A fost unul dintre cei mai tineri ambasadori ai țării, avea 29 de ani. Și aveam o relație la distanță cu el. Ne trimiteam scrisori. Le am și acum, pe cele pe care el mi le trimitea. Nu le am și pe cele pe care i le trimiteam eu. Și țin minte că așteptam scrisorile alea. Îmi povestea… aia era relația mea, cumva. Venea acasă în fiecare an. Vara, sau nu știu, când avea voie. Eu nu aveam voie să mă duc la el. Pentru că ne ținea comunismul ca să fie sigur că se întoarce și rămâne fidel țării. Eu trebuia să fiu aici gaj. Dar, am amintirea asta de când eram mic, cu scrisorile.
  • Dar n-ai suferit, pentru faptul că el era așa departe?

Nu. Că nu știam altfel. Suferi când ai un termen de comparație. Nu știam altceva. După revoluție, când aveam 9, 10 ani, când am putut să plec și am plecat în Libia, ceea ce pentru un copil de 9, 10 ani să pleci undeva afară, în Libia, părea ca… Deci nu e New York-ul astăzi ce era pentru mine Tripoli atunci. Ca și comparație.

maticiuc-1

  • Câți prieteni ai în cercul intim, în acel “circle of trust”?

8, 9… Adică, nu i-am numărat.

  • Da, ai oameni cu care ai plecat de la 20 de ani?

Da, da, da. Da. În cercul acesta am oameni cu care am plecat din prima zi de facultate. Am chiar și un prieten pe care l-am cunoscut în prima zi de facultate, cu care am rămas împreună până azi.

  • Dar când cunoști pe cineva…

Am și prieteni mai recenți, care-mi sunt foarte apropiați. De 3 ani, de 4 ani, de 12 ani…

  • Ai avut și dezamăgiri? Legat de prietenie. Cum pornești într-o relație de prietenie? De exemplu, mă cunoști pe mine. Te uiți la mine și te gândești: Băi, Fifi e mișto. Îi dau 100% încredere…

100%. Dacă pornesc dau 100%. Adică, știi cum. Are și avantaje și dezavantaje. Are avantajul că, cunoști oameni, te simți bine, nu știu ce… și ai dezavantajul că, adică, când n-ai gardă deloc viața e într-un fel, dar într-adevăr poți fi dezamăgit ușor, iar când garda e foarte sus, ești mai singur, mai ursuz, mai nu știu ce, dar…

  • Și-ai avut mari dezamăgiri?

Am avut. Cum e și vorba: “Cu prietenii apropiați nu te cerți decât de la femei și de la bani.” Vorbim de prietenii foarte apropiați. Nu prea există alte certuri. Adică, ce-ar fi putut să-mi facă. Și-am avut unul așa, unul așa.

  • Dar nu te gândești că în lumea asta în care ești tu, te-ai gândit vreodată că este o lume superficială și oamenii ăia nu sunt chiar cum se prezintă ei a fi? Nu te gândești că oamenii nu sunt cum se prezintă ei de fapt? Asta apropo de faptul că tu le dai 100% încredere de la început.

Nu cred în stereotipiile cu lumea asta. Adică, în lumea mea sunt la fel de mulți farisei ca și în lumea ta. La fel de mulți impostori ca și în lumea zidarului din colț, la fel de mulți oameni foarte buni, la fel de mulți oameni needucați.

  • Cum răspunzi la răutate? Că sunt oameni răi, care fac rău…
Mă sperie. Am spus întotdeauna că îmi e mai frică de cel care vrea să-mi zgârie mașina decât de cel care vrea să mă fure. Mult mai frică.
  • De ce?

Pentru că este ăla rău, în formă pură, pe fond de frustrare și așa mai departe, un rău pe care nu-l înțelegi și nu știi cum să te ferești de el. De ăla care vrea să ți-o fure știi. Ai niște reguli, unde ții talonul, unde ții cheia, cum parchezi. E o luptă a ta cu el în fiecare zi. Pentru că el vrea să ți-o fure în fiecare zi și tu vrei să nu ți-o fure. Dar știi de ce vrea să ți-o fure. Tu poți să-l înțelegi pe el. Că vrea să ți-o fure, s-o vândă și să obțină niște bani. El cu asta se ocupă. Și el poate să te înțeleagă pe tine că nu. Pe când ăla care vine cu un cui în mână nu îl înțelegi, nu poți să-i cuprinzi mintea în nici un fel și de-aia nu știi cum să te ferești de el.

  • Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-a făcut vreodată un prieten pentru tine?

Am prieteni, pentru că sunt unii și foarte vechi și-așa mai departe, nivelele financiare sunt diferite. Adică, am prieteni și care sunt foarte săraci și care sunt de nivel mediu și cu foarte mulți bani, adică sunt de toate felurile. Și am fost impresionat întotdeauna când un anumit prieten care nu are bani a făcut niște eforturi supra omenești de a face ceva care să mă bucure. Și de multe ori, acel ceva care să mă bucure nu era neapărat un cadou de ziua mea, dar era gen, fac un efort să vină acolo unde sunt eu.

  • Te uiți la bani, în relațiile cu femeile? Adică ești genul care: “Îi cumpăr o mașină, îi cumpăr un magazin…” sau ești mai ponderat?

Încerc întotdeauna să mențin un raport. Adică, eu întotdeauna am făcut gesturi pentru fetele cu care am fost, iubitele mele, din ce în ce în ce mai mari cu cât relația era mai… adică, n-aș vrea să fac niște gesturi extraordinare din prima zi ca mai apoi să regret. Mi se pare că cel mai greu ar fi să regret.

  • Dar te-ai gândit vreodată că făcând gesturile astea ea s-ar gândi că tu vrei s-o cumperi?

Nu. Am lăsat tot timpul chestia asta la o parte. N-am stat să mă focusez pe asta.

  • Nu te-ai gândit?

Nu. Pentru că dacă stai să te gândești o iei razna. Toată lumea m-a întrebat: “Băi, dar te gândești că te vrea pentru bani?” Întrebarea clasică. Nu. Cred că sunt un pachet, cred că toți suntem un pachet de calități și defecte pe care le avem…

  • Dar sunt femei, puține, care nu au latura asta materială. Adică nu sunt impresionate de bani.

Sunt, sunt. Da. Corect.

  • Și cum reacționezi când e una care nu vrea cadouri, nu vrea aia, nu vrea aia…

Eu tot timpul am încercat să, ca în prima zi, să o cuceresc într-un fel. Și vezi ceea ce… încerci pe mai multe părți până vezi ce o face să zâmbească cumva. Adică, trebuie să găsești o cale.

Am trăit și opusul. Am trăit și experiența unei fete care a venit la mine, într-un club, să-mi ceară un foc. A venit cu o țigară, eu fumam trabuc –era perioada în care se fuma în cluburi adică, those days, știi tu – a venit la mine și mi-a cerut un foc, și-a dat seama că o să am, eu fumam deja trabuc. Și-a aprins aia, foarte mișto era, ceva foarte mișto, dar eu ți-am zis că n-am agățat niciodată pe nimeni. N-am avut curajul, după ce i-am dat focul să zic: “Hei, dar cum te cheamă, vrei să..?” Am rămas așa… Că eu tot timpul sunt în situația aia: dacă vrea doar foc. Știi?

  • Da, da, da.

Dacă deranjez, știi? Dacă îmi zice: “Bănuiesc că dacă ți-am cerut foc acum trebuie să-mi ceri și numărul de telefon. Porcule! Pentru un foc vrei să…”

  • Acum îți dai seama că-ți strici firma cu asta. Că mi-ai spus asta.

Nu mă interesează. I-am dat foc, mi-a aprins țigara, a mai stat efectiv preț de 3 secunde și eu am rămas blocat și femeia a avut și ea un spirit, mi-a dat țigara și-a zis: “Acum ia-o. Eu nu fumez.” Și-atunci am zis, gata. Am înțeles că ea venise cu un scop. Adică a luat și ea o țigară de la cineva și-a aprins-o și a zis: “Poftim. Acum ia-o, că nu fumez.”

  • În exercițiul ăsta al tău, adică schimbarea asta care a apărut în viața ta, cu cartea, din punctul meu de vedere, tu ești un personaj înainte și după carte. Lumea după carte a început să te vadă. Cum ziceai tu, stai bă că ăsta nu e chiar așa, stai că…

Da. Au început sa ia contact cu mine direct. Până atunci ei nu luau contact cu mine direct. Luau contact cu niște jurnaliști care povesteau despre mine, 90% fără să mă cunoască. 10% poate mă văzuseră…

  • Dar nu te deranjează asta, că lumea te judecă fără să te cunoască?

Mă deranjează foarte mult și că nu e apă în Africa. Sunt niște realități ale vieții pe care le iau așa cum sunt.

  • Da haterii? Ăia care te înjură? Cum ziceai tu? Sunt cei mai buni…

Ăia sunt cei mai buni PR ai mei. 🙂 Normal că mă deranja. Atât timp cât eu nu aveam nimic de spus și așa mai departe, eram judecat și cu o imagine făurită doar de o parte a presei, care nici ăia nu mă cunoșteau dar făceau ei niște presupuneri, spuneau niște chestii. Ușor, ușor acum oamenii m-au mai cunoscut. Am cunoscut foarte mulți oameni din presă și așa mai departe, cărora poate le-am schimbat părerea și nu știu ce. Ăă, ce să zic. Acum, în situația de față, de bine de rău, mă mai duc la câteva emisiuni. Oamenii mă văd și mă aud. Scriu pe blog. Care blog e raportat la Facebook și oamenii ajung să citească acolo. Unora le place, altora nu. Există și hateri, care într-adevăr sunt cei mai buni PR pentru că ei creează agitația în jurul unui subiect. În momentul în care scriu ceva și 3 cuvinte dacă scriu pe Facebook, în momentul în care există și păreri contra și nu știu ce, atunci se creează o emulație și devine viral subiectul. Că, dle, lumea trebuie să vorbească despre ceva.

  • În momentul ăsta care este cel mai mare vis al tău? Ce n-ai făcut si-ai vrea să faci?

A, sunt multe. Dacă n-aș avea multe din astea aș înnebuni, îți dai seama. Nu știu cât de departe vrei să mă duc. Adică, sunt visuri la care aș îndrăzni să sper și visuri la care nici nu îndrăznesc să visez. Adică, pur și simplu, doar pentru că mă pierd în subconștient sau c-adorm și mă duc în ele, dar nu îndrăznesc. Adică, uite, spre exemplu, dacă luăm lumea cinematografului. Mi-ar plăcea să prind un rol mare, într-un film mare, alături de niște actori cunoscuți. Am jucat în niște filme mari dar niște roluri foarte mici și… Într-adevăr, alături de mari actori, Adrian Titieni, Florin Piersic, Marcel Iureș. Adică am fost și eu pe acolo, cu un cadru, le-am dat replica, le-am dat o cană cu apă, nu știu ce. Mă rog, am făcut niște… Mi-ar plăcea să prind un rol din ăsta. La asta pot să sper. Adică, pot să sper că într-o bună zi mă voi potrivi bine pe un rol foarte interesant în filmul… Visul meu, așa total, ar fi să produc un film care să fie unul cu buget mare și care să devină all wide, adică să mă duc să pot să-l văd la New York și de-acolo să mă duc la Paris să-l văd și-acolo și așa mai departe. Adică, ăsta ar fi visul.

  • Asta e în plan profesional mai mult, dar personal?

Copil n-am. Nu există altceva. Ce poate să mai fie? Ți-am zis că vreau copil. Ce trebuie să-mi mai doresc. Încă o pisică. Nu. Mi-aș dori un copil, doi, trei și am un plan diabolic, pe care o să ți-l povestesc, cum aș putea să-l fac dacă nu găsesc pe cineva.

  • La eprubetă. Știi, mă gândeam, titlul acestui interviu să fie: INTERVIU EXCLUSIV. CODIN MATICIUC: CEL MAI MULT PE LUMEA ASTA ÎMI DORESC UN COPIL. În eprubetă, eventual. Adică, dacă n-o s-o găsești și n-o s-o găsești?

Da. Îmi doresc foarte mult un copil. Acum, lăsând la o parte chestia asta, cred că ar fi foarte mișto ca acel copil să aibă o mamă, nu să-l fac cum a făcut Cristiano Ronaldo. El cred că are și multe probleme, nu știu. Cred c-a vrut să aibă un control total asupra… Mie mi-ar plăcea să fac un copil cu o femeie care să-și dorească un copil la fel de tare cum îmi doresc și eu acum, fără să aibă o țintă. Ea de fapt să nu-și dorească un bărbat căruia, eventual să-i dăruiască vreo doi copii ca să-l țină lângă ea. Nu, nu, nu. Eu îmi doresc să găsesc o femeie care astăzi își dorește un copil. Și care în loc să se ducă să cumpere de la o bancă de spermă ar „cumpăra” de la mine… 🙂

  • Mi se pare totuși ireal că n-ai găsit. Mi se pare că, în momentul ăsta, sunt foarte multe femei care vor să facă un copil.

Da. Nu știu cum să găsesc, pentru că nu pot nici să deschid subiectul ăsta, să-l tot vorbesc, înțelegi ce spun? Recunosc c-am mai și căzut în păcatul de a tot încerca. Adică, tot timpul gândurile astea mai acute îmi vin în perioada în care sunt singur. Când iubesc și sunt cu cineva mi-ar plăcea să fac cu persoana respectivă. Nu-ți imagina c-am avut o relație, până-n iulie, 3 ani și eu căutam. Nu. Aș fi vrut și mi-aș fi dorit să fac cu fata aceea. Fata aceea avea un copil. Fusese într-o relație, era divorțată. Un copil care mi-era foarte drag și mi-e dor și acum de el și îi era teamă că dacă se va despărți într-o bună zi de mine, să nu fie fata cu doi copii din doi tați… adică să nu fie așa.

  • De ce ți-e ție cel mai frică și cel mai frică?
Că nu mai am timp.
  • Și, care este… adică, ți-e frică că nu mai ai timp să faci tot ce visezi?

Am zis că nu mai am timp pentru că, am vrut să zic că n-o să am un copil… Că nu mai am timp să fac tot ce-mi doresc să fac, cât mai trăiesc pe planetă. Mi-aș dori să ajut mai mult, mi-aș dori să plec în niște misiuni umanitare, dar, în același timp mi-aș dori să prind un rol într-un film, care aia e pentru ego-ul tău personal. Nu e pentru nimic. Și-mi doresc și știu că trebuie să-l sun pe Porumboiu. Mi-a spus să-l sun în ianuarie și dacă-mi dă ceva și prind un rolișor acolo, va fi senzațional să joc la el. Adică, cumva, eu nu am timp să fac tot ce… Dac-aș putea să mă triplez. Unul să stea liniștit, să stea dracu’ pe-acasă, unul să facă numai filme și nu știu ce și al treilea să plece prin Africa să vadă ce-i pe-acolo. Să experimenteze ce-i prin lumea asta. Nu știu, prin Brazilia. Prin niște țări prin care n-am fost. Dar s-ajute oamenii. Adică, mi-ar plăcea să fac atât de multe că… decât să spun că cea mai mare frică ar fi să n-am copii, mai bine să spun că nu am timp. Că dacă aș avea timp, mult…

  • De ce ți-e ție cel mai dor? De o anumită perioadă, de o anumită persoană, de un anume loc.

Păi, nu de locuri și de perioade. Perioada e foarte bună cea în care sunt acum și tot timpul am fost și mă tot antrenez să fiu eu foarte ok. Ți-am zis, mi-e dor de ea când nu sunt cu ea (acum e perioada în care nu sunt cu ea, cu nicio ea), mi-e dor de ea întotdeauna când nu sunt cu ea și mi-e dor de mine când sunt cu ea. Pentru că, când sunt cu ea, întotdeauna parcă… simți că: „Bă, parcă aș face altceva, parca aș ieși, parcă aș bea, parcă uita-o, m-aș duce la aia. Dar nu fac mă că sunt cu…” Știi? Tot timpul ai impresia că ai fi mult mai tare dacă ai fi singur. Când ești singur ești mult mai… Asta e. E întotdeauna asta la noi, oamenii. Întotdeauna ne dorim ce nu avem în momentul ăla. Știi?

foto: Ovidiu Craiciu

****

Pentru cei interesati de preluare, se pot  prelua maximum 800 de semne de interviu cu citarea sursei si link complet

Mălina Waceera. Bibeloul cu suflet de războinic

Când o vezi prima oară, dacă îi știi povestea, crezi că nu te-ai întâlnit cu cine trebuie. Delicată ca o balerină cu cheiță, cu o privire blândă, este ultimul om din cameră despre care ai zice că a fost adoptat de un trib african.

malina-3

Și-a înfruntat fricile pe care poate nici nu le-a avut, a făcut ceea ce unii bărbați doar visează. S-a hotărât să plece în Africa dintr-un altruism de care nici măcar nu e conștientă. A simțit pur și simplu că locul ei era acolo.

Ea este Mălina. Mălina Waceera. Un bibelou cu suflet de războinic blând.

malina-8

Cum ai ajuns în Kenya? E un loc departe de a fi comod sau primitor… Ce te-a determinat să pleci acolo?

Ştii momentele alea când îţi vine să pleci la capătul pământului, departe de tot, de toţi şi de toate? Eram într-o situaţie de genul ăsta când am decis să plec în Kenya. Sunt un spirit liber şi iubesc aventura de când mă ştiu. Întotdeauna m-au fascinat oamenii care au plecat în lume să exploreze alte culturi şi civilizaţii, să culeagă poveşti şi să trăiască aventuri de adunat în cărţi. Şi, cum îmi doream să ies din zona de confort şi să mă provoc, m-am agăţat de un stagiu de voluntariat în Kenya, printr-o organizaţie studenţească (AIESEC de la Universitatea Bucureşti. Urma să-mi trăiesc visul şi, în acelaşi timp, să am un impact pozitiv într-o comunitate care avea nevoie de mine. N-am stat pe gânduri.

Ce a spus familia ta când ai anunţat că pleci tocmai în Kenya?

Ţin minte şi acum ziua în care părinţii mei mi-au spus că pot să plec oriunde, mai puțin în Africa şi în anumite state din America Latină. La o săptămână după, le-am zis că m-am decis: Kenya. Cu siguranţă nu le-a fost confortabil, dar m-au susţinut şi chiar m-au încurajat, fiind mândri de mine. Au făcut un lucru extraordinar, lăsându-mă să-mi trăiesc visul cu ei alături şi nu împotrivă. Ba chiar cred că şi-au trăit visul lor prin visul meu, căci setea de aventură zace cu siguranţă în fiecare dintre noi. Doar că eu, spre deosebire de ei, am avut şansa şi norocul să mi-o pot satisface.

malina-6

Ce a presupus munca ta acolo? Unde ai locuit….?

