Update!!!
Delia Burca este castigatoarea concursului! Felicitari, Delia! Multumesc tuturor participantilor!
N-am intrat din prima la facultate si asta a produs un mic cutremur la acea vreme. Acum vad lucrurile diferit, desigur ca nu m-as mai stresa pentru un esec de moment. Luasem 10 la economie la BAC asa ca nu am mai citit nimic, desigur ca pina la admitere am uitat….Ma rog, am intrat cu brio anul urmator si restul e istorie.
Pentru ca pe 1 octombrie incep cursurile in universitatile din toata Romania m-am gandit sa te provoc la un concurs.
Intrebarea e simpla:
Cum fost pentru tine examentul de admitere? Spune aici printr-un comentariu ce iti amintesti, emotiile, momentele funny, esecul sau reusita.
Premiul e minunat!
Un voucher de cumparaturi la Zip Up. Poti sa iti iei cu el cel mai cool rucsac pentru facultate.
Durata:
Concursul se incheie vineri seara la ora 24.00. Anunt castigatorul sambata dimineata la prima ora aici pe blog si pe facebook.
Si ca sa iti faci o idee si mai clara, iata cateva din Minunatiile de la Zip Up.
Dacă aveam așa un super rucsac…intram din prima la facultate! :)) Nu-mi amintesc mare lucru de atunci, însă pot sa spun că eu am întotdeauna emoții după examen!
Cum adica dupa examen ? In asteptarea rezultatului, nu?
Sunt cu efect întârziat la capitolul emoții!! Nu neapărat emoții pt rezultat, emoții că am trecut prin examen….
Pffffiu a trecut ceva de cand am terminat facultatea dar imi amintesc de parca a fost ieri cum m am dus eu in ultima zi de inscriere si am depus dosarul la Institutul Bancar Roman desi olimpica fiind la psihologie primisem loc cu bursa. Nu a fost nevoie sa sustin un examen de admitere, am avut nota suficient de mare la bacalaureat ca sa imi asigur un loc.
Cat de important suna: Institutul Bancar Roman!
Nici eu nu am intrat din primul an la facultate si… a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. In al doilea an la examenul de admitere, cu o banca mai in fata era un tip foarte volubil si exuberant, era in centrul atentiei, camasa bleu, cravata galbena si sacou caramiziu. O aparitie! 🙂 Eu timida, stinghera, intr-un oras in care nu-mi doream sa fiu. Asa l-am cunoscut pe sotul meu! De atunci suntem impreuna… Happy 20 years! Evident, am intrat amandoi, am fost si colegi de scoala si de apartament.
Ce poveste faina! Multumesc pentru raspunsul tau!
Felicitari! Ai castigat!!!
Examenul de admitere la facultate a fost plin de emotii. Am dat la 2 facultati: un examen la Galati, la facultatea de Stiinta si Ingeria Alimentelor si unu examen la Iasi, la facultatea de Geografie. Aveam si a treia facultate pe lista, tot in Galati, dar la ASE. Dar, la ultima am renuntat in ultimul moment, pentru ca ma stresasem prea mult cu examenul de bacalaureat si simteam ca nu mai fac fata. Asa ca am dat examen la primele doua facultati. M-am dus la Iasi si m-am inscris si am asteptat rezultatul cuminte acasa. Am avut noroc ca pe vremea mea (acum 12 ani) se depuneau doar dosare, nu mai trebuia sa dai si examen scris. Deci scapasem de emotiile exmenului scris. Imi aduc aminte ca nu aveam interenet acasa si a trebuit sa ma duc la o prietena sa ma pot uita daca am intrat la facultate la Iasi. Primul raspuns a venit de la Iasi, intrasem. Dar, la taxa. Ceea ce a fost o dezamagire pentru mine pentru ca stiam ca ai mei nu isi pot permite sa plateasca o taxa atat de