Sub cerul Toscanei

– poveste de vacanta scrisa Ana-Maria Roman


Nu mi-ar ajunge 10 pagini sa povestesc aventurile traite alaturi de cele 
doua domnisoare ale sufletului meu si incerc sa rezum totul in cateva mini 
capitole:

1. De ce e bine ca uneori sa mergi cu prietenele in vacanta si nu cu EL.

Pentru ca e fun si poti sa faci ce vrei. Nu te intreaba nimeni siderat de ce iti faci bucle sauvage inainte sa mergi la plaja unde oricum vei ajunge in apa. Sau de ce ai cate doua tinute pentru fiecare zi de vacanta si de ce a fost necesar sa cari un intreg dulap.. De ce pentru Florenta au fost pregatite anumite rochite, pentru Chianti altele si pentru Siena altele.. Si daca a venit cumva ploaia, de ce consideri ca intreg programul vestimentar a fost dat peste cap! Nu isi smulge nimeni parul capilar cand vede ca vizita la Palazzo Vechio s-a inchis deoarece tu ai pierdut vremea prin magazine si pe la tarabe. Si nu se enerveaza cand trebuie sa treceti prin 15 farmacii si sa invatati cum se zice „urcior” in italiana deoarece uneia i-a aparut o roseata mica mica la un ochi, chestie care oricum a trecut in 2 zile… Nu urla nimeni ca dupa 4 zile de condus masina inchiriata apar beculetele de „check engine!” pe bord. Asta fiindca ai omorat motorul de cateva pe serpentine. Adica.. E ok! Se poate intampla orice! ORICE! Everiting izandar control! 



2. De ce NU e bine sa mergi cu fetele in vacanta

Pentru ca va certati ca fetele. E o isterie de aia generala la orice problema intampinata. De la momentul in care alegeti locul pana va intoarceti acasa. Una a vrut sa stea in Florenta, cealalta la mare, a treia in vie. De la haosul cu inchiriatul masinii pana la lipsa cardului de credit, totul a fost o poezie. Fara rima. In vacanta certurile au pornit de la: de ce sunt pozele in care una trece pe strada nu stiu cum si flutura fusta nu stiu ce parte, tremurate??? Adica, pe bune??? E o tragedie! Sau de ce e luft-ul in stanga si nu in dreapta? Sau de ce am luat-o pe drumul gresit a 20-a oara in aceeasi zi deoarece n-am fost in stare sa urmarim harta electronica, soft care ORICUM arata in timp real locul in care eram??  Cine cara harta turistica, mare cat o pagina a4, in timp ce gentile noastre de plimbare erau burdusite cu esarfe, ipad, uneori schimburi, aparate, ochelari, palarii si mai stiu eu ce. Sau de ce trebuie sa ne 
intoarcem intr-un anumit oras pentru a doua oara fiindca una a vazut la tarabe suveniruri cu elfi si spiridusi si vrea sa stie care e treaba cu ei prin zonele alea?? Noaptea mintii! 


3. Pornirea

Bineinţeles că ne-am trezit la ora 15:00 vineri, cu o zi înainte de plecare, că nu avem card de credit, doar de debit, şi fără cel de credit nu putem lua maşina… Şi fără maşină rămâneam în aeroport fiindcă al nostru conac de ţară era la mama dracu, la 10 km de cel mai apropiat sat. Adică nici autobuzul nu avea staţie acolo. Bujor a avut o revelaţie cu un card vechi de cumpărături şi am ajuns cu câteva minute înainte de a se închide banca pentru a pune bani pe el. A doua zi ne-a prins greva in aeroport. 4 ore am stat degeaba. Când am ajuns în sfârşit in Pisa, masina de 130 de euro s-a transformat la negocierile Anei in 490 de euro. Am reusit sa coboram pretul dar ce sa vezi, aia au uitat sa blocheze depozitul pe card. Si femeia de la ghiseu NU intelegea ce e ala depozit.  Si atunci Ana a inceput sa le explice: If we steal the car, what happens??

Nu, nu ne-au arestat!

4. Toscana

MUSAI sa va cazati la un conac vechi printre dealurile de vii. (daca le intrebati pe celelalte doua, e bine sa va cazati undeva la oras sau undeva langa litoral). Aveti nevoie de masina si o harta buna :). Si multa energie, in Toscana nu e de stat. Pe scurt: 7 zile, 1300 de km strabatuti. Am vizitat: Volterra, Cecina, Riparbella, Antignano, Rosingnano Solvay, Rosignano Maritimo,Siena, Florenta, Montereggioni, zona Chianti, Vinci, Colle di val D’Elsa, San Gimignano. Drumurile sunt foarte inguste si pline de serpentine iar italienii – frumosi, ce-i drept, dar nebuni.Nu e de condus pe sosele alaturi de ei. E o aventura. Se spune ca nu iti ajunge o viata sa cunosti Toscana… Va dati seama ca noi intr-o saptamana n-am vazut nici 2% din cat era de vizitat. 




5. De ce-a crapat motorul

Am ajuns pe acest drum: 



Ne-a condus la o casa de vacanta superba, asezata deasupra dealurilor pline de vii si livezi de maslini. In zona Chianti fiecare casuta e parca rupta dintr-un film vechi italienesc. Te astepti ca din moment in moment sa apara Sophia Loren de dupa un colt, cu o rochita inflorata si un sort,cu un batic pe cap de sub care sa ii iasa buclele si sa ne intrebe: Cosa stai facendo qui??
(Habar n-am daca am scris bine:))))




6. Povestea cu plaja alba

Am gasit pe Google Earth (inainte sa merg in vacanta vizitez virtual toate locurile, aleg inclusiv plajele unde voi merge, din aceasta cauza Bujor spune ca sunt control freak) doua locuri pe coasta de vest a ItalieiO plaja stancoasa pentru poze si una extrem de alba cu apa albastra ca in Maldive. 