Mi-am ales un proiect din domeniul educaţiei, pe care eu o văd ca fiind soluţia tuturor problemelor din lumea asta. Nu, nu am vrut să schimb lumea, am vrut doar să ofer cât mai mult din cât am de oferit. Aşa că m-am „făcut” profesor într-o şcoală din inima Kenyei, într-o comunitate ruptă de realitatea pe care noi o percepem general valabilă. De exemplu: am trăit şi lucrat cu oameni şi copii care nu văzuseră niciodată, în toată viaţa lor, un om alb.

Experienţa mea în Africa s-a împărţit în două. În prima parte am locuit într-un mediu aproape deprimant, în casa unei femei sărace, bolnavă de HIV. Atunci am înţeles cât de sfântă este apa noastră cea banală şi cât de multe lucruri depind de existenţa apei: igienă, sănătate, hrană, curăţenie… practic totul. Mă spălam o dată la mai bine de 10 zile şi mâncam foarte sărăcăcios. M-am îmbolnăvit atunci şi am slăbit mult, dar am recuperat în partea a două a experienţei, în care am locuit în sânul unei familii de intelectuali şi am beneficiat de standarde de viaţă superioare celor pe care le am în România. Locuiam într-o vilă, aveam menajeră, propria mea baie şi în fiecare dimineaţă un mic-dejun substanţial care mă aştepta gata pregătit. Copiii studiau pian, franceză şi matematică iar relaţia lor cu părinţii era construită pe respect şi încredere reciprocă. Ceea ce a dus, în timp, la o educaţie echilibrată, independentă şi armonioasă. Am găsit, acolo, modelul ideal al familiei.

15171309_10207712886926352_6203789658192011604_n

Ai văzut cea mai tristă şi dură parte a sărăciei, care erau bucuriile oamenilor de acolo?

Una dintre revelaţiile pe care le-am avut după ce am început să fiu „una de-a lor” şi să trăiesc precum ei, a fost aceea că viaţa, acolo, se trăieşte în prezent, pentru acum, oricât de puţin ar fi acest „acum”. Fără dramatizări, fără stres inutil, fără griji referitoare la ce-o să se întâmple peste 30 de ani, fără tragedii cauzate de despărţiri, note mici, concedieri, boli sau atacuri teroriste. Le acceptă pe toate şi le primesc ca atare, dar până atunci se bucură de rodnicia copacului de avocado din grădină, de o melodie veselă pe care o cântă în cor în autobuz, de ploaia trimisă de Dumnezeu, de un străin care vine că profesor în comunitatea lor şi îi învaţă să joace şah, de un dans tribal prin care îşi exteriorizează energia pozitivă. Altfel curge timpul acolo. Nu ştiu dacă mai încet sau mai rapid, dar cu siguranţă mai eficient.

malina-5

Ai fost de câteva ori în situaţii limită, era să mori de câteva ori. Povesteşte-mi despre experienţele astea.

Din unele puncte de vedere, întreaga ţară este o situaţie limită, mai ales pentru o femeie singură şi albă. Pentru oricine, de fapt, având în vedere conflictele dintre triburi, libera circulaţie a armelor şi atacurile teroriste. Acolo se mai aruncă grenade în autobuze, se împuşcă oamenii pe străzi sau studenţii în universităţi. Nu se întâmplă des, dar se întâmplă. Ţin şi acum minte când am vrut să merg în mall şi primul lucru care mi-a fost prezentat, a fost planul clădirii, cu ieşirile de urgenţă şi locurile sigure de refugiat, în cazul vreunei întâmplări neplăcute. De câte ori ne gândim noi la asta când mergem la film? Niciodată.

Şi da, am fost pusă şi eu în faţa unor astfel de situaţii. Una dintre ele ar fi malaria. M-a transformat în legumă în mai puţin de 24 de ore şi eram convinsă că nu voi supravieţui până dimineaţă. Dar cumva, am scăpat şi m-am curăţat destul de repede. Le-am zis alor mei despre episodul ăsta abia când am ajuns în ţară. N-am mai deschis subiectul de atunci. Ce-a fost, a fost.

Altădată am fost agresată, într-un oraş de provincie. 3 bărbaţi mi-au zdrobit literalmente gamba. Ori am avut noroc chior, ori nu erau ei tocmai hotărâţi, dar am reuşit să fug si să scap. Altădată am nimerit în mijlocul unui conflict armat, ceva manifestaţii ale unor triburi. Trăgeau cu armele, aruncau cărămizi, incendiau străzi, maşini. Au murit oameni atunci. M-am speriat tare. M-am retras într-un muzeu până s-a terminat toată nebunia.

malina-10

Cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în Kenya…?

Cred că cel mai frumos moment a fost când am fost acceptată şi botezată într-un trib – de aici Waceera, numele pe care l-am primit. Înseamnă „străin care aduce schimbare”. I-am ajutat să-şi cumpere un cort de festivităţi, ca acelea în care se ţineau nunţile pe vremuri, la ţară. Îl vor închiria cu 30$, suma din care tribul meu îşi poate procura hrană pentru câteva zile. A însemnat enorm pentru ei şi înseamnă enorm şi pentru mine, sunt foarte mândră. M-am conectat cu ei, am devenit una de-a lor şi mi-am lăsat jumătate din suflet acolo, când am plecat. Sper, pe viitor, să mă întorc şi să pot face mai multe pentru ei, nişte străini de la capătul lumii care mi-au devenit familie.

La fel m-am conectat şi cu toţi cei de la şcoala la care am predat, copii şi profesori deopotrivă.
Nu aveam electricitate, nu aveam table de scris, nu aveam nici măcar ferestre la geamuri, dar locul ăla rămâne unul dintre cele mai frumoase şi paşnice locuri în care am pus piciorul în viaţa mea.

malina-2

Ai plecat mai devreme decât era programat. De ce?

De fapt am plecat exact când era programat să plec, dar între timp mă hotărâsem să-mi prelungesc, într-adevăr, şederea. Aici este o poveste mai lungă pe care o voi detalia pe waceera.ro, site-ul pe care îmi scriu cartea şi pe care am publicat deja 2 capitole. Cert e că am intrat într-un conflict destul de amplu cu un politician corupt despre care am descoperit că fura banii destinaţi copiilor sărăci şi care mi-a compromis siguranţa. Spre sfârşitul şederii în Kenya, nici nu mai aveam voie să ies neînsoţită din casă. A fost că-n filme!

Ceea ce ai trăit tu îţi schimbă viziunea despre viață. După experiența asta… ce te face fericită?

Ce mă face fericită? Înainte credeam într-o fericire totală, absolută şi iluzorie, însă de câţiva ani am înţeles că fericirea mea e să fiu mulţumită cu mine însămi, să trec frumos prin viaţă şi să mă trezesc confortabil în fiecare dimineaţă, ancorată în realitate, îmbrăţişând cu entuziasm bucuriile şi cu încredere necazurile. Îmi storc doza din fericire din lucruri mici, dar reale: dintr-un tablou pe care îl pictez, dintr-un articol pe care îl scriu, dintr-un film care îmi place, din serile în care stau cu prietenii şi gătim împreună, din vinul fiert care îmi place la nebunie, dintr-un obstacol din care am învăţat, din lecţia primită de la un om care m-a trădat. Practic din orice.

Am decis deja dinainte să plec în Kenya că am să renunţ la carieră juridică pentru care m-am pregătit. Nu mi-a plăcut şi nici nu m-am remarcat în Drept. În schimb, intenţionez să mă axez pe ceva mai potrivit mie, mai dinamic şi mai colorat – vreau să conectez cumva cultura noastră cu cea africană, deci dacă lucrurile merg aşa cum sper, să-mi deschid un mic business în sensul asta.

foto: Ovidiu Craiciu

make up : Daniela Barbur

Multumim Ceainariei Green Tea pentru locatie

Ostara Wave, bijuterii cu amprenta vocii tale

Pe Alina Popa am indragit-o din prima. Are ceva aparte. E frumoasa si foarte creativa si a venit pe piata bijuteriilor fine cu un concept care a atras toate privirile.

Mesaje de dragoste si prietenie, de incurajare si respect. Colectia Ostara strange bijuterii personalizate cu amprente vocale. Mi-a placut ideea de a purta cu mine vocile celor dragi.

ostara7

Eu una m-am indragostit la prima vedere de ideea ta. As vrea sa stie toata lumea cum ti-a venit aceasta idee?

Ostara a fost o chemare pentru mine, a fost continuarea fireasca a vietii mele dupa ce am renuntat la cariera de succes intr-un domeniu tehnic. Acum mai bine de un an, cautam o forma speciala prin care sa impartasesc sentimentele cu de om drag din viata mea. Voiam ceva care sa ramana autentic si valoros pentru totdeauna, asa ca mi-am inregistrat vocea si am gravat amprenta vocala a mesajului meu de iubire pe o placuta de aur, pe care am prins-o apoi intr-o bratara.

Pasul de la a transforma micul meu experiment intr-un business a fost chiar reactia plina de entuziasm a destinatarului. Mi-am dat seama atunci ca bijuteria pe care tocmai o facusem avea puterea de a transmite emotie pura, de a da o parte din sufletul meu celor dragi.

ostara4 ostara10

Cum a fost primita Ostara de public?

Reactiile au fost rapide si mi-au depasit orice asteptare. Cand cineva intra in contact cu Ostara si afla secretul din spatele bijuteriilor mele, reactia este plina de entuziasm. Cel mai des aud “Wooow” – ideea de a purta vocea cuiva in permanenta cu tine este cea care cred ca ii fascineaza.

Cui te adresezi, care e publicul tau?

Ostara este un brand cu suflet; pentru mine, pasiunea de a face asta este mai presus de orice, iar cand am gandit business-ul acesta a fost, in primul rand, pentru a oferi si altora ocazia de a darui emotie pura. Deci publicul Ostara sunt acei oamenii care pun pret pe conexiunea lor cu cei dragi si vor sa le arate iubirea printr-o bijuterie personalizata cu emotie. Ostara poate fi si un talisman pe care sa ni-l daruim noua insine si care sa poarte un motto de viata sau un mesaj pe care il vrem aproape de suflet.

ostara15

Clientul tau cel mai drag, o sa spui ca toti sunt dar sun sigura ca ai o amintire mai puternica cu unul dintre ei?

Fiecare comanda este speciala, fiecare mesaj de iubire ma inspira sa adaug noi dimensiunii povestii Ostara. Se intalmpla in fiecare saptamana sa livrez o bijuterie si sa plec inlacrimata, iar vestea minunata este ca toate lacrimile sunt de bucurie. Sunt atat de multe povesti de iubire in spatele bijuteriilor Ostara, incat e greu sa aleg una, dar cred ca una dintre cele mai puternice momente a fost atunci cand am primit o comanda de la o tanara insarcinata, care a inregistrat pulsul bebelusului ei inca nenascut si a vrut sa graveze amprenta sonora pe bratara.

ostara13

Cat a durat de la idee pina la implementare?

Au fost multe luni de documentare, de schite, de idei, de razgandeli, de ajustari, insa am reusit in mai putin de un an sa pun pe roate Ostara. Acum, cei care vor sa descopere bijuteriile cu suflet, ne pot gasi la www.ostarawave.com.

ostara3

Care a fost cea mai frumoasa voce pe care ai imprimat-o?

Bijuteriile Ostara isi dubleaza valoarea atunci cand e imprimata cu vocea unui om drag celui care o poarta. Iar pentru mine, vocile cele mai frumoase au fost ale tatalui si fratelui meu, pe care le-am inregistrat si asezat pe o bijuterie pentru mama.

Si daca vorbim de voci frumoase, sunt mandra ca vocea inconfundabila a Loredanei Groza se afla acum pe una dintre bijuteriile Ostara.

ostara1

Dar cel mai frumos mesaj?

Pe langa pulsul bebelusului, am primit o comanda aparte de la una dintre prietenele Ostara, Andreea, care a inregistrat sunetele naturii dintr-o zi splendida de vara. O simfonie de fosnete, ciripituri si mumur de apa, care acum sta asezata pe un pandantiv din argint.

Cat dureaza de la comanda pina cand cel care comanda primeste?

Cel mult 10 zile, de cele mai multe ma straduiesc sa aduc comenzile cat mai rapid clientilor pentru ca sunt nerabdatoare sa le livrez emotie si sa le vad reactiile.

ostara2

Cum ai ales aces nume?

Bijuteriile mele poarta o semnificatia puternica, astfel ca si numele trebuia sa fie unul la fel de sugestiv. Ostara este un alt nume al primaverii, este zeita fertilitatii care, odata cu Echinoctiul de primavara, aduce lumina, dragostea si viata, aduce renasterea si fertilitatea primaverii, aduce bucuria reinventarii si emotia trezirii la viata.

ostara6

Ce crezi ca mi s-ar potrivi mie cel mai bine? Aur sau argint? rosu sau negru? inima sau triunghi? Si ce mesaj ai scrie?

Eu as alege un colier din aur galben cu mesajul #pasiune, asezat pe o forma din inima rotunda, alaturi de 2 forme goale, patrat si triunghi. Cred ca pasiunea si caldura ne leaga, la fel si rigoarea si seriozitatea cu care facem lucrurile, de aceea am ales sa asez mesajul pe un element rotund si sa il completez cu doua forme in colturi.

ostara14 ostara11

INTERVIU EXCLUSIV. Irina, fiica lui Dem Rădulescu: „TATA A FOST stâlpul casei şi al sufletelor noastre”

Femeia care a cuprins marea in ochi si poartă lumina calda de toamna in suflet. O cheamă Irina. Irina Rădulescu. E actrita la Teatrul Mic. E toata suflet, sensibilitate si talent. Si nici nu putea fi altfel pentru ca este fiica a doi mari actori: Adriana Șchiopu si Dem Rădulescu.

Un interviu realizat de Cristina Sava si ilustrat de fotograful meu preferat, Adi Popa.

14_imgl8870

Cum ai decis să te faci actriță?
A existat un moment anume, ca o revelaţie sau a venit ca un firesc?

A venit destul de firesc. Deşi, de-a lungul timpului am vrut să fac mai multe lucruri, având diverse pasiuni. Dar, am simţit-o ca pe o întoarcere acasă în momentul în care am decis asta. Am spus „Da”!
Fiind într-un liceu teoretic se vorbea ce e bine să faci în epoca asta. Şi atunci m-au bătut mai multe gânduri, dar în momentul în care mi-am pus problema serios a fost ca o întoarcere acasă.

Câţi ani aveai?

Aveam deja 18 ani, eram clasa a 12 a când lumea deja se pregătea… a fost destul de târziu?

Pe scenă când ai urcat prima dată?

Am jucat prima oară când aveam 6 ani, chiar la Teatrul Mic. Era în piesa ”Sfârșitul Troiei”, în regia lui Vlad Mugur. Şi eram copilul Andromacăi. Aia a fost prima oară. Și mi-a rămas… eram extrem de fericită. Nu aveam text, nu aveam nimic, dar eram fericită că jucam!

 Şi apoi primul rol mare, ca actriţă?

În 2008, când doamna Cătălina (n.r. Cătălina Buzoianu) a antamat proiectul pentru „Furtuna” la Teatrul Mic şi m-a ales să joc Miranda. Premiera a ieşit în 2009 şi a fost ocazia cu care am participat la concurs şi m-au şi angajat. Deci, practic, cu debutul în teatru m-au şi angajat.

Ce calitate trebuie să aibă un om care vrea să devină actor? E o profesie care cumva te transpune şi fizic şi psihic….

Cred că în primul rând e o nevoie de a te exprima. Scriitorul se exprimă prin scris, dansatorul prin dans, cântăreţul prin voce. Trebuie să ai o imperioasă nevoie de a dărui celui de lângă tine. Până la urmă te dăruieşti pe tine. Şi acel feedback pe care îl primeşti e recompensa, bucuria, hrana şi ceea ce te face să mergi mai departe. Asta e, trebuie să îţi doreşti să dăruieşti!

Care rol dintre cele jucate până acum ţi-a fost cel mai drag şi de ce?

Toate. Dar în „Furtuna” a fost deosebit pentru că a fost primul. Când mă loveam prima oară de lucruri ca un om independent. Dar fiecare are un loc special în inima mea.

 A existat un rol pe care să îl simţi greu?

Nu prea le judec aşa… greutatea nu am perceput-o. Cred că şi de asta ai nevoie, să îţi dai seama la un moment dat nu că ți-e greu. În momentul în care simţi că îţi e greu, apar frustrări. Ştiu că am mai simţit oboseala, nervii specifici. Dar să spun „vai, mi-e greu” nu mi s-a întâmplat.

16_imgl8683

 Povesteşte-mi un moment amuzant din cariera ta. Ai fost vreodată tu cea surprinsă fiind pe scenă?

La spectacolul „Visul unei nopţi de vară” era un cuplu de tineri care văzuseră spectacolul şi acum se întorseseră să îl revadă. Fără ca ea să ştie, el ne-a rugat ca după aplauze să îi permitem să o aducă pe scenă şi să o ceară de nevastă. Vă daţi seama cum am făcut pe maeştri de ceremonii!? Era delir în sală. Şi noi am devenit din actori spectatorii acestui eveniment. A fost minunat că am fost părtaşi la un moment special în viaţa unor oameni.

Eşti o femeie extrem de frumoasă. Te-a ajutat asta în carieră sau ai avut momente când ai simţit că ai fost dezavantajată?

La treaba asta nu prea m-am gândit pentru că eu cred că frumuseţea e relativă şi că e bine să ai atâta frumuseţe cât să ai o stare de bine. Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu şi părinţilor că sunt şi mă simt frumoasă. Perfecţiunea nu există şi eu îmi ştiu neajunsurile. Cred că e o armonie între interior şi exterior pentru care eu spun „Mulțumesc”.
Ne operăm, ne injectăm, dar e o mare diferenţă între a fi frumoasă şi a te simţi frumoasă.

15_imgl8889

13_imgl8858
De unde vine frumuseţea pentru tine?

Asta vine din multe lucruri. Şi iubirea te face frumoasă, dar până la urmă şi armonia ta cu tine te face să te simţi frumoasă. Cred că la asta trebuie să lucrăm mai mult. Ne tot aranjăm exteriorul, dar trebuie să lucrăm la interior mai mult.

10_imgl8819
Ai amintit mai devreme despre părinţi… ai vorbit vreodată cu tata că ai vrea să fii actriţă? El ți-a spus vreodată că îşi doreşte asta pentru tine?

Tata a murit în 2000. În vara respectivă i-am spus mamei în trecere: „Mă gândeam, ce ar fi să mă fac actriţă?!”. Şi mama a apucat să îi spună lui. Atunci, cu câteva zile înainte să moară, mi-a dat câteva sfaturi.

Ce ţi-a spus?

Discuţia a fost… el a vorbit foarte mult. Mi-a spus: „Întotdeauna să cauţi adevărul şi simplitatea. Să nu cauţi să fii într-un fel anume, să cauţi adevărul.”

 A avut dreptate tata? Ţi-a fost folositor sfatul lui?

Sigur că a avut dreptate! Dar ştii cum e, trebuie să cauţi atât de multe alte lucruri până ajungi la adevăr şi simplitate. Cu toţii suntem fermecaţi de forme. Dar, de fapt, trebuie să căutăm conţinutul. Marii artişti au în primul rând conţinut şi abia apoi o formă fermecătoare.