mare. M-am dus la mama si i-am spus ca intrasem la taxa. Si ea mi-a spus „hai sa vedem ce se intampla la cea de la Galati”. Si am mai asteptat vreo 2 zile. Cei de la Galati se misca mai incet. Tin minte ca eram cu fetele in oras si am aflat ca s-au afisat pe internet rezultatele. Iar, problema internetului. Si eu ce fac??? Cum aflu? Atunci inca mai erau internet cafe-urile in oras. M-am dus si am platit o ora de internet la o sala de internet-cafe, ca sa aflu rezultatul. Si intrasem si la Galati. Tin minte si acum cat imi doream sa fac facultatea la Iasi, i-am implorat pe ai mei. Dar, mi-au explicat ca nu isi permit sa ma tina la taxa in alt oras. Asa ca am decis: raman la Galati! Si asa am facut! Bucuria era imensa ca intrasem la amandoua, dar eram si fericita ca se terminase nebunia cu examenelele. Bacul imi pusese capac! Daca aveam un rucsac ca cel din poze sigur plecam la Iasi si imi luam in el toate dorintele si visul de a face facultatea dorita! 🙂
Ce fain raspuns! Si eu as fi vrut la facultate in Bucuresti, dar am ramas in Brasov. Pina la urma insa viata tot la Bucuresti m-a adus 🙂
Eu fac parte din generația care a intrat pe dosar, dar emoții tot am avut pentru că de… ce e viața de proaspăt absolvent de liceu, fără puțină panică inutilă. Media de la Bac îmi garanta locul în cam toate facultățile cu admitere pe baza pe dosar, așa că inițial nu eram foarte stresată. M-am dus să îmi depun actele la facultate și unul dintre profesorii din comisie m-a întrebat dacă am mai depus dosare și la alte facultăți. I-am răspuns foarte sigură pe mine că nu am depus și nici nu voi depune pentru că am luat la Bac 9,50 și sunt sigură că intru la facultate. S-a uitat la mine cu o ușoară milă și mi-a zis că trebuia totuși să îmi iau niște măsuri de precauție. Pe moment nu l-am luat în seamă, dar pe măsură ce se apropia ziua în care urmau să se afișeze rezultatele, panica s-a instalat ca la ea acasă. Din fericire, a fost total neîntemeiată pentru că am intrat chiar printre primii și am prins și bursă, dar pot măcar să spun că am avut și eu parte de emoții la admitere.
E incredibil cum cineva te poate face sa te indoiesti de ce ai tu in cap. O singura intrebare poate sa iti bage in minte zeci de intrebari…
Examenul de admitere a fost pe fuga pentru ca la vremea mea….alergam sa dam admitere la mai multe facultati la care ne tot inscriam noi de spaima sa nu ramanem pe dinafara. Comunicare si relatii publice, visam sa fac publicitate. Examenul a fost in toamna, unul scurt si la obiect. Gramatica si eseu. 2 ore de scris . Fara emotii sau frica. Culmea primul examen din viata la care m-am dus cam linistita. Bacalaureatul la cela 7 materii fusese prea incarcat de cu teama.
Eu am picat prima data. Premianta din clasa intai, cu premii la olimpiada de franceza faza pe tara, am cazut de pe soclu de nu m-am vazut. Mi-am dorit foarte tare sa merg la Comunicare si Relatii Publice, asa ca am refuzat alte optiuni. Al doilea an am intrat printre primii, desi concurenta era la fel de mare, 14 candidati pe loc. Era un departament special al Universitatii Bucuresti si erau disponibile doar 40 de locuri. Nici in al doilea an nu am vrut sa completez nimic la optiunea a doua, N-am avut curaj sa vin sa vad rezultatele, au venit ai mei si am asteptat cu sufletul la gura sa se-ntoarca la Giurgiu, nu aveam telefon mobil in 1997.