Dupa ce ne-am rupt in figuri la Antignano unde Enache si-a carat palaria imensa pe care baietii de la piscina au numit-o parasolar) si ne-am facut poze pe stanci mai ceva ca fotomodelele de la Sports Illustrated, in Rosignano Solvay localnicii ne-au ghidat la 
„spiaggia bianca” unde am gasit minunatia.


O pata de aproximativ un km de nisip fin alb si apa albastra. Ne-am balacit si ne-am bucurat ca nu prea era lume. Nu intelegeam DE CE! A treia zi am aflat. Locul e toxic. Si e 
albastru si frumos tocmai de la fabrica de soda din zona de unde sunt deversate reziduurile in mare. Bine naiba ca nu ne-a „curatat” soda de tot!



7. Italienii…



Eleganti. De la mic la mare. Au stil si atitudine. Si camasi cu maneca lunga, suflecata, sacouri de vara, esarfe, mocasini, pantaloni de lungime potrivita… E o placere sa ii privesti. Si ei ne-au privit pe noi. Insa doar atat. Singurii care ne-au abordat realmente au fost turistii sexagenari,germani, austrieci si mai stiu eu ce natie, imbracati in pantaloni scurti si slapi. La ei am avut mare succes! Ne-au facut si poze!



8. Italiencele..

Nu am fost atente.

9. Cel mai frumos loc: Montereggioni


10. Cel mai amuzant moment:

Doamna care intrase in apa intr-un canal si nu reusea sa iasa din cauza kilogramelor. 15
minute am stat sa urmarim cum se salveaza. Ceea ce nu se vede in fotografii este barbatul ei care o impingea de sezut sa o ajute sa se ridice.




11. Cel mai misto lucru vazut:

Barbatul cu romanul.


Fetele vor fi surprinse deoarece nu le-am zis nimic atunci. L-am vazut la cafeneaua din interiorul Palatului Pitti. Avea un aer de aristocrat, iti dadea impresia ca se teleportase in timpurile noastre de undeva de la inceputul secolului trecut. O imagine de film. L-am gasit ulterior in pozele pe care i le-am facut lui Bujor. Pe ea am 
scos-o din peisaj.

12. Cea mai mare dilema:

Cand dadeam sa iesim din galeriile Uffizi, se apleaca Ana catre noi si ne sopteste foarte
serioasa: „auziti, dar de ce toti astia din statui o au mica??” 


Am ajuns la concluzia ca probabil artistii isi doreau sa provoace admiratie, nu fantezii. Sau oricum, sa nu 
distraga atentia de la opera.

Concluzie: 

Data viitoare nu vom mai merge doar noi. Luam totusi un barbat. Sa ne faca poze.




Drept la replica Dana Enache:



Important de mentionat este ca, dupa plecarea noastra, italienii s-au vazut nevoiti sa isi
reconsidere proviziile de inghetata, deoarece noi i-am secatuit la capitolul asta. Bine, mai mult eu, recunosc!


Eu si Roman ne-am dat grav dieta peste cap: salamuri, branzeturi, pizza,paste,croissante, mancare sa fie, cat cuprinde, ca stiam ce Bucurestiul va veni la pachet cu o noua dieta! Cat despre urcior, eu stiam denumirea in limba engleza si slava 
Domnului ca am gasit in Piata de la Signoria, din Florenta, o farmacista care vorbea engleza la perfectie (de unde stiam? dintr-un  episod din Sex and the City, evident, unde Carrie s-a intalnit cu unul care avea urcior). Si, ca tot a venit vorba despre magazine si tarabe, ei bine, n-as spune tocmai taraba..
Dar am vrut sa vizitam si Muzeul Chanel. Unde, surpriza, la fel ca si Palazzo Vechio, era inchis!Inchis pentru noi, dupa cum am crezut, la prima vedere, pentru ca a iesit un domn de la paza care ne-a spus sa mai asteptam putin ca sa se mai elibereze… 


Noi am luat-o ca pe un refuz,dar in realitate asta era procedura, ne-am convins cateva minute mai tarziu,ragaz in care am tot incercat sa gasim motive pentru care nu am fost primite! Ca doar eram imbracate bine, dar aveam niste pungi in brate de la magazine mass-market! Una peste alta, am fost o aparitie, in Toscana, altfel nu-mi explic de ce se uita lumea lung, dupa noi, pe 
strazi, iar unii au venit sa ne faca si poze! Nu, sper ca nu ca la maimute! 


Si, tot referitor la tinute, n-am cum sa nu inchei cu o revolta si sa nu fac public faptul ca am fost data afara dintr-o biserica din Volterra din cauza ca aveam fusta prea scurta! Aaaaaah, si ca Roman si-a luat pantofi inaintea mea, chiar din prima zi! Damn! Hm… si cum am ajuns acasa cu vanatai pe picioare din cauza ca bagajul cantarea 23 kg….

Un gând despre &8222;Sub cerul Toscanei&8221;

  1. Brindusa zice:

    Doamne, am râs de m-am prăpădit. E cel mai funny articol pe care l-am descoperit despre vacanta in Toscana, și crede-ma că am citit grămadă deja!
    Te felicit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.