Eu şi noi toţi ni-l amintim pe tatăl tău doar râzând. Dar artiştii sunt şi ei oameni, au tristeţi, dezamăgiri, unii sunt introvertiţi sau extrem de sensibili. Cum era tata dincolo de camerele de luat vederi?

El avea această bucurie extraordinară şi un râs ca de copil. Şi, de fapt, bucuria în relaţia cu noi îi venea din simplul fapt că era cu noi. De asta spun că iubirea a fost cea mai importantă lecţie pe care mi-au dat-o părinţii mei. Avea această bucurie fantastică a copilului care se bucură din orice. Dar sigur că el, în fond, era un om extraordinar de responsabil şi serios. Sigur că glumea şi o făcea cu mult farmec, dar cu noi a fost stâlpul casei şi al sufletelor noastre.

Spune-mi o amintire foarte dragă ţie cu tata, un moment deosebit alături de el.

Cele mai dragi îmi erau plimbările cu tata. Ziua, el fiind şi foarte cunoscut, lumea îl recunoștea, se opreau… era mai dificil. Şi era şi foarte ocupat. Dar noaptea, pe întuneric, găseam răgazul să ieşim să povestim. Ieşeam la prima ninsoare, primul viscol, ne bucuram de fulgi. Am şi acum senzaţia de vânt care îmi intra prin căciulă. Eram în mâna tatei şi nimic rău nu mi se putea întâmpla. Bucuria noastră cea mai mare erau plimbările.

Mama ta este şi ea actriţă, lucraţi amândouă în acelaşi teatru. Aţi jucat vreodată împreună?

Nu, am lucrat împreună doar la radio: „O noapte furtunoasă”. Ea Veta, eu Ziţa. Şi am mai jucat la Pro Tv într-un serial. Aşa s-a nimerit. Nu şi la teatru. Oricum, mama a fost de principiu că la început e bine să mă dumiresc singură, nu să fie alături de mine pe scenă.

09_imgl8803

Există un rol pe care ţi-l doreşti, la care te tot gândeşti şi aştepţi oportunitatea?

Ştii cum e în meseria asta? De cele mai multe ori, mai ales când eşti angajat în teatru, joci ce ţi se dă. Poate că m-a iubit Dumnezeu în sensul în care nu mi-am dorit cu voce tare, dar rolurile au venit dincolo de aşteptare. Privind către viitor nu spun: „Mi-aş dori!”. Chiar aştept să fiu surprinsă de viaţă.

Îţi doreşti să faci film?

Da! Am filmat ceva filme documentare, dar până acum nu am avut un rol într-un film. Aştept momentul.

12_imgl8854

Ce faci după o piesă? Bănuiesc că este un efort să fii pe scenă câteva ore. Ai un tabiet, ceva care simţi să faci şi să te deconectezi?

În general mă văd cu prietenii. Imediat după ce termin un spectacol mă bucur de starea de bine pe care mi-o dă publicul. Încerc să mă bucur de momentul ăla de magie.

Ştiu că eşti extrem de apropiată de mama ta, că aveţi o relaţie specială…

Suntem un întreg. Am rămas un întreg în ciuda faptului că după 9 luni eu am ieşit. Am vorbit mai devreme despre formă şi conţinut. Pot să spun că ea mi-a dat nu doar formă, ci şi conţinut. Suntem prietene, surori…. e foarte greu să vorbeşti de cineva care înseamnă atât de mult.

Dintre toate rolurile tatei care a fost preferatul tău?

Din păcate eu nu am reuşit să îl văd pe teatru foarte mult. Au rămas doar filmele. E o bucurie în orice îl văd. Sigur, mă bucur de comediile la care râd şi râde toată lumea chiar şi după atâta timp. Regret că nu a fost să fie… majoritatea rolurilor le-a făcut când eu nu existam sau eram mică. Rolul lui de tată rămâne primul şi preferatul meu!

Spune-mi ce îţi bucură sufletul?

Arta. În toate formele ei. Muzica, ascult multă muzică.

Ce muzică asculţi?

Îmi place opera foarte mult. Puccini e preferatul meu. În primul rând pentru potenţialul dramatic, e foarte aproape de teatru. Pentru sensibilitate, pentru personajele lui feminine. A scris foarte aproape de sufletul feminin. Îmi place foarte mult să dansez. Eu sunt înnebunită după dans. Am fost în vara asta la 2 nunţi şi m-am întors cu răni la picioare. Am fost extraordinar de fericită! Am făcut câțiva ani de balet şi îmi plăcea foarte mult. Am atâta dans în mine!

11_imgl8831
Dacă tot vorbim despre dans, să vorbim despre partenerul de dans. Care e primul lucru pe care îl vezi la un bărbat?

Tata avea nişte mâini superbe. O mână frumoasă, dar foarte masculină şi puternică. Şi am rămas sensibilă la asta. Sigur că până să ajungi să vezi mâna contează atitudinea. E o chimie care poate să apară. Chiar şi de departe, cineva poate să îţi atragă atenţia. Bărbaţii în general încearcă să impresioneze, să pozeze. Eu apreciez naturaleţea, chiar şi stângăciile. Faptul că e el însuşi.

 Peste doar câteva zile va fi ziua ta de naştere… cum e femeia la 30 de ani?

Habar nu am pentru că nu conştientizez. Dar ştiu că mă simt mai tânără ca la 18 ani. Eram o fiinţă mai teoretică la 18. Acum şi prin natura meseriei am devenit mai practică. Ca actor faci, eşti în poziţia de a face, de a te ridica în picioare şi de a întruchipa. Am întinerit. Cu cât avansez, cu atât mă simt mai tânără, mă joc mai mult.

06_imgl8734 05_imgl8728 04_imgl8722

 Te-ai gândit vreodată să pleci din ţară?

Da, dar niciodată nu a fost un gând serios. E greu ca străin în altă ţară din punct de vedere al actoriei. Nu am avut un gând concret şi nu am vrut să plec şi să o iau de la zero când aici aveam totuşi ceva. Sigur că nu aş spune „nu” să fac ceva în afară, dacă s-ar ivi oportunitatea.

Dacă ai putea să alegi un loc, unde ai te-ai vedea trăind?

M-aş muta ori la Paris, ori undeva în Italia. De Franţa sunt legată pentru că vorbesc de mică franceza. Iubesc Parisul, e o anumită energie pe care mi-o dă. Şi să te simţi ca acasă într-un oraş e ceva. Iar în Italia m-aş vedea trăind pentru că e ţara frumuseţii. M-aş putea trezi în fiecare dimineaţă în Roma!

Ai un loc preferat în Paris?
Da, Montmartre.

08_imgl8761

Un anotimp preferat?

Toamna. Mi-e dragă şi vine cu nostalgiile ei. Tata, eu şi mama suntem născuţi în suită, toamna. E o lumină anume toamna. O lumină caldă.

03_imgl8712
Toţi ne dorim lucruri şi ni le dorim repede. Oamenii par să nu mai aibă răbdare. Caută reţete să primească totul mai uşor şi mai repede. Există o reţetă a fericirii, ce te face pe tine fericită?

Fericirea trebuie cultivată în tine prin armonie. Să îţi creezi predispoziţia de a vedea lucruri care să îţi creeze o stare de bine. De multe ori ne trezim că ne închidem singuri portiţele. Suntem principalii noştri dușmani. Sunt oameni care aşa sunt croiţi şi îi admir, se bucură şi de o rază de soare. Şi asta e o cheie către fericire. Din afară vin lucruri şi noi trebuie să ne alimentăm. Pentru că altfel viaţa şi greutăţile ei ne umbresc, ne întristează. Resursa e în noi. Îţi povestesc un episod. Eram într-un aeroport, aşteptam pe cineva. Eram tristă… nu îmi amintesc din ce motiv. Eram la terasa unei cafenele, în aer liber. Plecaseră cei de la masa de lângă mine şi rămăsese o bucăţică de tort în farfurie. A venit o rândunică şi a început să ciugulească din ea. M-am surprins zâmbind. Dar eu eram tristă. Şi mi-am dat seama că de asta trebuie să ne bucurăm. De lucruri mici.

Fericirea are şi un magnetism. Dacă te bucuri de lucrurile astea, vin cele mai mari.

02_imgl8705

Admiri pe cineva în mod special? Există un personaj feminin care te inspiră dincolo de cuvinte?

Da! Pe mama! Pe linie maternă şi pe bunica. Mama e un om de lume, îi place să primească, să dăruiască. Viaţa i-a dat multe motive să fie tristă şi, totuși, în fiecare zi găseşte un motiv să meargă mai departe. Mi-ar plăcea să fiu ca ea. Ea spune că nu am încă vârsta ei. Pe mine ce mă fascinează la mama e că atunci când intră la un eveniment de teatru, lumea când o vede zâmbeşte. A fost un om drept, cinstit, cu talent şi credinţă. Lumea se bucură că o vede! Şi o admir pt asta! Pentru felul în care îi e recunoscătoare lui Dumnezeu.

Admirăm oamenii pentru anumite calităţi, trăsături. Dar există și trăsături care ne distanţează total de unii dintre ei. Ce nu poţi accepta la cei din jur sau ce te face să mergi mai departe fără să te uiţi înapoi?

Revin la acea naturaleţe. Sunt persoane care efectiv îţi prezintă o poză şi simţi că mai departe nu poţi continua cu ele. Cu cât epatează, cu atât mă depărtez mai mult. Deja, când se intră în zona de falsitate, atunci eu chiar te las. Există oameni care îşi creează o imagine în care ajung să creadă şi ei. Dar dacă ăsta e un resort de a răzbi, e ok. Dar nu e pentru mine. Mie îmi plac punţile autentice între oameni.

Te-am auzit recitând de multe ori. Ai o poezie preferată, un poet? Un vers în care te regăseşti….

Poezia mea de suflet, care m-a marcat de când am auzit-o în şcoală, este „De-a V-aţi Ascuns”, Tudor Arghezi. Mai târziu am ajuns să mă regăsesc în ea. Eminescu îmi place cu totul. Ca atmosferă, ca univers şi sunt convinsă că dacă ar fi scris într-o limbă de circulaţie internaţională ar fi ajuns un simbol mondial al poeziei.

Un joc din copilărie?

Teatrul! Am şi scris o piesă cu o prietenă şi am pus-o în scenă la ea acasă, în sufragerie. Se chema „Testamentul”. Era un subiect pe care-l luasem din filme, o comedie. Eram 3 fete, 3 paţachine. Tatăl prietenei mele era avocat şi şi-a adus stagiarii ca public iar mama a bătut cu o lingură de lemn într-o tigaie ca un gong. Eram în clasa a IV-a.

Apropo de improvizaţie, ţi s-a întâmplat vreodată să trebuiască să improvizezi pe scenă?

Da. Când unul dintre noi mai uită un cuvânt… ne ajutăm.

Se creează o legătură între voi pe scenă. E o legătură bazată pe încredere, depindeţi unii de ceilalţi…

E o relaţie vie. Deşi totul e repetat şi prestabilit, relaţia este vie. Există acea componentă de real şi dacă un coleg de scenă are nevoie de tine, sari, prinzi mingea, i-o pasezi. Asta e frumuseţea!
Asta spun întotdeauna despre meseria asta. Mi s-a spus de multe ori: „Tu eşti actriţă, îţi e foarte uşor să minţi, cu asta te ocupi”. Din afară asta pare. Dar paradoxul meseriei e că în momentele alea pe scenă, chiar ajungi să te contopeşti cu personajul. Asta e minunat. În momentele alea să te laşi dus. Nu minţi, eşti real!

07_imgl8738

Mi-ai rămas datoare cu un vers… cine e Irina Rădulescu, tradusă într-un vers?

„Tu es le printemps, moi l’automne… Ton coeur se prend, le mien se donne”
Charles Aznavour. Din piesa „Mourir d’aimer”. Eu sunt toamna!

01_imgl8693

interviu de Cristina Sava

fotografii Adi Popa

****

Pentru cei interesati de preluare, se pot  prelua maximum 500 de semne de interviu cu citarea sursei si link complet

La Brașov se deschide prima grădiniță din pădure din România

forestschool

Ideea de a petrece mai mult timp în natură este excelentă, atât pentru adulți dar mai ales pentru copii. Am scris aici despre danezii care au grădinițe în pădure.

Din pacate in Romania sunt putine gradinitele care au spatii largi outdoor. Copiii petrec foarte mult timp  inchisi in salile de clasa.

Dar, iata ca se intampla si minuni 🙂

În România se deschide prima grădiniță din pădure. La Brașov, în orașul vieții, acolo unde oamenii au fost foarte încântați de idee. Idee care i-a venit Smarandei Munteanu atunci când a căutat o grădiniță pentru fiica ei.

Pentru că mi s-a părut un demers briliant am luat-o pe Smaranda la întrebări și am aflat mai multe.

coperta

Cum ți-a venit această idee?

Ideea demarării Forest School a venit când am început să caut pentru fiica mea o grădiniță. În familia noastră toți iubim natura și eu nu am vrut ca fetița mea să meargă la o grădiniță unde să petreacă majoritatea timpului într-o sală de clasă închisă. Studiile arată cât de mari sunt beneficiile în dezvoltarea copiilor care petrec mult timp afară.

Crezi că părințiiromâni sunt pregătiți pentru o abordare atât de fresh?

Chiar cred că românii sunt gata să ofere copiilor lor acest tip de educație. Oamenii au început să fie din ce în ce mai deschiși către căile naturale de viață și creștere a copiilor. Oferind copiilor posibilitatea să învețe afară și să își ia energie din energia pământului este ceva ce le va aduce beneficii toată viața.

forestschool2

Cât timp vor petrece pe zi afară?

În funcție de vreme ei vor petrece cea mai mare parte a zilei afară. Tot ceea ce învață în mod normal în clasă, vor învăța în pădure. Vor ține minte așa și experiența învățăturii. De exemplu, matematica o vor învăța numărând copacii. Științele naturii le vor însuși descoperind insecte, plante, animale… și tot așa, posibilitățile sunt nesfârșite.

Am văzut pe site că te-ai gândit la toate detaliile si ai pregătit pentru cei mici haine speciale.

Avem o clădire specială unde copiii sunt întâmpinați dimineața și unde se întorc pentru masa de prânz, somn și lecții de yoga. Restul timpului se petrece afară. Pentru a fi siguri că ei se simt confortabili le-am pregătit haine waterproof, așa încât să nu aibă grijă că se udă sau se murdăresc în timpul jocului. Cât despre riscul să răcească, studiile arată că mai degrabă răcesc și iau unii de la alții viroze în spații mici, închise. În cultura românilor e o oarecare frică de a nu răci copilul, dar experiența din țările scandinave, unde e mai frig și plouă mai mult, ne arată că nu avem de ce să ne temem.

forestschool1

Care este filosofia Forest School?

Rutina unei școli tipice din pădure este și rutina Forest School Brașov, România. Învățarea este ghidată de educatori nu forțată. Încurajam independența copilului, îl lăsăm să graviteze printre lucrurile care îl interesează pe el. Matematica, muzica, artele, științele sunt predate în cel mai natural mod posibil. Educatoarele le-am ales cu mare atenție sunt educatoare cu experienta in Waldor sau Montessoriiar una dintre ele  face Forest School Training in Anglia in vara aceasta. Ca organizare, o educatoare la 4 copii.

 
Mai aveți locuri?
 
Mai avem doar câteva pentru ambele grupe (2-3 ani și 4-5 ani). Data limită de înscriere este 1 iunie.
forestschool3
Aveti toate detaliile despre gradinita minune, aici.

 

 

Cum poți să ajungi coafeză sau cosmeticiană cu acte în regulă

 

kohan

Sunt meserii la mare cautare. meserii frumoase, dar si banoase. Daca vrei sa te califici ca frizer, coafor, manichiurist, maseur cel mai bine este sa faci un curs acreditat, un curs de calificare in domeniu. Am stat de vorba cu Alice, de la Academia de Infrumusetare Alice Kohan, un centru care face asemenea cursuri si de unde pleci pleci cu o diploma recunoscuta de Ministerul Muncii. Iată tot ce am aflat:

Cum ți-a venit ideea să faci asemenea cursuri?

Piața furnizorilor de formare profesională în domeniul frumuseții este o piață extrem de concurențială, în acest moment existând foarte multe centre de formare ce pregătesc viitori lucrători în domeniul beauty. Dar, de cele mai multe ori, la finalul unui curs, absolvenții acestora întâmpină dificultăți la angajare, fiind refuzați de către potențialii angajatori datorită lipsei de experiență. Pe de altă parte, există o cerere foarte mare de lucrători în acest domeniu, dar angajatorii, cu toată bunăvoința lor, nu prea pot risca să angajeze un proaspăt absolvent al unui curs de beauty, deoarece aceștia nu au foarte multe posibilități de a face practică și de a căpăta experiența necesară pe parcursul derulării unui  curs. Chiar dacă programa pentru cursul respectiv prevede ore mai multe, de regulă acest număr de ore este înjumătățit, studentul neavând parte, de cele mai multe ori, nici de jumătate din numărul de ore înscris în programă. De exemplu, un centru renumit de formare profesională, are, pentru obținerea diplomei de calificare de cosmetician, un program de cursuri de 2 zile/săptămână, 4 ore/zi, timp de 3 luni. Oricum  socotim, sunt maximum 100 ore în total, în timp ce, pentru diploma de calificare este necesară efectuarea unei pregătiri de 1080 de ore, din care 720 de ore de pregătire practică.

kohan1

La Academia de Infrumusetare Alice Kohan noi ne ocupăm în parte de fiecare student al nostru, grupele noastre fiind de maximum 2-3 studenți, de cele mai multe ori chiar unul singur, astfel încât aceștia au posibilitatea de a face foarte multă practică, ceea ce îi va ajuta la o viitoare angajare, căci vor căpăta experiență în timpul cursului.

Sunt meserii în care apar foarte mulți impostori. Sunt coafeze la ele acasă în sufragerie, nu au făcut niciun curs sau cosmeticiene care tratează cliente la ele în bucătărie. Cât de greu este să înveți o asemenea meserie de fapt?

E-adevărat, se-ntâmplă și astfel de lucruri. Există și o astfel de ofertă pe piață, deoarece există și o astfel de cerere. Dar, pe de altă parte, sunt multe persoane care se respectă și care doresc să fie și ele respectate și tratate ca atare, persoane care sunt conștiente că, pentru a obține servicii de calitate, este necesară întrunirea mai multor condiții și este nevoie de folosirea, de cele mai multe ori, a unor aparate pe care le găsești, de regulă, doar într-un salon. Pentru orice meserie din domeniul despre care vorbim este nevoie, în primul rând, de pasiune, ambiție și, nu în ultimul rând, de foarte mult exercițiu. În consecință, dacă ai determinarea necesară și un dram de ambiție și talent, poți păși cu ușurință în această lume minunată a frumuseții!