Pentru mine admiterea la facultate (Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Universitatea din Bucuresti) a fost ceva diferit, dar s-a finalizat frumos. La inceput totul parea sa mearga rau, adica in drum catre Bucuresti am avut parte de un incident, mi s-a stricat masina si era posibil sa nu mai ajung la examen. Pana la urma am ajuns la Bucuresti, dar am avut parte de o alta surpriza – organizarea dezastruoasa a examenului – in loc de 4 ore, am stat 7 intr-o sala cu alti 100 de aspiranti la un loc la facultate. Scriind asta, imi dau seama ca nu regret alegerea facuta si daca as avea din nou posibilitatea, m-as inscrie inca o data la facultate. 😀
Voiam sa dau la Facultatea de Matematica. Ai mei…la ASE. I-am ascultat si am picat cu brio. Nota maxima la mate, minima la geografie, pentru ca n-am vrut sa invat si…geografie :). Esecul l-am aflat fiind deja la mare, unde am cugetat si m-am intors la Bucuresti, ducandu-ma sa ma inscriu la Spiru Haret la Matematica. Dar, iar…suprizaaaa! Nu mai erau locuri! Si da, din nou am ajuns la Management, doar pt ca nu voiam sa astept inca un an.
Asta a fost din seria…de ce ti-e frica, nu scapi!!! Sau…ce-i al tau, e pus deoparte :)))
Admitere la facultate? Ce poate sa fie atat de greu?
Am dat 3 examene, unul pentru fiecare specializare, sa fiu sigura ca intru la facultatea mult dorita. Am iesit din examene cu un singur gand: „nu am cum sa iau nota mai mica de 9”
Am luat 6 la un examen, la restul nici nu conteaza..
Morala? Admiterea mi-a deschi ochii. Facultatea nu i liceu si invatatul nu are legatura cu trecutul unui examen.
P.s.: de atunci ma duc la examen ca si cum ar fi prima oara cand aud de materia respectiva.. si ce bine imi merge 🙂
Vai, Fifi, care din ele? Am dat 3… Dar hai sa il amintim pe primul de la Litere. Sala plina, lumina difuza ca abia vedeam ce scriam si o tanti ciufulita care bocanea cu tocurile-i de 10 cm. pe parchetul salii. Am luat 9,98 si am intrat a doua, dar tot degeaba… dupa un an am renuntat in favoarea geografiei la care am renuntat in favoarea jurnalismului. Hehe…ce vremuri ma chere.
Imi amintesc si acum discutiile cu ai mei legate de facultatea la care urma sa dau… existau discutii pentru ca NU exista inca o optiune clara pentru mine. Eu stiam un singur lucru: NU VREAU la CLUJ, asta pentru ca fiind din Targu Mures 90% din absolventii claselor a 12a mergeau la Cluj. Oscilam intre Timisoara si Bucuresti, dar parca din toate discutiile auzite, Bucurestiul nu prea iubea ardelenii… iar de Timisoara nu prea stia nimeni nimic!
A urmat examenul de BAC, mama cu emotii pana la cer, eu mai relaxata din fire… citeam orice carte mai putin cele din lectura obligatoriu pentru BAC. Mi-a picat la romana scris „Caracterizarea intelectualului dintr-un roman studiat”. Duminica la ora 24.00 am inchis cartea „Ultima noapte de dragoste” spunandu-mi ca nici in ruptul capului nu voi citi „prima noapte de razboi”! :)))
Surprize, surprize! Media de la BAC 9,80! M-am urcat cu mama in tren, via TIMISOARA! Acolo, am intrat in Universitatea de Vest si i-am spus mamei : M-am hotarat! Psihologie/Pedagogie sau Jurnalism!
Mama a facut niste ochi mari si a zis : hai!
N-am dat examen, a fost admitere pe baza de media de la BAC, dar am avut emotii. Cand am depus dosarul la catedra de „Psihologie si Stiintele Educatiei” si am intrebat-o pe domnisoara de acolo daca exista sanse sa intru, a inceput sa rada! „Domnisoara, e ok, luati si bursa!” :))
N-am mai trecut si pe la Jurnalism, era mama prea fericita! :))
Dar a fost o alegere minunata! Sunt psihopedagog si consilier educational …cu acte in regula! daca aveti nevoie :)))
Pai eram indragostita si pentru ca luasem bacul cu note ok, mama m-a lasat sa stau mai toata vara cu iubitul meu, care facea cu mine matematica, dar in rest nu vedeam decat iubire in fata ochilor si citeam in diagonala la psihologie, unde ar fi trebuit sa invat tot manualul( cu virgula) pe dinafara.La examen matematica mi s-a parut o bagatela, am iesit in jumatate de ora.La psihologie mi-a picat Gandirea, subiect greu, am improvizat pe unde nu imi aduceam aminte.Am luat 10 la matematica la admitere si 7, 60 la psihologie si am picat prima sub linie, la diferenta de 2 sumiti de cel dinaintea mea.