  • Pentru ce meserii pregătiți oamenii?

Cursurile la finalul cărora se obține diplomă de calificare sunt împărțite, de regulă, în două-trei module (cursurile de: cosmetician, coafor, coafor stilist, frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist, tehnician maseur, make-up artist), sau au un singur modul (cursul de: frizer, manichiurist-pedichiurist).

Cursurile la finalul cărora se obține certificat de absolvire, sunt cursuri de inițiere sau de perfecționare într-o anume ocupație (cursul de: stilist-protezist unghii – curs de perfecționare; curs de machior – curs de inițiere sau perfecționare; curs extensii de gene fir cu fir – curs inițiere, curs de microblading; curs de micropigmentare, etc.).

Practic, suntem un furnizor de formare profesională autorizat pentru toate ramurile din domeniul beauty.

  • Cursurile sunt acreditate. Cât costă și cât durează?

Cursurile noastre sunt autorizate de Ministerul Muncii și Ministerul Educației (ANC), diploma obținută fiind recunoscută național și internațional.

Spre exemplu, cursul de cosmetician este un curs la finalul căruia se obține diplomă de calificare, are o durată de 5 luni și un cost de 1.500 Ron, în timp ce un curs de coafor durează 4 luni, având un cost de 1.400 Ron, iar un curs de manichiurist-pedichiurist durează 2 luni și un cost de 600 Ron.

Spre deosebire de alte centre de formare, majoritatea diplomelor obținute la noi sunt diplome de calificare, cursurile fiind de calificare și nu de inițiere sau pefecționare. Mulți studenți cad în această „capcană”, la sfârșitul absolvirii cursurilor ei obținând diplomă de absolvire și nu de calificare, de cele mai multe ori, ei nefiind informați asupra acestui lucru.

  • Ai descoperit talente la aceste cursuri?

Da, sunt deopotrivă extrem de mândră și de încântată de studenții mei! Am întâlnit și întâlnesc la tot pasul studenți atât extrem de talentați, cât și extrem de pasionați de ceea ce fac, extrem de ambițioși și dedicați meseriei alese, cu o imensă dragoste și deschidere față de aceasta. Am avut studenți pe care i-am recomandat încă din timpul cursului pentru a fi angajați în saloane de top, ceea ce mă bucură enorm!

  • Ce îi spui unei tinere fete care vrea să devină cosmeticiană? Ce calități trebuie să aibă?

În primul rând, trebuie să fie o persoană deosebit de îngrijită, aspectul exterior contând foarte mult în acest domeniu. Ca și calități, o viitoare cosmeticiană trebuie să fie o persoană delicată, fină, stilată, cu mult bun-simț, cu multă răbdare, dar și un fin psiholog. Să știe cănd să tacă și când să vorbească și, mai ales, să știe ce să vorbească. De multe ori, clienții vin la cosmetician ca la un psiholog, ei vor să aibă parte și de tratamentul de înfrumusețare propriu-zis, dar, de asemenea, de multe ori, vor să găsească în cosmetician un prieten cu care să vorbească sau care doar să-i asculte. Și nu în ultimul rând, un viitor cosmetician trebuie să aibă cunoștințe temeinice de anatomie, pe care, desigur, le poate deprinde în timpul cursului.

*** Asadar, daca vrei o calificare corecta si visezi sa practici o meserie in lumea frumusetii poti face aceste cursuri. Mai multe detalii gasesti aici.

Pet Sitter. S-a lansat siteul pentru cei care iubesc animalele și vor un job în acest domeniu

images (1)

Ideea să plimbi câinii altora am văzut-o doar în filme și mi-a părut tare faină.

Pe de alta parte, dacă ai un câine, o pisică sau chiar un hamster si esti disperat ca nu ai cu cine să-l lași când pleci în vacantă iată o variantă foarte bună.

Un român destept a lansat site-ul www.pet-me.ro unde cererea se intilneste cu oferta. Cei care vor sa plimbe animalele isi ofera serviciile iar cei care au nevoie de petsiteri au de unde  alege.

Si ca sa fie si mai usor, in cazul pisicilor spre exemplu pet sitterul poate sa faca doar vizite, daca nu vrei sa iti gazduiasca felina.

pet-me

Inscrierea pe site este gratuita dar pentru ca am multi prieteni cititori care au animale de companie si chiar au nevoie de asemenea servicii am vrut sa inteleg exact cum functioneaza si am stat de vorba  cu cel care a avut aceasta super idee, Catalin Viciu.

Cătăline, cum ti-a venit ideea?

Dragă Fifi, anul trecut in primavara planuiam impreuna cu prietena mea o vacanta si ne puneam intrebarea ce vom face cu pisica noastra in acea perioada pentru ca prietenii care aveau de obicei grija de ea nu erau disponibili. Lucrand in IT&C, imi place sa fiu la curent cu ce se intampla in acest domeniu si tocmai citeam un articol despre cum business-urile online gen Airbnb sau Uber au schimbat radical modelele traditionale de business (hoteluri si taxi). Nu mi-a trebuit mult sa le pun cap la cap si sa imi dau seama ce bine ar fi fost daca ar fi existat un site unde sa gasesc usor Pet Sitteri.

De la idee pana la punerea in practica a durat ceva si a trebuit sa trec prin multe etape inclusiv cea de a realiza ca au fost si altii care identificat nevoia in alte tari…in State si in alte tari din Europa exista deja cateva site-uri consacrate care fac acest lucru deci inseamna ca exista o nevoie reala.

In Romania nu a existat pana acum asa ceva deci suntem primii aici.

Te rog sa ne explici cum ai pus in practica acest concept. Practic, daca eu am un catel il pot lasa in grija cuiva cat sunt in vacanta? Dar daca vreau pe cineva care sa plimbe cainile ziua cind eu plec la birou?

Pet-me.ro este o comunitate online de Pet Sitteri creata pentru a ajuta Stapanii animalelor de companie sa gaseasca rapid si comod Pet Sitteri in orasul lor. Serviciile de Pet Sitting sunt oferite de comunitate, www.pet-me.ro este mijlocul prin care Clientii au access la Pet Sitteri.

Stapanii animalelor de companie pot gasi aici mai multe servicii oferite de membrii comunitatii:

– Gazduire Caini, Pisici sau alte animale de companie – pe perioadele cand sunt plecati in concediu

– Plimbare Caini – daca esti foarte ocupat si nu ai cand sa scoti cainele afara regulat

– Vizita la domiciliul clientului pentru ingrijirea pisicii – daca nu vrei sa iti stresezi pisica mutand-o

In functie de nevoi, in viitor putem introduce si altfel de servicii de genul dresaj sau daycare.

Pentru a rezerva un serviciile unui Pet Sitter trebuie sa intri pe site, iti faci un cont si apoi cauti un Pet Sitter disponibil in meniul Cauta Pet Sitter. Alegi persoana care se potriveste cerintelor tale, alegi datele in care ai nevoie de ajutor si trimiti o cerere de rezervare.

In maxim 24 de ore Pet Sitter-ul va confirma rezervarea si primesti o factura. Totul este safe si modern iar plata se face online prin PayPal sau Card.

Au proprietarii de caini incredere in acest serviciu?

In Romania serviciile de Pet Sitting sau Plimbare caini sunt oferite in prezent de diverse persoane fizice insa acesti oameni pana acum nu au fost gasiti in acelasi loc.

In alte tari astfel de site-uri sunt foarte populare iar oamenii le folosesc ca pe un prieten care face o recomandare buna. Recomandarile online sunt cele care functioneaza cel mai bine in prezent si feedback-ul este prompt, transparent si accesibil tuturor. Daca alti clienti au fost multumiti si au dat o recomandare buna Pet Sitter-ului atunci inseamna ca serviciile au fost bune. Nimeni nu-si permite sa o dea in bara si sa aiba un feedback negativ care sa nu ii mai aduca clienti niciodata.

Cum selectezi persoanele colabortorii pentru acest program. Ce calificari trebuie sa aiba? Cat de mare este echipa?

Pricipala calitate ale unui Pet Sitter este sa iubeasca animalele. Suna cheesy dar fara asta nu se poate. In afara de asta ei trebuie sa fi avut animale de companie si sa stie sa le ingrijeasca. Pet Siterii in general sunt persoane fie tinere fie pensionate cu mai mult timp liber la dispozitie. Elemente ca: numar de ani de experienta, daca poate oferi si alte servicii suplimentare, daca are spatiu suficient precum si feedback-ul altor clienti pot face diferenta.

Pentru siguranta clientilor noi verificam personal datele Pet Sitter-ului, veridicitatea pozelor postate pe site si adresa acestuia.

Am pornit site-ul de o saptamana si jumatate si deja avem peste 200 de useri inregistrati cu 28 de anunturi listate. Pentru inceput sunt foarte multumit de evolutie.

Aveti aici siteul: www.pet-me.ro si Pagina de Facebook Pet-me

 

Piscina urbană. Super idee de distracție pentru adulți și copii

1382224_733827866718181_3918787839523198018_n
Intr-un Bucuresti mai mult gri decât roz, distractiile pentru adulti par la indemana: cinema, teatru, concerte, sali de bowling…si cam atat 🙂
De multe ori cind mergeam cu Fifi mica la un loc de joaca si ea se arunca in marea de bile colorate, m-as fi bagat cu ea acolo dar m-am abtinut. Cu greu. 🙂
Două fete minunate, Ana și Adina s-au gândit la oamenii ca mine si au adus in Bucuresti un concept genial: Piscina Urbană. O casă plină cu 100 de mii de bile albe. Un loc perfect pentru alungat nervii. Le-am luat pe fete la intrebari ca sa aflu mai multe despre aceasta idee frumoasă.
12316165_727952623972372_7989617087417411255_n
 Cine sunteti voi si cum a venit super ideea?
Suntem un duo A&A (Adina si Ana), cu idei nastrusnice 🙂
Ideea a fost mai degraba dorinta copilareasca de a sari intr-o camera plina cu bile. Era acolo de foarte mult timp, zgandarita de fiecare data cand treceam pe langa locurile de joaca pentru copii unde, normal, ca adult nu ai voie sa intri, nici macar daca te duci cu propriul copil (nu avem niciuna copil, in afara de cel interior care e foarte rasfatat).
In plus, intotdeauna am cautat modalitati inedite de a petrece timpul.. locuri, oameni, activitati noi.. Mai in gluma, mai in serios, un ballpit pentru adulti ne-a parut la amandoua o idee foarte faina. Initiativa celor de la Pearlfisher (Londra) ne-a dat curaj. Ei facusera o instalatie de iarna „Jump In” cu 81.000 bile, care a fost super-viralizata – social media, presa, tv. La scurt timp, la Washington Building Museum se deschisese „The Beach”, cel mai mare ballpit din lume. Contextul a fost bun, pentru ca in aceeasi perioada am descoperit un concurs de idei de afaceri cu finantari europene (Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013), prin care am acoperit o parte din costuri. Asa ca, asta vara, ne-am decis sa ne facem piscina noastra cu bile 🙂
12540627_729925323775102_6794424491599114631_n
12522942_729925327108435_9039623371856160848_n
12592557_729925300441771_204127283605252500_n
Cât a durat să umpleți spațiul cu bile?
Cred ca nu o sa uitam prea curand acea vineri seara cand a ajuns containerul cu bilele 🙂
Spatiul l-am umplut relativ rapid, mai mult a durat sa aducem sacii cu bile in casa (undeva la 100 de saci imensi)
Bănuiesc că voi sunteți primele care au testat ” minunea” ?
Noi si inca vreo 15 prieteni ce ne-au fost alaturi in seara aceea. Am testat „adancimea apei” la fiecare sac de bile pe care il rasturnam in camera.
Asteptam momentul cu sufletul la gura.
12495006_729929047108063_4521845095894546679_n
12509229_729929160441385_1774158387236280494_n
Recunosc ca eu cand am vazut fotografiile m-am gandit ca e un loc unde mi-ar placea sa merg, dar nu cred ca e destinat exclusiv adultilor. Pot merge si copiii? De la ce varste?
Conceptul a fost gandit in principal pentru adulti, tocmai pentru ca noi, copiii mai mari, nu avem acces la spatii de joaca de acest fel. Pana sa demaram proiectul am facut o mica cercetare intre prieteni din categorii de varsta diferite, iar feedback-ul a fost unanim : „daaaa, intotdeauna mi-am dorit sa ma arunc in bilele din spatiile de joaca pentru copii!”
Copiii sunt bineveniti, de la orice varste. Desi abia a trecut o saptamana de cand am deschis, au venit parinti cu copii de 2-3 ani si pana la 13-14 ani. Cei pana in 12 ani trebuie supravegheati in permanenta de parinti, insa suprvegherea se transforma in joaca. E o ocazie foarte buna pentru parinti de a petrece timp cu copilul, sa se joace in voie.
Dupa o ora de zbenguiala, ii vezi cu un zambet mare pe fata, obrajii rosii si parca mai apropiati decat atunci cand au venit. Se intareste conexiunea parinte-copil atunci cand se joaca impreuna.
12522976_729919507109017_6433022981962056716_n
12540530_729929307108037_8313361375725851299_n
Organizati si petreceri la piscina in miez de iarna ?
Da, avem solicitari de petreceri de zi de nastere, venite de la adulti pentru adulti 🙂
Grupurile care ne-au vizitat au fost diverse, de la cupluri care si-au facut surpiza unul altuia, gasca de prieteni sau colegi de birou. Toata lumea a plecat de la noi cu enrgie si voie buna. E foarte fain sa vedem ca ideea noastra reuseste sa faca oamenii fericiti, chiar si pentru o ora.  Din cand in cand e ok sa-ti iei de mana copilul din tine si sa-l scoti la joaca!
O ora de distractie costa 30 de lei. Din partea casei aveti apa si prajituri la discretie 🙂
12417982_729932210441080_7608882981943395809_n
coperta
****
mai multe detalii si fotografii gasiti pe siteul Piscina Urbană.

Anca Lungu: ” Mamele responsabile nu cresc oameni simpli, cresc oameni sănătoși, echilibrați, armonioși”

485563_654915411279187_7362150207281819713_n

Colega mea Anca Lungu pe care toatp lumea o cunoaște ca Prințesa Polonic se pregateste de lansarea primei carti de retete pentru copii.

„Retete alese pentru printi si printese” este unica pe piata romaneasca in sensul ca e prima carte care ii invata pe copii sa gateasca.

Fiecare dintre cele 13 retete magice si sanatoase ale Printesei Polonic este insotita de un basm cu eroi gurmanzi, ilustrat cu mult talent de Loreta Isac. De altfel intreaga carte este insufletita de o imbinare intre grafica si fotografie.

carte_anca_lungu1

Ea a fost gandita ca un suport de joaca pentru copii dar si ca un ajutor de nadejde pentru parintii care vor sa-si determine copiii sa manance mai sanatos.

Dupa fiecare reteta si poveste culinara, exista o pagina dedicata parintilor care cuprinde informatii nutritionale despre ingredientul principal din reteta. De exemplu, la reteta de paste fermecate cu pesto de merisoare parfumate, parintilor li se explica de ce ar trebui sa cumpere intotdeauna paste integrale pentru copiii lor.

In acelasi timp cartea ii indeamna pe copii si parinti sa petreaca timp de calitate impreuna. Din cand in cand Printesa Polonic ii sfatuieste pe cei mici sa apeleze la ajutorul unui adult pentru diferite operatiuni mai complicate.

carte_anca_lungu2

Am stat de vorba cu Anca pentru ca am vrut sa aflu cat mai multe despre aceasta carte.

Cum ti-a venit ideea?

 Ideea mi-a venit inca de pe vremea in care eram jurat la emisiunea de gatit pentru copii, Junior Chef. Am descoperit ca exista extrem de multi copii care au aceasta pasiune dar nicio carte dedicata lor. Mie imi place sa scriu si sa gatesc. Era nevoie de un produs pentru aceasta nisa, asa ca m-am apucat de selectat retete si apoi de brodat povesti pe marginea ingredientelor.

12310027_1071555039521463_6005100122732825131_o

 Tu esti super creativa in bucatarie. Cum ai selectat retetele, cat de greu a fost sa ramai la 13?

 Initial au fost mult mai multe retete, dar dupa mai multe preselectii am ramas la 13. 13 e un numar norocos pentru mine si pare a fi incarcat cu energia de care aveam nevoie pentru aceasta carte. Am ales cu grija retetele, tinand cont de cateva principii: sa fie sanatoase, nutritive, usor de preparat si usor de inclus intr-o poveste. In acelasi timp am incercat sa acopar toate categoriile: paste, supe crema, salate, gustari, bauturi si deserturi.

carte_anca_lungu3

 Povesteste-ne de grafica. Cine a facut minunatiile de desene? V-ati consultat sau i-ai dat mana libera?

 Loreta Isac este autoarea ilustratiilor, ea insasi un personaj desprins dintr-o poveste. Pe Loreta o cunosc de cativa ani si am devenit fanul ei dupa ce am participat la una dintre expozitiile sale. Am felicitat-o si i-am spus ca la un moment dat eu voi scrie o carte iar ea va fi cea care o va ilustra. M-am tinut de cuvant si ma bucur ca in cele din urma am reusit sa colaboram. Loreta e un om foarte talentat si deseneaza pe gustul meu. Ne-am consultat in privinta ilustratiilor, insa n-am ingradit-o, dimpotriva, am lasat-o sa ma uimeasca, asa cum o face de fiecare data.

carte_anca_lungu4

Care este sfatul tau cel mai pretios pentru mamici cind vine vorba de alimentatia copiilor?

Copilul cu o alimentatie echilibrata de azi e adultul echilibrat si sanatos de maine. Mamele responsabile nu cresc oameni simpli, cresc oameni sanatosi, echilibrati, armoniosi. Asa ca sfatul ar fi sa trateze alimentatia copiilor pe masura importantei sale.

carte_anca_lungu5

 Ce nu i-ai da niciodata Nataliei să mănânce?

 Nataliei nu i-as da niciodata sa manance mezeluri, margarina, mare parte din dulciurile din comert, racoritoare carbogazoase.

10421257_1046755148668119_8178782528887263273_n

Dezvăluie-ne un secret din carte.

Desi se adreseaza copiilor, cartea e gandita si ca o unealta pentru parinti. O unealta care ii ajuta sa petreaca timp de calitate cu copiii lor, sa-i determine sa manance preparate mai sanatoase si sa-i ajute sa-si dezvolte abilitati in bucatarie. Asa ca unul dintre secrete, pe care il pot dezvalui, este ca dupa fiecare reteta exista o pagina dedicata parintilor, o pagina cu informatii nutritionale despre ingredientul cheie din reteta.

carte_anca_lungu6

 Ce faci daca micuta ta cand va creste te anunta ca vrea sa fie bucatareasa?

O incurajez si o sustin sa nu devina o bucatareasa, ci cea mai buna bucatareasa din cate au existat vreodata!

carte_anca_lungu8

De ce ar cumpara parintii această carte pentru copiii lor ?

In primul rand pentru ca acesta carte e aliatul lor in lupta grea pe care o duc zilnic pentru o alimentatie sanatoasa. In al doilea rand pentru ca vor crea un cadru perfect de petrecere a timpului liber impreuna cu copii lor. Multe dintre retete trebuie sustinute de un adult caruia ii revin anumite sarcini mai complicate. In al treilea rand pentru basmele care insotesc retetele si care pot fi citite inclusiv seara, inainte de culcare, ca un preambul a ceea ce vor gati impreuna in ziua urmatoare. Si in al patrulea rand pentru ca vine Craciunul si cred ca este cadoul perfect pentru un copil caruia ii place sa gateasca.

carte_anca_lungu7

 

Pe 12 decembrie, la Seneca AntiCafe, Prințesa Polonic lansează „Rețete alese pentru prinți și prințese” . Cartea va putea fi în curând comandată online de pe www.inio.ro

 

Andreia. Bruneta care l-a facut knockout pe Florin Neby

nebyandreia5

Pe  lângă Andreia Neby nu ai cum sa treci, fara sa iti atraga atentia. E genul de femeie care întoarce priviri si are ceva in atitudine care te face sa iti dai seama , chiar daca nu vorbeste, ca e puternica si are solutie la orice. Femeia care i-a devenit sotie lui Florin Neby si se pregateste acum sa-l faca cel ma fericit tatic din lume. E mana lui dreapta si sfatuitorul cel mai de pret. Povestea lor a devenit publica odata cu emisiunea Splash, vedete in apa cand Neby i-a cerut Andreei mana in direct. Sunt doi oameni simpli si directi, fara fitze si figure in cap, desi acum pe Neby il recunoaste lumea pe strada. Am ales sa vorbesc cu Andreia despre love story, despre copil dar desigur si despre detaliile vietii alaturi de un campion. La sedinta foto v-as spune ca au fost cuminti si extreme de disciplinati .

 

nebyandreia6

Cum a inceput povestea voastra?

Simplu, extrem de simplu: intr-o dimineata ma uitam la televizor, l-am vazut in rubrica de sport de la matinalul Antenei 1 si am simtit ca mi-ar placea sa ma antrenez cu el. Un google search si m-am inscris la programul lui de slabire si tonifiere:)

Ati facut un pas important: casatoria. Totul a inceput cu propunerea de la Splash. Te-ai asteptat, ai simtit ce se va intimpla in emisiune?

Nu am banuit absolut nimic , nici cel mai mic gand nu mi-a trecut ca s-ar putea intampla asa ceva!

Ce crezi ca se intimpla daca refuzai? ( probabil crestea ratingul pina la cer)

 Crestea,crestea:)) Stiu ca efectul stirilor negative este mai de impact , dar la noi a fost cu happy-end!

Care e cea mai mare calitate a lui Florin?

 Ambitia.

Dar defectul?

Se enerveaza extrem de repede, dar la fel de repede ii si trece..

nebyandreia1 nebyandreia2 nebyandreia3

E complicat sa traiesti cu un om care are sportul in sange? Te-ai molipsit?

Nu este complicat  sau poate nu imi pare mie.  🙂  Din pacate, eu fac parte din categoria celor care fac sport pentru ca trebuie, pentru ca ii cunosc beneficiile, nu este ceva nativ in cazul meu. Dar cu toate acestea, chiar daca sunt insarcinata, nu trec 2-3 zile fara sport!

Care a fost cel mai frumos gest pe care l-ai facut pentru Neby?

 Nu am un top si chiar imi este greu sa fac o selectie: tot ce facem , facem din dragoste si de la lucruri simple (o cina), la cele speciale  speciale (un city break surpriza ) au aceeasi importanta pentru noi.

Dar el pentru tine?

Tot ce face el este special.

Care a fost cel mai frumos moment al relatiei voastre?

Acum …cererea a detronat tot! :)))

Cum a primit Neby vestea ca o sa fie tatic?

Desi bebe a venit pentru ca ne-am dorit si cumva il asteptam, era doar o chestiune de timp, i-a cam dat knockout lui Neby:)))

nebyandreia4

 

Make Up: Anca radu Make up

asistent foto: Ovidiu Craiciu

fofo: Adi Popa

Florin Neby. Dincolo de NU MAI POT

coperta

Cand intru in Neby Fitness Club, trec prin sala de forta ca sa ajung in sala unde se tine cursul Become Fit. Din usa aud muzica data la maximum si Pe Florin Neby strigand.

Neby a fost de acord sa ma lase sa vad cum se antreneaza ” adevaratii”. Eu nu ma incadrez la aceasta categorie, pentru ca nu imi permite programul si ca sa fiu foarte sincera nici nu ma simt pregatita ( el ar spune desigur ca sunt lenesa si ca nu imi doresc cu adevarat marea schimbare)

Intru in incaperea luminoasa unde 10 oameni sunt antrenati in programul de care vorbeste mai nou toata lumea. Sunt atat de concentrati incat simt ca nu isi dau seama ca e o intrusa acolo. Ma asez intr-un colt, cuminte. Muzica e foarte sus ca nivel dar peste muzica se aude Neby:  „Hai, hai, hai!!!! Vreau mai repede,mai rapid, da-i drumul, poti, poti, poooti! ” Mie mi-e jena si sa respir cind ii vad cum se misca si ce efort fac. Nimeni, dar nimeni nu spune nu mai pot, nimeni nu se opreste. Sunt ca o armata care duce o batalie suprema. Nimeni nu comenteaza si simt ca fiecare da tot. Sunt pauze de cateva secunde intre minutele de exercitii dure, momente in care beau apa. Eu stau cu ochii plecati si le aud respiratiile. Si ma gandesc cum ma vait eu la eforturi de 10 ori mai mici. ” V-ati trait viata 15 ani si acum vreti intr-o luna sa schimbati tot. Hai, hai, da-i drumul!!!! Daca va mai opriti o luam de la capat „.

Alearga printre ei, de la unul la altul si ii corecteaza. Poti, stiu ca poti, hai. Ii stie pe fiecare in parte, le spune pe nume. Eu astept ca cineva sa renunte. Nimeni nu renunta. Simt in tensiunea din sala determinarea lor. Sunt 7 femei si 3 barbati care stiu ce cauta acolo, sunt oameni care nu vin la sala ca sa isi dea check in, sunt oameni care chiar vor sa schimbe ceva la corpul lor. Lucreaza ca o echipa, se cunosc, au grupul lor inchis pe facebook unde isi pun fotografii cu retetele din regimul alimentar si schimba impresii despre program. Neby posteaza si el indemnuri, fotografii before and after sau tabele cu calorii. Ei pun intrebari, cer sfaturi, el le raspunde. ( O sa va postesc maine tot aici pe blog ce spun cei care partcipa in acest program, pentru ca mi-au raspuns cu bucurie la cateva intrebari )

La finalul programului, sunt cateva minute de relaxare. Un domn tuseste. Poate ca e bolnav, dar cred ca de fapt fumeaza ( stiu tusea aia, o am si eu de multe ori ). Neby se duce linga el: ” Unora inca le place viata „. La final ii strange pe toti in jurul lui, vorbesc de program, ii intreaba ( de data asta in soapta) cum se simt. Cum sa se simta? Terminati de efort ma gandesc eu, dar  pe fetele lor sunt desenate niste zambete de zici ca tocmai au castigat marele premiu la loterie. Eu dau sa ma ridic dar cum am stat nemiscata o ora, am un picior amortit total. Nu il simt. Ma ridic totusi gandindu-ma ca m-ar lua careva la bataie daca intreb: Ma ajuta si pe mine să plec de aici?

florin_neby_3

Florin Neby a intrat in viata mea acum cateva luni. Nu mi-a dat prea multe sanse la inceput. Nimeni nu mi-a dat. Am povestit despre prima noastra intilnire aici. M-am obisnuit cu sportul, chiar daca viata mea nu imi permite o frecventa,  chiar daca sunt mult sub nivelul celor care merg la Become Fit. Kilogramele se duc incet, frumos si sunt mai fericita ca niciodata. El, desigur nu e multumit. In spatele zambetului vad de fiecare data reprosul: ai fi putut mai mult Fifi, mult mai mult daca iti depaseai limitele.

La sedinta foto care a durat 2 ore si jumatate i-am mai dat un like in mintea mea pentru ca am simtit iar cat de mult conteaza disciplina. L-am cam chinuit putin, n-a zis nici pâs.

Duminica asta e finala de la Splash vedete in Apa, finala unde Florin Neby face senzatie, ca de fiecare data.

Mi-a raspuns la intrebari cu sinceritate. Nici urma de PR in vorbele lui. Nu cred ca il intereseaza notiunea. Nu vrea sa fie popular. El vrea rezultate. Daca voia altceva ramanea in America si era vedeta. Dar Neby a vrut sa faca performanta. In Romania, printre ai lui.

florin_neby_1

Care e prima ta amintire dintr-o sala de sport?

Avem 6 ani si venisem pentru prima data la sala de Gimnastica a Clubului Steaua Bucuresti. In dreapta mea, antrenorul incerca de 3 minute sa-mi explice cum sa ma dau peste cap in groapa cu bureti si de ce anume sa tin cont, la aterizare, in timpul saltului etc. La un moment dat, nu am mai avut  rabdare si am facut un salt inainte, dar nu in groapa unde era extreme de usor, direct langa el. A ramas tablou, i-a spus mamei la finalul  antrenamentului ca va fi o placere pentru el sa ma antreneze.

Ai sportul in sange, ai factut vreodata un calcul cate ore te-ai antrenat pina la varsta asta?

In medie 5 ore pe zi timp de 23 de ani. Am ajunge undeva 289.800 de ore.

Ce conteaza mai mult talentul sau disciplina?

Intotdeauna disciplina primeaza.

Crezi ca norocul are vreun cuvant de spus atunci cand faci cariera in sport?

Este mult spus cariera in sport in Romania. Cariera poti face in fotbal si tenis, restul e „poezie pe hartie”. Eu intotdeauna am fost de parere ca norocul nu vine daca nu muncesti, iar daca el va aparea vreodata ca „o minune din cer” nu rezista fara sustinere.

Care a fost cel mai dificil moment din viata ta de sportiv?

Faptul ca a trebuit sa aleg intre a avea o viata sanatoasa si sport pe semnatura, intr-un moment in care toata lumea credea ca nu voi mai avea nici o sansa sa realizez ceva.

Dar ce se întîmplase?

Am avut niste probleme de sanatate si a trebuit sa continui pe semnatura mea in fata doctorilor sau sa aleg sa ma retrag.

Te-ai gandit vreodata sa renunti?

De foarte multe ori. Dar de fiecare data ma uitam la ranile din palma si ma razgandeam.

Ai facut parte din trupa Aeros o trupa care a fost comparata cu Cirque du Soleil. Cum ai ajuns in trupa asta?

Antrenoarea lotului de Gimnastica Aerobica mi-a propus, in ideea de a ma adapta cu muzica si miscarile din sportul aerobic. Totul a fost ca o pregatire, pentru a face fata la competitiile mari. Pentru mine a fost oarecum o perioada de tranzitie. Experienta cu Aeros mi-a aratat o lume a artistilor, pe care numai daca ai trecut prin ea, realizezi ce inseamna sa faci show pentru publicul larg.

De ce ai renuntat,  oamenii nu prea pleaca usor din lumina reflectoarelor?

Dupa Broadway am primit propunere sa raman acolo si am refuzat. Lucram cu o echipa de regizori care faceau filme la Hollywood. Eu am vrut insa sa fac performanta si pentru asta nu am acceptat sa raman acolo. Plus ca tot timpul am fost de parere ca sunt capabil sa fac in Romania la fel de multe lucruri ca in orice alta tara, mai greu dar s-a putut.

Cine este modelul tau in sport?

Nu am un tipar si nici o persoana dupa care sa ma ghidez. In general fac lucrurile asa cum simt.

Cum ti-a venit ideea programului BECOME FIT?

Vedeam din ce in ce mai multe persoane care ajungeau in sala de fitness si nu aveau rezultate. Altii mergeau la nutritionisti unde si aici se loveau de zeci de ristrictii alimentare, asa ca m-am gandit la ideea unui program care sa le aiba pe toate. Am adunat un grup de oameni, pe care sa-i antrenez, sa-i motivez si sa le propun un plan alimentar asa cum de fapt mananca si sportivii, adica diversificat. A dat rezultate, motiv pentru care acum avem 60 de persoane in grupele noastre.

Care a fost cea mai mare provocare, cel mai dificil elev ca sa zic asa?

Nu exista cel mai dificil elev, cu toti este la fel de greu sa lucrezi. Eu practic nu lucrez cu greutatea omului, lucrez cu psihicul lui. In momentul in care oamenii incep sa faca miscare, intervin barierele de efort, peste care eu ca si trainer trebuie sa-l ajut sa le depaseasca.

Care a fost cea mai mare reusita?

Faptul ca nu m-am plafonat pana acum si viata care o am, ma impinge sa fac lucruri.

Ai antrenat sute de oameni. Ce crezi ca face diferenta intre cei care reusesc si cei care nu reusesc?

Faptul ca unii au obiective clare si altii nu. Una este sa-ti propui, eu vreau sa slabesc si alta este sa spui eu vreau sa slabesc 5 kilograme in luna asta, lucru pentru care ma voi arganiza asa: mananc atatea mese, vin la sport de atatea ori pe saptamana  etc

Câţi renunţă?

Nu prea renunta, cei care intra in programele mele, spre exemplu la BecomeFit, s-a creat o comunitate si toti cei care intra in program se integreaza usor . In momentul in care vezi pe langa tine in timpul antrenamentului 10 persoane care nu renunta nu o sa vrei niciodata sa fii tu oaia neagra si usor usor incepe sa-ti placa, pentru ca sportul este ca un drog. Faptul ca se lucreaza ca intr-o echipa, este un factor psihologic de care ma folosesc tot timpul.

Ce le spui celor care isi iau avant, apoi stangneaza?

Cand ai pus intrebarea asta cred ca te-ai gandit la tine 🙂 ( nu poate sa nu mă taxeze). Stagnarea apare atunci cand organismul se adapteaza cu ceva (alimentatie, efort) Daca era o metoda general valabila nu ar mai fi existat traineri. In momentul plafonarii cel mai bine este sa stai de vorba cu un specialist.

Ai dat vreodata pe cineva afara?

Niciodata!

Nu sunt totusi prea dure aceste antrenamente? Nu ti-e frica poate ca unii nu fac fata?

Nu exista nu fac fata, exista doar „sunt fitos/fitoasa si nu-mi doresc suficient de mult sa arat bine si sa traiesc sanatos.”

florin_neby_2

De ce nu merg oamenii la sala? Te-ai gandit vreodata ca poate le e frica?

Nu, romanii nu merg la sala, pentru ca oamenii in general fac sport.  Pana nu vom avea o educatie in scoli catre a face miscare nu se va schimba nimic. La noi inca se accepta scutiri la sport trase la xerox si spaga pentru absente. Nu este vorba de frica, sunt alti factori care ne opresc (stres-ul job-ului, nivelul de trai, ritmul haotic de viata etc) Iar toate astea pornesc din copilarie, asa suntem educati.

Ce le spui elevilor tai la fiecare clasa?

Sa nu spuna „eu nu mai pot”.

Ce nu le spui niciodata?

Ca au facut un antrenament bun 🙂

E mai greu sa slabesti sau e mai greu sa te mentii?

Este ca in sport. Multi ajung sus dar putini raman acolo. Adevarata batalie cu „tentatiile” culinare incepe atunci cand ai ajuns unde ti-ai dorit si vrei sa ramai acolo.

De cate ori pe saptamana ar trebui sa mergem la sala?

Minim de 3 ori/saptamana, altfel nu are rost sa ne facem abonament.

 Sa vorbim putin despre somn. Tu cate ore dormi pe noapte?

Extrem de putine de cand am inceput proiectul Neatza. Nu o sa-ti spun cate pentru ca nu sunt un exemplu la capitolul asta.

 A trecut vreo zi din viata ta fara sa te antrenezi?

Daaaa ( râde). Nu sunt robot, dar niciodata nu am rezistat mai mult de o saptamana!

Cele mai multe obiceiuri sanatoase sau nesanatoase se formeaza in copilarie. Cum alegem sportul potrivit pentru copil?

Niciodata nu trebuie sa alegem noi ca parinti in locul copilului. Copilul trebuie plimbat prin mai multe sali si colective. Odata cu varsta el isi schimba preferintele in materie de sporturi. Nu recomand performanta decat pentru copiii muncitori si supertalentati.

Care este cel mai tanar elev al tau?

Acum, antrenez un baiat de 14 ani, campion national de inot si pe care il ajut sa-si imbunatateasca conditia fizica, dar in trecut am facut si gimnastica pentru copii de 5, 7 ani.

Ce pondere crezi ca ar trebui sa aiba sportul in programa scoalara?

Nu este suficient, sa faci doar sport. Din punctul meu de vedere ar trebui sa existe 3 materii care impreuna sa-l invete pe copil/adolescent, ce inseamna viata sanatoasa: Sport, Alimentatia sanatoasa si Criterii de dezvoltare personala. Cu o masura ca asta ar fi si mai putini bolnavi de cancer in Romania.

florin_neby_4

Cum e pentru tine experienta de la Splash? Ai facut senzatie acolo, ai uimit multa lume, ti-ai facut o gramada de fani…

Am mers la Splash pentru ca mi-am dorit sa incerc senzatia unui altfel de concurs. Nu unul profesionist, ci unul la care conteaza un pachet intreg (show, performanta, tu ca om, ce transmiti etc). Fani? Eu nu i-am vazut! Iar uimirea oamenilor era normal sa apara, pentru ca nu vezi la fiecare
concurent nebunii de sarituri de la 10 metri.

Unde te vezi peste 1 an ?

La Neby Fitness Club

Dar peste 10?

Un master plan, am, dar o sa-ti spun peste 10 ani unde sunt.

Ce vedeta din Romania ti-ar placea sa antrenezi?

In sala mea nu exista vedete. Multe dintre persoanele publice sunt cam intepate si eu nu inteleg ideea de fite cand vii la mine in program. Asa ca nu ma dau in vant dupa antrenarea vedetelor. Sunt si exceptii, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Uite mi-ar placea sa incerc un set de antrenamente cu Oana Roman.

Ai acum un program cu Carmen Bruma. Povesteste-mi despre el.

Va fi un program care urmareste schimbarea stilului de viata a oamenilor , cu tips-uri, antrenamente, sfaturi alimentare, toate oferite de Carmen in fiecare zi de luni la ora 11 la Neby Fitness Club intr-un program care va dura 2 luni si se va numi 3S,. In curand vom anunta startul inscrierilor.

Ce le spui celor care se jeneaza sa mearga la sala pentru ca sunt grasi si se tem ca o sa rada lumea de ei?

Sa vina la BecomeFit, aici toata lumea a avut probleme cu greutatea la un moment dat! Gandeste-te ca sunt persoane care fac naveta din Buzau, Slobozia pentru fiecare antrenament iar  altii de la Iasi dar si din Irlanda.