Am uitat tot la Mate dar am făcut de 9 la engleză si româna, plus ca s-au suplimentat locurile si uite așa am intrat al doilea de la coada. Norocos ca de obicei.
Imi doream enorm sa intru la ASE, era o ambitie pentru mine si o chestie de statut pentru ai mei. Am invatat enorm in vara aceea, dar in ziua examenului știu ca nu-mi puteam opri tremuratul. In seara cand s-au afisat rezultatele online, imi iesea inima din piept, stiu ca am plans inainte sa citesc. Nu mi-am regasit numele la prima citire, eram disperata. Abia la a 3 am observat, atat de plansa si emotionata eram. Dar bucuria a fost atat de mare, desi au trecut 13 ani de atunci, amintirea acelei seri in care am aflat rezultatul e foarte proaspata, parca mai ieri a fost!
Eu am picat la BAC in prima sesiune. Doamne ce tragedie a fost. Mai ales ca eram deja in examinari la Academia de Politie. Trecusem testarea psihologica si urma proba de sport. Cand, BUM, sub linie la Bac. Horror ! Ce sa fac, ce sa fac? Nu aveam multe optiuni, mai ales ca pregatisem doar limba straina si gramatica. Si, in plus, trebuia sustinut si BAC-ul in sesiunea de toamna. M-am decis: iau BACul si dau la Colegiul de Administratie si Secretariat. Dar la naiba, ce e asta? Ca eu nu vreau sa fiu secretara si altceva ce poti face cu un Colegiu. A fost greu, a fost prima oara cand a trebuit sa iau singura decizii. Sa stau un an acasa sau sa dau la o facultate care nici macar nu era facultate? La admitere nici macar nu am mai avut emotii. Trecusem prin atatea… si oricum nu stiam daca imi doream sa intru sau nu. Dar am intrat si, la cum au decurs lucrurile ulterior, se pare ca a fost tare bine ca s-a intamplat asa. nu stiu cum mi-ar fi stat in uniforma de politista. 🙂
Examenul de admitere la facultate a fost plin de emotii.
Vai, este atat de indepartat acel moment, parca a trecut un secol. Imi amintesc ca se terminase Bacul si eu tot nu eram hotarata spre ce facultate vreau sa apuc. Intr un sfarsit, m am decis pentru Psihologie, am sustinut un examen, parca si scris si oral, imi pare rau, desi au trecut doar 15 ani, nu mi amintesc aspectul. Evident ca aveam emotii, desi nu constientizam atunci care ar fi fost consecintele esecului. Cert este ca am fost admisa la Psihopedagogie speciala la frecventa redusa, aspect care nu m a incantat la acel moment: eu voiam Psihologie la zi!, motiv pentru care, am cautat o universitate in care sa mai pot gasi ceea ce cautam. Ghinion! N am mai gasit nicaieri nimic, nici cu examen, nici cu dosar. Astfel, m am orientat spre Stiintele comunicarii, facultate pe care am absolvit o, dupa patru ani frumosi, dar si grei. Nu mi a ajuns: m am apucat de Drept, la acea vreme, era o forma de trei ani, cu masterul obligatoriu. Ce mi am zis: hai sa nu pierd timpul, sa fac si masterul in paralel, sa termin mai repede cu toate studiile. Zis si facut. Ghici ce? Intre timp, n a mai fost valabila socoteala din targ, cei trei ani de studiu s au transformat in patru ani obligatorii. Avantaj eu! 🙂 Acum ma apuca nostalgia, dupa atatia ani de studentie. Ce vremuri!