 

De ce un om care vrea sa faca sport ar alege sala ta si nu alta?

Pentru ca spre deosebire de alte cluburi care merg pe ideea de flux de oameni in sala, la noi tot ce conteaza este calitatea a ceea ce oferim. Oamenii care vin la sala nu o sa lucreze niciodata singuri, trainerii nu stau pe telefoane, toata lumea are parte de consultant, ceea ce nici un alt club
din Romania nu ofera.

Daca ai avea maine un million de dolari ce ai face cu ei?

As face cel mai variat club de fitness din Romania.

Daca maine ai fi Ministrul tineretului si sportului care ar fi prima decizie pe care ai lua-o?

As da afara toti sefii de federatii si as instala unii tineri cu dorinta de a revitaliza scoala romaneasca de sport.

foto: Adi Popa

Asistent foto: Ovidiu Craiciu

Povestea pictorului român care topește inimile copiilor din Europa

11911583_10153610293829679_1258922742_n

E amiaza si in micuta galerie din Postdam, Florian Doru Crihana picteaza. Lucreaza in expozitia deja deschisa, parte din turneul sau European. E liniste si nimic nu poate sa il tulbure. Din cand in cand trecatorii se opresc in fata geamului si il admira. Cei mai curiosi sunt copiii.

 

 

Fetita de 4 ani sta in fata vitrinei si se uita uimita. Dar nu indrazneste sa intre. El ii face semn si fata isi trage tatal de mana inauntru in galerie. E fascinata, atinge cu mainile ei mici desenele si e curioasa sa stie cum se fac. Pictorul ii explica tatalui in engleza iar parintele traduce pentru copila lui.

11944943_10153613332079679_1702801148_n 11910682_10153613332024679_1162267335_n

11909651_10153613331839679_2106371651_n

Un moment in cariera unui om care face cit mii de premii. Scena de mai sus e frecventa pentru ca sensibiliattea si curiozitatea copiilor bat mereu ignoranta adultilor. Si Florian Doru Crihana iubeste copiii si intelege cat de important este sa le deschizi ochii catre arta.

11921979_10153610293964679_1177101888_n

Pictorul este aproape necunoscut in Romania. Si asta il doare foarte tare desi e un om cu 100 de premii nationale si internationale, picteaza si expune in marile orase ale Europei La Venetia, Strasbourg sau Berna. Este super apreciat de straini. Dar asta nu-I un pansament pentru inima lui. De roman pur sange. Ar vrea sa fie apreciat in tara. L-ar bucura mai mult decat plecaciunile si aplauzele strainilor.

11911217_10153610293759679_545994687_n

11951076_10153622308839679_1247120231_n

11938952_10153622308614679_1200402198_n

L-am rugat sa imi raspunda la cateva intrebari si a facut-o cu amabilitate.

 

Cum ati ajuns sa aveti expozitie tocmai in Potsdam?

 Intrebarea mi se pare justificata deoarece in Romania, in special in Bucuresti, sunt un nimeni. Acum este prea tarziu ca sa-mi mai doresc o faima in capitala tarii noastre. Acasa pentru mine este Europa. Pentru ceea ce fac sunt cunoscut in domeniu si din ce in ce mai solicitat. La Potsdam am ajuns in urma unei invitatii primite anul trecut, cand eram cu expozitia la Venetia. Expozitia dureaza 2 saptamani, atat timp cat sunt si eu aici, dar 10 lucrari au fost preluate si expuse pentru totdeauna la Cafe Heider din Potsdam. Sederea mea aici nu este numai intalnirea cu publicul german ci si finalizarea proiectului Strasbourg. Fiecare oras european ar trebui sa aiba un elogiator.

PICTURA5

venetia-florian-doru-crihana

Ce inteleg copiii din arta?

Copiii inteleg numai daca artistul picteaza si pentru ei. Daca deseneaza doar pentru el, nu mai inteleg nici cei mari si s-ar putea sa uite si el ce a vrut sa spuna. Ceea ce fac eu este strans legat de educatie si de aceea copiii se simt atrasi. Insa o completa explicare a lucrarii poate sa vina doar de la un adult, deoarece adeseori este vorba de istorie.

pictura

 Exista vreo varsta potrivita la care sa incepem sa ii educam in aceasta directie?

Nu. Educatia poate sa inceapa de la varsta mica, atunci cand ii invatam sa vorbeasca. Conversatia cu ei poate sa cuprinda elemente despre arta.

PICTURA3

 

O intamplare cu un copil venit in expozitie, ceva ce a ramas in sufletul dumneavoastra?

Mi-a placut anul acesta o fetita care a interpretat toate lucrarile dintr-o expozitie. Am fost impresionat ca majoritatea le-a interpretat corect si uneori bunica incerca sa o contrazica. Atunci am intervenit si i-am dat dreptate.

 

* Florian Doru Crihană  a pictat orase precum Venetia, Bologna, Legnica ( Polonia) , Istanbul, Galati si Brugge. Urmeaza  Berna si Strasbourg. Lucrarile de la Potsdam le gasiti aici. Iar daca vreti sa il cunoasteti mai bine pe artist aveti aici siteul sau personal. Artistul este isnotit mereu de fiica sa, Eliza Crihana cu care face echipa de cand ea era abia in liceu 🙂

 

Ana Maria Gheorghe: ” O să am o fetiță pe care o să o cheme Maria Margarida „

ana10

Ana Maria Gheorghe este insarcinata. Bucurie de nedescris la aflarea vestii. Am cunoscut-o pe Ana acum un an, cand am realizat un interviu si o sedinta foto. Le gasiti aici.  De atunci ne leaga o prietenie stransa.

Am rugat-o să spună în câteva cuvinte cum trece ea prin cea mai frumoasă perioadă din viata ei.

ana9

A fost cea mai asteptata veste din viata mea, am primit-o cu o bucurie de nedescris si multa dragoste. Nu m-am grabit sa anunt lumea. Au aflat in primul rand cei mai dragi si apropiati oameni din viata mea.

Unii n-au inteles de e am tinut secretul dar sunt superstițioasă si am avut tot felul de experiențe in viața care mi-au demonstrat ca e mai bine sa țin pentru mine anumite lucruri. Acum poate să știe toată lumea că o să fiu mama. O să am o fetiță pe care o să o cheme Maria Margarida. Imi doresc sa fie cea mai sănătoasa, buna si desteapta fetița din lume si sper sa semene cu tati atât fizic cat si la temperament. Sper sa aibă parul creț 🙂

Viata mea s-a schimbat , desi nu vorbesc foarte mult despre sarcina toți apropiații îmi dau sfaturi. Toată lumea îmi spune sa o las mai moale cu munca si sa ma odihnesc. Iubitul meu este alături de mine. Pentru el sunt Ana indiferent de context. Se bucura si ma susține orice as face.

Multă lumea mă întreabă dacă e primul copil si mai urmeaza si altii. Eu îmi doresc sa fie pitica sănătoasa si dacă vrea Dumnezeu eu as face muuuuulti :)”

ana

ana1

ana3 anan4

ana5

ana6

ana7

ana8

 

Fotografii: Adi Popa

Flori: Flori cu dor

Locatie: Fior di Poesia

 

 

Interviu necenzurat cu actrița Maria Obretin: ” Normalitatea nu e sus, e la nivelul privirii „

Pe Maria Obretin am vazut-o prima data într-o fotografie pe facebook. Pe wallul Mirelei Retegan. Si-am intrebat-o ce e cu fata asta. Si au inceput sa curga laudele. Am dat o cautare pe google. Si am vazut ce face. Si cumva m-a luat rusinea aia a omului care nu stie prea multe. Sunt atitia actori minunati in tara asta de care eu nu am auzit. Am decis sa fac interviul si am inceput sa ma documentez. Am vazut-o in rolul principal feminin din mult mediatizatul serial Umbre, la HBO. Si am spus wow. Apoi am fost la teatru. Am vazut-o in Noi 4, la Godot. Acolo m-a dat gata. Pur si simplu. O femeie frumoasă cu un super talent. Un om frumos, modest căruia nu i s-a urcat succesul la cap. Vă invit să o cunoașteți pe Maria. 🙂

 maria-obretin-ie-color

 

Esti genul de om care cand intra intr-o incapere se schimba energia locului cu totul. Mereu esti atat de vie?

Mi-ar placea ca in unele zile sa fiu in incaperea aia in care intru. Mi-as folosi. Nu-s tot timpul o lumina. Am si caderi, dar cat de in serios sa ma iau? Odata ce accepti ca ti se poate intampla orice, ca nu ai un control real al lucrurilor din jurul tau, te cam relaxezi. Te bucuri de ce e, cat e, cum e. Sunt sensibila la prezent, incerc sa fac pace cu trecutul si sa nu ma las speriata de viitor. Reteta fericirii in trei pasi.

Îți amintești când te-ai gândit prima dată că vrei să te faci actriță?

De mica urla talentul in mine. Ca-n toti copiii de altfel. Doar ca unora le mai trece, mie, iata, nu.

Care a fost cea mai mare provocare profesionala pina acum?

Sincer, cea mai mare provocare profesionala este perioada dintre proiecte, piese si, mai nou, filme. Asta e o provocare. Sa te pastrezi proaspat, viu.  Mai faci un curs, citesti, muncesti alte lucruri care sa-ti asigure confort si relaxare. Si nu disperi.  Ca nu stii ce proba poate sa apara.

Cum s-a schimbat viata ta dupa Umbre?

Viata nu mi s-a schimbat radical,  tot acolo locuiesc si curentul tot atat imi vine. Dar sigur ca-i placut ca oameni pe care nu-i cunosti se uita la tine de parca le-ai fi ruda de gradul unu.

Cat de mult te-ai pregatit pentru acest rol?

Pregatirea incepe din momentul in care esti chemat la casting, pentru ca tu primesti cateva pagini si incepi deja sa construiesti, te duci cu o propunere pe baza careia esti ales. Apoi se mai modifica treaba in functie de regizori, de parteneri. Pe ceas, trei luni de casting si trei de filmari am stat in personajul asta..  Ca actor, cand intri intr-un asemenea proiect, ai grija in primul rand sa fii sanatos, apt, pregatit de orice la orice ora, sa stii bine textul si sa fii atent la cei cu care lucrezi. In mod special pentru acest rol am facut scoala de soferi, antrenament dur si intensiv cu volanul prin Bucuresti.

maria-obretin-alb-negru-privire

 

Esti o femeie cum ar spune mama mea “ la locul ei “. Cumintenia asta nu crezi ca te dezavantajeaza in lumea asta nebuna?

Nu stiu, nu. Depinde si ce-ti doresti. Mie nu-mi prea place sa fac circ in jurul meu, sunt si un om destul de timid. Imi place si incerc ca fac bine ce am eu de facut. Nu fac mare caz de mine in viata reala. Pe scena sau la cadru…sunt alte vieti de trait, imi pemit.

Daca ar fi sa schimbi ceva la tine ce ai schimba?

Ahhhh, daca aveam niste picioare luuuuungi. Era bine, da.

Ti-a fost frica de vreun rol pina acum?

Tot timpul am mici panici. Si un soi de frica, emotie, pana intru in scena. Si la UMBRE, in prima zi de filmare, imi batea inima atat de tare, ca au venit baietii de la sunet sa imi spuna „Iti auzim inima, bate foarte tare„. Ai multe emotii pana incepi sa FACI efectiv. Din momentul ala, mintea ta are alta treaba, nu mai are timp sa construiasca panici.

Te-am vazut in Noi 4. Intr-o sala plina la aceasta super comedie cu accente de drama, lumea a ras mult. Tu pe scena aproape tot spectacolul plangi. Cat e de greu sa faci asta cind publicul lesina de ras?

Sunt antrenata! Asta e resortul acolo. Cu cat esti mai praf, cu atat esti mai comic. E o stare de vulnerabilitate pe care imi place s-o experimentez. Este si o mare voluptate in asta, un  „ Ia, cat pot sa rezist? Pana unde putem sa mergem?„

Voi 4 aveti o chimie acolo se vede ca va stiti bine. Lia Bugnar are o forta extraordinara. Cum a aparut acest spectacol?

Noi 4 a aparut intr-un moment in care eu nu jucam nimic de vreo 2 ani. Lia gasea nedreapta treaba asta. Si a scris aceasta piesa pe care o ador. Cu un rol foarte greu si foarte frumos. E rolul pe care il iubesc cel mai mult. Si joc alaturi de oameni pe care ii iubesc, cu care sunt prietena.  Abia astept sa am spectacol. Ne provocam continuu, ne jucam, ne bucuram.

maria-obretin-alb-negru

Care a fost primul tau rol dupa facultate ? Cu cine ai jucat?

Primele doua roluri au fost simultane cumva. La Teatrul Act  jucam in „Norocul ii ajuta pe cei indrazneti„ alaturi de Luminita Gheorghiu si de Coca Bloos si la Green Hours in „Stop the Tempo„ alaturi de colegii mei de an, Paula Gherghe si Rolando Matsangos.

Fiecare actor la inceput de cariera viseaza sa joace cu un artist pe care il admira foarte tare, un idol. Tu cu cine te-ai visat?

Inainte de facultate am visat mult mai multe decat dupa terminarea ei. Pentru ca in timp realizezi cat de greu e de fapt. Inainte visam, da, sa joc la Gradina Icoanei cu doamna Mariana Mihut, cu domnul Rebengiuc. Dar era din zona inconstienta, naivitate. In mod neasteptat,  am avut norocul asta, da.

Joci cu domnul Victor Rebengiuc in Ivanov. Un vis implinit. Nu ai lesinat de emotie cand ai aflat vestea?

Pe aproape. Lacrimi, soc, ras, plans, tipi de bucurie, o suni pe mama, zona asta de reactie in general. Probele pentru orice dureaza in general mult iar noi suntem foarte multi actori. E destul de greu sa crezi ca te vor alege fix pe tine. Asa ca socul e mare tot timpul.

maria-obretin-privire

Crezi in sufletele pereche?

Cred in intalniri care trebuie sa ti se intample intr-o viata, da. Cred in familii de suflete. Mama si bunica mea sunt sigur din familia mea de suflete. Si cativa prieteni.

Esti o fire romantică?

Depinde si de partener. Nu pun zahar peste miere si dulceata.

Vrei sa auzi ceva frumos sau ceva adevarat de la un barbat?

De ce? Nu exista adevaruri frumoase?

Care este cea mai mare minciuna pe care ti-a spus-o un barbat?

Pai cu siguranta una de care nu mi-am dat seama, deci nu o pot identifica.

maria-obretin-geaca-umbre

Te-a parasit vreodata un barbat?

Mi-a iesit si asta, da, sa fac pe cineva sa ma paraseasca! Parasire humanum est.

Oare ce simte el acum cind vede cit de sus ai ajuns?

Ma roaga sa cobor putin, sa-mi spuna ceva. Dar, sa fim seriosi,  n-am ajuns nici un sus. Am facut si eu un rol, doua, si sper din tot sufletul meu de copil sa mai vina si altele. Rolul nu e un lift, nu te ridica. Iti da de lucru, adica te ajuta sa traiesti normal. Si normalitatea nu e sus, e la nivelul privirii.

Ce calitati trebuie sa aiba un barbat ca sa te dea gata?

Sa fie destept si cu umor. Si sa aiba energie sa faca lucruri, sa traim, sa calatorim, sa cunoastem oameni, locuri. Sa fie atent la cei din jur. Si generos si ingaduitor. Si sa ma tina de mana cand bat campii. Cam astea in acest moment.

Cand faci o greseala, cat de tare te judeci?

Tare de tot. E una dintre lectiile vietii mele, sa nu imi mai dau atat de mult cu dreptul in stangul, sa nu ma mai simt atat de vinovata pentru orice, sa nu-mi tin singura sabia deasupra capului.

maria-obretin-umbre-sepia

Daca ai da timpul inapoi, la 20 de ani ce ai schimba?

Nimic. Si nici nu as mai vrea varsta aia. Nu stiu, eu m-am simtit din ce in ce mai bine cu mine. Eu si vinul ce mai reactionam asa la timp. As vrea sa raman mai mult la perioada asta pe care o am acum, sa se dilate timpul pentru o vreme. Dar ce stiu eu, or fi mii de lucruri frumoase dupa colt, deci n-as opri clipa.

La sedinta foto, mi-am dorit foarte tare sa te a rat lumii in fotografii asa cum te simt eu: o forta. O femeie frumoasa cu sex appeal. Cu toate astea te-am simtit timida…

Ufff, te-am dezamagit deci. Sunt timida. Nu stiu. Pe scena ai toata forta unei vieti care nu e a ta si pe care o traiesti in mod paradoxal cu imensa credinta si intensitate. Vietile noastre nu sunt atat de intense, sunt mai diluate. Nu traim pe muchie de cutit tot timpul, din fericie. Am innebuni. In viata reala nu am nevoie de atata energie cata consum pe scena. Si nici nu tin sa fiu spectaculoasa tot timpul.

obretin1

Ce ii spui unei tinere de 18 ani care vrea sa se faca actrita. La ce sa se astepte?

Greu. Daca a citit interviul pana aici, s-a prins deja de sfaturi. E si desteapta fata asta, nu?))). Ca pe langa talent are nevoie de rabdare si de mult, mult noroc. Ca e una dintre meseriile cele mai grele si mai frustrante, daca nu esti impacat cu tine, si, in acelasi timp,  meseria cea mai frumoasa si cea mai vie. Ca toate vin la timpul lor daca stie sa astepte. Si sa invete sa astepte frumos.

Te-ai gandit vreodata sa renunti la actorie?

Da, mai cochetez cu aceasta idee. Oricum, nu prea am trait din teatru, am avut tot felul de joburi. Nu ma sperie lucrurile astea. Se intampla sa nu fie roluri de tine sau sa nu fii „la moda„ sau sa nu ai noroc o perioada, sa nu te VADA  nimeni. E si o meserie de cursa lunga. Rabdare! ( si eu imi dau continuu sfatul pe care l-am dat fetei de 18 ani)

Joci la Godot, ai jucat in acest serial de success, joci cu domnul Rebengiuc, esti zana in comania Zurli, pui voci pe reclama si in desene animate Daca tragem linie publicul te vede ca o actrita pe val in momentul asta. Totusi tu faci piata, mergi cu metroul Cat e de frustrant?

Sunt realista, nu sunt pe un val devastator. Am treizeci si de ani,  probabil ca „valul„ ar trebui sa fie ceva mai spectaculos la varsta mea. Adica, nu stiu, macar un val de Vama Veche, asa. Faptul ca am multe alte joburi, ma tine cu picioarele pe nisip.

Esti o femeie foarte frumoasa. Simti ca trebuie sa muncesti mai multi ca sa confirmi talentul tau?

Multumesc, multumesc.  Eu ma bazez pe inteligenta, umor, rafinament, plus cele cateva carti citite, plus talent, cum ar veni. Si sunt si pregatita sa le folosesc in favoarea rolurilor. Ah, tu zici ca frumusetea e o piedica?  Nu e, nici gand. E un rasfat asta. Ne face placere sa vedem oameni frumosi pe scena sau pe ecran. Vedem exemple din alea, de ti se opreste respiratia. Nu stiu cum frumusetea aia le-ar putea fi o piedica. Sau nu vad eu bine lucrurile. Nu stiu. La nivelul meu de frumusete, nu e o drama, ma descurc.

Crezi ca puteai sa faci mai mult pina acum?

Da, eu am energie pentru mii de lucruri, sunt si la o varsta la care as putea juca multe roluri. Dar, nu depinde doar de mine. Tine si de noroc si de alte lucruri, am zis mai sus.

maria-obretin-geaca-umbre-sus

Care a fost momentul in care ai fost super mandra de tine?

Cand a venit mama sa ma vada pentru prima oara la teatru. La o masuca, la Godot. A stat cu o prietena de-a mea si cu alti oameni necunoscuti, fireste, ca la Godot. Doua tinere dragalase si o doamna actrita. Si eu pusesem un anunt haios pe facebook, rugam oamenii sa vina, sa rada si sa ma aplaude, ca vine mama sa ma vada, si sa ii dam impresia ca sunt pe val, cum ar veni, desi nu sunt neaparat. A vazut mama piesa, a ras, a plans, prietena mea o urmarea atenta, era un spectacol in sine. Aplauze, oamenii au plecat, a plecat si doamna actrita de la masa mamei si cele doua tinere dragalase au inceput o discutie de genul cu ce actrita au stau ele la masa, cat de tare. Iar prietena mea a aratat catre mama si  a zis „dar stiti cu cine ati mai stat? doamna e mama Mariei Obretin„. Eh, si in acel moment fetele au avut o reactie…care a adus toata fericirea de pe lume in inima mamei „SUNTETI MAMA MARIEI??????? Doamna, wow…„din astea. Saraca mama plangea, radea, tremura. Asta a fost unul dintre momentele de mare fericire pentru mine, bucuria asta e ei, pentru ca ea m-a sustinut tot timpul, indiferent cat de nebunesti au fost planurile mele pentru viata.

 

 

foto: Adi Popa

make up: Alexandra Stoica make up

Stilist: Andreea Timofti

Vestimentație: Urbanik București

Locație: Consiergo

Picturi de Rodica Benintendi

Interviu cu Roxana Toma. Povestea blogului ei: Țărăncuța urbană.

10349948_1602111346686220_396711184497511180_n

Roxana Toma, colega mea a lansat de curând un blog dupa o idee minunata. Tarancuta urbană vine cu propuneri de decorare, grădini spectaculoase, traditii de multa vreme uitate

Am discutat cu Roxana despre povestea blogului ei. Iata cateva din ideile cu care Roxana, tarancuta urbana, porneste la drum.

Cum ti-a venit ideea sa faci acest blog?

Acum un an, in luna martie, intr-o seara mi-a venit brusc ideea sa-mi fac o pagina de facebook unde sa-mi postez toate fotografiile cu florile din gradina mea, cu amintirile mele. In timp, toate acestea au cunoscut succesul. Apoi am decis ca vreau sa fac ceva serios. Iti mai aduci aminte cand mi-ai spus – pune mana si cumpara-ti domeniu? Iti mai aduci aminte cate luni au trecut? Multe. Iata, ca acum a venit si clipa.

 

 Ce gasesc oamenii pe blogul tau?

Traditii, viata la tara. Amintiri din copilaria noastra. Gradinarit cu povestile florilor. Precum moda asa si florile revin in actualitate. Uite, anul trecut, o floare la moda in gradini a fost fluxul. Floarea aceea cu ajutorul petalelor ei noi le lipeam pe unghii. Amenajari interioare, despre turismul rural.

Duc orasenii nostalgia vietii la tara?

Da, parerea mea. Eu sunt indragostita de viata la tara, de primavara in general. Am in memorie multe imagini din copilarie. Iubesc momentul acela in care se trece la ora de vara, cand afara incepe sa se incalzeasca si totul incepe sa inverzeasca. Imi aduc aminte de dupa amiezele de primavara cand mama isi rearanja gradina de legume si de flori. Pamantul mirosea altfel, a proaspat. Mirosul pomilor infloriti. Toate anotimpurile sunt frumoase, dar primavara la tara e ceva minunat.

10347492_853981751324870_8368421043240726687_n

Ce zice Tudor, fiul tau, despre tarancuta urbana?

Tudor are blog de ceva ani. ”Copilaria mea in fotografii” se cheama. Si-a asumat rolul de fotograf si mi-a promis ca ma va citi. Si pot sa spun ca face fotografii frumoase.

 

Vorbesti despre traditii. Care traditie romaneasca iti e cea mai draga?

Pastele. Probabil ca e o chestie legata tot de primavara. O alta imagine: Saptamana de Paste. Curatenia de Paste, afara si in casa. Dimineata zilei de Paste , totul proaspat si curat, miros de cozonaci, masa aranjata intr-un fel anume de mama. Si Craciunul e frumos la tara. Colinde, sarmalele, piftia. Craciunul l-am pastrat si pe el in suflet doar ca si-a pierdut un pic din aură. In ziua de Craciun am pierdut-o pe mama.

11042970_642175225909149_5599824216534011029_n

Pe vremuri oamenii erau foarte atenti la familie. Pranzul de dumininica, dupa ce oamenii se intoarcea de la bisercia era sfant. Crezi ca incet incet ne intoarcem la asta?

Imi doresc din tot sufletul sa nu se piarda aceste traditii. Acolo unde inca mai exista aceasta traditie ar fi minunat sa se duca mai departe. La tara inca se mai mentine. La oras nici nu cred ca a fost o regula.

Care este cea mai frumoasa amintire a ta legata de copilarie ?

Pana la 19 ani am stat la tara, e drept nu departe de Bucuresti. Imi aduc aminte ca intr-o iarna a fost un viscol mare. Zapada era mai mare decat gardul. O zi intrega ne-am dat cu sania prin curtile oamenilor.

lavanda-1-530x1024

De cati ani stai in Bucuresti?

De la 19 ani. Am primit acceptul tatalui dar nu si al mamei de a ma muta la Bucuresti. M-am pregatit sa devin agronom, dar Revolutia mi-a schimbat traseul. Am primit repartitie la CAP Lehliu dar am ajuns la Bucuresti unde m-am facut jurnalist. N-am parasit meseria nici pana acum, dar stiu ca oricand pot face si agricultura.


Te-ai muta la tara?

Da. Casa in care a locuit mama imi apartine. Anul trecut am renovat-o. Am pastrat tot spiritul ei in ea si a ramas un loc placut de intalnire cu fratii mei. Acolo facem impreuna Pastele si Craciunul. Ma vad la pensie acolo 🙂

Cand am vorbit cu fiul tau Tudor mi-a spus ca viseaza o casa mica, nu o casa mare cum vrea toata lumea. M-a impresionat cumintenia lui in gandire. Cat de greu este sa cresti asa un baiat?

Dupa 10 ani pot sa spun ca mama de baiat este un rol foarte usor. Asta probabil ca ne-am si inteles bine. Ca este matur in gandire. Tudor este modest in multe privinte. Vrea musai o casa si musai la Bucuresti. Daca la bloc am crescut pana acum pui de gaina, papagal, omizi, rame, soparla, melci si multe alte vietuitoare, imi imaginezi ce-am putea avea la curte. Eu ma bucur ca lui Tudor ii place la tara.

**** 

Asadar, daca va e dor de copilarie si de viata la tara va invit sa vizitati siteul Roxanei, www.tarancutaurbana.ro

Interviu publicat pe euforia.tv

Alina Grigore, zâna de la Crazy designs. Povestea fetei care mi-a transformat visul în realitate

Zana

Doamna din imaginea de mai sus e o zână.

O cheamă Alina Grigore și este artistul vizual care a creat logo Fifi știe.

Pot să spun că este o zână invizibilă, ca în poveștile Mariei mele, pentru că eu personal nu am văzut-o niciodată. Stă departe, în frumoasa Italie, nici măcar la telefon n-am vorbit. Ne-am conversat pe facebook. De fapt, a fost o discuție în care eu i-am spus că vreau să fie wow și ea a încercat să afle cât mai multe despre gusturile mele ca să o creioneze cât mai bine pe Fifi. Rezultatul a fost WOW, sigla a depășit aștepările mele, la felul și siteul creionat și aranjat tot de ea.

Am rugat-o să îmi răspundă la câteva întrebări și să-mi dea o fotografie și ea a zis : Nu vrei mai bine să mă desenez? ( imi place ca e low profile si nu e disperata sa apara cu chipul neaparat )

Vă invit să o cunoașteți pe Alina căreia îi mulțumesc de această dată public pentru imaginea Fifi știe.

 

Ai un talent extraordinar. Desenezi absolut minunat. De când ai inceput asta?

Toti putem desena. Doar ca unii dintre noi reusesc sa faca liniile mai drepte.
Am inceput ca toata lumea: mazgalind peretii casei, spre bucuria maica-mii. Si am continuat sa mazgalesc pana in ziua de azi.

joaca

Tu desenezi logouri pentru bloguri, site-uri dar faci și desen de ambalaj. Cât durează sa faci un asemenea desen?

Depinde de inspiratie. Daca nu ‚simt’ proiectul dureaza mult, doua, trei saptamani. Pentru ca nu imi gasesc liniile. Fug si se zapacesc, nu le prind.

Care a fost primul tău proiect on line?
Primul meu proiect online (pe partea de grafica) a fost pentru o campanie de strangere de fonduri pentru pruncul unei prietene dragi ce avea nevoie de ajutor medical in strainatate.

minuni

 Care a fost cel mai dificil proiect de pana acum?

Nu le-as putea numi dificile, ci provocatoare. Proiectele mai grele ma fac sa imi depasesc limitele, deci sa cresc. Daca ar fi sa iti raspund punctual la intrebare cel mai dificil proiect de pana acum este maternitatea. Si cel mai frumos.

Apreciază romanii munca de creatie?
Romanii iubesc frumosul, la fel ca toate fiintele umane. In sens strict, depinde daca te referi la definitia:
1. A determina prețul, valoarea unui bun; a evalua.
Daca vorbim despre asta, nu, unii romani inca nu reusesc sa aprecieze corect valoarea lucrarii grafice sau a webdesignului din punct de vedere financiar. Pentru ca este un serviciu relativ nou pe piata. Daca ai nevoie de un instalator iti imaginezi mai mult sau mai putin cat te-ar putea costa, insa in privinta graficii, multa lume chiar nu are idee ca se evalueaza mai multi factori: orele efective de lucru necesare, tariful orar care depinde de pregatirea si vechimea graficianului, etc.
2. A prețui pe cineva sau ceva
In schimb daca ne referim la a pretui emotional munca de creatie atunci revenim la ce am scris mai sus: romanii iubesc frumosul, ca orice fiinta umana.

 

sophie

Trăiești în Italia și totuși lucrezi pentru onlineul romanesc. De ce?
Pentru ca nu vorbesc limbi straine ☺ Glumesc. Motivul este o evolutie liniara de factori: primele mele lucrari au fost pentru romani, care m-au recomandat mai departe prietenilor (si pentru asta le multumesc) si uite asa mi-am creat un bazin de clienti mai mare in Romania. Eu am o clientela majoritar feminina. Prefer sa lucrez cu femeile pentru ca avem un tip de comunicare similar si imi este mai usor sa lucrez daca reusesc sa ma conectez psihic cu clientul/a.

Ce te inspira cel mai mult?
Sufletele si ideile. Un om frumos, linistit, care scrie frumos, cu o idee originala, este clientul ideal. Din fericire pentru mine, clientele mele sunt asa. Pot spune ca lucrarile mele cele mai frumoase li se datoreaza. Imi gasesc inspiratia in natura si liniste. De aceea ne-am si retras in coltul asta de mare departe de nelinistea orasului. Cand nu lucrez umblu hai hui cu bicicleta sau pe plaja sa adun scoici impreuna cu fetita mea. Sau pe camp sa culegem plante. Am o pasiune pentru flora spontana pentru ca este frumusete libera.

acurata

ama

Ce te blochează?

Ma blocheaza presiunea termenelor limita si clientii cu cerinte foarte precise ce au nevoie doar de un executant. Ma simt ca un caine in lant.

Ce le-ai spune celor care vor sa pornească pe un drum ca al tău. Ce e cel mai greu?
Nu pot da sfaturi, chestia asta tine de mecanismele interioare individuale. Eu am inceput acum 5 ani cu un bebelus in brate si fara asteptari. Pur si simplu faceam diverse chestii pentru ca imi placea sa le fac. Ce le pot spune este ca daca incep sa faca asta doar pentru bani, sa se opreasca. Este un domeniu pentru care trebuie sa ai chemare. Vei lucra nenumarate ore neretribuite. Si oamenii simt pasiunea pe care o pui. Daca faci ceva rece, calculat, nu va inspira nimic. Si s-ar putea sa te poticnesti destul de repede.

Știu clienții romani ce vor?
Oamenii stiu ce vor in sensul ca: au o idee, o dorinta pe care nu reusesc sa o defineasca. Si acolo intervine abilitatea mea de a le prinde visul. Sa reconstruiesc din bucatelele pe care mi le dau ei, un intreg.

Lucrezi singura sau ai și colaboratori?
Lucrez totul singura in afara de partea tehnica a magazinelor online. Acolo am un colaborator ocazional care face ceea ce eu nu pot.

Ești implicata în proiecte umanitare. Cum le alegi?
Ma aleg ele pe mine de obicei. Eu am inceput munca asta lucrand la proiecte umanitare care atunci nu se numeau asa ci ‚ajut un prieten la nevoie’. Din pacate in Romania sanatatea este o marfa scumpa. Si eu sunt mama si nu reusesc sa imi imaginez ce inseamna pentru un parinte sa trebuiasca sa cantareasca viata copilului sau in zeci de mii de euro. De aceea lucrez in mare parte pentru campanii de strangere de fonduri pentru copii ce au nevoie de tratamente pe care parintii lor nu isi pot permite sa le plateasca si statul roman nu le ofera. Sau pentru proiecte comunitare in beneficiul copiilor. Acele proiecte care ajuta copilaria sa creasca fericita.

cursuri

Firma se numește Crazy Designs. De unde acest nume?
Pentru ca sunt desene nebune. Ca si mine, ceea ce fac iese din tipare. Lucrarile mele nu se inscriu in canoanele designului, incalc aproape toate regulile unui logo in multe dintre lucrarile mele Eu le dau oamenilor ceea ce vor nu ceea ce cred manualele ca ar trebui sa vrea.

 Ai o fetita minunata. Îți moștenește talentul, e interesata?
Am. Cum ziceam mai sus: nu exista talent, toti putem crea frumusete intr-un fel sau altul. Ceea ce deseneaza ea este mult mai frumos decat ceea cea fac eu pentru ca este inca libera de orice constrangere. Deci este exprimarea pura a sinelui ei.

 Câte ore muncești pe zi?
Multe. Nu exista un program fix pentru ca lucrez de acasa si orele de lucru se intercaleaza cu programul familiei si, de multe ori, se suprapune din pacate. Incerc sa organizez lucrurile astfel incat sa nu fur din timpul in care fiica mea are nevoie de mine alaturi dar de cele mai multe ori nu respect promisiunea asta. Multumirea mea este ca totusi lucrez cu ea alaturi. Nu sunt undeva departe intr-un birou.

 Daca nu ai face design ce ai face?
M-as intinde si as dormi vreo doua luni.

 Ce te face fericita?
Iubirea. Natura. Libertatea. Prietenii adevarati. Culorile. Creioanele noi. Lana si andrelele. Pisicile. Calatoriile scurte. Canapelele moi. Caldura sobei cu lemne. Marea. Cartile ilustrate pentru copii

***

Daca vreti sa luati legătura cu Alina intrați pe siteul ei www.crazydesigns.ro

Are talent, are răbdare și respectă termenele de predare. Ceea ce e lucru rar zilele astea. O găsiți ;i pe facebook, aici.

 

Ana Smădeanu. Miss Energie. Omul de PR mereu cu zâmbetul atașat

anasmadeanu2

Energie pură. Asta simți când stai în preajma Anei Smădeanu. A făcur carieră în presă și apoi a trecut cu eleganță spre PR. E unul din speciliștii pieței avînd în portofoliu clienți mari:   ANAT (Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism ), Happy Tour (cel mai mare grup de turism din Romania), Orhideea Spa, Why Denis, Cellulem Block, 7card, Proinvest Group sutn doar o parte din companiile de care se ocupă.

Vă invit să o cunoașteți pe Ana și vă mărturisesc: a fost complicat la ședința foto să o facem să stea la poză, pentru că îi sună non stop telefonul și în plus ea de felul ei nu stă locului o clipă.

Ana Smădeanu, eu cred că tu esti cea mai energică femeie pe care o cunosc. De unde atâta energie?

De la cafea ar spune unii (hihi). Eu mereu am fost energică, fresh la 7 dimineața, cu o agendă plină, alergând dintr-un loc în altul. Bunica mea îmi spunea că sunt ca argintul viu. Îmi place să fiu în mișcare mereu, să am multe provocări, să mă zbat să iasă lucrurile bine. Nu pot să stau locului prea mult, să fiu inactivă, pentru că am impresia că trece viața pe lângă mine. De multe ori mă întreb și eu dacă n-ar fi mai bine să o las mai moale, să dorm duminica până la 12 și să plec de la birou pe la 5-6. Poate după o lună fără cafea îmi iese. Who knows?

anasmadeanu3

anasmadeanu4

 

Ai lăsat presa scrisă, salariul fix lunar și ai trecut la viața pe cont propriu. Ai vreun regret?

Nu aș spune că am vreun regret. Am nostalgia de a alerga după un subiect, de a intervieva pe cineva, de a merge la conferințe, de a face machete (care în vremea când făcem presa erau un stres), de a-mi vedea semnătura pe un material. Presa are farmecul ei, destul de greu de înțeles, poate, pentru cei care nu au lucrat într-o redacție. Mereu o să mă gândesc cu drag la aceea perioadă.

Când lucrai la Capital te ocupai de TOP 300. Ai cunoscut toți bogații României. Care te-a impresionat cel mai tare?

TOP 300 era o muncă în echipă, nu-i întâlneam eu chiar pe toți. Posibil ca, de-a lungul anilor, să mă fi interesectat, cu diverse ocazii, cu toți 300 ai revistei Capital, respectiv 500 ai revistei Forbes. Fiecare avea povestea lui, mai mult sau mai puțin interesantă. Am avut ”preferații” mei, dacă pot spune așa, datorită afacerilor pe care le-au construit (business-uri de success în zona retailului sau mari producători, de ex.), simplității pe care o expuneau în pofida unei averi care i-ar fi făcut pe alții să epateze.

 Ce au în comun oamenii cu averi fabuloase?

Curajul. Cred că îți trebuie curaj și atunci când faci bani din speculă (de orice fel), dar mai ales atunci când faci un business care creează zeci sau sute de locuri de muncă.

anasmadeanu5

 Ești PR pentru mai multe companii de success în România. Cum ți-ai cucerit clienții?

Îmi place să cred că i-am cucerit de pe vremea când eram jurnalist. Aproape toți clienții mei sunt companii cu care am interacționat în toți acești ani de presă, companii cu ai căror manageri am avut nenumărate interviuri. Restul sunt firme cărora le-am fost recomandată tocmai de respectivii clienți. Mă bucur că au avut încredere în mine.

 E o rumoare pe piață că sunt prea mulți oameni care fac PR fără habar. Ce le spui celor care vor să facă business în PR.

Fiecare e dator să încerce un business, fie el și PR. Cât de bine se pricepe o va spune evoluția lui în piață. Ce le spun celor care vor să facă un business în PR? Ce spun de altfel oricui vrea să înceapă o afacere. Cunoaște-ți domeniul și piața pe care vrei să activezi! Asta în primul rând. Apoi… alocă-i businessului timp, răbdare și atenție la detalii.

anasmadeanu7

 Înțeleg patronii români cu ce se mănâncă PR-ul și comunicarea? Te ascultă?

Ai mei cam înțeleg. De cele mai multe ori mă ascultă. Cred că și companiile românești încep să înțeleagă necesitatea unei comunicări cu presa sau a uneia cu clienții finali prin intermediul social media.

Ai organizat  evenimente, mai mici sau mai mari. Care a fost cea mai mare provocare și ce e cel mai greu când organizezi un eveniment (petrecere, lansare)?

Nu pot spune că am o vastă experiență în organizarea de evenimente. Cred că, indiferent de mărimea lor, cea mai mare provocare sunt invitații, mai ales dacă lista este completată de vedete, iar ținta este vizibilitatea mare în presă a evenimentului.

 Te ocupi și de ivisit.ro, un site dedicate turismului. Cum ți-a venit ideea să îl faci?

Încă de când lucram în presă am vrut să-mi fac un site (nu blog) de știri din turism (turismul și transporturile aeriene fiind domenii pe care le acopeream ). Nu am niciodată timp să scriu și au fost întotdeauna alte priorități. După ce treci de la un program de lucru de dimineață până seara la unul de câteva ore pe zi, începi să te gândești la ceea ce ți-ar fi plăcut să faci dar nu ai avut timp. Începi să scrii, să nu-ți pierzi îndemânarea. Prietenul meu m-a încurajat să demarez proiectul, chiar dacă deja luasem calea PR-ului. Așa a pornit ivisit.ro, împreună cu alte 2 jurnaliste, Ana (care în ultimele luni a tras mult să crească siteul) și Gabi (PR-iță cot la cot cu mine), fără de care nu aș fi putut să-l cresc, mai ales că am revenit la programul meu normal de lucru :D.

anasmadeanu8

 Care crezi că sunt greșelile pe care le fac hotelierii români?

În primul rând, nu putem să băgăm toți hotelierii români în aceeași oală. Sunt mulți care fac lucrurile bine, fără greșeală. Cred că problemele sunt la capitolul servicii, respectiv la raportul calitate-preț.

Ce le spui românilor care sunt preocupați de vacanțele în străinătate. Cum îi faci să viziteze țara lor?

Nu-i faci să viziteze țara lor îndemnându-i să renunțe la vacanțele în străinătate. Cred că mulți nu-și cunosc țara, nu cunosc obiectivele turistice. Există România – destinație turistică – și mai departe de litoral sau Valea Prahovei. Pe de altă parte, chiar dacă cunosc destinația x, nu prea au ce face acolo, prin urmare, nu-i poți trimite să se uite la stele. Mai sunt cazurile în care s-au făcut nenumărate investiții în diferite zone însă românii nu au auzit de ele. I-aș pune să se documenteze înainte de a cumpăra o vacanță, să ceară recomandări de destinații, inclusiv agenților de turism. Oricum, cred că indiferent de ceea ce le spun, mai contează și serviciile oferite la destinație. Doar așa poți determina un turist să se întoarcă.

 Care a fost cel mai dificil moment al carierei tale?

Cel în care am decis să rămân în presă după ce salariul mi-a ajuns mai mic decât rata la bancă.

 

 Te-ai gândit vreodată să emigrezi?

Oh, daaaa! Prima oară după prima mea ieșire din țară, cred că era 2005, după vreo 3 săptămâni la Barcelona. Atunci chiar m-am interesat cam ce pot face la Barcelona pentru a mă muta acolo. Aveam rezolvată cazarea, dar tot trebuia să trăiesc din ceva. Același gând mi-a trecut prin cap și în anii grei de criză, cu impact major asupra salariilor din presă. Încă mă mai gândesc, de data acesta cauza nu este cea financiară, ci stilul de viață.

anasmadeanu12

 Care este destinația cea mai bună pentru familiile cu copii din România?

Orice destinație din România este bună pentru familiile cu copii. Întrebarea corectă este unde te duci cu copiii în destinația X din România, pentru că revenim la servicii. Au apărut în ultimii ani locuri foarte bune pentru familiile cu copii, ce-i drept, unele cam scumpe pentru România, dar începi să ai de unde alege.

 Care este locul tău preferat din București?

Îmi primul rând, mie îmi place București-ul. M-am născut aici și am crescut pe străzile lui. Îmi place, de exemplu, parcul Ioanid. Îmi plac străduțele din Cotroceni. Parcul Bordei primăvara. Centrul istoric la 12 noaptea, într-o zi de vineri sau sâmbătă, vara.

anasmadeanu9

 Ai 33 de ani și jumătate. De fapt, 25 pentru cine nu te cunoaște. Ce ai fi vrut să faci până la vârsta asta și nu ai făcut?

Sincer, am făcut cam tot ce am vrut. În mare. Dacă intrăm în detalii, nu am sărit cu parașuta, nu m-am plimbat cu elicopterul, nu am ajuns în Asia, Australia, New York, nu m-am măritat, nu am făcut copii :))) Dar de la 25 de ani la 33 jumătate mai e timp pentru toate cele mai sus enumerate.

 Crezi că modelul femeii super active pe picioarele ei prinde la bărbații români sau îi complexează?

Cred că-i complexează pe bărbații superficiali, celorlalți le place.

anasmadeanu6

Ce spune iubitul tău despre cât de mult muncești. Cum face față telefonului care sună non stop?

A zis că-mi va arunca telefonul într-o zi. (rîde:) Dar și al lui sună, și el muncește foarte mult. Are perioade în care lucrează weekend-urile, pleacă o săptămână-două la filmări, sau lucrează o vară întreagă când toată lumea pleacă în concediu. Ne completam 😛

anasmadeanu13anasmadeanu13anasmadeanu13

Te vezi mamă de familie cu 2-3 copii?

 Trei copii nu mi-am dorit niciodată. Și de 2 nu cred că mai e timp. Dar da, mă văd având o familie, un copil. Nu mă văd însă în postura de mamă casnică.

 Crezi că romantismul mai are loc în sufletele noastre de oameni ocupați?

Daaaa. Romantismul stă în gesturile mici care fac cât o excursie peste noapte la Paris. Romantism e când te pupă când crede că dormi, când te ține de mână în timpul nopții, când îți dezăpezește – fără să-ți spună- mașina dimineața când pleacă la birou, iar tu încă îți bei cafeaua în pat, când te așteaptă cu masa pusă, când apari cu un balon și o înghețată la ușă de ziua lui, când îi lași un post it lipit de mobilă, cu ceva declarații, când îi faci un desen, deși ești antitalent etc. Și pot continua lista pe încă 2 pagini.

anasmadeanu11

 Care crezi că e secretul reușitei în viață?

Perseverența

 

foto: Adi Popa

make up: Alexandra Stoica make up

hair: Daniela Barbur

Vestimentație: Urbanik București

Stilist: Andreea Timofti

Shoes: Why Denis

Locație: Hotel Irisa.

Mădălin Măncilă: În România soția alege vacanța și soțul dă ok-ul pe buget

prima

Mădălin Măncilă e un nume cunoscut în turismul românesc. Vine pe valul plin de idei non conformiste și e un marketer respectat   în piață deși are doar 33 de ani.

A fost surprins cand a auzit ca vreau sa il intervievez.

L-am lamurit rapid ca nu e un interviu business si nici unul despre doruri sau amor.

Am decis sa va prezint in interviurile mele oameni speciali, pozitivi care fac diferenta in mediul lor dar care nu sunt cunoscuți publicului. Oameni cu povești frumoase, care au reușit în meseriile lor. Madalin este un astfel de personaj.

Are un optimism molipsitor, pare că pentru el a fost inventată expresia: sky is the limit.

A  fost complicat să îl scoatem din zona de confort, să îl transformăm în “durul” Măncilă. Până la urmă a acceptat să pozeze în costum ( desinuegenullui) și mi-a răspuns la toate întrebările.

Cu zâmbet, desigur 🙂

madalin5

 

 

De ce turism? De ce nu inginerie sau medicina?

Turismul a aparut in viata mea profesionala printr-o conjunctura fericita. Colegii si prietenii mei de apartament din momentul respectiv lucrau in aceasta industrie si iata-ma si pe mine cu deja 10 ani de experienta si experiente frumoase. In alta ordine de idei, daca nu era turism, era drept, pentru ca asta am studiat. 🙂

Care a fost cel mai dificil moment al carierei?

Ma concentrez atat de mult pe fiecare moment fericit, pe fiecare realizare, pe fiecare oportunitate, incat nu am resimtit niciodata asa zisul “cel mai dificil moment al carierei”. Sunt atat de convins ca experientele neplacute imi arata calea spre succes, incat privesc fiecare provocare extrem de relaxat. Pentru ca am lucrat in foarte multe domenii inainte sa ajung in turism, iti pot spune ca schimbarea, in general, reprezinta un moment dificil destul de greu de gestionat. Eu cred ca am gestionat destul de bine pana acum si sunt sigur ca asa se va intampla si de acum inainte.

madalin1

La ce moment al carierei tale ai zis: da, sunt pe drumul cel bun!

Nu cred ca a existat acel moment si asta pentru ca sunt focusat in fiecare zi sa “asfaltez” drumul pe care ma aflu. In acest moment marketingul touristic este drumul pe care eu il consider potrivit pentru mine.

Te-ai gandit vreodata sa renunti?

Glumesti? Abia am decolat! 🙂

Destinatia cea mai frumoasa din Romania este…

In Maramures am simtit o energie extraordinara chiar daca si Bucovina mi-a oferit experiente frumoase.

Destinatia cea mai frumoasa din lume este…

Muncim atat de mult pe parcursul unui an incat atunci cand ajungem in vacanta, fiecare destinatie in care ne relaxam si uitam de presiunea zilnica, reprezinta “cea mai frumoasa destinatie din lume”  . Daaar, ca sa-ti raspund la intrebare, pana acum pentru mine cea mai frumoasa destinatie din lume este Cinque Terre. Daca se va schimba ceva, promit sa iti fac un update. 🙂

Cel mai potrivit loc de pe pamant unde sa te duci in vacanta cu copiii…

Cand te duci in vacanta cu copiii o faci in special pentru ei astfel ca pentru copilul meu, anul acesta nimic nu este mai important decat sa isi intalneasca printesele la Disney 🙂

Daca Madalin Mancila ar fugi in lume si-ar lua bilet de avion pentru…

Depinde de ce fug . Unii au fugit prin Siria si degeaba.  Eu as da o fuga in New York. Mi-a fost starnita curiozitatea 🙂

madalin4

Ce visai tu cind erai copil?

Sa devin inginer electronist :). Probabil pentru ca atunci cand am ales cele 3 obiectele de pe tava la varsta un an, unul dintre ele a fost o surubelnita. Culmea, acum mi-e teama si sa schimb un bec 🙂

Care este cea mai urata experienta pe care ai trait-o in calitate de calator?

Cand vizitez o destinatie ii privesc intotdeauna partile frumoase chiar daca de exemplu pe aeroportul din Florenta am fost luat la intrebari de politisti in civil stiind ca vin de la Bucuresti. Una peste alta, amintirile frumoase sunt cele cu care trebuie sa ramanem si care dau culoare vietii.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit in viata?

Sa fiu recunoscator pentru tot ce mi se intampla frumos in fiecare zi.

Un barbat adevarat ce calitati trebuie sa aiba?

Habar n-am ce inseamna “barbat adevarat” insa cred ca decenta nu ar trebui sa lipseasca nimanui.

Care crezi ca e cel mai mare defect al femeii?

As fi tentat sa spun “curiozitatea” 🙂 insa nu cred ca e specific doar femeilor.

madalin3

Multi isi muta bussinessurile in online. Ce crezi despre agentiile care functioneaza doar asa?

Online-ul reprezinta prezentul intr-o oarecare masura si viitorul intr-o foarte mare masura. Consider ca generatiile de astazi, nascute in era tehnologiei, reprezinta consumatorii de maine. Astfel, ei nu vor sti sa cumpere altfel decat cu ajutorul tehnologiei. Agentiile de turism clasice trebuie sa inceapa incet incet sa se adapteze schimbarilor de consum. In mod cert, agentiile 100% online au deja un mare avantaj chiar daca poate pentru unii sunt inca mici la nivel de business.

Madalin Mancila este in 3 cuvinte…

Optimist, Profesionist, Pasionat

Care este cea mai mare greseala pe care o fac vanzatorii in romania?

Nu construiesc relatia cu potentialul client. Isi doresc conversie rapida, ofera putine optiuni si de cele mai multe ori clientul reprezinta doar un obiectiv de atins. Satisfactia lui ulterioara conteaza mai putin.

Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit din gura unui strain despre Romania?

Nu stiu daca cel mai frumos insa cu siguranta surprinzator. Anume, Bucurestiul este una dintre cele mai sigure capitale europene. Pragmatic vorbind, daca ne uitam la ce se intampla acum si ce s-a intamplat de-a lungul timpului in marile capitale, omul are dreptatea lui…

Tu esti mereu asa vesel si optimist?

Stii cum se spune. Daca nu e, facem sa fie 🙂 Incerc in fiecare zi sa-mi iau energie pozitiva din ceva si astfel sa raman vesel si optimist 🙂

Daca ai da timpul inapoi 10 ani ce ai schimba?

Nimic. Prezentul este cel care conteaza.

Ce parere ai despre tursimul individual? Sunt foarte multi cei care aleg sa se cazaze in partamente in regim hotelier.

Asa este, sunt foarte multi insa eu intotdeauna am fost de parere ca profesionistii exista ca sa ne faca viata mai usoara. Eu apelez la profesionisti atunci cand trebuie sa iau o decizie in general vorbind iar daca ne rezumam la turism, desi am vazut si am invatat multe in 10 ani de cand sunt in industrie, apelez si acum la colegii mei specialisti care sa imi ofere consultanta si solutii pentru vacanta mea.

Care este cea mai mare frica a ta?

Sa nu imi pierd optimismul.

madalin2

De ce serviciile romanesti parca nu se mai fac bine niciodata?

Cred ca este vorba de cultura ospitalitatii pe care de exemplu turcii o au foarte bine dezvoltata. La noi din pacate, am observant ca pentru unii din front desk, ar fi mai usor sa iti spuna Luceafarul cap coada decat sa iti zambeasca frumos.

Care este cea mai traznita cerere de oferta pe care ai primit-o vreodata?

Transfer cu elicopterul aeroport-hotel-aeroport. Nu stiu daca e traznita dar e cel putin interesanta. 🙂

Cine alege vacanta in Romania? Sotia sau Sotul?

Cu siguranta sotia alege si sotul da ok-ul pe buget :)) si nu sunt absolut deloc un misogin.

Daca ai avea 1 milion de dolari in cont unde ti-ai cumpara o proprietate?

Cu banii astia abia daca iti cumperi o proprietate draguta in Bucuresti pe Kisseleff . Nu m-am gandit, da-mi putin timp sa-I fac :))

Daca ai avea pe mana bugetul pentru a promova turismul romanesc ce ai face?

E foarte greu sa ajungi sa ai pe mana un buget insa e si mai greu sa ai capacitatea de a cheltui correct acei bani. Cu siguranta as incerca sa fiu efficient.

 

madalin6

Ce le spui celor care vor sa isi fac o agentie de turism? De afara biznisul pare simplu, plin de vacante prin lume. Stiu ca nu-i chiar asa…

Business-ul e business dincolo de frumusetea industriei sau a vacantelor. Le spun sa trateze o agentie de turism ca pe un business serios, adica cu pragmatism, apoi sa adauge pasiune si muuuulta perseverenta. Nu se vor imbogati din asta insa cu siguranta vor avea parte de experiente inedite.

Cate ore muncesti in fiecare zi?

Eu sunt de principiu ca nu conteaza cat muncesti ci cum muncesti. Cu toate acestea, nu reusesc sa ma opresc mai devreme de 10-12 ore in fiecare zi. In weekend in schimb o fac foarte foarte rar si asta pentru ca sambata si duminica sunt zilele in care ma incarc cu energie pentru saptamana ce urmeaza.

Cine te sprijina cel mai mult in tot ce faci?

In mod cert familia este cea care imi ofera echilibrul de care am nevoie in fiecare zi. In acelasi timp insa, trebuie sa recunosc ca sunt un norocos pentru ca am in jurul meu oameni extraordinari, oameni in care cred, care au incredere in mine si care ma insipira in fiecare zi.

Ai timp tu cu tine, doar pentru tine?

Imi este foarte greu sa-l gasesc insa ma ambitionez ca in fiecare weekend sa petrec 3 ore la Orhideea Spa , un loc unde inot putin, ma relaxez citind si unde imi pun ordine in ganduri. Recunosc ca nu reusesc sa leg doua sau trei weekend-uri la rand insa perseverez. Ma ajuta foarte mult . 🙂

 

foto: Adi Popa

makeup : Alexandra Stoica make up

Locatie Readers Cafe

Alexandra. Make up artistul din echipa Fifiştie


Ea este Alexandra. Parte a echipei #fifistie. O fata frumoasa si desteapta isi pune amprenta ca make up artist in sedintele foto pe care le facem pentru blog.

Imi plac entuziasmul ei si modestia, imi place ca e neobosita ( desi munceste mult si are si gemeni acasa ) si imi place ca stie ce e munca de echipa. Fara ifose si fara talente. Vine cu idei, e spontana…o iubesc pentru asta pur si simplu.

Domnii din imagine, Calin si Razvan,  sunt cei mai importanti barbati din viata ei:



Aici o vedeti muncind la sedinta foto cu Dana Grecu si Adi Popa:

Si iata si o parte din machiajele Alexandrei:

Sambata si duminica Alexandra o sa fie la dispozitia voastra. O gasiti la standul Alexandra Stoica make-up la Targul 10 beneficii. Detalii despre intregul eveniment gasiti, aici.


ps. Daca va intalniti cu Alex sa o rugaţi sa va faca smokey eyes:) si sa nu ma pârâţi că eu v-am spus 🙂